Istoria României România frumoasă

26 septembrie în istoria românilor

Foto: Statuia fostului primar al Bucureștiului, Pache Protopopescu


1326 – Cea mai veche mențiune de înnobilare a unui cneaz român

La 26 septembrie 1326, regele Carol Robert a emis o diplomă prin care a întărit drepturile de posesiune asupra moșiei Bârsana cneazului Stanislau Bârsan care stăpânea deja această moșie cu drept de moștenire. Acest act reprezintă și cea mai veche „diplomă” de confirmare a rangului nobiliar a unui român din provinciile românești, de la începuturile istoriei. Carol Robert de Anjou a acordat această diplomă lui Stanislau Bârsan, stăpânitor al Cnezatului Strâmturii (Bârsana) din Țara Maramureșului, pentru serviciile aduse

1387 – Petru I Mușat, domnul Moldovei, a recunoscut suzeranitatea poloneză

La mijlocul lunii septembrie 1387, Petru I Mușatinul, asistat de cinci consilieri supremi – boierii Giula, Burlea, Drag, Stanciul și Stanislav – a mers la Lvov unde, timp de aproape două săptămâni, a purtat tratative cu regele Vladislav al II-lea Jagiello. Ele s-au încheiat prin depunerea de către voievodul moldovean a omagiului său de vasal al coroanei polone, confirmat prin două acte scrise, semnate de voievodul Petru și respectiv de boierii lui, confirmate printr-o carte regală a suzeranului polon care nu s-a păstrat, dar care a fost confirmată la 13 decembrie 1433

1867 – S-a născut Aurel Cosma

13/26 septembrie 1867, Beregsău Mare, Săcălaz, Timiș – 31 iulie 1931, Timișoara

Avocat și om politic bănățean, artizan al unirii Banatului cu România. Beneficiind de o semibursă „Emanuil Gojdu” (150 florini), a urmat dreptul la Debrețin și la Universitatea din Budapesta, unde a obținut titlul de doctor în științe juridice și în științe de stat cu teza Pedeapsa cu moartea (1894). Timp de un an (1990–1991) și-a făcut stagiul militar la Școala de Artilerie de la Sibiu, în timpul studiilor având un rol important în distribuirea documentului Cestiunea română din Transilvania și Ungaria, interzis de autorități. Examenul de avocat, cenzura, l-a trecut în 1896, intrând în Camera Avocaților din Timișoara, fiind ales primul decan al Baroului Timișoara (1921). A profesat avocatura până la moarte. A scris în gazetele vremii numeroase articole politice și a colaborat la partea de jurisprudență din Enciclopedia Română. A fost membru fondator al Școalei Politehnice, a propus înființarea în Timișoara a unei Academii Comerciale, a sprijinit Biserica, fiind mereu deputat sinodal al diecezei Aradului. Din 1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii bănățene, în calitate de comandant a organizat Consiliul Militar Român, Garda Națională Românească, Consiliului Național Român din Timișoara, el fiind ales președinte; a fost ales în Marele Sfat Național Român. A deținut funcții politice, ca: prefect, ministru al Lucrărilor Publice, deputat, senator. A fost distins cu Ordinul Național Steaua României, Ordinul Coroana României, Ordinul Ferdinand I, Ordinul Sfântul Sava, Ordinul Polonia Restituta, Ordinul Phoenix, Ordinul Sfântului Mormânt, etc.

1874 – Prima competiție internațională din analele sportului românesc

La București, la 26 septembrie 1874, a avut loc un concurs de tir (tragere la semn). În România dezvoltarea acestui sport a început în 1741, când la Arad au apărut primele concursuri de tir organizate de către Regimentul Regal de Infanterie. Dat fiind că a fost vorba despre un sport practicat cu arme de foc, aceste competiții din Transilvania erau dedicate exclusiv ofițerilor

1881 – S-a născut Vasile Bogrea

26 septembrie/8 octombrie 1881, Târnauca, Dorohoi, România/Ucraina – 8 septembrie 1926, Viena

Lingvist și filolog, membru corespondent al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Facultatea de Drept din Iași (1902–1906) și a audiat cursuri de filologie clasică la Berlin. A fost profesor de limba greacă și latină la Liceul din Piatra Neamț, la Liceul Internat din Iași, profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj. Împreună cu Sextil Pușcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române și a Societății Etnografice din Cluj, devenind unul dintre colaboratorii activi ai acestora. A scris aproape 300 de studii și articole referitoare la istoria limbii, lexicologie, etimologie, toponimie și antroponimie. Umanist de o vastă erudiție, a avut o pregătire temeinică și o vocație certă pentru filologia clasică. A fost, de asemenea, poet și traducător

1903 – A fost dezvelită statuia fostului primar al Bucureștiului, Pache Protopopescu

Amplasată pe bulevardul Pache Protopopescu, la intersecția cu bulevardul Ferdinand, statuia a fost realizată prin subscripție publică în 1903, din marmură albă de Carrara de către sculptorul Ion Georgescu și a fost demolată în anul 1948 de autoritățile comuniste, care au înlocuit-o cu o fântână arteziană, bulevardul primind numele Dimitrov; după 1989, bulevardul a reprimit numele fostului primar, nu și statuia

1907 – S-a născut Dan Botta

26 septembrie 1907, Adjud, Vrancea – 13 ianuarie 1958, București

Poet, eseist, dramaturg și traducător din perioada interbelică, frate al actorului și poetului Emil Botta. A urmat studii universitare clasice (limba latină și limba greacă) la Facultatea de Litere a Universității din București, fiind apoi licențiat și în Educație Fizică și Sport. A publicat în diverse reviste: Rampa, Gândirea, Vremea, La Nation Roumaine, etc., a participat la conferințele grupului Criterion, fiind cooptat în comitetul de redacție al revistei, apoi a făcut parte, sub conducerea sociologului Dimitrie Gusti, din comitetul de direcție al Enciclopediei României, proiectul debutând în 1938. Debutul are loc în 1931 cu volumul de poezii Eulalii. Din scrierile sale: Limite, Comedia Fantasmelor, Alkestis, Charmion sau Despre muzică și traduceri din literatura universală: Edgar Allan Poe, William Shakespeare, François Villon

1909 – S-a născut Horia Stanca

26 septembrie 1909, Vulcan, Hunedoara – 13 iunie 2002, București

Cronicar dramatic, memorialist și traducător. A urmat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj (1928–1932), susținând doctoratul în 1935. A fost avocat la baroul Cluj și colaborator la Națiunea română, Tribuna, publicând cronică literară la Symposion, Ardealul, Sfarmă-Piatră. Dupa cedarea Ardealului de Nord în 1940, s-a stabilit la București, unde a fost jurisconsult la cartelul Comerțul zahărului. Ofițer în rezervă de artilerie, a fost mobilizat și trimis pe front, la Odesa și în Crimeea, ultimii doi ani de război fiind atașat de presă și secretar cultural la Legația Română din Berlin. După ieșirea României din război a fost internat în lagărele de schimb diplomatic (1944–1945). Revenit în țară, a fost funcționar în Ministerul de Externe și în Ministerul Informațiilor. Epurat în 1946, în urma refuzului de a se înscrie în partidul comunist, a fost contabil la Direcția livrărilor către URSS și la Sovromconstrucție. Arestat, a fost condamnat la trei ani de muncă silnică (1952–1954), pentru „activitate de presă îndreptată împotriva comunismului”, la Jilava și la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Revenit în viața publică, a lucrat traducător la cooperativa Dactilografia din București, șef de secție periodice la Biblioteca Centrală Universitară București. A debutat editorial în 1959, cu monografia Giuseppe Verdi, sub pseudonim, din cauza interdicției de semnătură ca fost deținut politic. Din volumele publicate: Ciprian Porumbescu, Fragmentarium clujean, Așa a fost să fie…, Fragmentarium berlinez (1942–1945) și numeroase traduceri

1909 – S-a născut Ștefan Dobay

26 septembrie 1909, Dumbrăvița, Timiș – 7 aprilie 1994, Târgu Mureș

Fotbalist și antrenor, nume de legendă a fotbalului românesc. A fost ucenic la fabrica de argint, la fabrica de cărămidă și, ulterior, funcționar la arhivele municipiului Timișoara, începând fotbalul la vârsta de 10 ani în competițiile organizate pe străzi. După o primă perioadă petrecută la Banatul Timișoara, club alături de care a devenit campion regional în 1927, a ajuns la Ripensia în 1930, la numai 21 de ani. Timp de zece ani a apărat cu glorie culorile clubului, câștigând de patru ori titlul național și de două ori Cupa României. alături de aceste trofee se mai adaugă și patru titluri de golgheter obținute în 1933, 1934, 1935 și 1937. S-a consacrat pe postul de extremă stânga, post pe care a evoluat și în echipa națională, cu care a participat la două turnee finale ale Campionatului Mondial (1934, 1938) și la cinci ediții ale Cupei Balcanice. După ce și-a încheiat cariera de fotbalist, a urmat și cariera de antrenor la Constanța, la echipele CFR și Dezrobirea, la Locomotiva Tg Mureș, Flacăra Moreni, Dinamo București, CCA, ASM Lugoj, UTA și CFR Cluj, la lotul național, cele mai bune rezultate ca tehnician obținându-le cu CCA, prin câștigarea Cupei României (1955) și obținerea titlului național (1956)

1909 – A încetat din viață Apcar Baltazar (26 februarie 1880, București – 26 septembrie 1909, București)

Pictor, critic de artă, eseist, grafician, muralist, decorator de teatru, ceramist, ilustrator de carte și creator de afișe și de costume, un reprezentant de seamă al stilului Art Nouveau în România

1914 – S-a născut Ștefan Berceanu

26 septembrie 1914, Măceșu de Jos, Dolj – 9 noiembrie 1990, București)

Medic și dramaturg, membru post mortem (din 1991) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București (1935–1941), a devenit doctor în medicină (1941) și doctor docent (1972). A fost cercetător și șef al Laboratorului de imologie și histopatologie experimentală la Institutul „Cantacuzino”, director științific și șef al secției de hematologie la Institutul de Medicină „Dr. N. Lupu”, medic primar și șef al Clinicii de Hematologie de la Spitalul Clinic Fundeni din București, după obținerea specializării în hematologie clinică. A fost profesor la Institutul de Medicină și Farmacie din București, cercetător bursier la Institutul de Cancerologie și Imunogenetică din Villejuif (Franța, 1966, 1969, 1971). A inițiat și a dezvoltat școli de hematologie în toate orașele mari din țară, prin secundariat și doctorantură. Se numără printre primii cercetători din lume în ce privește etiopatologia cancerului și a leucemiilor, a bolilor imunologice și autoimune. A publicat în reviste de specialitate din țară și străinătate peste 830 de studii, rapoarte și comunicări științifice în domeniul medicinei. Ca recunoaștere a activității sale științifice a fost președintele Filialei București USSM, președintele Societății de hematologie; membru al Societății internaționale de medicină internă; membru al societăților internaționale de medicină, de chimie din Viena, Bologna; membru al Academiei de Științe din New York; membru al Societății franceze de hematologie, al Societății austriece de hematologie; președintele Comisiei de Transplante de organe din România. A avut și preocupări literare, publicând mai multe eseuri: Interferențe, Filosofia în medicină, Spre bunele tărâmuri, dar mai cu seamă piese de teatru: Cheile orașului Breda, Pădurea, Străinii

1916 – Regele Ferdinand a instituit ordinul militar de război Mihai Viteazul

Este cea mai înaltă distincție militară de război a României, instituită prin Înaltul Decret nr. 2.968 din 26 septembrie 1916 și ratificată prin Înaltul Decret nr. 3.249 din 21 decembrie același an. Ordinul era destinat a răsplăti faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului. Conform articolului 1 acesta era organizat pe trei clase III, II și I – cu precizarea expresă că nimeni nu poate obține o clasă superioară dacă nu este decorat cu clasa III

1928 – S-a născut Niculae Nedeff

26 septembrie 1928, București – 24 iulie 2017, București

Handbalist și antrenor. Ca elev de liceu, a jucat baschet, fotbal, rugby, volei și handbal. În 1949, student la Institutul de Cultură Fizică din București, a fost legitimat ca baschetbalist la Clubul Central al Armatei (CCA), actualul club Steaua București, iar după finalizarea stagiului militar (1951), a fost angajat la secția de handbal a CCA, cu care a câștigat mai multe campionate naționale. Din 1956 a fost antrenor, fiind unul dintre cei mai titrați antrenori de handbal din lume, câștigând șapte titluri de campion mondial la handbal, dintre care trei cu echipa națională feminină (1956, 1960 și 1962) și patru cu echipa națională masculină (1961, 1964, 1970 și 1974), plus alte medalii la Campionatele Mondiale și la Jocurile Olimpice de vară

1945 – A încetat din viață Béla Bartók (25 martie 1881, Sânnicolau Mare, Austro-Ungaria – 26 septembrie 1945, New York)

Compozitor, pianist, coregraf, pedagog, muzicolog, culegător de folclor muzical maghiar, unul din reprezentanții de seamă ai muzicii moderne

1950 – S-a născut Dan Grecu

26 septembrie 1950, București

Fost gimnast de valoare mondială, antrenor, arbitru. A făcut gimnastică de mic, având ca prim antrenor pe Octavian Ungureanu, la Iași în 1958. După 1962, revenind la București s-a legitimat la Școala Sportivă, apoi la Clubul Sportiv Școlar Viitorul, iar în 1969, la Clubul Sportiv Dinamo, unde a rămas până în 1980, când s-a retras din activitate și a devenit antrenor la Dinamo București și la Lotul Masculin de Gimnastică al României. Ca gimnast, a câstigat argintul a Campionatele Europene de la Grenoble 1973, la inele, fiind prima medalie românească din gimnastică. A obținut și prima medalie de aur din istoria gimnasticii românești, la inele, la Campionatele Mondiale de la Varna 1974, este laureat cu bronz la Jocurile Olimpice de vară de la Montreal 1976. În prezent este antrenorul coordonator al Lotului olimpic masculin de gimnastică, vicepreședinte al Federației Române de Gimnastică, arbitru internațional de gimnastică

1969 – A încetat din viață Nicolae Dăscălescu (16 iunie 1884, Căciulești, Neamț – 26 septembrie 1969, Piatra Neamț)

General care s-a distins în luptele celui de-al Doilea Război Mondial atât pe Frontul de Est, cât și pe Frontul de Vest. A comandat Armata a 4-a română, cu care a participat la campania antihitleristă

1976 – Autoturismul românesc ARO 240 a fost distins cu Medalia de Aur la Târgul Internațional de la Zagreb

Fabricat la Uzinele din Câmpulung (Muscel), ARO era cea mai performantă mașină de teren produsă în România și una dintre cele mai bune autoturisme dedicate mersului în teren accidentat la nivel mondial. De fapt, străinii plasau ARO pe locul secund după Range Rover

Mai mult: http://carakoom.com/blog/victoriile-si-rezultatele-remarcabile-obtinute-de-automobilele-aro-in-anii-7090

1991 – A patra Mineriadă – ziua a patra

23–28 septembrie

Minerii au reluat asaltul asupra Guvernului. Au avut loc negocieri cu ușile închise, între reprezentanții minerilor și cei ai conducerii țării. Tot atunci, o parte dintre mineri au pornit spre Palatul Cotroceni unde timp de câteva ore au scandat cerând și demisia lui Ion Iliescu. Pe drum, mulți dintre ei le-au cerut bucureștenilor să li se alăture ca să-l dea jos și pe președinte. Tot ceea ce au obținut a fost doar indiferența trecătorilor care le-au reamintit că, în iunie 1990, când Capitala a dorit același lucru, ei minerii au fost cei care l-au ajutat pe Ilievici să rămână la putere. Destul de anemic, asaltul asupra instituției prezidențiale s-a încheiat cu mai mulți mineri răniți de focul dispozitivului de pază de la Cotroceni. În jurul orelor 12:00 președintele Senatului, Alexandru Bârlădeanu, a anunțat pe postul național de televiziune demisia Cabinetului Roman și la 12:30, din balconul Palatului Victoria. Seara, minerii au încercat să pătrundă în Televiziune, cu scene de violență și de vandalism. Ulterior, Mihnea Marian Constantinescu, purtătorul de cuvânt al Guvernului, a declarat că a fost surprins de faptul ca demisia lui Petre Roman a fost anunțată în Senat, în timp ce premierul se afla la Camera Deputaților, și că, din câte știe el, la acea dată nu se hotărâse încă nimic în acest sens. A mai declarat că, de fapt, demisia Cabinetului Roman nu a fost determinată de venirea minerilor la București, ci de elemente care au profitat de situația de criză apărută atunci. La rândul său, Eugen Dijmărescu, fost ministru al Economiei și Finanțelor, a declarat: „Guvernul Roman nu și-a dat demisia la presiunea străzii, ci din alte considerente, de natura politică. Atunci când s-a pus problema depunerii mandatului, minerii nici nu ajunseseră încă în Capitală

Mai mult: https://www.curentul.info/actualitate/20-de-ani-de-la-mineriada-care-a-ingenunchiat-statul-roman/

1998 – Acordul privind Forța multinațională de pace din Europa sud-est

Semnat la Skopje de către miniștrii apărării din Albania, Bulgaria, România, Grecia, Italia și Turcia, care convin constituirea, desfășurarea și angajarea Forței Multinationale de Pace din Europa de Sud-Est. Publicat în Monitorul Oficial nr. 404/25 august 1999

1998 – A încetat din viață Ion Dumitriu (1 martie 1943, Galați – 26 septembrie 1998, București)

Pictor, fotograf, profesor de desen-pictură, membru și vicepreședinte (1991–1993) al Uniunii Artiștilor Plastici

2002 – În Timișoara s-a introdus sistemul de iluminare stradală inteligentă, Chronosens

Timișoara a devenit primul oraș din România cu un sistem de iluminare stradală inteligentă. În timpul nopții, când traficul scade, are loc o reducere a nivelului de iluminare, fără însă a afecta siguranța circulației, astfel încât consumul de energie electrică se reduce cu până la 30 la sută. În urma lansării sistemului de iluminat public inteligent Chronosens, în Timișoara s-a reușit economisirea a peste 8.000 de lei la factura de plată anuală a energiei electrice

 

2006 – A fost dezvelită oficial statuia generalului Charles de Gaulle din București

Amplasată la intrarea în Parcul Herăstrău dinspre Piața Charles de Gaulle, a fost realizată de sculptorul Mircea Corneliu Spătaru, din bronz. Dezvelită cu ocazia celui de-al XI-lea Sommet al Francofoniei, la 26 septembrie 2006

 

2016 – A încetat din viață Ioan Gyuri Pascu (31 august 1961, Agnita, regiunea Brașov – 26 septembrie 2016, București)

Muzician și actor; a abordat diverse stiluri muzicale, pop, rock, blues și reggae, a fondat formații de succes, The Blue Workers, Pacific, a lansat mai multe piese de rock alternativ; ca actor, a jucat alături de grupul Divertis, în filme de lung metraj, piese de teatru, asigurând și coloana sonoră pentru o parte din ele; a scris cărți de spiritualitate și pentru copii

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „26 septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: