România frumoasă Today's Memory

Today’s Memory – Ion Voicu

Ion Voicu

8 octombrie 1923, București – 24 februarie 1997


 

Ion Voicu a fost un violonist de reputație mondială. S-a născut într-o familie de muzicieni–lăutari: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu, cu care împarte și aceeași zi de naștere.

Ciprian Porumbescu – Ballad for violin and orchestra

Pe la vârsta de 4–5 ani, a primit o vioară, așa cum își dorea. Încântat peste măsură micuțul nu s-a desprins toată ziua de vioară, iar până seara deja reprodusese toate melodiile pe care le cunoștea. Impresionată de talentul lui, dar mai ales văzându-i perspectivele de bun muzician, mama sa i-a luat ca profesor de vioară un student de la Conservator cu care a studiat câțiva ani, până când tânărul profesor s-a declarat depășit de micul său elev și le-a recomandat părinților să-i găsească un profesor mai bun.

Grigoraș Dinicu – Hora mărțișorului

Printre cei care l-au inițiat pe Ion Voicu în studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian și Vasile Filip, pentru ca la 14 ani să dea examenul de admitere la Academia Regală de Muzică, unde a intrat direct în anul V, reușind să absolve cursurile, care durau șapte ani, în doar trei ani, ca student al renumitului profesor George Enacovici.

Johannes Brahms – Concerto for violin and orchestra in D major, op. 77, part I • „George Enescu” Philharmonic Orchestra, Conductor George Enescu, Violin Ion Voicu

Primul său loc de muncă a fost cel de violonist în Orchestra Națională Radio, dirijată de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg, care nu a fost mulțumit la început de el și i-a cerut să poftească afară; de fapt, Voicu cunoștea foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea și se foia pe scaun. Directorul de pe atunci al Orchestrei Radio era renumitul Theodor Rogalski, care a intuit uriașul pontențial al tânărului Ion Voicu și l-a sprijinit, rugându-l pe Mengelberg să accepte să-l audă cântând o piesă. După ce Voicu a interpretat căteva partituri de Bach, Beethoven și Mendelssohn Bartholdy, Mengelberg a spus: „Acum înțeleg, el nu e făcut să fie component al unei orchestre. Este făcut pentru o carieră solistică.” …Și așa a început cariera solistică a artistului.

Ludwig van Beethoven – Concert pentru vioară și orchestră în Re major, op. 61, Partea a III-a • Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor Mircea Basarab, Vioară Ion Voicu

În anul 1941, a debutat pe scena Ateneului Român, fiind remarcat, la unul dintre concerte, de marele George Enescu, care i-a oferit, ulterior, câteva lecţii. În 1950, a devenit solist al Orchestrei Filarmonicii bucureştene, iar în 1955, a plecat să aprofundeze studiile muzicale la Conservatorul „Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova, unde a studiat timp de doi ani cu Abram Iampolski şi David Oistrach.

Niccolo Paganini – Concerto No.1 Part 1 • Dresdner Philharmonic, Conductor Heinz Bongartz, Violin Ion Voicu

În cei 55 de ani de carieră, Ion Voicu a susținut mii de concerte în întrega lume: la Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo sau Berlin. Statul român i-a dat maestrului în folosință o vioară Stradivarius, fabricată în 1702, care a aparținut lui Joseph Joachim. Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii „George Enescu” din București timp de zece ani. A contribuit la crearea Orchestrei de Cameră în 1969, cunoscută în întreaga Europă și prezentă la cele mai importante festivaluri muzicale internaționale.

Piotr Ilici Ceaikovski – Concert pentru vioară și orchestră în Re major, op. 35, Partea I • Orchestra Filarmonicii „George Enescu” Vioară Ion Voicu

A desfăşurat şi o intensă activitate didactică în cele mai prestigioase universităţi ale lumii, de la Academia Internaţională Mozart din Salzburg la universităţile din Paris, Geneva, Viena sau la Academia Internaţională Menuhin. A fost numit vicepreşedinte al Concursului Internaţional „Ceaikovski” şi a fost membru în juriile mai multor competiţii internaţionale: Concursul Internaţional „Bach”, Concursul „Carl Flesch” de la Londra, Concurs Internaţional „Sibelius”, Concursul „Folkstone-Menuhin” ş.a.

Mai mult: http://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Voicu

 

Johann Sebastian Bach – Double Violin Concerto (3 mvt) • Ion Voicu & Yehudi Menuhin (1973)

***** [In English] *****

Ion Voicu

October 8, 1923, Bucharest – February 24, 1997

 

Ion Voicu was a Romanian violinist and orchestral conductor.

Voicu was born into a family of professional musicians. At age 6, he had his first music lessons and at 14, he entered the Royal Academy of Music in Bucharest. After graduating in 1940, he became violinist with the National Radio Orchestra of Romania, where he was noticed by the conductor, Willem Mengelberg. Voicu made his debut as a soloist with the orchestra soon after. In 1946, he won the first prize at a musical competition organized in Bucharest by George Enescu and Yehudi Menuhin.

In 1949, Voicu first appeared as a soloist with the George Enescu Philharmonic Orchestra and he achieved great acclaim as a participant in their 1957 tour of Belgrade. In 1969 he founded the award-winning Bucharest Chamber Orchestra and between 1972–1982, he was the director of the Philharmonic.

More on: http://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Voicu

*****

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #IonVoicu

0 comentarii la „Today’s Memory – Ion Voicu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: