Istoria României România frumoasă Today's Memory

15 octombrie în istoria românilor

Foto: Solemnitatea încoronării de la Alba Iulia


1451 – A încetat din viață Bogdan al II-lea (1409 – 17 octombrie 1451, Reuseni, Suceava)

Domn al Moldovei între 12 octombrie 1449–17 octombrie 1451; fiul sau fratele lui Alexandru cel Bun și tatăl lui Ștefan cel Mare. A venit la domnia Moldovei în urma bătăliei la Tămășeni, la nord de Roman, pe râul Siret. Susținut de oaste și ajutat de Iancu de Hunedoara, l-a înfrânt pe Alexăndrel, care a fugit în Polonia, în timp ce Bogdan a intrat în cetatea Sucevei, unde a fost uns domn. Bogdan al II-lea a fost ucis în noaptea de 16/17 octombrie 1451, în satul Reuseni, în timp ce se afla la un ospăț. Ucigașul a fost tocmai fratele său, Petru Aron, pentru a-i lua tronul. Corpul lui Bogdan al II-lea a fost înmormântat în satul Reuseni

1522 – A doua campanie a lui Radu de la Afumați și Ioan Zapolya în Muntenia

În vara anului 1522, armata otomană condusă de Mehmed-Beg a atacat Țara Românească și, în ciuda victoriilor de la Gherghița, București și Slatina, Radu a rămas fără oaste și a fugit, pentru a doua oară, în Transilvania. Mehmed-Beg a ocupat tronul Țării Românești, administrând țara în numele sultanului; încercând să-și instaureze autoritatea, a introdus un regim de teroare absolută. Radu s-a reîntrs în țară, ajutat de oastea lui Ioan Zapolya din Transilvania, Mehmed-Beg l-a așteptat la trecători și l-a înfruntat direct la Rucăr. Victoria a fost de partea românului, net superior tactic adversarului turc. Otomanii au fost puși pe fugă și bătuți pentru ultima oară la Didru (Dridu?), pe unde se trecea Dunărea. Radu de la Afumați s-a instalat domn pentru a treia oară în mai puțin de un an. De această dată, el a domnit pentru o perioadă relativ mai lungă, până în 24 aprilie 1524

1595 – A început Bătălia de la Giurgiu

A fost inițiată de domnul muntean, Mihai Viteazul (1593–1601), și principele Transilvaniei, Sigismund Báthory (1581–1599, 1601–1602), pentru alungarea otomanilor de pe teritoriul Țării Românești și s-a derulat între 15/27–20/30 octombrie. După confruntarea de la Călugăreni, Mihai s-a retras cu trupele în apropierea Transilvaniei, așteptând ajutorul lui Báthory. Oștile domnitorului român Mihai Viteazul au valorificat avantajul tactic în Bătălia de la Călugăreni. Trupele otomane în retragere au fost surprinse la Giurgiu, iar robii luați ostatici au fost eliberați. După un bombardament efectuat de artileria toscană, cetatea Giurgiu a fost cucerită de aliații creștini. În urma înfrângerilor, Sinan-Pașa va fi destituit din postul de mare vizir

1806 – S-a născut Mihai Zotta

15 octombrie 1800, Chisălău, Bucovina/Ucraina – 1877

Unul dintre primii medici români, naturalist. A urmat Facultatea de Medicină la Viena, devenind medic, iar în 1931, protomedic al Principatului Moldova. A făcut cele dintâi studii de patologie profesională din țările române și primele analize terapeutice ale apelor minerale din Moldova (Slănic Moldova, Șarul Dornei, Borca, Hangu și Strunga). A fost întemeietor, împreună cu doctorul Jacob von Czihák (1800–1887), al Societății de Medici și Naturaliști din Iași, rămânând în istoria culturii prin faptul că a fost președinte al primei societăți științifice din România, dar și primul președinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Din opera sa: Colica saturnină, Despre holera epidemiască, Despre holera asiatică

1836 – A fost sfințită Catedrala Nașterea Domnului din Chișinău, Basarabia țaristă

A fost ridicată după planurile arhitectului A.I. Melnikov, iar piatra sa de temelie a fost pusă la 11 mai 1830. Construcția s-a realizat între anii 1832–1836. Biserica are trei altare, central – Nașterea Domnului, laterale: sudic – Sf. Alexandru Nevski, nordic – Sf. Nicolai Mirlikysky și este executată în stilul empire rus (stil neoclasic târziu). La 15 octombrie 1836 a avut loc sfințirea bisericiii și a Clopotniței. Clopotnița a fost demolată în noaptea de 22/23 decembrie 1962 de către sovietici și reconstruită în 1998 după imaginile de epocă

1874 – S-a născut Constantin Ion Parhon

15/28 octombrie 1874, Câmpulung Muscel – 9 august 1969, București

Medic endocrinolog și neuropsihiatru, om politic și demnitar comunist, membru titular (din 1939) și președinte de onoare al Academiei Române. A studiat medicina la universitatea din București (1893–1900) și a obținut în 1900 titlul științific de doctor în medicină cu teza Contribuțiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie. a profesat ca medic la Spitalul Rural Rallet din Dâmbovița, apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon, docent al Clinicii de boli nervoase din București, medic primar la Ospiciul Mărcuța, profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iași și de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din București. A deținut funcții în cadrul organizațiilor profesionale medicale: membru titular al Academiei de Medicină (1935), membru de onoare al Academiei de Științe Medicale (1969), membru fondator al Societății de Anatomie, al Societății de Biologie, al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie. A fost ales ca membru al Academiilor de Științe ale URSS, RP Bulgară, RP Ungară și RDG, al societăților de endocrinologie din Paris, Moscova și Praga, al Societății Estone de Neurologie, al mai multor societăți din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie și al Societății medicale a spitalelor). Politic, a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (1948–1952) și a mai făcut parte dintr-un comitet interimar prezidențial format din cinci membri (Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere și Ion Niculi) între decembrie 1947–aprilie 1948. Din lucrările sale: Manual de endocrinologie, Bătrânețea și tratamentul ei, Biologia vârstelor

1884 – S-a născut Ion C. Constantinescu

15 octombrie 1884, Recea-Valea Mare, Olt – 5 februarie 1963, București

Inginer, specialist în telecomunicații și profesor universitar. Studiile liceale le-a încheiat la Școala de telegrafiști, iar apoi s-a înscris la Facultatea de matematici a Universității din București. A continuat studiile la Școala superioară de electricitate din Paris, iar apoi a devenit profesor universitar la Institutul Politehnic din București (1924–1950). Aici, a fost cel care a pus bazele învățământului superior de telecomunicații. A efectuat cercetări privind propagarea undelor electromagnetice, stabilind condițiile pentru obținerea dipolilor complementari (ecuația dipolilor complementari). A brevetat, în 1919 în Franța, aparatul teletipografic, care va sta la baza conceperii teleimprimatorului. Tot el a fost acela care, în 1927, a proiectat prima centrală telefonică automată românească, Dacia II. Din scrierile sale: Manual de aparate și instalațiuni telegrafice și telefonice, Curs de transmisiuni telegrafice și telefonice, Curs de unde electromagnetice și circuite electrice

1889 – A încetat din viață Gheorghe Adrian (Andreescu; 1821 – 15 octombrie sau 14 decembrie 1889, București)

Politician pașoptist, înrolat într-una din legiunile lui Avram Iancu și general în Armata Română, aghiotant domnesc, ministru de război al Moldovei, al Munteniei și al României, membru al Academiei Române

1893 – S-a născut Carol al II-lea al României

3/15 octombrie 1893, Sinaia – 4 aprilie 1953, Estoril, Portugalia

Primul născut al viitorului rege Ferdinand I al României și al soției sale, principesa Maria, dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, iar după accederea la tron a părinților săi, Principele moștenitor Carol al României, a fost Rege al României între 1930–1940. Dotat cu o inteligență extraordinară și pasionat de cultură, al cărei patronaj rămâne una din realizările sale majore, reputația lui Carol este pătată de viața sa privată, care a interferat cu administrarea treburilor de stat, și de măsurile brutale luate împotriva Gărzii de Fier. Carol al II-lea rămâne o personalitate controversată. A părăsit România în septembrie 1940, a locuit un timp în Brazilia și după 1947 s-a stabilit în Portugalia

1897 – S-a născut Ioan A. Dimitriu

15 octombrie 1897, Scânteia, Iași – 25 octombrie 1975, București

Inginer și inventator, specialist în aviație, automobile, radio și televiziune. A urmat liceul la Roman, această perioadă marcând începuturile unei bogate activități de inventator. Astfel, în 1911, a realizat un aeromodel cu aripi batante pe care îl numește Ornitopter, pentru care a primit Brevetul cu nr. 4.319/14 august 1915. În anul 1919, Ministerul Instrucțiunii Publice i-a oferit o bursă pentru a studia ingineria la Paris. A inventat în 1915 un avion denumit IAD I (inițialele sale) cu motor în doi timpi, cu dublu efect, de 60 HP. Bombardarea din Zeppelinuri după 1916 a hangarelor de la Băneasa a distrus prototipul acestui avion. În 1922 a brevetat invenția Aparatul de direcție destinat învățării conducerii automobilelor, adică dubla comandă, generalizată astăzi în întreaga lume, invenția sa având prioritate mondială. Ulterior și-a brevetat invenția în 16 state din Europa. În țară, a înființat și organizat școli auto în București și în alte orașe mari. A realizat primul receptor de radio la baterii (1925), conceput în întregime de un român, și a înființat școli de depanare radio în 106 orașe din 17 state europene

1916 – A sosit în România misiunea militară franceză condusă de generalul Henri Mathias Berthelot

Misiunea Militară Franceză este denumirea sub care a fost cunoscut detașamentul francez trimis în România în timpul Primului Război Mondial, între 2/15 octombrie 1916–26 feb/10 martie 1918, cu misiunea de a asigura consilierea, sprijinirea și instruirea unităților și autorităților militare române. Pe toată durata sa, misiunea a fost condusă de generalul de divizie Henri Berthelot, care a asigurat simultan și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul de căpetenie al Armatei României. Pentru meritele sale, Henri Berthelot a fost ales membru de onoare al Academiei Române și Cetățean de onoare al României

1918 – A murit Constantin Giurescu (10 august 1875, Chiojdu, Buzău – 15/28 octombrie1918, București)

Istoric, conferențiar de istoria modernă a românilor la Facultatea de Litere a Universității din București, membru titular al Academiei Române

1921 – S-a născut Angelica Adelstein-Rozeanu

15 octombrie 1921, București – 21 februarie 2006, Haifa, Israel

Prima campioană mondială la simplu din istoria tenisului de masă românesc. A jucat tenis de masă de performanță în România și în Israel, fiind campioană națională a ambelor țări: de 20 de ori a României, între anii 1936–1957, și de 3 ori a Israelului (1960–1962). A realizat între anii 1950–1956 o performanță rar întâlnită în lumea sportului câștigând de șapte ori consecutiv campionatul mondial de tenis de masă. În întreaga sa viață sportivă, Angelica Adelstein-Rozeanu a căștigat un total impresionant de 17 medalii de aur și 12 medalii de argint și de bronz

1922 – Solemnitatea încoronării regelui Ferdinand I ca rege al României Mari, și a Mariei, ca regină

Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzolern, de către șeful acestei case, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. La sfârșitul războiului, România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul rege al României Mari. Încoronarea regilor Ferdinand și Maria la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, a fost momentul în care s-a desăvârșit făurirea României Mari, dar și ziua când lumea internațională a fost cu privirea ațintită spre țara noastră. S-a ales Alba-Iulia, dorindu-se realizarea unui arc peste timp: de la Mihai Viteazul în 1600 la Ferdinand I în 1922, de la o operă efemeră la unirea definitivă a tuturor românilor. Coroanei regale i s-au adăugat însemnele Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, simbolizând actul unirii tuturor provinciilor istorice românești sub sceptrul aceluiași monarh. La festivități au participat reprezentanți din peste 20 de state europene, din SUA și Japonia, fapt ce semnifica o largă recunoaștere internațională a noii realități statale.

Încoronarea de la Alba Iulia – cel mai frumos moment din istoria românilor: http://www.istorie-pe-scurt.ro/incoronarea-de-la-alba-iulia-cel-mai-frumos-moment-din-istoria-romanilor/

Cu acest prilej, regele Ferdinand s-a adresat către țară cu o proclamație: „Punînd pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de oțel de la Plevna, pe care noi și glorioasele lupte am făcut-o pe veci Coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care în toate vremurile și pretutindeni, prin credința lor, prin munca și jertfa lor, au asigurat unitatea națională și salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas de simțire de la Tisa și pînă la Nistru și pînă la Mare

Încoronarea Suveranilor României Mari la Alba Iulia

1923 – S-a născut Sandu Sticlaru

15 octombrie 1923, Roman – 3 octombrie 2006 București

Unul dintre marii actori români de comedie, actor de teatru și film. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică din București, pe care l-a absolvit în 1945. A fost unul dintre actorii emblematici ai Teatrului „C. Nottara” și, în ultimii ani de activitate, ai Teatrului Național din București, a interpretat până în ultimele luni de viață teatru radiofonic pe postul național, el fiind vocea naratorului Amintirilor din copilărie ale lui Ion Creangă. A avut numeroase roluri de planul doi în film: La Moara cu noroc, Ciulinii Bărăganului, Setea, Omul de lîngă tine, Puștiul, Lupeni ’29, Horea, Baltagul, Septembrie

Mircea Crișan – Nu suntem geloși cu Sandu Sticlaru

1925 – S-a născut Mihai Beciu

15 octombrie 1925, Pitești

Pictor și scenograf. Absolvent al Academiei de Arte Frumoase București, s-a afirmat ca pictor scenograf la Studioul Cinematografic București, unde a activat începând din 1957. Și-a dedicat mare parte din viață filmului românesc, semnând scenografia a 30 de filme de lung și scurt metraj. A creat decoruri pentru: Serenada pentru etajul XII, Aurel Vlaicu, Cuibul salamandrelor, Trandafirul galben, Fata morgana, design de producție pentru: Cântec pentru fiul meu, a fost director de imagine pentru Rug și flacără. Pe parcursul carierei sale, a avut nenumărate expoziții personale, a participat la toate edițiile trienalelor de scenografie și la expozitii de scenografie de film, arta sa fiind distinsă cu importante premii naționale. În ultima parte a vieții, s-a aplecat cu predilecție asupra picturii

Fata morgana (1981)

1928 – S-a născut Simona Vasiliu-Chintilă

15 octombrie 1928, Piatra Neamț – 5 mai 2009, București

1928-2009 Simona Vasiliu-chintilăPictoriță. A absolvit în 1954 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția pictură monumentală, cu profesorii Gheorghe Labin și Ștefan Constantinescu. A studiat în paralel muzica, literele și filozofia. A fost asistent și conferențiar universitar la catedra de Artă Monumentală – Restaurare a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. A creat lucrări de artă monumentală (mozaicuri, fresce) la București, Constanța, Piatra Neamț, Tulcea, a practicat desenul în tuș, cretă colorată, ceracolor, acuarelă, uleiul pe pânză, tempera pe lemn și tehnici mixte. A publicat volumul de poezii Sora mea geamănă (2005)

Galerie: http://patzeltart.ro/v/VASILIU+CHINTILA+SIMONA/

1945 – S-a născut Dorina Grăsoiu

15 octombrie 1945, București

Istoric și critic literar, jurnalist. A intrat printre primii la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București (1963), unde s-a bucurat de aprecierea unor profesori remarcabili precum Al. Piru, Paul Cornea, Ov. S. Crohmălniceanu, Romul Munteanu. S-a căsătorit cu Liviu Grăsoiu, realizator și conducător de emisiuni literare ale Radiodifuziunii Române. A fost cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. A debutat publicistic în România literară cu Titu Maiorescu – Însemnări zilnice (1968). A colaborat la Revista de istorie și teorie literară, Limbă și literatură, Tribuna, Luceafărul, Arc, Litere, ș.a. A debutat editorial în volumul colectiv Dicționar cronologic. Literatura română (1979). A susținut public teza de doctorat cu tema Procesul istoric al receptării operei lui Tudor Arghezi, obținând titlul de doctor în Filologie. A redactat 25 de studii monografice în volumul colectiv Literatura română contemporană. I Poezia (1980). Alte scrieri: Bătălia Arghezi (Procesul istoric al receptării operei lui Tudor Arghezi), Mihail Sebastian sau Ironia unui destin, Caragiale în presa vremii, etc.

1951 – S-a născut Lia Manțoc

15 octombrie 1951, Caracal

Scenografă de teatru și film, una dintre cele mai importante și apreciate din România. A lucrat alături de mari regizori precum Vlad Mugur, Cătălina Buzoianu, Andrei Șerban, Tompa Gabor, Silviu Purcărete. A semnat scenografia celebrei montări a lui Silviu Purcărete, Faust, la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu. A realizat costume și decoruri pentru spectacole montate la Teatrul „L. Sturdza Bulandra”, Teatrul „C. Nottara”, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, Teatrul de Comedie, Teatrul Maghiar din Cluj Napoca, Teatrul Odeon, Teatrul Mic, dar și pentru teatre din Israel, Ungaria, Guineea. A fost distinsă cu numeroase premii, printre care Premiul UAP pentru Dimineața pierdută – costume, regia Cătălina Buzoianu, Premiul UAP – scenografie, pe anul 1998, Ordinul Meritul Cultural categoria Artele Plastice, Premiul Gopo pentru cele mai bune costume pentru filmul Undeva la Palilula (2013)

Dimineața pierdută (1986) partea 1

1964 – S-au stabilit relații diplomatice între România și Republica Islamică Pakistan

Între România și Republica Islamică Pakistan au fost stabilite relații diplomatice la nivel de ambasadă, la 15 octombrie1964

1967 – A încetat din viață Ștefan S. Nicolau (15 februarie 1896, București – 15 octombrie 1967, București)

Medic virolog, fondatorul și directorul Institutului de Inframicrobiologie din București, membru al Academiei de Științe Medicale din România, al Academiei de Științe din Moscova, al Societății Franceze de Hematologie, al Societății Franceze de Chimioterapie și Serologie, membru titular și președinte al Secției de Științe Medicale al Academiei Române

1982 – A încetat din viață Nicolae Jianu (12 noiembrie 1916, Fălticeni – 15 octombrie 1982, București)

Prozator, profesor de filosofie, redactor de presă și televiziune

1989 – A încetat din viață Paul Georgescu (7 noiembrie 1923, Țăndărei, Ialomița – 15 octombrie 1989, București)

Critic literar, eseist, jurnalist, romancier și scriitor, redactorul-șef al „vechiiGazete literare

1993 – A încetat din viață Irina Răchițeanu-Șirianu (2 septembrie 1920, Brăila – 15 octombrie 1993)

Actriță de teatru și film, a jucat la Teatrul Național din București, profesoară la IATC

1998 – A încetat din viață Leopoldina Bălănuță (10 decembrie 1934, Păulești, Vrancea – 15 octombrie 1998, București)

Actriță de scenă, film, voce și televiziune, a avut roluri memorabile pe scena Teatrului Mic și în filme

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „15 octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: