Istoria României România frumoasă

10 octombrie în istoria românilor

Foto: Bătălia de la Rovine


1394 – Bătălia de la Rovine

(dată controversată, 10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395)

S-a purtat între oastea lui Mircea cel Bătrân și armata otomană condusă de Baiazid Ildîrîm (Fulgerul). Campania otomană în Țara Românească, soldată cu înfruntarea de la Rovine, avea un scop de pedepsire, atât din cauza sprijinirii de către Mircea a rezistenței sârbilor, la Kosovopolje (1389), cât și a alungării garnizoanei otomane din Karinovasî (azi Karnobat, la sud de Munții Balcani), în primăvara anului 1394, când domnul român a fost încurajat în acțiunea sa de conflictul existent între Baiazid și unii emiri seldjukizi din Asia Mică. Este una dintre cele mai importante bătălii din istoria Țării Românești și prima mare confruntare armată cu otomanii, soldată cu victoria lui Mircea cel Bătrân asupra sultanului Baiazid Fulgerul. Cronicile nu oferă prea multe informații istorice cu privire la desfășurarea bătăliei. Laonic Chalcohondil a scris că, după ce a dus populația în munți, Mircea a hărțuit oastea sultanului de la Dunăre până când otomanii și-au așezat tabăra. Mircea cel Bătrân i-a așteptat pe turci pregătit la Rovine, săpând o rețea de șanțuri de apărare de unde, în siguranță, arcașii au tras salvă după salvă de săgeți, încât „soarele nu se mai putea vedea de mulțimea lor”, astfel că toate atacurile armatei otomane au fost respinse de ploi de săgeți și de contraatacuri de infanterie și cavalerie conduse de Mircea însuși. Lupta se crede a se fi oprit la apusul soarelui. În această campanie n-a existat doar o singură bătălie, Rovine a fost doar locul celei mai importante lupte. Au fost două bătălii importante și mai multe lupte de hărțuială

1636 – Bătălia de la Salonta

Ștefan Bethlen, fost principe al Transilvaniei (28 septembrie 1630–26 noiembrie 1630), a încercat să-l înlocuiască pe Gheorghe Rákóczi, principele Transilvaniei (1630–1648), cu sprijinul Pașei de la Buda, care i-a promis și acordul Porții Otomane, față de care Principatul Transilvaniei era de jure vasal. În 1636, poziția lui Gheorghe Rákóczi era deja atât de stabilă, încât nu a acceptat tentativa celor doi de a-l înlocui și i-a învins pe turci, consolidând situația politică a principelui Transilvaniei

1824 – S-a născut Ioan Pușcariu

10 octombrie 1824, Sohodolul Branului, Transilvania, Imperiul Austriac – 24 decembrie 1911, Bran, Comitatul Făgăraș, Austro-Ungaria/Brașov

Istoric si scriitor, membru titular (din 1900) al Academiei Române. A făcut parte din familiile nobiliare ale românilor din Transilvania, de aceea el și-a adăugat si apelativul „cavaler de”. A studiat la Brașov și la Sibiu (la Colegiul Brukenthal), și-a definitivat studiile teologice în Sibiu și Cluj, a revenit la Sibiu unde a obținut diploma în Drept. A devenit avocat, plecând la Făgăraș și ocupând mai multe funcții în administrația Transilvaniei, ca șef al Poliției, în Sibiu și Făgăraș, consilier al ministrului Religiei și Educației Publice. A devenit apoi judecător la Budapesta. A fost unul dintre fondatorii ASTRA, coordonând activitatea acesteia la Sibiu și Făgăraș, a creat nenumărate instituții financiare de credit, a făcut parte din conducerea Fundației Gojdu. Politic, a făcut parte din Dieta de la Sibiu dar și din cele de la Cluj și mai apoi în Parlamentul de la Budapesta. A scris un studiu de gramatică a limbii române dar și un studiu al istoriei nobilimii românești din Transilvania, care au fost publicate la Sibiu

1841 – S-a născut Ion I. Câmpineanu

10 octombrie 1841, București – 15 noiembrie 1888, București

Politician, membru al Partidului Național Liberal. A îndeplinit mai multe funcții guvernamentale și publice, printre care cele mai importante sunt: ministru de justiție, ministru de finanțe, ministru de externe, ministru de domenii, primar al Bucureștiului (21 noiembrie 1886–aprilie 1888), primul Guvernator al Băncii Naționale (1880–1882, 1888), fiind responsabil pentru organizarea imprimeriei și imprimarea primelor bilete de bancă și a regulamentului interior al instituției

1846 – S-a născut Dimitrie Brândză

10/22 octombrie 1846, Bivolu/Viișoara, Botoșani – 3 august1895, Slănic Moldova

Medic, naturalist și botanist, profesor universitar, membru titular (din 1879) al Academiei Române. După ce a terminat cursurile Academiei Mihăilene, a absolvit pe cele ale Facultăților de Științe Naturale și Medicină ale Universității din Paris, obținând doctoratul, în 1869. A fost medic și profesor de botanică la Universitatea din Iași, custode al Muzeului de medici și naturaliști din Iași, în 1874, fiind transferat la Universitatea din București, la catedra de științe naturale și desfășurând o activitate multilaterală. În 1875 a început să dezvolte colecția botanică a Facultații de Știinte Naturale, iar un an mai târziu a fost ales membru al Societății Geografice Române. A fondat Grădina Botanică din București, care astăzi îi poartă numele. A elaborat manuale de zoologie, botanică și geologie. A fost preocupat, de asemenea, de problemele sănătății publice, publicând lucrări despre folosirea unor plante în medicină și despre trichineloză. A scris: Curs elementar de istorie naturală, Fragmente din florea României, Vegetația României și exploatării ei, Contribuțiuni noui la florea României, Florea descriptivă a Dobrogei

1857 – A început construcția Palatului Universității din București

Palatul Universității a fost construit după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, înalt de 6 etaje, în stil neoclasic, pe locul fostului colegiu Sfântu Sava, între 10 octombrie 1857–14 decembrie 1869. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate mai târziu, între anii 1912–1926, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești, iar împodobirea exterioară a palatului a fost realizată de către Karl Storck, împreună cu asistentul său, Waibel, și un elev al său, Paul Focșeneanu, relieful de pe frontonul central al palatului fiind întocmit în stil clasic, din piatră de Rusciuc

1859 – S-a născut Ioan Boeriu, baron de Polichna

10 octombrie 1859, Vaida-Recea, Comitatul Făgăraș/Recea, Brașov – 2 aprilie 1949, Sibiu

Militar de carieră. A urmat Școala de Cadeți de Infanterie (Kadettenschule) al armatei comune austro-ungare din Sibiu (Armata Comună avea un sistem școlar paralel și independent de învățământul public). A fost Feldmarschalleutnant în Armata Comună a Austro-Ungariei, ridicat la rangul de baron, comandant al regimentului de infanterie 76, decorat cu Ordinul Maria Terezia, apoi general de corp de armată în România Mare. A participat la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, la Marea Adunare Națională care a consfințit unirea. Dar baronul Ioan Boeriu a luat parte și la o acțiune deosebit de temerară. Împreună cu Iuliu Maniu, în toamna anului 1918, el s-a angajat într-o tentativă de a restaura ordinea în Viena. Capitala Austriei era în pragul revoluției bolșevice, iar armata era în descompunere. Iuliu Maniu și Ioan Boeriu s-au prezentat la Ministerul de Război și au cerut să li se subordoneze armata aflată în cazărmile Carol și Ferdinand. Acele unități militare erau formate mai ales din români. Militarii au fost organizați sub umbrela unui Senat Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților, prezidat de baronul Ioan Boeriu. Ei au reinstaurat ordinea în Viena și în Praga, iar soldații români au impresionat prin disciplină și prin vitejie. A fost distins în 1921 cu Marea Cruce a Ordinului Coroanei României, acordat de Regele Unirii, Ferdinand I. A fost membru al Senatului României, membru în Comitetul Central al despărțământului ASTRA

1866 – S-a născut Nicolae Vermont

Isidor Grünberg; n. 10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932, București

Pictor și gravor, evreu convertit la religia creștină ortodoxă. A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Theodor Aman, fiind primul student evreu al acestei instituții, apoi la München și la Paris. Ostil conformismului academic, Vermont s-a atașat mișcării de înnoire a grupului pictorilor independenți, numărându-se printre membrii fondatori ai societăților Ileana și Tinerimea artistică, în cadrul cărora a expus cu regularitate. În pictura de piesaj, a lăsat imagini din Câmpulung și din Oltenia, de un lirism pur și delicat, valorificând atât spontaneitatea și acuitatea observației, cât și virtuozitatea desenului. Atras de compoziție, a excelat în pictura de gen inspirată din viața oamenilor simpli, pe care a zugrăvit-o cu multă căldură emoțională: Emigranții, Coșarul, Bragagiul

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/vermont-nicolae-2/

1861 – A încetat din viață Moise Nicoară (30 noiembrie 1784, Giula, Regatul Ungariei, Imperiul Habsburgic – 10 octombrie 1861, București)

Jurist, profesor, traducător, scriitor, luptător pentru drepturile românilor din Banat și Crișana, primul român din Imperiul Austriac care a avut o pregătire școlară de rang universitar

1872 – Ion Creangă a fost exclus definitiv din rândurile clerului ortodox

După ce timp de 12 ani a fost dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, a fost exclus definitiv din rândurile clerului, deoarece „și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean”, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. Sentința nr. 265/11 octombrie 1871 avea să-l excludă din cler. În 15 iunie 1872, Mitropolia a eliberat documentul cu numărul 1.182, prin care Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a fost informat că „diaconul Ion Creangă, profesorul din Iași, prin faptele sale incorigibile și incompatibile cu caracterul de cleric, fiind judecat de autoritatea bisericească a fost exclus dintre clericii altarului“. A doua sentință de excludere din cler, din 10 octombrie 1872, avea să fie definitivă, prin „efortul” deosebit al protopopului C. Buțureanu. În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului

1896 – A apărut, la București, revista săptămânală literară Povestea vorbei

Continuatoarea revistei Vatra (1894–1896) scoasă de Caragiale, Slavici și Coșbuc între 10 octombrie 1896–4 mai 1897, sub deviza întoarcerii la „obârșia culturală a noastră„. Printre colaboratorii statornici ai revistei Povestea Vorbei s-au aflat Simion Sanielevici cu eseuri critice, Cincinat Pavelescu, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, D. Kanu. Aici a publicat și I.L. Caragiale, iar Dumitru Stăncescu și Arthur Gorovei au publicat culegeri de folclor. Tot aici a debutat literar și Ion Minulescu, sub pseudonimul Nirvan

1906 – S-a născut Constantin Manolache

10 octombrie 1906, Bârlad – 10 ianuarie 1977, București

Entomolog, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române, membru corespondent (din 1938) al Academiei de Științe din România. A urmat studii universitare la Facultatea de Științe, Secția științele naturii, (1926–1930) la București, unde, în 1937, și-a susținut teza de doctorat cu teza Cercetări cantitative asupra microfaunei frunzarului de Laxcix (Valea Zgaburei-Sinaia) și Stejar (Căscioara-Vlașca). În 1962 a obținut titlul de doctor docent. A fost conferențiar și profesor la Institutul Agronomic din București. A scris peste 250 de lucrări în domeniul sistematicii entomologice, biologiei, ecologiei și combaterii insectelor dăunătoare. În domeniul zoologiei a început, încă din 1933, studiul sistematicii și al ecologiei amfipodelor de apă dulce din România, nestudiate până atunci. A descris specii și subspecii noi pentru știință: Niphargus valachicus, Niphargus carpathicus Affinis, Niphargus carpathicus variabilis, Niphargus foreli somesensis, Synurella intermedia, Rivulogammarus balcanicus dacicus, Niphargus aquilex moldavicus, etc.

1914 – A încetat din viață Carol I al României (8/20 aprilie 1839, Sigmaringen – 27 septembrie/10 octombrie 1914, Sinaia)

Domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România, membru de onoare, protector și președinte de onoare al Academiei Române. În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii

1914 – Principele Ferdinand a devenit rege al Regatului României, sub denumirea Ferdinand I al României

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (1865 – 1927) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Începând cu 1889 a devenit Principe de Coroană al Regatului României. S-a căsătorit în 1892, la Sigmaringen, cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, nepoată a reginei Victoria. A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, încheind procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, s-a încoronat ca primul rege al României Mari

1914 – S-a născut Constantin Săvulescu

10 octombrie 1914 – 10 ianuarie 2001

Subinginer proiectant la Uzinele Malaxa, cu o experiență de 9 ani la Centrul de cercetare și producție de aparatură științifică al Academiei Române. Săvulescu a participat, în 1945, la conceperea și producerea prototipului unui automobil popular, de concepție românească; numele mașinii urma să fie Malaxa, dar proiectul nu s–a concretizat. A lucrat la proiectarea și realizarea automobilelor românești din generația VI și VII, care au fost distinse cu diplome și medalii la Expozițiile internaționale de la Belgrad (1937) și Milano (1940). În 1985 Asociația Artiștilor Fotografi i–a publicat o lucrare de referință și astăzi: Cronologia ilustrată a fotografiei din România. Perioada 1834–1916

1916 – Prima Bătălie de pe Valea Jiului în Primul Război Mondial

Bătălia de pe Valea Jiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. S-a desfășurat în perioada 10/23–16/29 octombrie, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Armata I Română, comandată de generalul Ion Dragalina, a respins ofensiva germano–austro-ungară, zădărnicind încercarea Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin trecătorile Surduc și Vâlcan. Tot atunci, s-a remarcat, prin vitejia sa, Ecaterina Teodoroiu, Eroina de la Jiu

1921 – S-a născut Dan Cernovodeanu

10 octombrie 1921, Ploiești – 25 noiembrie 1999, Paris

Istoric, heraldist, specialist în vexilologie (studiul steagurilor țării). A absolvit Facultatea de Istorie, avându-l printre profesori pe Aurelian Sacerdoțeanu. După instaurarea comunismului, a fost condamnat la 5 ani de închisoare (1949–1954), iar apoi la încă 8 ani (1959–1967), fără a fi grațiat în 1964, în 1978, a reușit să părăsească țara și să se stabilească la Paris. A luat doctoratul la Sorbona. A avut o însemnată contribuție în cunoașterea istoriei Tricolorului național, a stemelor provinciilor românești, a diferitelor emisii monetare de pe teritoriul țării noastre. Membru fondator și președinte al Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași. Cea mai importantă lucrare a sa: Știința și arta heraldică în România

1926 – A fost înființat Partidul Național Țărănesc, PNȚ

S-a format prin fuziunea Partidul Național Român din Transilvania (prezidat de Iuliu Maniu) cu Partidul Țărănesc din Vechiul Regat (prezidat de Ion Mihalache). S-a adoptat programul de guvernare al noului partid, care îmbină doctrinele celor două partide componente: țărănistă și națională.În fruntea noului partid a fost ales Iuliu Maniu, secondat de Ion Mihalache

 

1928 – S-a născut Gheorghe Ola

10 octombrie 1928, Cluj – 1995

Fost fotbalist care a jucat în poziția de mijlocaș la Sportul Studențesc și antrenor al Echipei naționale de fotbal a României

1929 – S-a născut Mihai Gavrilă

10 octombrie 1929, Cluj

Fizician român stabilit în străinătate, profesor universitar, membru corespondent (din 1974) al Academiei Române. În 1948 s-a înscris la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, absolvind în 1953 secția de fizică, specialitatea radiotehnică. Student fiind, a fost încadrat ca asistent de cercetare la laboratorul de optică al profesorului Eugen Bădărău. În 1953 a fost admis aspirant cu frecvență la Universitatea din București, sub îndrumarea profesorului Șerban Țițeica. Și-a susținut în 1958 teza de doctorat cu titlul Teoria efectului fotoelectric relativist, care va deveni primul articol din România publicat in extenso în Physical Review. Numit lector (1956) la Catedra de termodinamică, fizică statistică și mecanică cuantică a Universității din București, a devenit conferențiar și apoi profesor. Și-a desfășurat activitatea științifică la catedră, antrenând în proiectele inițiate de el pe colegii mai tineri, precum și în cadrul unor vizite și stagii efectuate la centre științifice de prestigiu: Joint Institute for Nuclear Research, JINR Dubna; Joint Institute for Laboratory Astrophysics, JILA Boulder, Colorado; International Centre for Theoretical Physics, ICTP Trieste; University of Pittsburgh, Pitt Pennsylvania. A adus contribuții fundamentale la studiul teoretic al interacției sistemelor atomice cu radiația electromagnetică. Este considerat un continuator al școlii românești de fizică cuantică fondată de Șerban Țițeica

1930 – S-a instalat Guvernul Gheorghe Mironescu (2)

Consiliu de miniștri național-țărănesc, care a guvernat între 10 octombrie 1930–4 aprilie 1931

1931 – A încetat din viață Elie Radu (20 aprilie 1853, Botoșani – 10 octombrie 1931, București)

Inginer constructor de poduri și șosele, pedagog, unul dintre întemeietorii ingineriei de construcții din România, membru de onoare al Academiei Române

1932 – S-a născut Tatiana Iekel

10 octombrie 1932, Iași – 10 mai 2017, București

Actriță română de teatru, voce, film și televiziune. A fost repartizată la Teatrul Mic imediat cum a terminat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. Aici a jucat fără întrerupere, cu mare dragoste și un talent inegalabil, până la vârsta pensionării. A fost soția actorului Florin Piersic, împreună cu care are un fiu, actorul Florin Piersic, Jr. A jucat peste 70 de roluri pline de substanță și apreciate foarte mult de public pe scena Teatrului Mic din București. A jucat și în filme: Tată de duminică, Marele singuratic, Mai presus de orice, Un etaj mai jos

Parental advisory (Consultanță parentală)

1943 – A încetat din viață Sever Zotta (Sever Ritter von Zotta; 14 aprilie 1874, Chisălău, Cozmeni, Ucraina – 10 octombrie 1943, Orsk, Rusia)

Arhivar, genealogist, istoric și publicist, membru corespondent (1919) al Academiei Române

1946 – Conferința de Pace de la Paris a aprobat proiectul de Tratat de Pace cu România

Proiectul inițial al Tratatului de pace cu România a fost publicat simultan la Moscova, Washington, Paris și Londra la data de 31 iulie 1946. Tot atunci au fost publicate și proiectele tratatelor de pace cu Italia, Ungaria, Bulgaria și Finlanda. După încheierea Conferinței de pace de la Paris (29 iulie–15 octombrie, 1946), în următoarele două luni, la New York, au fost redactate textele finale ale tratatelor. Textul Tratatului de pace cu România a fost dat publicității mai întâi la Washington D.C., la 17 ianuarie 1947, iar la 20 ianuarie a fost semnat, la Departamentul de Stat, de James F. Byrnes. La 29 ianuarie 1947, a fost semnat și de Vyacheslav M. Molotov, iar la 4 februarie și de șeful Foreign Office-ului, Ernest Bevin. Ceremonia semnării Tratatului între România și Puterile Aliate și Asociate a avut loc la Paris, în ziua de 10 februarie 1947

1959 – S-a născut Michael Klein

10 octombrie 1959, Amnaș, Sibiu – 2 februarie1993, Krefeld, Renania de Nord-Westfalia

Fotbalist, a jucat pe postul de fundaș stânga la echipele de club Corvinul Hunedoara, Dinamo București și KFC Uerdingen 05. În septembrie 1981 a debutat în echipa națională a României, pentru care a jucat în 90 de partide și a marcat 5 goluri. Ultima dată a jucat în echipa națională a României în noiembrie 1991

1964 – A început cea de-a XVIII–a ediție a Jocurilor Olimpice de Vară

S-au desfășurat la Tokyo în perioada 10–24 octombrie 1964. Au participat 93 de țări și 5.140 de sportivi care s-au întrecut în 163 de probe din 19 sporturi. România s-a clasat pe poziția a 14-a în clasamentul pe medalii, cu 12 medalii: 2 de aur: Iolanda Balaș – săritura în înălțime (1,90 metri) și Mihaela Peneș – aruncarea suliței (60,54 metri, un nou record mondial), 4 de argint și 6 de bronz

1964 – A încetat din viață Jacques Byck (19 octombrie 1897, București – 10 octombrie 1964, București)

Lingvist și filolog, profesor universitar la Catedra de limba română a Universității din București; împreună cu Alexandru Graur, a coordonat culegerea Studii de gramatică

1967 – S-a născut Laura Stoica

10 octombrie 1967, Alba Iulia – 9 martie2006, Sinești, Ialomița

Cântăreață, compozitoare de muzică pop rock și actriță, considerată drept cea mai importantă solistă de rock pe care a dat-o România și una dintre cele mai puternice și originale personalități feminine ale scenei muzicale autohtone. În perioada 1987–1991 a participat la toate concursurile muzicale organizate în România pentru tinerele talente, reușind foarte repede să intre în preferințele publicului. A decedat în urma unui accident de circulație alături de viitorul ei soț, bateristul Cristi Mărgescu. Din dscografie: Un actor grăbit, Focul, Nici o stea, S-a schimbat, Dă, Doamne, cântec, Vino

Un actor grăbit

1968 – A apărut primul număr al revistei săptămânale de literatură și artă România literară

România literară a fost înființată inițial la Iași în 1855, sub direcția lui Vasile Alecsandri (1 ianuarie 1855–3 decembrie 1855). Actuala serie a apărut începând din 10 octombrie 1968, fiind editată de Uniunea Scriitorilor din România, o continuare a Gazetei literare, ca principala publicație a Uniunii Scriitorilor

1977 – A încetat din viață Dumitru A. Isăcescu (8 ianuarie 1904, Galați – 10 octombrie 1977, București)

Chimist, conferențiar la Facultatea de Medicină din București, membru corespondent al Academiei Române

1989 – Interviul lui Dan Petrescu la postul de radio Europa Liberă

Dizidentul Dan Petrescu a fost intervievat la 10 octombrie 1989 de Neculai Constantin Munteanu. A oferit un interviu ad–hoc despre situația dezastruoasă din România. Dan Petrescu și Liviu Cangeopol scriseseră o carte intitulată Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere într-o țară ocupată, o virulentă critică a regimului comunisto–ceaușist

Un interviu telefonic cu disidentul Dan Petrescu la Iași:

https://moldova.europalibera.org/a/actualitatea-rom%C3%A2neasc%C4%83-un-interviu-telefonic-cu-disidentul-dan-petrescu-la-ia%C8%99i/29421725.html

1995 – A încetat din viață Nicu Vladimir (8 decembrie 1950 – 10 octombrie 1995)

Muzician folk, membru, pentru o scurtă perioadă, a Cenaclului Flacăra, participant la Festivalul folk din Sighișoara

2005 – S-a inaugurat, la București, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”

A fost constituit prin Hotărârea de Guvern nr. 902/4 august 2005 și are ca obiect de activitate identificarea, culegerea, arhivarea, cercetarea și publicarea documentelor referitoare la Holocaust. Inaugurarea INSHR-EW a avut loc la 10 octombrie 2005, cu ocazia celei de-a doua comemorări a Zilei Naționale a Victimelor Holocaustului din România

2008 – A apărut noul canal TVR 3

Lansat pe data de 10 octombrie 2008 la ora 20:00. Grila TVR 3 este formată din producții ale studiourilor teritoriale TVR Iași, TVR Craiova, TVR Cluj, TVR Timișoara, TVR Târgu Mureș și TVR București

2008 – A încetat din viață Ilie Purcaru (5 noiembrie 1933, Râmnicu Vâlcea – 10 octombrie 2008)

Publicist și poet, gazetar înnăscut, pasionat de cele mai diverse probleme contemporane, redactor la Scînteia, Contemporanul, Luceafărul

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „10 octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: