Istoria României România frumoasă

14 octombrie în istoria românilor

Foto: Prima mențiune documentară a Bucureștilor ca Cetate de scaun


Cuvioasa Parascheva

Cuvioasa Parascheva sau Sfânta Vineri, este o sfântă venerată în Biserica Ortodoxă Română și în alte biserici de rit oriental, sfânta patroană (ocrotitoare) a Moldovei. În anul 1641, moaștele sale au fost aduse la Iași de către domnul Vasile Lupu și așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Aducerea moaștelor la Iași a fost un gest de recunoștință din partea patriarhului Partenie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice. Începând din anul 1889, moaștele sale au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași. Cuvioasei Parascheva îi sunt atribuite minuni și vindecări miraculoase. De ziua sa, la Iași are loc în fiecare an un pelerinaj la care participă sute de mii de credincioși din toată țara

Mai mult: http://www.crestinortodox.ro/religie/istoria-moastelor-prea-cuvioasei-parascheva-69522.html

Urări de sănătate și prosperitate celor care poartă numele Paraschiva sau Paraschiv!

Hramul orașului Chișinău

Ziua orașului este sărbătorită la 14 octombrie, de marea sărbătoare religioasă Acoperământului Maicii Domnului (pe stil vechi) – sărbătoarea primei biserici a Chișinăului, Biserica Măzărache, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului. Fondată în 1752, se înalță pe dealul de unde a început construcția orașului Chișinău, care s-a întins în jurul izvorului de la poalele dealului. În anul 1436, considerat ca an de fondare al Chișinăului, pe acest loc era doar o fântână și o așezare tătărească, în apropierea unei păduri

1465 – Prima mențiune documentară a Bucureștilor ca Cetate de scaun

Oraș medieval, Bucureștiul a fost fondat undeva în secolul XIV-XV. Adevăratele sale origini încă nu sunt pe deplin cunoscute. De-a lungul vremii s-au enunțat mai multe teorii cu privire la acest subiect. S-a vorbit despre întemeierea orașului de către Mircea cel Bătrân, pe baza unui document dat de el din Cetatea Dâmboviței, despre care mulți spun că este de fapt vechea denumire a orașului. Alții îi atribuie înființarea orașului ciobanului Bucur, de la care ar veni și numele orașului. În fine, alții îi atribuie chiar și lui Negru Vodă întemeierea orașului. Se prea poate ca Mircea cel Bătrân să fi construit aici o fortificație pe care să o folosească în cazul unui atac al turcilor otomani. La fel, și Vlad Țepeș ar fi putut ridica cetatea pentru a se folosi de ea în contextul operațiunilor sale de la sud de Dunăre contra acelorași turci. Ceea ce se cunoaște sigur este că primul document în care este menționat orașul București este unul din anul 1459, dat de Vlad Țepeș către niște boieri. Primul domnitor care a stat cu adevărat la București, și l-a folosit ca reședință, este fratele și urmașul lui Vlad Țepeș și anume Radu cel Frumos, care a emis și câteva documente de aici. Unul, de la 12 noiembrie 1463, vorbește despre întărirea unor moșii către mai mulți boieri. Altul, de la 30 mai 1464, vorbește despre întărirea stăpânirii mănăstirii Cozia peste Sevestreni. Au mai fost și altele însă cel mai important este cel din 14 octombrie 1465 dat „în scaunul de cetate București, în anul 6974

1777 – S-a născut Costache Conachi

14 octombrie 1777, Țigănești, Galați – 4 februarie 1849, Țigănești

Scriitor, mare boier și mare proprietar, om politic din Moldova. A fost educat de către un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca și franceza. A început activitatea prin efectuarea de lucrări pentru hotărnicie la proprietățile de terenuri; a continuat până la retragerea din cauza vârstei și a problemelor de sănătate. Era considerat cel mai bun inginer hotarnic, al timpului, din Moldova. A fost comis, ispravnic al ținutului Tecuci, staroste al ținutului Putna, agă al târgului Iași, ispravnic al ținutului Tecuci, vornic al obștii la Iași, vornic al poliției, mare vornic, mare postelnic (președinte al Departamentului Afacerilor Străine), mare logofăt. Figură contradictorie în epocă, pleda pentru luminarea poporului, a făcut un proiect de reformă a învățămîntului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”. A luat parte la redactarea Regulamentului Organic, formulînd unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor. Este unul dintre primii poeți moldoveni moderni; circulînd ca populare până au fost publicate în volum, versurile îl dezvăluie ca pe un adevărat poet, superior Văcăreștilor, precursor al lui Eminescu. Lirica sa este prin excelență erotică, senzuală și sentimentală. A făcut și unele traduceri din literatura franceză

1802 – În Țara Românească a avut loc un puternic cutremur de pământ

Cutremurul s-a produs în Vrancea, la 14/26 octombrie 1802 și se apreciază că a avut o magnitudine de 7,7–7,9 grade și a ținut 2 minute și 30 de secunde, cel mai puternic seism vrâncean. Unda sa de șoc s-a simțit și în Moscova, Sankt Petersburg, Insula Creta și Marea Egee. Bucureștiul a fost grav afectat, prăbușindu-se Turnul Radu Vodă, Hanul Șerban Vodă și multe alte construcții. Turnul Colței s-a prăbușit parțial, cauzând moartea unui negustor ambulant. Este cel mai puternic cutremur consemnat vreodată în România și unul dintre cele mai puternice din istoria europeană

1833 – S-a născut Constantin Barozzi

14 octombrie 1833, București – 15 aprilie 1921, București

Politician și general, specializat ca ofițer de geniu, membru de onoare (din 1905) al Academiei Române. A urmat Școala Militară de Ofițeri din București (1854–1856). Și-a continuat studiile la Institutul Geografic al Armatei din Viena specializându-se ca ofițer de geniu. Întors în țară, a fost numit director de studii, subdirector și în final director al Școlii Militare din București. A luat parte la lucrările Comisiei internaționale însărcinată cu delimitarea frontierei dintre România și Austro-Ungaria (1885) și, respectiv, cu Bulgaria (1886), la diferite congrese internaționale de geodezie. A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de general de divizie (1892). Din inițiativa sa, în 1895, a luat ființă Institutul Geografic al Armatei, îngrijindu-se și de activitatea de procurare a aparaturii necesare. A fost membru fondator și vicepreședinte al Societății Geografice Române

1853 – S-a născut Ciprian Porumbescu

Ciprian Gołębiowski; 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Imperiul Austriac – 6 iunie 1883, Stupca/Ciprian Porumbescu, Suceava

Compozitor și violonist, unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, apoi a continuat la Konservatorium für Musik und darstellende Kunst în Viena, cu Anton Bruckner și Franz Krenn. În această perioadă l-a frecventat, la Viena, pe Eusebius Mandyczewski, compozitor bucovinean, cu care s-a perfecționat, în particular, la teoria muzicii. Între 1873–1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a și condus societatea studențească Arboroasa. Printre cele mai populare lucrări sunt: Balada pentru vioară si orchestră, op. 29, opereta Crai nou. A compus muzica pentru celebrul cântec patriotic Pe-al nostru steag e scris Unire, muzică ce este folosită astăzi și de către Albania pentru imnul național, de asemenea, a scris și melodia fostului imn al României, Trei culori

Balada • Violoncel: Laurentiu Gherman, Harpă: Tan Keng Hong

1857 – S-a născut Gheorghe Ionescu-Gion

14 octombrie 1857, Pitești – 29 iunie 1904, București

Profesor, istoric, ziarist, publicist, cronicar literar și teatral, membru corespondent (din 1889) al Academiei Române. În anii de liceu s-a evidențiat în studiul istoriei și al limbilor moderne, ceea ce a contribuit la obținerea poziției de meditator al copiilor naturali ai domnitorului Alexandru Ioan Cuza, călătorind cu ei prin Italia și Spania, cu scopul cunoașterii monumentelor istorice din cele două țări. A continuat studiile la Universitatea din București, unde a fost studentul apropiat al lui Hașdeu și Odobescu, sub influența cărora a rămas toată viața. A obținut o bursă din partea Ministerului Instrucțiunii Publice, desăvârșindu-și studiile la Paris și Bruxelles, întorcându-se în țară în 1884, cu titlul de doctor în litere și filosofie. A debutat în publicistică în anul 1876, în ziarul Telegraful din București, unde colabora, ca și la Binele public, încă din perioada studiilor în străinătate. A fost redactor la Românul, apoi la Revista nouă, colaborând și la alte publicații. A început activitatea didactică la douăzeci și șase de ani, mai întâi fiind profesor de istorie la Școala normală de institutori din capitală, și, după desființarea acesteia, profesor de limba franceză la liceul „Matei Basarab”. Pe o durată scurtă a fost inspector școlar și apoi secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, inspector general în învățământul secundar, vicepreședinte al Ateneului Român. Din scrierile sale: Portrete istorice, Istorie a Bucurescilor, Istoria națională în istoria universală

1864 – S-a născut Nicolae Severeanu

14 octombrie 1864, Flămânzi, Botoșani – 9 martie 1941, Buzău

Psalt, muzicolog și folclorist, compozitor de muzică psaltică, corală și autor de lucrări didactice. A început să învețe muzica psaltică la Mănăstirea Neamț, cu fratele Damaschin, pentru ca apoi să frecventeze școala de profil de acolo, fiind elevul arhimandritului Veniamin Nițescu (1878–1881), fiind totodată și psalt al mănăstirii. A fost apoi canonarh la Mitropolia din Iași, psalt și protopsalt la bisericile Domnița Bălașa, Sf. Nicolae-Tabacu, Sf. Ecaterina și Sf. Spiridon-Nou, profesor de muzică la gimnaziul din Turnu-Severin, la Buzău, unde, pe lângă catedra de muzică vocală de la liceu, ocupa și postul de protopsalt al Episcopiei, pe care l-a onorat cu vocea sa frumoasă timp de 30 de ani. A fost fondator și dirijor al Societății Corale Doina Buzăului, Corului Bisericii Neguțătorii din Buzău și al Societății Cântăreților Bisericești „Ioan Cucuzel” din București. A compus muzică corală: Opt coruri pentru cor mixt și voci egale, muzică psaltică: Anastasimatarul, Irmologhionul și a scris Gramatica musicii bisericești și lucrări didactice: Curs elementar de Musică orientală (bisericească) aprobat de Sfântul Sinod pentru uzul Seminariilor și Școalelor de cântăreți

1872 – S-a născut Petre P. Negulescu

14 octombrie / 26 octombrie 1872, Ploiești – aprilie 1951, București

Filosof și om politic, membru titular (din 1936) al Academiei Române. S-a înscris la Facultatea de Științe a Universității bucureștene, dar, audiind o prelegere a lui Titu Maiorescu, s-a transferat la Facultatea de Litere, fiind remarcat, ca student eminent, de Titu Maiorescu. A făcut parte, alături de C. Rădulescu-Motru, S. Mehedinți, Mihail Dragomirescu, Ion A. Rădulescu-Pogoneanu, I.Al. Brătescu-Voinești, din grupul selectat de Maiorescu pentru a-i urma direcția și a le preda conducerea Convorbirilor literare. A fost licențiat cu teza Critica apriorismului și a empirismului, ulterior publicată în volum. S-a specializat, cu o bursă de studii, în Germania și Franța. Reîntors în țară a fost numit, la intervenția Profesorului, conferențiar de filosofie la Universitatea din Iași. În 1895, împreună cu ceilalți colegi de generație, a preluat conducerea revistei Convorbiri literare. În 1910, la moartea lui Maiorescu, s-a transferat la București, la catedra fostului său profesor. A scris: Impersonalitatea și morala în artă, Filosofia în viața practică, Filosofia Renașterii (vol.I-II), Geneza formelor culturii, Istoria filosofiei contemporane (vol.I-V). Politic, a fost membru fondator și fruntaș al formațiunii politice Liga Poporului, devenită Partidul Poporului, sub conducerea generalului Al. Averescu, senator, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, președinte al Camerei Deputaților

1890 – S-a născut Constantin C. Nottara

14 octombrie 1890, București – 16 octombrie 1951, București

Compozitor, violonist și critic muzical, fiul actorului Constantin I. Nottara. A studiat vioara la Conservatorul din București cu Robert Klenk, compoziția cu Alfons Castaldi și teoria cu Dumitru Georgescu Kiriac, perfecționându-se la Paris. Printre lucrările sale se numără un poem pentru vioară și orchestră, o suită, Poemul Păcii, un nonet, baletul mimodramă Iris, operele La drumul mare (după Cehov), Se face ziuă (după Zaharia Bârsan), Ovidiu (după Vasile Alecsandri). Aflată la început sub influența impresionismului francez, creația lui Nottara s-a integrat treptat tendinței primelor decenii ale secolului XX de formare a unui stil național românesc

Constantin C. Nottara – Siciliana • Vioară: Alexandru Tomescu

1903 – S-a născut Ion Musceleanu

14 octombrie 1903, Caracal – 17 aprilie 1997, București

Pictor, profesor. A urmat Academia de arte frumoase din București, având profesori pe Fritz Stock, D. Paciurea, G.D. Mirea. A fost profesor de desen la Râmnicu Vâlcea. A debutat la Salonul Oficial de Pictură și Sculptură cu acuarela Case (1930). Peisagist și portretist de factură impresionistă, Ion Musceleanu prezintă evidente afinități cu Lucian Grigorescu, abordând, de cele mai multe ori, pictura în aer liber. Colorist fin, din paleta cromatică artistul folosește doar tonurile calde, cu o intensitate redusă, sugerând o atmosferă de discreție și, în același timp, de poezie prin compozițiile sale A fost prezent cu regularitate în expozițiile anuale de stat, municipale și republicane. A participat, de asemenea, la expoziții colective de artă românească peste hotare: la Minsk, Bratislava, Atena, Berlin, Ankara, Istanbul, Paris, Moscova, Praga, Londra

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/musceleanu-ion-2/

1908 – S-a născut Mircea Pavelescu

14 octombrie 1908, Iași – 1980

Poet. A fost licențiat al Facultății de Matematică a Universității din Bucuresti (1929), dar și al absolvent al Academiei Navale din Constanța (1931). A fost ofițer de marină la Constanța, funcționar la Președinția Consiliului de Miniștri, delegat al Guvernului la Administrația Porților de Fier, la Orșova, redactor la revista Urzica. A debutat cu versuri în revista Graiul nostru (1925), iar editorial cu volumul de versuri Pasărea paradisului (1938). A colaborat la Adevărul literar și artistic, Bilete de papagal, Universul literar, Convorbiri literare, Kalende, Jurnalul literar, Vremea, Contemporanul, România literară, etc. Din operele sale: Arca lui Noe, Ursulețul călător, Versuri. În ultimii ani, s-a manifestat mai ales ca autor de poezii umoristice și versuri pentru copii, epigramist. A tradus din V.G. Korolenko, V. Karbovskaia (în colaborare) și V. Siveditis

1911 – A apărut la București revista Rampa

A apărut din inițiativa lui N.D. Cocea și Alexandru Davila, ca organ de informație, de critică și de îndrumare pentru artiști și pentru public, având ca model ziarul teatral Comoedia care apărea în Franța. Din primul număr s-au vândut 3.000 de exemplare și a fost nevoie să se mai tipărească alte 7.000, pentru a putea satisface cererea nesperat de mare. Pe toată durata apariției, titlul cotidianului a rămas neschimbat, dar subtitlul a variat, de-a lungul timpului. Între anii 1911–1946, Rampa a apărut de șase ori pe săptămână, iar între 1946–1948, săptămânal. După o întrerupere de doi ani (1913–1915), revista și-a reluat apariția, existînd pînă în anul 1948. Revista Rampa nouă ilustrată a fost mult timp singurul cotidian de specialitate din lume

1912 – S-a instalat Guvernul Titu Maiorescu (2)

Consiliu de miniștri format din Partidul Conservator și Partidul Creștin Democrat, prezidat de Titu Maiorescu, care a guvernat în perioada 14 octombrie 1912–31 decembrie 1913)

A înlocuit Guvernul Titu Maiorescu (1) cabinet conservator, care a guvernat în perioada 28 martie–14 octombrie 1912 – un guvern de tranziție, cu misiunea să ducă tratative cu Take lonescu pentru a alcatui un guvern de concentrare conservatoare, sub conducerea lui P.P. Carp. Tratativele au eșuat, Titu Maiorescu formând, sub conducerea sa, un guvern nu de concentrare ci de colaborare cu conservatorii takiști, premierul păstrând și portofoliul Ministerului de Externe. Din această funcție, Titu Maiorescu a prezidat în iulie 1913 Pacea de la București, privind armistițiul cu Bulgaria în Al Doilea Război Balcanic. În urma tratatului încheiat, România a primit Cadrilaterul

1912 – S-a născut Nucu Păunescu

14 octombrie 1912, București – 2 octombrie 1980, București

Actor de teatru și film. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din București în 1930. A jucat la Teatrul „C. Nottara”. Din filmele sale: În sat la noi, Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, Valurile Dunării, Balul de sâmbătă seara, Săptămîna nebunilor, Haiducii lui Șaptecai, Zestrea domniței Ralu, Ștefan cel Mare–Vaslui 1475, Prin cenușa imperiului, Trepte spre cer, Ultima noapte de dragoste, Drumul oaselor

Haiducii lui Șaptecai (1971)

1916 – Lupta de la Podul Jiului

Acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei României în Primul Război Mondial, la 14/27 octombrie. A avut ca rezultat stoparea înaintării forțelor Puterilor Centrale, în ea fiind angajate forțe române din Divizia 11 Infanterie și cetățeni ai orașului Târgu Jiu și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 11 Bavareză germană

1916 – A încetat din viață Constantin Radovici (19 ianuarie 1877, Tecuci, Galați – 14 octombrie 1916, București)

Actor, regizor și scenarist de film

1918 – A încetat din viață Vasile Mangra (25 mai 1850, Săldăbagiu, comitatul Bihor – 14 octombrie 1918, Budapesta)

Teolog, istoric, pedagog, mitropolit al Transilvaniei, membru titular al Academiei Române; a fost unul din conducătorii luptei românilor transilvăneni pentru obținerea de drepturi național-politice, din cauza poziției sale politice fiind scos din dipticele Bisericii Ortodoxe Române

1923 – S-a născut Victor Kernbach

14 octombrie 1923, Chișinău – 16 februarie 1995, București

Prozator, poet, eseist, traducător, cercetător al mitologiei românești și universale și al paleoastronauticii, autor de science fiction. După ocupația sovietică a Basarabiei, în vara lui 1940 s-a refugiat cu familia în București. A lucrat la Vremea, apoi la Evenimentul zilei, patronat de Pamfil Șeicaru. În 1942 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, dar a întrerupt cursurile timp de doi ani, pentru a pleca pe front. A revenit în 1946 și a obținut licența în litere și filozofie, continuând în paralel activitatea jurnalistică. Debutul literar a avut loc cu publicarea eseului literar, Aspecte din literatura rusă. Ca poet, a publicat în 1957 cartea Rime, iar în 1966 Freamăt galactic, o lucrare în care accentul este pus pe condiția umană privită dintr-o perspectivă cosmică. Este autorul unui Dicționar de mitologie generală, sursă de informare de mare valoare. Alte opere: Luntrea sublimă, Lumini pe strada mare, Vântul de miercuri, Miturile esențiale, Penumbra dedicațiilor

1924 – Biserica Ortodoxă Română a trecut, oficial la calendarul gregorian

România a adoptat calendarul gregorian la 14 aprilie 1919. În urma conferinței pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă Română a hotărât înlocuirea calendarului iulian cu cel gregorian. Hotărârile conferinței au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărțit în două: pe de o parte Biserica Ortodoxă Greacă, Română, Bulgară, Patriarhia Constantinopolului, a Alexandriei și mai târziu a Antiohiei, au acceptat noul calendar gregorian, pe de altă parte Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă și părți din Biserica Ortodoxă Greacă, Bulgară și Română, Sf. Munte Athos și Patriarhia Ierusalimului, au păstrat calendarul iulian până astăzi. În scrisoarea pastorală adresată cu ocazia Crăciunului din anul 1924, Roman Ciorogariu, episcopul de Oradea, s-a simțit dator să explice modificarea pe înțelesul tuturor: „Un învățat italian a apropiat anul calendariului de anul ceriului, ștergând din calendar cele zece zile cu care el întârzia și în anul 1582 a scris 15 octombrie în loc de 5 octombrie. Biserica Ortodoxă n-a primit acest calendar îndreptat, pentru că anul acestui calendar îndreptat tot nu este egal cu anul ceriului, nici Paștele nu se socotește cum le socotim noi, nici sfinții de peste an în acest calendar nu sunt aceiași cu cei din calendarul vechiu. Așa am rămas noi tot cu calendarul vechiu, cu toate că știam că e greșit. În veci însă nu puteam să rămânem cu el, căci după un timp oarecare s-ar fi întâmplat ca primăvara după calendar să cadă în timpul verii, vara să fie toamna și toamna să fie iarna; Nașterea Domnului s-o prăznuim primăvara, Paștile vara și Rusaliile toamna. Vremea nu așteaptă, ea merge înainte, iar noi cu calendarul rămânem în urmă. Și atunci învățații bisericii noastre au făcut ceea ce a făcut mai înainte acel învățat italian, și ceea ce ar face fiecare om, al cărui ceasornic întârzie: au tăiat cele 13 zile cu care anul calendariului nostru întârzia față de anul ceriului, au dus deci înainte anul calendariului, cum muți înainte ceasornicul ce întârzie și la 1 octombrie din anul acesta am scris 14 octombrie

1933 – S-a născut Dan Beizadea

14 octombrie 1933, Chiriacu, Giurgiu –31 octombrie 2006, București

Compozitor, solist instrumentist (acordeon), membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Din 1953 a fost timp de patru ani acordeonist la Teatrul Marinei Militare din Constanța. A fost dirijor la Teatrul de estradă din Pitești, dirijor la Teatrul de estradă din Baia Mare, dirijor la Teatrul de estradă din Suceava. Cel mai mult a lucrat ca dirijor la secția de estradă a Ansamblului Doina al Armatei din București. A colaborat și cu Teatrul „Ion Vasilescu” din București. A debutat componistic în 1965 cu șlagărul Nu glumi cu dragostea. A compus o mie de cântece, pentru nume sonore ale muzicii ușoare românești, muzică pentru numeroase spectacole de revistă. A întreprins ca șef de formație o serie de turnee în țările africane Tunis, Congo, Camerun (1974), apoi în Germania (1975, 1980, 1981). A fost dirijor al mai multor formații muzicale, instrumentist în orchestra Teatrului „Ion Vasilescu” din București. A compus muzică corală: Stejar din glia milenară, muzică ușoară: Cine n-a iubit, muzică de scenă: Așa-mi place

Ce-ți pasă ție Muzica Dan Beizadea Interpretarea Aurelian Andreescu

1936 – S-a născut Grigore Nica

14 octombrie 1936, Ploiești – 3 septembrie 2009, California, USA

Compozitor, pedagog și violonist. A studiat compoziția la actuala Universitate Națională de Muzică din București cu maestrul Aurel Stroe. A fost redactor muzical la Societatea Romană de Radiodifuziune, membru al Orchestrei din San Sedro, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania și al Uniunii Compozitorilor din Los Angeles. A publicat studii, articole, cronici muzicale și recenzii in revistele Muzica și Contemporanul. Creația sa cuprinde muzică vocal-simfonică, muzică de cameră, muzică simfonică, vocală și numeroase opusuri corale

Concert pentru pian și orchestră, op. 72 • Beach Cities Symphony Orchestra

1937 – Primul număr al revistei Foot-ball

Subintitulată Revistă săptămânală pentru deprinderea jocului curat în sport, artă, literatură și viață socială, revista era condusă de scriitorul Camil Petrescu. Sub pseudonimele N. Grămătic și Ion Răscoală, Camil Petrescu relata inclusiv de pe stadioane, opiniile scriitorului fiind la fel de pertinente ca ale unui specialist

1938 – A fost inaugurat Ansamblul Monumental „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu

Constantin Brâncuși, aflat în vizită la Poiana-Gorj, în iunie 1936, i-a prezentat Arethiei Tătărescu planurile unui ansamblu sculptural ce urma a fi amplasat la Târgu-Jiu în onoarea soldaților români căzuți în luptele din Primul Război Mondial. În iunie 1937, Brâncuși a revenit la Târgu-Jiu, iar după alegerea pietrei pentru Poarta Sărutului, în septembrie 1937, sculptorul a lucrat la definitivarea operelor din cadrul ansamblului sculptural. În iunie 1938, Brâncuși revine la Tg-Jiu unde participă la amplasarea Mesei Tăcerii și a celor 12 scaune în parcul central al orașului. La 20 august 1938 au fost terminate lucrările de alămire a Coloanei fără Sfârșit. Inaugurarea a avut loc cu prilejul comemorării luptelor de la Podul Jiului, la 14 octombrie

1944 – Masacrul de la Moisei

După 23 august 1944, au început luptele pentru recâștigarea Transilvaniei de Nord; la începutul lunii octombrie, frontul înainta în interiorul Ardealului, fiind eliberate primele teritorii. În aceste condiții au avut loc și crimele din Moisei. Trupele maghiare, aflate în retragere din Transilvania de Nord, pe Valea Izei, au ucis 29 de români în două case de lemn de la periferia comunei Moisei. Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au rămas în viață. Cei doi supraviețuitori sunt Vasile Petean, originar din comuna clujeană Pălatca, și Vasile Ivașcu, care ulterior a înnebunit parțial. Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din județul Mureș, 3 din județul Cluj și 4 din județul Maramureș. Acești țărani ardeleni erau internați în lagărele de muncă din orașul Vișeu de Sus, fiind acuzați de trădare de patrie, patriotism românesc, partizanat. În condițiile înaintării forțelor militare aliate, cei mai mulți dintre cei încorporați în unități de muncă obligatorie au dezertat, încercând să treacă linia frontului și să se întoarcă acasă. Unii au reușit, alții, între care și cei uciși la Moisei, au fost prinși de jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste. Prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militari unguri într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au fost închiși într-o căsuță de lemn, fiind împușcați de către soldații maghiari, care trăgeau prin geamuri și ușă. În continuare au fost uciși și ceilalți români. Masacrul s-a întâmplat pe la orele 15, în aceeași noapte, militarii incendiind satul și arzând circa 300 de case. Cadavrele intrate deja în putrefacție, au fost îngropate la două săptămâni după comiterea masacrului, când localnicii au revenit la gospodăriile lor. Deasupra gropii comune s-a înălțat o troiță de lemn, înlocuită dupa câțiva ani de un obelisc din piatră

1948 – S-a născut Marian Papahagi

14 octombrie 1948, Râmnicu-Vâlcea – 18 ianuarie 1999, Roma

Filolog, critic și istoric literar. A fost licențiat al Facultății de Filologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1968) și al Facultății de Litere și Filosofie din Roma (1972), doctor în filologie cu o temă de literatură italiană veche la Universitatea din București (1988). Debutul absolut a fost cu critică literară în revista Amfiteatru (1966). A fost membru fondator al grupării Echinox, profesor de romanistică și prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, director al Centrului Cultural Român de la Roma, coautor la Dicționarul esențial al scriitorilor români Alte lucrări: Exerciții de lectură, Eminescu sau despre Absolut, Literatura braziliană, Eros și utopie, Intelectualitate și poezie, Cumpănă și semn, Interpretări pe teme date, Rațiuni de a fi

1951 – S-a născut Ștefan Sameș

 

Fotbalist care a jucat ca fundaș central la echipele: Universitatea Craiova, Steaua București, Rapid București și pentru echipa națională de fotbal a României. A fost căpitanul FC Steaua București și, ulterior, antrenor al centrului de copii și tineret de la Steaua

1952 – S-a născut Lucian Vlădescu

14 octombrie 1952, Moreni, Dâmbovița

Compozitor, profesor, dirijor. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul București (1971–1975) cu Victor Giuleanu, Mircea Chiriac, Liviu Comes, Ștefan Niculescu, Dan Constantinescu, Nicolae Beloiu, Adriana Sachelarie, Ovidiu Varga, Emilia Comișel, Lavinia Tomulescu-Coman. A fost profesor de pian și de ansamblu instrumental la Școala Populară de Artă din Târgoviște, referent la Orchestra de Cameră Radio din București, maestru de cor și dirijor de orchestră la Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București. A întreprins turnee artistice în SUA, Marea Britanie, Franța, Olanda, Israel, Italia, Germania. A compus muzică de teatru: Prințul, operetă/musical; muzică vocal-simfonică: Lumina mea, cantată pentru cor mixt și orchestră; muzică simfonică: Concert pentru pian, instrumente de suflat și percuție; muzică de cameră: Suită în stil preclasic, pian, Temă cu variațiuni, în caracter popular românesc, pian, Rondo pentru pian, Sonata pentru vioară solo, Trio pentru pian, vioară și violoncel; muzică corală: Cântare României, Balaurul; muzică vocală: Jazzonia, Home Sick Blues, Fantezie de jazz

Don’t think. Act.& blues Pian: Cezara-Lucia Vlădescu

1976 – S-a născut Sorina Raluca Tiron Micșunescu

14 octombrie 1976, București

Balerină și coregrafă. A fost asistentă regie, actriță, mim, balerină si coregrafă la Opera Comica pentru Copii, instructor de balet, din 2002 este solistă la Teatrul National de Operetă „Ion Dacian”

1978 – A încetat din viață Cezar Grigoriu (8 mai 1929, București – 14 octombrie 1978, București)

Interpret de muzică ușoară, regizor de teatru, film și televiziune, membru, împreună cu frații săi, în formația de muzică ușoară Trio Grigoriu

1980 – S-a născut Victoraș Iacob

14 octombrie 1980, Râmnicu Vâlcea

Fost fotbalist care a jucat pe postul de atacant al echipei Steaua București, fiind golgheterul ei în cupele europene în sezonul 2005–2006. A jucat în cinci meciuri pentru naționala de tineret a României. A strâns 183 de meciuri pe prima scenă a fotbalului românesc, înscriind 49 goluri. A mai activat în Germania, la FC Kaiserslautern și în Grecia, la Iraklis Salonic, unde a terminat al treilea în clasamentul golgheterilor din Superliga Greciei, sezonul 2010–2011, cu 11 goluri

1981 – S-a născut Mihai Morar

14 octombrie 1981, Baia Mare

Prezentator de televiziune și de radio, redactor și DJ. Prezintă emisiunea matinală la Radio Zu, împreună cu Daniel Buzdugan și emisiunea Răi da’ Buni pe postul de televiziune Antena Stars, a fost jurat la emisiunea X Factor, în primul sezon

1983 – A încetat din viață Horia Stancu (8 august 1926, Salcia, Teleorman – 14 octombrie 1983, București)

Medic endocrinolog și cercetător științific la Spitalul C.I. Parhon din București și prozator, autor de romane istorice, fiul scriitorului Zaharia Stancu

2013 – A început Revolta de la Pungești

A izbucnit la câteva zile după ce compania americană Chevron a obținut permisul de construcție a sondelor de explorare a gazelor de șist în județul Vaslui. Mai mult decât atât, compania a obținut toate avizele necesare de la autoritățile statului pentru explorarea solului în perimetrul Siliștea. Protestatarii au intitulat aceste manifestații drept Mișcarea de rezistență de la Pungești. Manifestațiile au început cu aproximativ 150 de protestatari, aceștia blocând accesul utilajelor Chevron pentru instalarea sondelor de explorare. Protestele au escaladat în următoarele trei zile. Ulterior, mișcarea a fost suspectată de influențe rusești

2015 – A încetat din viață Florența Mihai (2 septembrie 1955, București – 14 octombrie 2015, București)

Jucătoare de tenis, a jucat în două finale (simplu și dublu mixt) la turneul de tenis de la Roland Garros în 1977, antrenor emerit

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „14 octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: