Istoria României România frumoasă

6 octombrie în istoria românilor

Foto: Prima atestare documentară a orașului Iași


1407 – Prima atestare documentară a localității Dorohoi

Numele așezării a fost pentru prima oară pomenit, ca târg, la 6 octombrie 1407, într-un act încheiat la Liov, între domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, și regele Poloniei, Vladislav al II-lea Iagello, prin care boierii moldoveni reînnoiesc în orașul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun în 1404 regelui Poloniei, fiind semnat de 27 de boieri printre care se afla și Mihail Dorohoianul. La 8 octombrie 1408, Dorohoiul este menționat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Camenița. Numele lui Mihail Dorohoianul apare în documentele tîrgului timp de 27 de ani, între 1407–1434. Istoricii îl consideră întemeietorul activității administrative la Dorohoi (județul Botoșani)

1408 – Prima atestare documentară a orașului Iași

La 6 octombrie 1408, Domnul Moldovei Alexandru cel Bun, acordă un privilegiu comercial negustorilor din Liov: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi că am încheiat cu sfetnicii și cu orășenii din târgul Liov și cu tot poporul lor și am făcut așezământ despre vămi, în țara noastră, și am încheiat cu dânșii ca să umble în țara noastră cu mărfurile lor. Și le-am rânduit vămi și le-am ușurat să dea vamă, în țara noastră astfel […] Iar cine va merge spre părțile tătărăști, va plăti pentru 12 cântare, în Suceava, o rublă de argint, în Iași treizeci de groși […] Iar cine va duce vite la tătari va plăti la vama principală, în Suceava, de vită patru groși, iar în Iași doi groși […] iar pentru o sută de oi, în Suceava șaizeci de groși, iar în Iași treizeci de groși […]”

Până cu puțin timp în urmă, se considera că același document reprezintă și prima atestare documentară a Bacăului. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei, demonstrează că Bacăul are actul de naștere în timpul domniei lui Petru I Mușat (1391–1432). În 1399, orașul este menționat în documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400, aflăm că în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. O scrisoare este trimisă în Civitas Bachovien de Papa Bonifaciu al II-lea. În 1409 studia la Cracovia, studentul băcăuan Gregorias de Bachwya. Ceva mai târziu, în 5 martie 1431, localitatea este numită civitas Bako

1437 – Înțelegerea de la Apatiu

În cursul Răscoalei de la Bobâlna, după înțelegerea din 6 iulie de la Conventul de la Cluj–Mănăștur, țăranii, dându-și seama de înșelătoria pusă la cale și de călcarea jurământului din partea nobilimii, s-au adunat din nou la chemarea căpitanilor. S-a ajuns la o altă „bătălie generală” între răsculați și privilegiați, la Apateu, la începutul lunii octombrie 1437. Sfârșitul bătăliei nu a adus o victorie hotărâtă nici uneia dintre părți. De aceea, pe 6 octombrie s-a semnat la Apateu o nouă înțelegere care urma să reglementeze raporturile dintre iobagi și nobili; nu mai era atât de avantajoasă țăranilor față de cea dinainte, au fost restrânse clauzele favorabile țăranilor, obținute în urma victoriei de la Bobâlna. Darea în bani față de stăpânul de moșie s-a statornicit la 12–100 denari anual, după starea materială a țăranilor, iar robota la o zi pe an la muncile agricole. Documentul a fost transcris, ca și cel anterior, la mănăstirea din Cluj–Mănăștur, peste 4 zile, la 10 octombrie din acel an. O lună mai târziu, răscoala a fost înfrântă

1595 – Bătălia de la Târgoviște

În urma Bătăliei de la Călugăreni, armata otomană a ocupat capitala Țării Românești, cu gândul de a o tranforma în pașalâc. După un asalt de două zile (6/16–8/18 octombrie), cu ajutorul primit din partea lui Sigismund Bathory, al arhiducelui Maximilian, al domnului Moldovei, Ștefan Răzvan, și al marelui duce de Toscana, forțele unite ale muntenilor, moldovenilor și transilvănenilor, conduse de Mihai Viteazul, au silit oștirea otomană să se retragă, recucerind cetatea Târgoviștei, ocupată de trupele otomane conduse de Sinan-Pașa

1836 – S-a născut Nicolae Popescu

6 octombrie 1836, Zorlențu Mare, Caraș-Severin – 24 decembrie 1877, Lugoj

Pictor bănățean, a pictat icoane și biserici. A studiat pictura la Budapesta, apoi la Academia de Arte Frumoase din Viena (1860–1864). A pictat la Oradea primele sale portrete de bărbați, devenind cunoscut și a primit o bursă din partea familiei Anton Mocioni pentru studii în Italia. Fiind solicitat în țară, să execute icoane și picturi de biserici, s-a reîntors în 1867, a primit numeroase comenzi de la biserici bănățene. A pictat biserica din Seleuș (Banatul sârbesc), biserica din Târgu Jiu (împreună cu pictorul Zaharia Achimescu din Caransebeș), biserica din Pesac și diferite lucrări de pictură pentru bisericile din Lugoj, Oravița, Șoimoș și Sâmbăteni. În anul 1876 s-a stabilit cu familia la Lugoj. Și-a propus să înființeze o Academie de Arte Frumoase pentru Banat, însă planurile i-au fost întrerupte de moartea sa subită

1849 – Cei 13 de la Arad

Cei 13 de la Arad (Aradi vértanúk) este denumirea generică sub care sunt cunoscuți 13 ofițeri ai armatei imperiale austriece executați în 1849 la Arad sub acuzația că s-au alăturat mișcării revoluționare a lui Lajos Kossuth și au susținut revendicările maghiare de independență față de Imperiul Austriac, încălcându-și astfel jurământul de fidelitate față de Casa de Habsburg

1864 – A fost înființat Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București

Instituția a fost creată în iunie 1863 prin decret semnat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, contrasemnat de primul ministru Mihail Kogălniceanu și a fost singura școală bucureșteană de studii universitare înscrisă la învățământul de stat, în domeniul muzical. A început să funcționeze la 6 octombrie 1864, sub conducerea compozitorului Alexandru Flechtenmacher, incluzând două școli principale: Institutul de muzică vocală și Școala de muzică instrumentală cu filiale atât în București cât și în Iași; între 1864–1869, Conservatorul a devenit o instituție europeană specializată în educația muzicală vocală și instrumentală, având clase de vioară, solfegiu, cor bisericesc, canto, pian și armonie

1892 – S-a născut Tache Papahagi

6 octombrie 1892, Avdela, Pind, Grecia – 17 ianuarie 1977, București

Lingvist, etnograf și folclorist de origine aromână. A fost student al Facultății de Litere și Filosofie din București, licențiat în 1916, doctor în filologie în 1925, cu teza Graiul și folclorul Maramureșului, docent al Facultății de Litere și Filosofie din București. A fost asistent la Facultatea de Litere și Filosofie din București, apoi docent, conferențiar și profesor (1943–1948). În 1964 a primit titlul de profesor emerit și Premiul de Stat. În activitatea sa științifică, a îmbinat studiul etnografiei, folclorului și limbii, considerate de el ca fiind surse esențiale pentru constituirea unei imagini de ansamblu a vieții poporului român și pentru elucidarea problemelor legate de nașterea și evoluția, în timp și spațiu, a limbii române. A consacrat limbii române mai multe studii și lucrări în care sunt dezbătute și precizate o serie de fapte de fonetică și morfologie: Aromânii din punct de vedere istoric, cultural și politic, Antologie aromânească, Din epoca de formațiune a limbii române: probleme etno-lingvistice, Graiul și folclorul Maramureșului, Folklor român comparat, Flori din lirica populară – doine și strigături, Paralele folclorice (greco-române), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic

1902 – S-a născut Petre Țuțea

6 octombrie 1902, Boteni, Muscel/Argeș – 3 decembrie 1991, București

Autor, economist, eseist, filosof, jurist, politician și publicist, membru al Mișcării Legionare, victimă a regimului comunist din România. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din Cluj, cu licența și doctoratul în drept cu calificativul Magna cum Laudae. Deși doctor în Drept, s-a specializat în economie, conform vocației sale reale. A fost referent în Ministerul Industriei și Comerțului, unde a avansat pînă la funcția de director de studii, apoi detașat în Germania la Agenția economică din Berlin. După 6 septembrie 1940 Conducerea Mișcării Legionare i-a încredințat lui Țuțea funcția de secretar general la Ministerul Economiei Naționale și, în această calitate, a făcut parte din diverse delegații care au purtat negocieri economice la Berlin și la Moscova. După Rebeliunea legionară a fost deținut pentru scurtă vreme în Lagărul de la Târgu Jiu, după care a fost eliberat și repus în funcție. Acuzat de spionaj în favoarea anglo-americanilor, a fost din nou închis și eliberat în urma amnistiei din 1964… Supranumit Socrate al României datorită preocupărilor filosofice și a rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul personal în orice circumstanțe, chiar și în închisoare. Din cauza interdicției de a publica, dar și a persecuțiilor de după 1989, nu a apucat să-și vadă numele pe coperta unei cărți în timpul vieții. Ulterior însă, scrierile și interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile: Bătrânețea și alte texte, Tratat de economie politică, Comentarii la Platon, Reflecții religioase asupra culturii, Filosofia nuanțelor, Introducere mistică în filosofia modernă

Petre Țuțea despre liberalism

1903 – S-a născut Moisei Gamburd

6 octombrie 1903, Chișinău – 14 iulie 1954, Chișinău

Unul din cei mai mari pictori basarabeni ai secolului al XX-lea. A urmat Școala de Arte Plastice (1918-1923). Tatăl său a fost dispus să-l trimită în Vest cu condiția să urmeze o școală Politehnică. Dar tânărul artist a ignorat condițiile impuse și a plecat în Belgia unde a trecut cu brio examenele de admitere la Academia Regală de arte frumoase din Bruxelles, dar a întrerupt studiile pentru a se lăsa ghidat în particular de profesorul Constant Montald, șeful catedrei de pictură monumentală de la Academie. A călătorit la Paris, să ia contact cu impresionismul, cubismul și expresionismul, s-a întors în Belgia și a terminat studiile la Academie cu locul 1 la desen decorativ și locul 2 la compoziție. Întors la Chișinău va participa la expoziții organizate de Societatea de Arte Frumoase din Basarabia, la Salonul Oficial din București, a pictat peisaje pitorești, portrete minuțioase prin detalii și tratament

Biografie ilustrată: http://egophobia.ro/?p=10264

1907 – S-a născut Teodor Scarlat

6 octombrie 1907, I.C. Frimu, Ilfov – 18 decembrie 1977, București

Poet și prozator, gazetar. Studiile liceale începute la Ploiesti (1923), au fost întrerupte din lipsă de mijloace materiale și continuate la București. A avut diverse ocupații: ucenic într-un atelier mecanic, învățător suplinitor, secretar de redacție la Revista scriitoarelor și scriitorilor români și la Fotbal, secretar de presă la Teatrul Național, din 1950 secretar literar la diverse teatre: Tineretului, „C. Nottara”, „Ion Creangă”. A debutat cu versuri în revista Vraja. A colaborat la Convorbiri literare, Familia, Bilete de papagal, Cuvântul liber, Viața literară, Vremea etc. A publicat volume de versuri: Artificii, Claviaturi, Floarea reginei, Ora de zbor, Vatra magilor, Poeme, Dicteuri pentru fantoma ta, Nopțile din underground, urmate de Antologie de imagini din poezia nouă, o culegere de conferințe radiofonice – Anotimpurile în lirica noastră contemporană, un roman – Viața la întâmplare și un eseu critic în colaborare cu M. Straje – Interpretări din lirica lui Gourmont

1914 – S-a născut Horia Nițulescu

6 octombrie 1914, Constanța – iunie 1982

Poet. În 1936 a absolvit Facultatea de Teologie. În perioada interbelică, a scris articole la revistele Gândirea, Meșterul Manole, Sfarmă-piatră, Revista Fundațiilor regale, Universul literar, Convorbiri literare, Dacia rediviva s.a. A luptat în al doilea război mondial pentru eliberarea Basarabiei și a fost apoi corespondent de război pe frontul de vest. După terminarea războiului a fost hirotonisit preot în comuna Vințu de Jos, Alba. A fost arestat în gara comunei, în 1951, sub acuzația de crime de război și condamnat la 5 ani închisoare. A executat o parte din detenție la penitenciarele Jilava și Aiud. Eliberat în 1954 prin grațiere, a fost rearestat în 1958 și eliberat în 1964, odată cu ceilalți deținuți politici. După eliberare a fost nevoit să lucreze ca funcționar la Cooperativa Progresul din București. S-a bucurat de un foarte bun și un meritat renume între cunoscătorii de poezie ai vremii. A publicat cărți de poeme: Toamnă în paradis, Drumul soarelui

1916 – O puternică ofensivă germano-bulgară a străpuns frontul româno-rus din Dobrogea

6/19 octombrie–8/21 octombrie

Generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă pe 6/19 octombrie, după o lună de pregătiri atente, trupele amestecate de sub comanda sa reușind să le învingă pe cele ruse. Rușii au fost forțați să se retragă din Constanța spre Delta Dunării. Constanța a fost ocupată la 9/13 octombrie, Medgidia la 10/23 octombrie și Cernavoda la 12/25 octombrie. Trupele române au fost retrase din Dobrogea. Armata rusă era nu doar demoralizată, dar și cu proviziile pe sfârșite. Mackensen a ales să transfere în mare secret o jumătate din armata sa lângă orașul Sviștov (Sistova) din Bulgaria, pregătindu-se să forțeze cursul Dunării

1927 – S-a născut Ioan Pop de Popa

6 octombrie 1927, Oradea

Profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardio-vasculară, membru titular (din 1991) al Academiei de Științe Medicale din România. În 1944 a participat voluntar ca elev de liceu sanitar în spitalul de campanie pe frontul de eliberare din Apuseni. După eliberarea Ardealului, și-a continuat studiile (clasa a VIII-a) la liceul Emanoil Gojdu din Oradea, după care la Facultatea de Medicină Generală din Cluj (1946–1952), pe care a absolvit-o cu diplomă de merit, Magna cum laude, fiind declarat doctor-medic. A fost numit preparator la Institutul de Anatomie umană și chirurgie operatorie a IMF din Cluj, apoi extern la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului doctor Aurel Nana. A realizat prima inimă artificială și primul plămân artificial din România, atunci printre primele patru din lume (1953–1954). A efectuat primele circulații extracorporale experimentale din România, inclusiv primele hemodiluții în CEC. A început primele transplante experimentale de organe, de rinichi și pancreas, a realizat experimental primele transplante cord-plămân (1958). A efectuat prima operație pe cord deschis din România la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureș. În perioada 2000–2004 a fost senator. A fost membru al Academiei de Științe din New York, membru al Academiei de Chirurgie din Paris, membru al Academiei belgiano-române de cultură și știință, membru al Academiei de științe, literatură și artă, distins cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2004), Medalia Crucea comemorativă a celui de al doilea război mondial (2007), numeroase ordine si medalii profesionale

1929 – S-a născut Ion Sălișteanu

6 octombrie 1929, Pitești – 25 mai 2011

Pictor și profesor universitar, membru corespondent (din 2006) al Academiei Române. A studiat pictura între anii 1949–1955 la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu” din București cu profesorii Samuel Mutzner și Adam Bălțatu. După absolvirea facultății în anul 1955, a devenit cadru didactic la secția pictură și membru al Uniunii Artiștilor Plastici profesioniști. A lucrat mari cicluri tematice, preocupat de ordinea formelor din natură. A realizat peste 4.000 de lucrări, multe figurând în cele circa 200 de expoziții de artă românească organizate în străinătate, în diferite centre culturale ale lumii. Începând cu anul 1965, Ion Sălișteanu a avut 86 de expoziții personale în țară și străinătate

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/salisteanu-ion/

1929 – S-a născut Mihai Drăgănescu

6 octombrie 1929, Făget–Drajna, Prahova – 28 mai 2010, București

Inginer, autor, eseist și filozof, specialist în electronică, membru titular (din 1990) și președinte (1990–1994) al Academiei Române. A fost profesor doctor docent la Institutul Politehnic din București și director general al Institutului de cercetare în Informatică, ICI. A avut contribuții la dezvoltarea teoriei tuburilor electronice (influența capacităților între electrozi asupra circuitelor electronice) și dispozitivelor semiconductoare (teoria tranzistorului la nivele mari de injecție, efecte capacitive și inductive în dispozitive semiconductoare etc.) sintetizate în câteva lucrări. A fost membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, membru corespondent al Institutului Ecuadorian pentru științe naturale, al Academiei europene de științe și arte (Academia Scienciorum et Artium Europeea) din Salzburg, Austria și s-a numărat printre cele 730 de personalități universale ale Academiei Mondiale de Artă și Stiință (World Academy of Art and Science). Dintre lucrările publicate: Circuite cu tranzistoare, Electronica corpului solid, Profunzimile lumii materiale, Informația între practică și fenomen, Inelul lumii materiale, Cariatidele gândului, De la societatea informațională la societatea cunoașterii

1930 – S-a născut Paul Ioachim

6 octombrie 1930, Buzău – 10 iulie 2002, București

Actor de teatru și film și dramaturg. A absolvit Actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, în 1953, la clasa Ion Finteșteanu. A jucat în roluri de june prim la Teatrul Giulești. Fiind însă fascinat de teatru și de scris, a devenit autorul unor piese interesante, de succes. Între din 1995–1961, a condus Teatrul „George Ciprian” din Buzău, primul teatru de proiecte apărut în Romania, pe care l-a înființat pentru a aduce o bucurie oamenilor din locurile unde s-a născut. Dintre piesele de teatru pe care le-a scris: Nu suntem Îngeri, Goana, Nemaipomenitele Aventuri a doi Îndrăgostiți, Așteptam pe altcineva, Ce e nou pe Strada Salcâmilor, Idealul, Omul de Noroi (O Viață și încă o Noapte), Podul Sinucigasilor, Totul e un Joc. A jucat în filmul Ilustrate cu Flori de Câmp

Ilustrate cu flori de câmp

1933 – A fost înființat Spitalul de Urgență București

Înființat la inițiativa profesorului Nicolae Minovici și a secretarului general al Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale, Constantin Deculescu, din dorința de a avea un spital pregătit să preia la orice oră pacienții aduși de Societatea de Salvare, prin decizia Ministerului Sănătății nr. 68.920/6 octombrie 1933, publicată în Monitorul Oficial nr 251/31 oct. 1933. Situat inițial pe malul Dâmboviței, spitalul a fost finanțat din fondurile personale ale lui Nicolae Minovici (ipotecarea casei personale). Permitea îngrijirea tuturor bolnavilor indiferent de posibilitatea de a plăti serviciile medicale și avea o secție de chirurgie cu 60 de paturi

1933 – S-a născut Vasilica Tastaman

6 octombrie 1933, Brăila – 30 martie 2003, București

Actriță de teatru, film, radio și televiziune. A debutat în 1949 pe scena din orașul său natal. Până în 1961, când s-a numărat printre fondatorii Teatrului de Comedie, a jucat la teatrele Giulești și „L. Sturdza Bulandra”. În 1981 s-a stabilit în Suedia, dar s-a întors după douăzeci de ani. A jucat și acolo, dar fără succesul din țară. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Din filmografie: D-ale carnavalului, Bădăranii, Castelanii, Șeful sectorului suflete, Brigada Diverse în alertă!, Dragostea începe vineri, Astă seară dansăm în familie, Păcală, Premiera, Nea Mărin miliardar, Grăbește-te încet

Astă seară dansăm în familie

1944 – A fost declanșată Operația Debrețin a trupelor sovietice și române

Comandamentul suprem sovietic a hotărât să execute, cu Frontul 2 ucrainean, Operația Debrețin (6–29 octombrie). Ofensiva a fost declanșată, cu trupele de la centrul Frontului 2 ucrainean, care au rupt, între 6–13 octombrie, apărarea inamicului între Salonta și Makó, și au pătruns adânc spre Debrețin, în timp ce la flancul stâng, mari unități din Armata 53 au fost dirijate spre cursul mijlociu al Tisei, între Szolnok și Szeghed. În podișul transilvan, ofensiva a început la 9 octombrie 1944, acțiunea principală revenind Armatei 4-a române și Armatei 27 sovietice (în compunerea căreia acționau și diviziile 2 munte și 18 infanterie române). Deși Clujul nu a fost inclus în zona de acțiune a vreunei divizii române, diviziile 118 infanterie și 2 munte române au contribuit, prin atacuri frontale și manevre, la eliberarea Clujului (11 octombrie); a doua zi (12 octombrie), diviziile Tudor Vladimirescu și 337 infanterie sovietică au eliberat Oradea, în timp ce Divizia 3 munte a eliberat (până la 13 octombrie), întregul spațiu situat la vest de Oradea, continuând ofensiva spre Debrețin. După eliberarea Clujului, luptele au continuat la vest de Someș, Armata 4 română înaintând pe direcția Bonțida–Jibou–Carei, iar Armata 27 sovietică pe direcția Cluj–Huedin–Valea lui Mihai. Concomitent, Armata 7 de gardă sovietică a ajuns pe Someșul Mare, la sud și est de Dej, după care a fost regrupată în Câmpia Tisei, iar Armata 40 sovietică a coborât în depresiunea Maramureșului și a eliberat Sighetul… La 25 octombrie a fost eliberat ultimul petic de pământ românesc, la Carei, trupele române urmând marșul spre Ungaria…

1945 – S-a născut Emeric Dembroschi

6 octombrie 1945, Câmpulung la Tisa

Fost fotbalist și antrenor, a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970; decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a

1946 – A avut loc sfințirea Catedralei ortodoxe române din Timișoara

Catedrala Mitropolitană din Timișoara, cu hramul Trei Ierarhi, a fost construită în perioada 1936–1941 și este cea mai înaltă biserică din România (90,5 metri). Târnosirea s-a făcut în prezența Regelui Mihai al României, care a fost și unul dintre ctitorii acestei biserici. La acest mare praznic a participat însuși patriarhul de atunci, Nicodim Munteanu, alături de un mare sobor de preoți din întrega Mitropolie a Ardealului și reprezentanți din toată România

Sfințirea Catedralei Mitropolitane din Timișoara în prezența Regelui Mihai

1947 – S-a născut Ionela Prodan

6 octombrie 1947, Dăbuleni, Dolj – 16 aprilie 2018, București

Interpretă de muzică populară din Oltenia. A absolvit două facultăți, Istorie–Geografie și Istorie–Filosofie la Universitatea din Craiova. La Ediția a II-a a Festivalului „Maria Tănase” (Craiova, 1970), la care a primit Marele Premiu, l-a cunoscut pe marele folclorist Hari Brauner, care a îndrumat-o în carieră. A realizat primele înregistrări muzicale în studiourile Radio Craiova, lansând primele sale melodii populare: Pădure, dragă pădure, În pădure la Zăval, La Jii, murgule la Jii. A interpretat cântece și în duet cu Ion Dolănescu

Ionela Prodan – Oameni buni, de drag si dor

1951 – S-a născut Mária Nagy Adonyi

6 octombrie 1951, Adoni, Bihor – 12 octombrie 2015, Berettyóújfalu, Ungaria

Scriitoare, poetă, jurnalistă și traducătoare maghiară din România. A absolvit Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost profesoară la o școală secundară germano-maghiară

1973 – S-a născut Silviu Biriș

6 octombrie 1973, București

Actor de teatru și film. A absolvit în anul 1997 cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția Actorie, la clasa profesorului Ion Cojar. Din 1997 a fost angajat al Teatrului Național I. L. Caragiale din București. S-a făcut remarcat și ca un bun cântăreț, interpretând melodii cunoscute precum Vrei să ne’ntâlnim sâmbătă seara?, Hai coșar, coșar. Roluri în filme: Crucea de piatră, Paradisul în direct, Terente, regele bălților, Triunghiul morții, Final Countdown, Restul e tăcere. A semnat în calitate de interpret albumul Bucureștiul meu iubit, care se bucură de un real succes

Cobzarul

1995 – Președintele PNT-CD, Corneliu Coposu a primit distinctia Legiunea de Onoare Franceză

Acordată de președintele Jacques Chirac în mai 1995, cea mai înaltă distincție a Statului Francez – Ofițer al Ordinului Național al Legiunii Franceze. Însemnele i-au fost conferite, în numele președintelui Franței, de către Excelența Sa Bernard Boyer, ambasadorul Franței la București. Solemnitatea a avut loc în saloanele Ambasadei Franței, în prezența personalului diplomatic acreditat la București și a unui numeros public alcătuit din fruntași PNȚ-CD, parlamentari, foști deținuți politici etc.

2009 – A încetat din viață Mircea Angelescu (1938 – 6 octombrie 2009, București)

Inginer constructor, fost sportiv de performanță, vicepreședinte, apoi președinte al Federației Române de Fotbal, președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, ministru al sportului

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „6 octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: