Istoria României România frumoasă

17 septembrie în istoria românilor

Foto: Au început luptele de la Oarba de Mureș–Dealul Sângiorgiu–Iernut


1620 – A început Bătălia de la Țuțora

Bătălie dintre Uniunea statală polono-lituaniană (sprijinită de trupele Moldovei) și Imperiul Otoman (sprijinit de Hanatul Crimeii), care a avut loc între 17 septembrie–7 octombrie 1620 în Moldova, la Țuțora, pe malurile Prutului, încheiată cu victoria otomanilor

1812 – A început a treia domnie a lui Scarlat Callimachi în Moldova

Scarlat Callimachi (n. 1773, Constantinopol – d. 12 decembrie 1821), fiul lui Alexandru Callimachi, a fost domnul Moldovei de trei ori (24 august 1806–26 octombrie 1806; 4 august 1807–13 iunie 1810 și 17 septembrie 1812–iunie 1819) și al o dată al Țării Românești (februarie–iunie 1821). Primele două domnii în Moldova au fost de scurtă durată și nesemnificative. A treia domnie, începută în condiții grele, lăsate de războiul ruso-turc încheiat cu cedarea părții de est a Moldovei Imperiului Rus (1812) și cu înjumătățirea potențialului economic al țării, a adus domnului spre rezolvare: o nouă reformă administrativ-teritorială, elaborarea unei legislații specifice, rezolvarea problemelor locuitorilor care trăiau de-o parte și de alta a Prutului, ale căror moșii ramîneau sub autoritatea statală a Rusiei. A adoptat codul de legi al Moldovei, Codicele Callimachi, publicat în 1817 în limba greacă. Protector al culturii, a acordat atenție Academiei Domnești din Iași și celei clericale de la Socola. A pus bazele învațămîntului academic în limba moldovenească. Din inițiativa lui Asachi, a fost pusă în scena și prima piesă de teatru în limba moldovenească. La încheierea domniei a fost primit cu mari onoruri la Istanbul de sultanul Mahmud II

1823 – A încetat din viață Gheorghe Lazăr (5 iunie 1779, Avrig, Sibiu – 17 septembrie 1823, Avrig)

Pedagog, teolog, traducător și inginer, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească, inițiatorul și conducătorul primei școli în limba română, Școala de la Sfântul Sava

1844 – S-a născut Constantin I. Brătianu

17 septembrie 1844, București – 6 ianuarie 1910, București

Geodez, cartograf și ofițer al armatei române în timpul Războiului de Independență, general de brigadă, membru corespondent (din 1899) al Academiei Române. A urmat Școala Ostășească din București, absolvită în 1864, inginer militar și ofițer la arma geniu, primind gradul de sublocotenent. A fost trimis la Școala Politehnică din Paris, Direcțiunea Cadastrului din Ministerul francez de Finanțe, Observatorul Astronomic din Paris și s-a specializat în lucrări topografice la Școala Militară din Metz

1852 – S-a născut Ioan Bunescu

17 septembrie 1852, Crăciuneii de Jos, Olt – 22 ianuarie 1928, București

Compozitor și dirijor. Și-a început studiile muzicale la Seminarul din Curtea de Argeș (1859–1869), cu Gheorghe Olaru (psaltichie), continuându-le la Conservatorul București (1869–1872), cu Ioan Cartu și Eduard Wachmann. A fost dirijor la corurile bisericești Sărindar, Mitropoliei, Zlătari și Silvestru din București. Lucrări corale: Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, op.1 (1884), Peste hotare, pentru voce (cor la unison) și pian, Doina, Hymnurile Sîntei liturghii a lui Ioan Gură de Aur, op.2 (1885), Repertoriu choral religios, Unule născut pentru cor mixt, Veniți să ne închinăm imn pentru cor mixt, Heruvicul în la major, pentru cor mixt, Axionul în fa major pentru cor mixt, Haiducul pentru cor mixt, versuri populare, etc.

1856 – S-a născut Moses Gaster

17 septembrie 1856, București – 5 martie1939, Abingdon-on-Thames, Regatul Unit

Rabin care s-a distins ca filolog, istoric literar și folclorist, evreu de rit sefard, membru de onoare (din 1929) al Academiei Române. În 1876 și-a început studiile la Seminarul Teologic Evreiesc de la Breslau, în paralel, a învățat și la universitățile din Breslau și Leipzig, acordând o deosebită atenție studiului lingvisticii, studiilor biblice, limbilor orientale și romanice. 1856-1939 Moses GasterÎn 1877 a obținut diploma de doctor a Universității din Halle, cu o teză de lingvistică romanică – despre fonetica istorică a limbii române. În 1878, la inițiativa profesorului Graetz, Gaster s-a alăturat Comitetului român de la Berlin, întrunit în urma războiului ruso-turc, care a încercat să lege recunoașterea independenței României de acordarea de cetățenie și de drepturi civile depline minorităților necreștine. Încă în anii studenției, a colaborat cu articole în domeniul filologiei românești la Junimea și Columna lui Traian. Întors în România, s-a dedicat studiului literaturii vechi și literaturii populare române, a ținut prelegeri de mitologie comparată la Universitatea din București și a colaborat la importante publicații culturale ale vremii. A fost un erudit în domeniul limbii și culturii române și al studiilor iudaice, luptător pentru emanciparea evreilor din România și un important conducător sionist. La scurt timp după ce a fost ales membru în societatea Ateneul Român (1885) a fost expulzat din România, din ordinul guvernului liberal al lui Ion Brătianu și s-a stabilit în Regatul Unit, unde a deținut funcția de șef rabin (haham) al evreilor sefarzi, a ținut la Oxford ciclul de conferințe Ilchester despre literatura slavonă, a deținut importante funcții academice ca președinte al Folklore Society, președinte al Jewish Historical Society, vicepreședinte al Royal Asiatic Society și membru al multor altor societăți științifice

1876 – S-a născut Alexis Catargi

17 septembrie 1876, București – 20 august 1923, Sinaia

Compozitor și dirijor. Studiile muzicale le-a început la București cu Robert Klenck, continuându-le la Viena, Roma și Paris, cu Andre Gedalge, Van Dyck, Vincent d’Indy și Camille Chevillard. A luat lecții particulare cu George Enescu (vioară, compoziție). A fost diplomat, atașat cultural și secretar de legație la Paris (1914–1918). A scris cronici muzicale, articole și eseuri. A dirijat diverse formații orchestrale și trupe lirico-dramatice. A compus muzică de teatru: Au claire de la lune (Clar de lună), operetă în trei acte, Jeanne d’Arc, balet de umbre, Enoch Arden, operă în trei acte, Nunta tragică, operă într-un act și două tablouri; muzică vocal-simfonică: Stabat Mater pentru soliști, cor mixt și orchestră; muzică simfonică: Simfonia cu cor în do diez minor, Adagio pentru vioară și orchestră, Simfonia dramatică pentru cor și orchestră; muzică de cameră: Sonată pentru vioară și pian, Cvartet de coarde; muzică vocală: Serenadă pentru voce și pian, Lacul pentru voce și pian, Fata pandurului pentru voce și pian

1877 – S-a născut Iosif Paschill

17 septembrie 1877, București – 29 martie 1966, București

Compozitor, pianist, organist, dirijor de cor și pedagog de naționalitate germană, unul din fondatorii muzicii de orgă în România. 1877-1966 Iosif PaschillÎntre anii 1901–1902, s-a perfecționat cu Gabriel Fauré la Paris. A devenit bine cunoscut în România dinainte de Primul Război Mondial ca dirijor de cor și ca organist. Între altele, a cântat ani îndelungați la orga Catedralei romano-catolice Sfântul Iosif din capitala României (până în 1924), dar și în alte lăcașuri de cult, precum sinagoga Templul Coral din București. În tinerețe, a unificat societățile corale austriacă și germană din București într-o unică asociație, Deutscher Gesangverein Eintracht – Societatea corală germană Concordia. De asemenea a condus societatea corală Deutsche Liedertafel. A fost profesor de pian și armonie, printre elevii săi fiind Ionel Fernic și Dinu Lipatti, fiind cel dintâi profesor în copilăria acestuia. La rugămintea lui Theodor Lipatti, în 1922 Paschill a notat într-un caiet primele compoziții ale fiului acestuia, Dinu Lipatti, exact cum le executa la pian, fără greș, micul autor de cinci ani. Caietul, care cuprinde 8 compoziții, se păstrează la Cabinetul de muzică al Bibliotecii Academiei Române. Este autor al de romanțe: Sub vișinul înflorit, În rariștea de lângă vii, Ce vrei?, Ochii tăi frumoși și limpezi, a compus piese muzicale pentru orgă, muzică corală, pentru fanfară, opera Mărioara pe un libret de regina Elisabeta (Carmen Sylva), o cantată de Crăciun, o fantezie rapsodică, Ave Maria, un pot-pourri de muzică populară românească Floarea României, muzică liturgică catolică și muzică sinagogală

Iosif Paschill – Sub vișinul înflorit Maria Raducanu & Maxim Belciug

1884 – S-a născut George Folescu

17 sept. 1884, Slobozia Veche, Ialomița – 17 noiembrie 1939, București

Bas, membru fondator al Operei Române din București, profesor la Conservatorul din București. A iubit muzica din copilărie, ascultând cântecele mamei. La șase ani, era vocea întâi în biserica din Slobozia Nouă. A urmat Conservatorul, în clasa profesorului Dimitrie Popovici, după care au apărut primele succese în cariera muzicală. Contemporan cu Haricleea Darcle și Elena Teodorinii, a militat alături de acestea pentru înființarea Operei Române. În 1906 a devenit membru în celebra corală a lui D.G. Kiriak, alături de care a plecat la Paris, pe care l-a cucerit cu vocea sa inconfundabilă. A fost distribuit rolurile principale în Nunta lui Figaro, Faust, Tosca, Boema, Tristan și Isolda, Olandezul Zburător. Cel mai mare succes l-a avut în 1921, la inaugurarea Operei Române cu un rol în Leohengring de Wagner, dirijat de marele George Enescu. A fost considerat în permanență cel mai mare artist liric din toate timpurile, fiind la fel de important ca rusul Fiodor Șaliapin. În ciuda succesului fulminant pe scenă, viața sa privată a fost plină de zbucium. După două căsnicii ratate, s-a închis în sine și s-a adâncit într-o suferință iremediabilă, devenind un om contradictoriu, preferând solitudinea, deși prietenii apropiați făceau eforturi disperate pentru a-l susține moral. Într-o noapte ploioasă, el s-a împușcat în cap cu un revolver…

1892 – S-a născut Constantin Argeșanu

17 septembrie 1892, Târgu Dealului/Ștefănești, Argeș – 19 ianuarie 1964, București

Ofițer, prozator, traducător și autor de versuri, membru al Societății Scriitorilor Români. A urmat cursurile unor institute militare la București și Potsdam, devenind ofițer de geniu. A participat la primul război mondial, s-a reprofilat ca ofițer de aviație, a primit posturi de comandă la Iași și București, atingând apogeul carierei în funcția de comandant al Aeronauticii Regale Române (1944–1947). Din 1908, a colaborat intens la periodicele vremii, Dumineca, Universul literar, Greierul și Cadran (Iași), Adevărul literar și artistic, Rampa, Opinia, Tot, Aripi românești, Poporul (ca prim-redactor), Papagalul, Aripi noi și multe altele, cu versuri, proză, articole, cu puține excepții, despre teatru. A debutat cu versuri în Veselia (1908). După 1948 a avut unele atribuții în conducerea Uniunii Scriitorilor. Din opera sa literară: Cântecele tavernei, Drumuri albastre, Țambalul lui Chiran, Pilot fără noroc, etc.

1901 – S-a născut Alexandru Cosmovici

17 septembrie 1901, Iași – 1 martie 1995, București

Compozitor și muzicolog, inginer, vărul și prietenul lui George Enescu, a lăsat o prețioasă carte de amintiri despre marele sau văr, George Enescu în lumea muzicii și în familie

1902 – S-a născut Aurel Bordenache

17 septembrie 1902, Huși – 1987, București

Pictor, sculptor și grafician. A urmat studiile la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase, din Paris. Basoreliefurile care decorează fațada mausoleul eroilor amplasat în satul Mărăști, comuna Răcoasa, inspirate din fapte petrecute în Bătălia de la Mărăști, îi aparțin

Pictură: http://artindex.ro/2012/05/16/bordenache-aurel/

1922 – S-a născut Radu Aldulescu

17 septembrie 1922, Piteasca, Ilfov – 19 martie 2006, Nisa

Violoncelist italian originar din România. A început să studieze violoncelul la vârsta de 6 ani cu bunicul său Dimitrie Dinicu, iar la vârsta de 12 ani s-a înscris la Conservatorul Regal de Muzică pe care l-a absolvit după 5 ani. A studiat, printre alții, cu Gaspar Cassadó. A debutat în 1941 cu Orchestra Radiodifuziunii. Între 1950–1964 a fost solist al Filarmonicii din București. A fost membru a unui trio împreună cu violonistul Ștefan Gheorghiu și pianistul Valentin Gheorghiu. În 1969 a plecat definitiv din România stabilindu-se în Italia, unde în 1972 a creat formația camerală Trio d’Archi di Roma împreună cu violonistul Salvatore Accardo și violistul Luigi Alberto Bianchi. A predat la Academia de Muzică de la Roma, la Conservatorul european din Paris, și a avut ca studenți, printre alții, pe Paulo Gaio Lima, Ulf Tischbirck, Gemma Serpenti, Mariet van Dijk, Șerban Nichifor, Marin Cazacu

Haydn – Cello Concerto No.2 in D major First Movement • Gewandhausorchester Leipzig, Conductor: Carl von Garaguly (1964)

1935 – România a fost admisă ca membru permanent în Consiliul Ligii Națiunilor

Alegerea României la 17 septembrie 1935 ca membru permanent în Consiliul Societății Națiunilor cu 50 de voturi din 52 de votanți, caz fără precedent în istoria organizației, a fost interpretată ca un merit al lui Titulescu, ales președinte al acestei organizații în 1930 și 1931

1937 – S-a născut Ilarion Ionescu-Galați

Ioan-Ilarie Ionescu-Galați; n. 17 septembrie 1937, Iași

Violonist și dirijor. A studiat vioara la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București. Fiind bursier la École normale supérieure, a studiat tehnica și arta conducerii orchestrelor simfonice cu Pierre Dervaux și Charles Munch. S-a perfecționat în America cu marii dirijori Eugene Ormandy și Leopold Stokowski. Din 1968, de la întoarcerea sa în România, a devenit dirijor permanent al orchestrei filarmonice din Brașov. A dirijat de atunci toate orchestrele naționale, iar în străinătate a condus orchestre simfonice din Italia, Statele Unite ale Americii, Elveția, Spania, Rusia, China, Japonia, Mexic, Mongolia, Franța, Belgia, Germania, Turcia, Grecia, Austria, Suedia, Finlanda, Danemarca, Olanda și altele. A fost director și dirijor permanent al orchestrei filarmonice din Istanbul, respectiv dirijor permanent al orchestrei din Ankara (Turcia), și al orchestrelor simfonice din Gävle și Uppsala din Suedia. În anii ’70 a fondat Festivalul de Muzică de Cameră Brașov. A înregistrat muzică la casele de discuri Electrecord, Casa Radio, Sipario Dischi. A fost distins cu Diploma de Onoare a Ministerului Culturii din Turcia (1992), Marele Premiu al Criticii Muzicale Române (2002), Ordinul Meritul Cultural în rang de Mare Ofițer (2004), Diploma de Excelență a: Primăriei Ploiești, Primăriei Galați , Primăriei Brașov, Primăriei Târgu Mureș , Revistei Astra, Teatrului Muzical „Nae Leonard”, Filarmonicii Brașov, Filarmonicii Ploiești, Forumului Muzical Român

Modest Mussorgski, Maurice Ravel – Suita simfonică Tablouri dintr-o expoziție

1944 – Au început luptele de la Oarba de Mureș–Dealul Sângiorgiu–Iernut

Armata a IV-a română a purtat lupte grele în cel de al Doilea Război Mondial pentru forțarea Mureșului și cucerirea punctelor fortificate de hitleriști pe dealul Sângeorgiu (17 septembrie–6 octombrie). Românii au plătit foarte scump, cu viețile a 11.000 soldați, forțarea Mureșului și cucerirea punctelor fortificate de hitleriști pe dealul Sângeorgiu. Tragedia românescă a avut loc în urma ordinului generalului rus Serghei Trofimenco, care era și comandantul Armatei a 4-a română, de a ataca frontal, fără sprijin de artilerie, pozițiile germane aflate pe Dealul Sângerogiu, apărat de Divizia germană 8 Cavalerie SS. Cu toate că Armata Română deținea superioritatea numerică, germanii beneficiau de experiență militară superioară, dar și de armament mult mai modern. Românii au fost trimiși să treacă Mureșul fără aparat logistic și în lipsa unui pod

Oarba de Mureș 70 de ani

1950 – S-a născut Florin Popențiu Vlădicescu

17 septembrie 1950, București

Profesor universitar de software. Absolvent al Institutului Politehnic București, Facultatea de Electronică și Telecomunicații, în anul 1975, a obținut titlul de Doctor Inginer cu teza Optimizarea Fiabilității Sistemelor prin Tehnica Alocațiilor în 1984. Din anul 1991 a efectuat stagii de specializare la Université Pierre et Marie Curie, City University London, FernUniversität Hagen, University of Twente Enschede, Technical University of Denmark Lyngby. A fost inginer stagiar la ICME, asistent, șef de lucrări la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, Catedra de Tehnologie electronică și fiabilitate de la (UPB), conferențiar, profesor universitar titular la Catedra UNESCO de științe inginerești de la Universitatea Politehnica București, la, șef al Catedrei UNESCO de tehnologii informaționale de la Universitatea din Oradea. A fondat prima Catedră UNESCO de inginerie informațională și de comunicare din Anglia, la City University London, și ocupă funcția de UNESCO Chairholder, la această universitate. A desfășurat o intensă activitate publicistică, cu cărți și cursuri de specialitate

1963 – Premiera în România a filmului Codin

Ecranizare a romanului cu același nume al lui Panait Istrati, în regia lui Henri Colpi, prima coproducție franco-română. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Alexandru Virgil Platon – în rolul titular, Mihai Fotino și Françoise Brion

Codin (1963)

1953 – S-a născut Valentin Teodosiu

17 septembrie 1953, București

Actor de teatru, film și televiziune. A absolvit în 1978 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorilor Petre Vasilescu și Cornel Vendel. A debutat pe scena Teatrului „Nottara” în 1977, cu rolul principal din Peer Gynt de Henric Ibsen. A jucat aici în Timon din Atena, Coriolan și Cum vă place de William Shakespeare, Karamazovii după F.M. Dostoievski, O sărbătoare princiară de Teodor Mazilu, Copiii soarelui de Maxim Gorki, Ultimul bal de Ion Brad și Dan Micu, Misterele Londrei după G.B. Shaw, Omul care aduce ploaie de R. Nesh, Viforul de B. Șt. Delavrancea, etc., până în anul 2000. În prezent este actor al Teatrului de Comedie, jucând în Clinica de Adrian Lustig, Casa Zoikăi de Mihail Bulgakov, etc. Apare frecvent la televiziune, iar pe marele ecran a debutat în 1977, în filmul Aurel Vlaicu, urmat de: Misterele Bucureștilor, Șobolanii roșii, Orient Express, Italiencele, Ultimul corupt din România, etc.

Aurel Vlaicu (1977)

1971 – S-a născut Cristian Roman

17 septembrie 1971, București

Chitarist, solist și compozitor. A studiat muzica la Universitatea de Music Hall & Jazz, la clasa profesorului Edmond Deda. A lucrat la Teatrul „Ion Vasilescu” din Giurgiu, la Teatrul „Constantin Tănase” din București, a cântat alături de corul Madrigal. În 1992, într-o emisiune realizată de TVR, Cristian Roman a fost desemnat ca fiind românul care interpretează cel mai bine piese din repertoriul Elvis Presley. Este liderul grupului The Teachers Orchestra, o formație muzicală de muzică rock’n’roll activă din anii 1998, cântând la chitară și fiind, de asemenea, solistul vocal al trupei. Din înregistrările sale: Un Joc Nebun, Vis De Noapte, Nu-I Treaba Mea, Nu Vreau Să Stau Cu Voi, N-am Curaj Să Pierd

The Teachers Orchestra – Te-astept Diseara Iar In Visul Meu

1973 – S-a înființat Cenaclul Flacăra

La 17 septembrie 1973 s-au pus bazele Cenaclului Flacăra, fenomen cultural care s-a desfășurat între anii 1973–1985, înființat și moderat, pe toată perioada desfășurării sale, de poetul Adrian Păunescu, la acea vreme redactor șef al revistei Flacăra. Primul spectacol a avut 60 de oameni în sală. Spectacolele aveau loc la început luni după-masa/seara în sala Teatrului „Ion Creangă” din București, iar mai târziu s-au făcut turnee în toată țara, fiind o adevărată rampă de lansare pentru numeroși interpreți ai muzicii tinere românești, poeți și alți creatori

Cenaclul Flacăra, 1973–1985

1997 – A încetat din viață Arșavir Acterian (18 septembrie 1907, Constanța – 17 septembrie1997, București)

Avocat, jurnalist, scriitor și memorialist armean, membru al Uniunii Scriitorilor din România, deținut politic, trecînd prin închisorile comuniste de la Jilava, Aiud și Canal

2000 – A încetat din viață Dem Rădulescu (21 septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea – 17 septembrie 2000, București)

Îndrăgit actor de comedie de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București

2006 – A încetat din viață Aristide Buhoiu (4 aprilie 1938 Lugoj – 17 septembrie 2006)

Ziarist, realizator de televiziune și scriitor, devenit cunoscut publicului larg prin realizarea ciclului de reportaje Drumuri europene

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „17 septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: