Istoria României România frumoasă

11 octombrie în istoria românilor

1593 Oastea Lui Mihai Viteazul Pictură De Gheorghe Tattarescu

Foto: Oastea lui Mihai Viteazul, Pictură de Gheorghe Tattarescu


1593 – Mihai Viteazu a intrat în București și a urcat pe tronul Țării Românești

În tinerețe, Mihai a fost negustor de vite, după care, cu sprijinul și sub protecția unchiului său Iane, un boier foarte bogat, a început să ocupe diferite funcții înalte. În perioada în care unchiul său era mare ban al Olteniei, Mihai a ajuns bănișor al județului Mehedinți, în 1590, mare stolnic, iar între 1591–1592, mare postelnic, apoi mare agă. A avut o ascensiune fulminantă, între 1592–1593 fiind ban al Olteniei. În septembrie 1593, după ce a plătit la Poarta Otomană, după obiceiul timpului, o sumă mare de bani (400.000 de florini) și având și sprijinul patriarhului Constantinopolului, Mihai a devenit domn al Țării Românești la 2/12 septembrie 1593, înscăunarea sa având loc la București pe 11/21 octombrie, în același an. Banii au provenit din împrumuturi făcute de Mihai la creditori, care imediat după înscăunare au venit în țară ca să-și primească banii și dobânzile aferente

1648 – A încetat din viață Gheorghe Rákóczi I (8 iunie 1593, la Szerencs – 11 octombrie 1648)

Principe al Transilvaniei între 1 decembrie 1630–11 octombrie 1648, domnia lui autoritară și strictă s-a bazat pe avere și pe forța militară

Ziua Școlii Ardelene

Sărbătoare marcată din 2014 și dedicată omagierii rolului fundamental al ideilor culturale și politice promovate de intelectualitatea română din Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XX-lea, mișcare cunoscută sub numele de Școala Ardeleană.

1754 – S-au întemeiat Școlile Blajului, primele școli sistematice în limba română

Marele luptător pentru drepturile poporului român din Transilvania, episcopul martir Inocențiu Micu-Klein a adresat împaratului Carol al VI-lea o serie de memorii cerând înlaturarea discriminărilor și nedreptăților făcute românilor; într-un memoriu din 1732, episcopul aratând necesitatea imperioasă a înființării de școli pentru „fiii neamului nostru”. După surghiunirea episcopului Inocențiu, urmașul său la conducerea Bisericii Române Unite cu Roma, episcopul Petru Pavel Aron a emis decretul de înființare, la Blaj, a primelor școli sistematice în limba română, pe care le-a numit metaforic „fântâni ale darurilor”. Era vorba, pentru început, de trei școli: Școala de obște (primară), Școala de latine (gimnaziul) și Școala de preoție (viitoarea Facultate de Teologie). De atunci Blajul a devenit centrul învățământului românesc din Transilvania

1849 – S-a născut Carl Wolff

11 octombrie 1849, Sighișoara – 3 octombrie 1929, Sibiu

Jurist, economist, jurnalist și politician sas din Transilvania. A absolvit studiile juridice la Viena și Heidelberg, unde a obținut și doctoratul summa cum laude în 1869. A fost jurnalist al cotidianului vienez Neue freie Presse. În anul 1874 a preluat conducerea ziarului Siebenbürgisch-Deutsches Tagesblatt din Sibiu. A fost de asemenea director al Casei de Economii din Sibiu, iar din 1895 membru fondator al cooperației Raiffeisen din Sibiu, înființată în scopul sprijinirii țăranilor. A susținut numeroase proiecte: Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor; electrificarea Sibiului; construirea rețelei de tramvaie din Sibiu; proiectul de amenajare al râurilor Olt, Cibin, Tîrnava Mare, Mureș, etc.

1858 – S-a născut Nicolae Xenopol

11 octombrie 1858, Iași – 18 decembrie 1917, Tokyo

Critic literar, eseist, om de cultură, diplomat, politician și ministru, ambasador, fratele mai mic al istoricului Alexandru D. Xenopol. După terminarea studiilor liceale la Iași (1877), ajutat fiind de Junimea, al cărui membru devenise, a studiat filosofia la Berlin și a luat doctoratul în drept la Universitatea din Liège. A debutat ca romancier cu lucrarea umoristică Păsurile unui american în România, serializată în revista Convorbiri Literare (1879–1880). Debutul editorial cu Brazi și putregai a fost publicat în 1880. A fost redactor șef la Românul și Voința Națională, director al ziarului Drapelul și al revistei Țara Nouă, a întemeiat revista Le Mouvement économique, pe care a condus-o împreună cu A.D. Xenopol și Mihail Dragomirescu. A fost ministru al Industriei și Comerțului în cabinetul Take Ionescu, apoi primul ambasador român la Tokyo, Japonia unde a și murit, în misiune. A fost autor de versuri și proză, cronici satirice sau portrete de oameni politici

1863 – Demisia Guvernului Nicolae Kretzulescu (1)

Guvernul Nicolae Kretzulescu (1) a fost un consiliu de miniștri de centru, prezidat de Nicolae Kretzulescu (24 iunie 1862–11 octombrie 1863). În timpul acestei guvernări s-au luat măsuri care vizau aplicarea în administrație a Unirii depline; a intervenit criza tranzitului armelor sârbești; s-au inițiat măsuri preliminare privind mănăstirile închinate, în vederea secularizării. Măsurile fiind nepopulare, cabinetul a primit vot de blam, fiind obligat să demisioneze.

1863 – S-a instalat Guvernul Mihail Kogălniceanu

După demisia guvernului Nicolae Kretzulescu (1), Domnul Al.I. Cuza l-a numit pe Mihail Kogălniceanu să formeze un nou consiliu de miniștri, care a guvernat în perioada 11 octombrie 1863–26 ianuarie 1865

1866 – Prințul Carol I a fost recunoscut de către Poarta Otomană domn al Principatelor Unite

La presiunile Franței și Marii Britanii, Imperiul Otoman a acceptat păstrarea unității Principatelor. Ca urmare a schimbului de scrisori care a avut loc la 7 și 8 octombrie 1866 între Marele Vizir, Mehmed Rușdi Pașa, și Carol I, Poarta a recunoscut ereditatea în descendență directă a Domnitorului, existența unei armate române permanente de 30.000 de oameni, dreptul de a bate o monedă specială pe care să figureze însemnul imperial otoman, caracterul obligatoriu pentru Principate al convențiilor încheiate de Turcia cu statele europene, sporirea tributului anual „într-o proporție care va face obiectul unei învoieli ulterioare

1867 – Societatea Academică a adoptat proiectul de ortografie al lui Timotei Cipariu

Societatea Literară Română a fost creată cu scopul de a stabili ortografia limbii române, de a elabora și publica dicționarul și gramatica limbii române. Încă de la prima sesiune (11/23 octombrie), Societatea Academică a adoptat proiectul de ortografie susținut de Timotei Cipariu, „bazat pe principiul etimologic temperat cu cel fonetic și caracterizat prin lipsa semnelor diacritice la vocalele și consoanele ce reprezintă sunetele modificate, după necesități fonetice, față de cele de origine”. Sistemul ortografic academic nu a devenit oficial și general decât în 1881, când s-a decretat obligatoriu sistemul ortografic propus de o Comisie, care l-a avut ca raportor pe Titu Maiorescu

1875 – S-a născut Ștefan Octavian Iosif

11 septembrie 1875, Brașov, Austro-Ungaria – 22 iunie 1913, București

Poet și traducător, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. A urmat studiile liceale la Sibiu și București, luându-și bacalaureatul în anul 1895. A debutat cu poezia Izvorul în Revista școalei din Craiova, în anul 1892. A început de două ori Facultatea de Litere și Filosofie la București (1895 și 1903), dar nu a reușit să-și ia licența. A îndeplinit funcții administrative minore, precum copist la Ministerul de Domenii, corector de ziar, custode al Bibliotecii Fundației Universitare, custode al Muzeului „Theodor Aman”, încercând să-și suplimenteze veniturile din lecții particulare, din colaborarea la diverse periodice și din vânzarea propriilor volume. A fost redactor, încă de la înființare, al revistei Sămănătorul (1901), a colaborat la Adevărul, Adevărul ilustrat, Convorbiri literare, Cumpăna (al cărei fondator este, alături de Mihail Sadoveanu, Dimitrie Anghel și Ilarie Chendi), Curierul literar, Epoca, Epoca literară, Familia, Floare albastră, Literatură și artă română, Pagini literare, Ramuri, Viața, Viața Românească, etc. Din opera sa: Versuri, Patriarhale, Din zile mari, Credințe. A primit premii ale Academiei Române pentru volumele Poezii, în anul 1902 și Credințe, în anul 1906

1888 – S-a născut Iorgu Iordan

29 septembrie/11 octombrie 1888, Tecuci – 20 septembrie 1986, București

Lingvist și filolog, membru al Partidului Comunist, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române. A urmat, între 1908–1911, cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, avându-i ca profesori pe Alexandru Philippide și Garabet Ibrăileanu. Concomitent, a frecventat și cursurile Facultății de Drept. În 1919 și-a susținut doctoratul în filologie modernă, sub conducerea lui Alexandru Philippide. S-a specializat apoi la universitățile din Bonn, Berlin și Paris. A devenit profesor la Universitatea din Iași, apoi profesor de romanistică la Universitatea din București. A întemeiat și a editat la Iași Buletinul Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide”. Între anii 1945–1947, a fost ambasador al României la Moscova. A fost director al Institutului de Lingvistică din București, a scris lucrări în domeniul lingvisticii românești și al celei romanice, fiind preocupat îndeosebi de aspectele contemporane ale limbii române și de onomastică. Împreună cu Alexandru Graur și Ion Coteanu, a fost redactor responsabil al noii seriii a Dicționarului limbii române (DLR). A îngrijit și editat Letopisețul Țării Moldovei de Ion Neculce și opera lui Ion Creangă. A fost redactor responsabil al publicațiilor Revue de linguistique, Limba română

1911 – S-a născut Ion Dacian

Ion Pulcă; 11 octombrie 1911, Saschiz, Mureș – 8 decembrie 1981, București

Tenor, Artist al Poporului. A urmat în paralel cursurile Facultății de Drept și ale Academiei de Muzică din Cluj, avându-l ca profesor de canto pe Ion Crișan. Și-a început cariera în 1934 la Opera Română din Cluj, iar în 1939 a fost angajat de Nicolae Vlădoianu la Teatrul de Operetă și Revistă Alhambra din București, debutând în operetă și în regie. Prima operetă în care a jucat a fost Vânt de Primăvară de Joseph Strauss. În perioada 1942–1947 a fost co-director al Teatrului Alhambra, interpretând roluri de june-prim în toate spectacolele muzicale ale acestuia. A devenit prim solist și director al Teatrului de Stat de Operetă București încă de la înființarea acestuia (1950). În cariera sa, a interpretat 57 de roluri, jucând în peste 5000 de spectacole și luând parte la 120 de concerte cu diverse orchestre filarmonice. A fost un artist de mare popularitate, iubit de public. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului, pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei

Franz Lehár – Țara surâsului (Das Land des Lächelns) Tu ești iubirea mea

1913 – A fost publicat în Monitorul Oficial Regulamentul pentru circulațiunea autovehiculelor

La data de 11 octombrie 1913 a intrat în vigoare, prin publicarea în Monitorul Oficial nr. 156, Regulamentul pentru circulațiunea autovehiculelor care prevedea o serie de condiții pentru admiterea în circulație a autovehiculelor. Pentru a fi admis să circule pe drumurile publice din țară și din străinătate, orice autovehicul trebuia să fie „recunoscut bun pentru circulație” de către o comisie care funcționa pe lângă fiecare prefectură de județ și din care trebuia să facă parte „și un specialist de automobil, de preferință membru al Clubului Automobilistic Român”. Se mai prevedea: „iuțeala cursei trebuie astfel întocmită ca să evite nenorociri și să nu se împiedice circulația […] Pe drumuri puțin acomodate, când e întuneric sau ceață mare, la cotitura unei strade, la trecerea peste poduri sau șinele căilor ferate precum și atunci când mișcarea sau aglomerațiunile sunt mari, automobilul trebuie să meargă încet și cu băgare de seamă pentru ca să poată opri în cazurile necesare”. Indicatoarele de circulație au fost introduse în anul 1913, când în țara noastră erau înregistrate 1300 de automobile.Carnetul de conducere era „lipit pe pânză subțire colorată în culorile națională: roșu și galben, ambele culori în dimensiuni egale și verticale pe coperta din față și albastru toată coperta din dos și purta un număr de ordine care se nota într-un registru alfabetic ce se ținea la prefectură

1913 – S-a născut Eugenia Adams-Mureșanu

Eugenia Mărgineanu; 11 octombrie 1913, Defiance, Ohio – d. ?)

Poetă, prozatoare și traducătoare. Născută din părinți români, emigrați în America, viitoarea scriitoare s-a întors împreună cu mama sa, rămasă văduvă, în ținuturile de obârșie de la Ocna Sibiului, profesând ca învățătoare. În 1932 s-a căsătorit cu teologul și preotul Florea Mureșanu, intelectual reputat și misionar fervent, devenit slujitor la Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj-Napoca și protopop al Clujului. Casa din Cluj a soților Mureșanu a ajuns salon literar, frecventat de Lucian Blaga, Victor Papilian, Bartolomeu Valeriu Anania și alții. A debutat cu proză pentru copii și traduceri în 1933 la Satul și școala, ulterior mai semnând sporadic în Viața copiilor, Viața ilustrată, Luceafărul, Claviaturi, Revista Fundațiilor Regale, Gândirea, Tribuna Ardealului (la care a fost redactor). A absolvit cursurile Facultății de Teologie din Sibiu (1947) și pe cele ale Facultății de Filologie din Cluj (1949). În 1950 a fost arestată împreună cu soțul ei, fiind eliberată în 1952. După întoarcerea din detenție, preotul Florea Mureșanu a intrat în monahism, urmând despărțirea. În 1956 s-a recăsătorit cu filosoful D.D. Roșca. Între 1958–1960 a fost deținută din nou în închisoare. A divorțat de D.D. Roșca „după câțiva ani furtunoși de căsnicie” și a trăit în Cluj până în 1971, când a părăsit România și a emigrat în SUA. În exil, a colaborat la Revista scriitorilor români. Din scrierile sale: Casa cu pitici, Învierea fariseului Eleazar, La izvorul cu pietre albastre, The Return of Snow White, Assault on Eden, Cântarea Psalmilor

1914 – Ferdinand I a depus jurământul ca suveran al României

Ferdinand I a devenit rege al Regatului României, în urma morții unchiului său, regele Carol I. A depus jurământul în calitate de Rege al României la 28 septembrie/11 octombrie, în prezența Corpurilor legiuitoare, a membrilor familiei domnitoare si a Mitropolitului primat. Cu mâna dreaptă pe Evanghelie, noul rege a rostit: „Jur a păzi Constituția și legile poporului român, de a menține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului”. Totodată, la discursul său inaugural, Ferdinand declara că va fi „un bun român

1927 – S-au inaugurat Uzinele „Industria Aeronautică Română” Brașov (IAR)

Fondată la 25 iunie 1925, prin promulgarea de către regele Ferdinand a legii „privitoare la întreprinderile industriale în legătură cu apărarea națională”. O treime din capital aparținea statului român, o treime firmelor franceze Lorraine-Dietrich și Blériot-Spad și o treime era capital românesc de la compania Astra Arad și unele bănci românești. Amplasată în zona de lângă drumul Brașov–Sânpetru, avea o suprafață de 2.233.800 m2 și dispunea de un aerodrom de circa 1800 metri lungime care a funcționat până în 1961 și ca aeroport al Brașovului. A fost „prima fabrică românească de aeroplane” așa cum este scris în actul de inaugurare din 11 octombrie 1927

1929 – S-a născut Olga Tudorache

11 octombrie 1929, Oituz, Bacău – 18 octombrie 2017, București

Actriță de teatru și film și profesor universitar. A absolvit în 1951 Institutul de Teatru și a fost angajată la Teatrul Tineretului din București, unde și-a desfășurat activitatea neîntrerupt până în 1966, când teatrul a fuzionat cu Teatrul „C. Nottara”. La noul teatru, Teatrul Mic, a rămas angajată până în 1978. A fost conferențiar universitar, apoi profesor universitar la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, la catedra de actorie. A avut șase promoții de actori, până la pensionare (1997). Retragerea efectivă din învățământ a avut loc în anul 2000. Zeci de roluri în teatru și film, regia de teatru la Studioul Cassandra pentru studenții săi, numeroase colaborări la televiziune, i-au adus supranumele de Marea Doamnă a teatrului Românesc. A interpretat peste 70 de personaje de teatru, precum: Mașa din Cadavrul viu de Lev Tolstoi, Antigona din piesa lui Sofocle, Cleopatra, din Antoniu și Cleopatra, Regina din Vulpile de Lillian Hellman, Ducesa de Gloucester din Richard al II-lea, Elena Domnișor din Să nu-ți faci prăvălie cu scară, Beatrice, din Efectul razelor gamma asupra anemonelor de Paul Zindel. În film, a avut o activitate la fel de prolifică, având roluri în: Mihai Viteazul, Bietul Ioanide, Balanța, O vară de neuitat, Salata. De-a lungul carierei, a fost recompensată cu numeroase distincții și premii, printre care Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer (2000), Decorația Regală Nihil Sine Deo, acordată de Majestatea Sa Regele Mihai I (2013)

Mihai Eminescu – Departe sunt de tine

1932 – S-a născut Hadrian Daicoviciu

11 octombrie 1932, Cluj – 8 octombrie 1984, Cluj-Napoca

Arheolog și istoric, fiul istoricului Constantin Daicoviciu. A obținut titlul științific de doctor în istorie. A fost profesor universitar, membru al Societății de Studii Clasice și al Uniunii Internaționale de Științe pre- și protoistorice și director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei și al Institutului de Arheologie din Cluj-Napoca. S-a remarcat ca epigrafist, fiind specializat în istoria antichității. El a depus o muncă susținută de cercetare dedicată aproape exclusiv istoriei Daciei dinainte și după cucerirea romană. A fost autor a mai multor lucrări despre istoria și cultura dacilor. A obținut Premiul „Vasile Pârvan“ al Academiei Române. Dintre lucrările sale: Sarmizegetusa: Cetățile și așezările dacice din Munții Orăștiei, Dacii, Columna lui Traian, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Dicționar enciclopedic de artă veche a României, Națiunea română: Geneza, afirmare, orizont contemporan, Istoria militară a poporului român, Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII-lea

1938 – Legea nr. 3499/11 octombrie 1938 pentru recunoașterea și funcționarea breslelor de lucrători, funcționari particulari și meseriași

Promulgată de Regele Carol al II-lea al României și fiind publicată în Monitorul Oficial a doua zi, 12 octombrie avea scopul de a înlocui sindicatele

1938 – S-a născut Dan Pița

11 octombrie 1938, Dorohoi, județul Dorohoi/Botoșani

Regizor, scenograf și scenarist de film și teatru. A studiat Regia de Film la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC) din Bucuresti, promoția 1969. A debutat cu filmul documentar Apa ca un Bivol Negru, împreuna cu regizorii de film, proaspeti absolventi IATC, ca si el: Andrei Cătălin Băleanu, Peter Bokor, Mircea Veroiu și etiopianul Youssouf Aidaby, secondați de operatorul Iosif Demian, despre inundatiile din anul 1970. Personalitate marcantă a cinematografiei românești și a Generației ’70, Dan Pița a impus o stilistică originală încă de la debutul său (scurtmetrajul Viața în roz, 1970). Alături de Lucian Pintilie, Mircea Daneliuc și Alexandru Tatos, a fost un adept al minimalismului și neorealismului, linie preluată apoi de regizorii Noului Val Românesc. Concurs, Faleze de Nisip, sau segmentele Nunta de Piatră și Duhul Aurului sunt doar câteva dintre filmele care l-au consacrat. În 1986, Pas în doi a primit Ursul de Argint la Festivalul Internațional de la Berlin, iar 6 ani mai târziu, Hotel de Lux a câștigat Leul de Argint la prestigiosul Festival de Film de la Veneția. A montat la Teatrul Național din București piesa Apus de soare de Barbu Delavrancea (2004). Filme de referință: Paradisul, Filip cel Bun, Tănase Scatiu, Profetul, aurul și ardelenii, Noiembrie, ultimul bal, Eu sunt Adam, Ceva bun de la viață

Concurs (1982)

1944 – Eliberarea Clujului de trupele germane și ungare

Eliberarea orașului Cluj (și a părții de nord-vest a României) s-a efectuat în cadrul operației Debrețin, în urma operațiunilor combinate ale Diviziilor 18 Infanterie și 2 munte române și a Corpului 104 sovietic. Ofensiva nemijlocită pe direcția Cluj a fost declanșată la 9 octombrie 1944, acțiunea principală revenind Armatei 4 române și Armatei 27 sovietice (în compunerea căreia acționau și diviziile 2 munte și 18 infanterie române. Trupele germane și ungare s-au retras în noaptea de 10/11 octombrie și în ziua de 11 octombrie, până în jurul orelor 11, pe direcțiile Chinteni–Deuș și Baciu–Nădășel, pentru a evita încercuirea în oraș. În retragere, trupele inamice au distrus podurile de peste Someș și unele obiective industriale din Cluj. Luptele au continuat apoi spre Carei, eliberat de diviziile Corpului 6 armată român și spre Satu Mare, eliberat de Divizia 133 infanterie sovietică, la 25 octombrie 1944

1945 – A încetat din viață Scarlat Demetrescu (26 iulie 1872, București – 11 octombrie 1945, București)

Profesor de științe naturale, geografie, scriitor și unul din cei mai mari spiritualiști români

1953 – Procesul luptătorilor anticomuniști parașutiști

În România anilor ’50, închisorile gemeau de arestați, grupurile de rezistență din munți erau deja slăbite, iar poporul era anesteziat de frică. Așa s-a încercat o infuzie de curaj din afară. Zeci de tineri, în parte legionari, au fost parașutați în regiunile muntoase, în special în Apuseni, ca să organizeze mișcarea de rezistență anticomunistă. Cei mai mulți, însă au fost trădați, capturați și arestați ori uciși. În România ocupată de trupele sovietice, un tribunal comunist a dat sentința în procesul luptătorilor anticomuniști parașutați în munți. Au fost condamnați la moarte în procesul parașutistilor, judecat la București: Buda Ion, Corlan Aurel, Coman Ion – învățător, Dinca Gheorghe – inginer, Golea Ion – student, luhasz Ion – student, Pop Gavrila, Popovici Mircea – student, Samoila Ion, Tanase Alexandru, Tartler Erich – agricultor, Tolan Ion – ajustor, Vlad Minai – student. În timpul procesului s-au pronuntat și foarte multe condamnări la muncă silnică, pentru localnicii care îi ajutaseră. Sentința a fost executată pe 31 octombrie 1953 în Valea Piersicilor, la Jilava

1956 – S-a născut Catrinel Dumitrescu

11 octombrie 1956, Brăila

Actriță de teatru și film. Încă elevă fiind, frecventa un cerc de teatru și a fost remarcată de regizorul Tocilescu, pe atunci și el la inceput de drum, care i-a oferit rolul de debut în Svanevit de Strindberg, la Teatrul din Brăila. Acel spectacol a determinat-o să dea examen la Institut, și în anul III a jucat alături de profesorul ei, Octavian Cotescu, la Teatrul „L. Sturdza Bulandra”, în Anecdote provinciale. A fost căsătorită cu actorul Emil Hossu, naș fiindu-le un alt actor celebru, Horațiu Mălăele. Timp de zece ani au jucat Doi pe o bancă de Ghelman, cu sala plină, dar și-au iubit toate rolurile. Împreuna au cochetat cu Televiziunea, prezentând pe un post TV o emisiune folclorică, iar din 1992 au fost profesori la Universitatea Hyperion din București., Facultatea de Arte, secția Actorie. Joacă la Teatrul „Nottara” din București, A jucat în piese de teatru ca: Omul Hazardului, Cu capu’ de nicovală, Doi pe o bancă, Maitrey, O noapte furtunoasă, Război și pace, Week-end de adio și filme: Ora zero, Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii, Lumina palidă a durerii, Buletin de București, Căsătorie cu repetiție, Pădurea de fagi, Nunta mută. În anul 2002, a fost decorată cu Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler.

Doi pe o bancă Teatru TV

1970 – Prima ediție a Târgului Internațional București (TIB)

Ca efect al creșterii economice accelerate și al extinderii relațiilor comerciale internaționale, s-a decis construirea unui centru expozițional, folosind soluții arhitecturale de avangardă. Pavilionului Central – Cupola, cu o suprafață de expunere de 15.000 mp a fost inaugurat în 1962. Pe o suprafață totală de 70.000 metri pătrați, la TIB 1970 au participat peste 1.000 de expozanți din 30 de țări, din care 18 au fost participări oficiale. Până în 1981, TIB a fost organizat bienal

1986 – A încetat din viață Mansi Barberis (12 martie 1899, Iași – 11 octombrie 1986, București)

Compozitoare, soprană, violonistă (a cântat sub bagheta lui George Enescu), violistă, profesoară universitară de canto la Conservatoarele din Iași și București și la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” din București

2001 – Lucrarea Cocoșul salutând soarele de Constantin Brâncuși a fost expusă pentru prima dată în România

Sculptura mea Cocoșul nu mai este cocoș; iar Pasărea măiastră nu mai este o pasăre: au devenit simboluri. Eu am căutat mereu naturalul, frumosul primar și direct, nemijlocit și etern! […] Doresc ca Păsările și Cocoșii mei să umple odată întreg Universul și să exprime marea Eliberare! […] Păsările măiestre zboară, însă Cocoșii cântă!” (Constantin Brâncuși). Lucrarea a fost expusă la Muzeul Național Cotroceni, evenimentul fiind dedicat Anului Brâncuși

2002 – Au fost aduse în România moaștele Sfântului Ion Casian

Sunt depuse în prezent la catedrala Romano-Catolica Sfântul Iosif din București. Sfântul Ioan Casian, de origine română, a trait în Marsilia, în secolul al IV-lea d.H. și a fost întemeietorul monahismului după modelul răsăritean, prin înființarea a două mănăstiri, una de maici și una de calugări

2004 – A încetat din viață Alexandru Ungureanu (7 ianuarie 1957, București – 11 octombrie 2004, Bacău)

Scriitor de science-fiction și ziarist

2005 – A încetat din viață Emil Iordache (16 decembrie 1954, Movileni, Iași – 11 octombrie 2005, Iași)

Critic și istoric literar, eseist, traducător, membru al Uniunii Scritorilor din România

2009 – S-a resfințit Biserica Palatului Cotroceni din București

Ctitorie și necropolă a domnitorului Șerban Cantacuzino. La preluarea Palatului Cotroceni de către comuniști, biserica a fost închisă (1948) și lăsată să se ruineze. A fost afectată puternic de cutremurul din 1977, iar în anul 1984 Nicolae Ceaușescu a hotărât să fie dărâmată. Mulțumită arhitectului Camil Roguski, responsabil cu ridicarea noului palat Cotroceni, piatra, profilele, coloanele din biserică cât și frescele au fost depozitate la Mănăstirea Cernica, pentru a fi protejate, iar fundația bisericii a fost păstrată intactă, cu scopul de a se salva forma sa inițială, pentru o eventuală reconstrucție ulterioară. În iulie 2003 au fost demarate lucrările de zidire pe vechile fundații a bisericii Cotroceni, finalizate în 2009. În 11 octombrie 2009, biserica a fost sfințită ca lăcaș de cult, intrând și în traseul de vizitare al Muzeului Național Cotroceni

2011 – A încetat din viață Ion Diaconescu (25 august 1917, Boțești, Dâmbovița – 11 octombrie 2011, București)

Om politic și activist anticomunist, membru al Partidului Național Țărănesc, condamnat la 15 ani de închisoare de autoritățile comuniste, a fost încarcerat la Aiud, Baia Sprie, Nistru și Râmnicu Sărat și deportat în Bărăgan după ispășirea pedepsei

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „11 octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: