Istoria României România frumoasă Today's Memory

17 octombrie în istoria românilor

Foto: Inaugurarea Muzeului Tehnicii Populare din Sibiu


1448 – A început a doua bătălie de la Kosovo Polje

A avut loc între 17–20 octombrie 1448 lângă Kosovo Polje (Câmpia Mierlei) între o coaliție creștină sub conducerea lui Ioan de Hunedoara și o armată a Imperiului Otoman condusă de sultanul Murad al II-lea. Ioan de Hunedoara a început o nouă campanie împotriva Imperiului Otoman, planul său bazându-se pe o revoltă în Balcani și un atac surpriză împotriva otomanilor, cu distrugerea forțelor principale ale acestora într-o singură bătălie. Huniade, foarte încrezător în șansele sale, a comis erori tactice care l-au costat victoria. În cele trei zile cât a durat bătălia, ambele tabere au suferit mari pierderi de vieți omenești, însă otomanii au obținut controlul asupra terenului după a doua zi de luptă

1451 – A început prima domnie a voievodului Petru al III-lea Aron în Moldova

Petru Aron (1419 – 1467), fiul natural al lui Alexandru cel Bun, a fost domn al Moldovei de trei ori, între 17 octombrie 1451–24 februarie 1452; 25 august 1454–8 februarie 1455 și 25 martie 1455–12 aprilie 1457. Pentru prima domnie și-a ucis fratele, pe Bogdan al II-le prin șiretlic la Reușeni

1551 – A început Asediul Timișoarei

Conflict militar derulat în perioada 17 octombrie 1551–25 iulie 1552 între Monarhia Habsburgică și Imperiul Otoman. După ce Soliman Magnificul a ocupat Belgradul (1521) și Ungaria a fost învinsă în Bătălia de la Mohács (1526), Regatul Ungariei a fost împărțit în două părți – vestul țării, sub stăpânirea împăratului Ferdinand I din Casa de Habsburg, iar estul sub conducerea nobilului maghiar Ioan Zápolya, Ferdinand I căutând permanent unificarea Regatului Ungariei sub stăpânirea sa. În vara lui 1551, Timișoara a ajuns din nou pe mâna suveranului de Habsburg, la 17 octombrie 1551 turcii începând asediul

1836 – A încetat din viață Nicolae Dimachi (1773 sau 1776 – 17 octombrie 1836, Iași)

Poet satiric, a scris piesa în versuri Sfatul familiei, prima comedie românească

1850 – Domnitorul Barbu Știrbei a dat opisul domnesc privind organizarea școlilor din Țara Românească

Prin Decretul nr. 1389 din 17 octombrie 1850, dat de domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei, s-au redeschis școlile, închise la Revoluția din 1848, începând cu 1 ianuarie 1851. S-a aprobat o programă de învățătură împărțită în trei trepte: începătoare, colegiale și speciale

1850 – A luat ființă Facultatea de Drept din București

Făcea parte din grupul de studii de la Colegiul Național Sf. Sava din București. A avut la început 9 catedre cu 9 profesori și 30 de studenți, prima promoție de juriști fiind consemnată în anul 1854. Palatul Facultății de Drept a fost construit ulterior, între 1934–1936

1853 – S-a născut Maria Alexandrovna a Rusiei

17 octombrie 1853, Țarskoe Selo, Rusia – 24 octombrie 1920, Zürich, Elveția

Fiica țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a Mariei Alexandrovna, soția Prințului Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria, mai târziu, Ducesă de Edinburgh și Ducesă de Saxa-Coburg și Gotha, mama reginei Maria a României

1858 – S-a născut Andrei Bârseanu

17 octombrie 1858, Dârste/Brașov – 19 august 1922, București

Pedagog, folclorist, poet, membru titular (din 1908) și vicepreședinte (1912) al Academiei Române. Studiile le-a făcut la Brașov, apoi a plecat la Viena și Munchen, unde și-a definitivat studiile universitare (1878–1881). S-a alăturat organizației studențești România Jună. A revenit în Transilvania, mai întâi la Brașov, unde a predat la liceul românesc. A devenit corector și apoi dirigent al școlilor superioare. S-a mutat la Sibiu, unde a fost numit director al învățământului. A editat revista Școala și familia în 1887. A fost președinte al ASTREI (1911–1922), vicepreședinte al Marelui Sfat Național, iar mai apoi al Consiliului Dirigent de la Sibiu. Este autorul poeziei Pe-al nostru steag e scris Unire, care a avut un real succes între români și mai ales între soldații români din Primul Război Mondial. În paralel cu activitatea din Transilvania a menținut legăturile cu intelectualitatea din România. A publicat traduceri și lucrări de folclor românesc din Ardeal

1892 – S-a născut Dragoș Protopopescu

17 octombrie 1892, Călărași – 26 noiembrie 1948, București

Scriitor, poet, critic, filosof. A urmat studii de filologie la Facultatea de Litere din București, apoi studii doctorale la Paris și Londra. În 1924 a devenit doctor în filologie engleză al Universității Sorbona cu teza Un classique moderne – William Congreve, sa vie, son oeuvre. 1892-1948 Dragoș ProtopopescuEste unul dintre primii angliști români reputați din epoca interbelică. În 1925 a devenit profesor la Universitatea din Cernăuți, fiind apoi directorul Teatrului din Cernăuți, profesor la Universitatea din București, unde a ținut, printre altele, cursuri de cultură și civilizație britanică. În 1934 a fost închis la Jilava din cauza apartenenței sale la Mișcarea Legionară, iar în 1937 a fost ales parlamentar pe listele Partidului Totul pentru Țară. A colaborat cu câteva dintre cele mai importante reviste interbelice: Viața nouă, Cronica, Viața Românească, Flacăra, Gândirea, etc. A fost arestat de către autoritățile comuniste în anul 1948, torturat și și-a pus capăt zilelor. Din lucrările sale: Poemele restriștei, Zvon de pretutindeni, Pagini engleze, Iarmarocul metehnelor, Shakespeare: viața și opera, Shakespeare. Romanul englez

1897 – S-a născut Ștefana Velisar Teodoreanu

Marie Ștefana Lupașcu / Ștefana Velisar / Lily Teodoreanu; 17 octombrie 1897, Saint-Maurice, Franța – 30 mai 1995

Romancieră, poetă și traducătoare, soția scriitorului Ionel Teodoreanu. A absolvit școala centrală de fete din București. În timpul campaniilor Primului Război Mondial, a locuit împreună cu verișoarele sale Delavrancea, Cella și Henrieta, la Iași, unde l-a cunoscut pe aspirantul scriitor, Ionel Teodoreanu, episod descris de Ștefana Velisar în lucrarea autobiografică Ursitul și de Ionel Teodoreanu în romanul Bal mascat. Încurajată de soțul ei să scrie, ea a fost o reprezentantă târzie a poporanismului tradițional, pe care l-a insuflat cu teme morale din ortodoxia română și cu ecouri ale literaturii moderniste. Împreună cu frații Teodoreanu și Mihail Sadoveanu, Ștefana a fost un oaspete frecvent al salonului Viața Românească. Prima ei lucrare publicată a apărut în 1929, găzduită de Tudor Arghezi în revista Bilete de Papagal, ea contribuind, de asemenea, la Revista Fundațiilor Regale și Familia. Lucrările sale de tinerețe, care coincid cu cel de-al Doilea Război Mondial, cuprind în principal romane centrate pe conflictele interne și triumfurile morale ale femeilor provinciale: Calendar vechi, Viața cea de toate zilele, Căminul. A scris și versuri, adunate în volumul Șoapte întru asfințit

1904 – S-a născut Dinu Bădescu

Constantin; 17 octombrie 1904, Caracal – 23 octombrie 1980, București

Tenor, unul dintre marii artiști ai Operei Române. A studiat la Conservatorul din București cu Gheorghe Folescu, apoi s-a specializat în Italia. A debutat pe scena Operei Române din Cluj, ca bariton (1930), peste un an preluînd repertoriul de tenor. A fost solist al Operelor Române din Cluj și din București, dar și la Volksoper și Staatsoper din Viena și la Balșoi Teatr din Moscova. A fost profesor de canto la Conservatoarele din Cluj și din București. A publicat epigrame și volumul de amintiri Pe cărările unei vieți de boem (1973). A apărut în foarte multe roluri principale, printre care cele din operele Boema, Ernani, Trubadurul, Paiațe, Lucia di Lammermoor, Cavelleria rusticana, Andrea Chénier, Carmen, Povestirile lui Hoffmann, Werther, Fuast, Aida, Bal mascat, Rigoletto, La traviata, Tosca, Turandot, Cavalerul rozelor, Dama de pică etc. A primit titlul de Artist emerit (1954)

Giacomo Puccini – La Boheme Che gelida manina

1904 – A încetat din viață Ștefan Petică (20 ianuarie 1877, Bucești, Județul Galați – 17 octombrie 1904, Bucești)

Poet simbolist, intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură, filozofie, sociologie, antropologie, astronomie, istoria artei, finalizate cu comentarii literare, articole, studii, note, recenzii pertinente și incisive

1904 – A încetat din viață Dumitru Theodor Neculuță (20 septembrie 1859, Târgu Frumos, Iași – 17 octombrie 1904, București)

Poet, autodidact, fiind considerat primul poet-muncitor român, precursor al proletcultismului, membru post-mortem al Academiei Române

1905 – S-a născut Alexandru Dima

17 octombrie 1905, Turnu Severin – 19 martie 1979, București

Critic și istoric literar, comparatist, traducător, teoretician, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1929. A debutat publicistic în revista Datina din Turnu Severin (1925). A devenit profesor în învățământul secundar la Râmnicu Vâlcea și Sibiu și a condus gruparea intelectuală sibiană Thesis (1932-1939), „înfăptuită din nevoia de a da sumbrei vieți provinciale îndemnuri de mai înalte preocupări … și în cadrul generalei acțiuni de înviorare a creației culturale ardelene”. A urmat studii de specializare la Berlin, München, Viena și a devenit Doctor în litere și filosofie cu teza Conceptul de artă populară. A fost profesor la Universitatea din Iași, apoi la București, director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, a condus Revista de istorie și teorie literară. Din opera sa: Tradiționalismul lui Mihail Eminescu, Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană, Conceptul de artă populară, Probleme estetice, Studii de istorie a teoriei literare românești, Viziunea cosmică în poezia românească.

1908 – S–a născut Leon Kalustian

17 octombrie 1908, Focșani – 24 ianuarie 1990, Focșani

Jurnalist și scriitor român de origine armeană. În Focșani a urmat școala și o clasa de liceu, după care s-a pregătit autodidact. S-a stabilit în București unde, începând din anul 1926 este deja cunoscut în presa de stânga ca un pamfletar de temut. A fost redactor la ziarele Cuvântul, Curentul, ABC, Zorile, Lumea Românească, coordonator al oficiosului România. A colaborat la Mișcarea, Facla, Adevărul și Dimineața. În 1951 a căzut victimă a valului de arestări ale regimului totalitar comunist, alături de multe alte mii de intelectuali și personalități ale vieții politice democratice, fiind arestat și reținut administrativ, fără a fi judecat, timp de patru ani, în închisorile de la Jilava, Gherla și Văcărești. Neavând alt mijloc de existență, a fost nevoit să-și vândă cărțile. A fost din nou arestat și condamnat la opt ani de închisoare și confiscarea totală a averii pentru „infracțiunea de răspândire de publicații interzise”: În preajma revoluției de Constantin Stere, Povestea vieții mele de Regina Maria, Mustul care fierbe de Octavian Goga și Memoriile regelui Carol I. A fost eliberat eliberat din penitenciarul Gherla în 1964, în urma unui decret de grațiere colectivă. Din scrierile sale: Facsimile, Conspirații sub cer deschis, Simple note (vol. I-IV), Scrisori către Dora – Facsimile sentimentale.

1913 – S–a născut Octavian Fodor

17 octombrie 1913, Mediaș – 8 iunie 1976, Cluj-Napoca

Medic, eseist, scriitor, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină din Cluj, absolvită în 1937, în anul 1938, susținând teza de licență, Sindromul insuficienței coronariene. A obținut titlul de doctor în științe medicale în 1956 cu teza Cercetări asupra dinamicii secretorii a stomacului, iar în 1959 a devenit doctor-docent. A beneficiat de o bursă la Paris unde a continuat perfecționarea în bolile digestive. A fost preparator, asistent la Clinica Medicală I din Cluj. A fost concentrat la un regiment de cavalerie, cu care a plecat pe frontul celui de Al Doilea Război Mondial, fiind decorat cu Meritul Sanitar și Coroana României cu Spade și Panglică de Virtute Militară. A urmat cariera didactică la Timișoara și Cluj, de la lector la conferențiar, profesor titular, șef de catedră la Clinica Medicală III din Cluj. A îndeplinit sarcini de cercetare științifică în Institutul de Cercetări Medicale al Academiei RS România, în calitate de cercetător științific principal, șef de sector și director al institutului. A contribuit la înființarea Institutului de Sănătate Publică și Cercetări Medicale al Academiei de Medicină, filiala Cluj, pe care l-a condus (1965–1967). A fost ales rector al Institutului de Medicină și Farmacie Cluj, rămânând în această funcție până la deces. A fost distins cu titlul de Profesor universitar emerit al Republicii Socialiste România (1969) și Ordinul Meritul Sanitar clasa I (1970)

1921 – S–a născut Liviu Popa

17 octombrie 1921, Oradea – 4 martie 1977, București

Arhitect, grafician și scenograf de teatru și film. A absolvit Facultatea de Arhitectură, obținând diploma de arhitect, debutând în cinematografie cu decorurile filmului Ciulinii Bărăganului (1957). Avea talent și inventivitate spontană, realiza schițe de atmosferă care se vindeau ca picturi. Pentru realizarea decorurilor din filmul Felix și Otilia a obținut, împreună cu Radu Boruzescu, Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (1972). A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Pasărea furtunii, D-ale carnavalului, Telegrame, Setea, Dacii, Columna, Zestrea domniței Ralu, Săptămîna nebunilor, Mușchetarul român, a creat costume și chiar a jucat în filmul Facerea lumii. A murit în urma cutremurului din 4 martie 1977, în garsoniera sa de pe strada Colonadelor, vizavi de Universitate. O parte din schițele sale au fost recuperate de Ioana Cantuniari

Mușchetarul român (1975)

1922 – România a devenit membru fondator al Uniunii Internaționale a Căilor Ferate

A apărut în urma conferinței internaționale de la Portorosa, Italia, din 23 noiembrie 1921, urmată de conferința internațională de la Geneva, din 3 mai 1922. Participanții au susținut crearea unei administrații feroviare permanente privind traficul feroviar internațional, în vederea standardizării și îmbunătățirii condițiilor de construcție și a operațiunilor feroviare. La 17 octombrie 1922 a avut loc, la Paris, conferința internațională în cadrul căreia a fost creat UIC. Căile Ferate Române se numără printre membrii fondatori ai UIC, în 1922.

1923 – S-a născut Constantin Bărbuceanu

17 octombrie 1923, Ceptura, Prahova – 1997, București

Scriitor, autor de roman. A urmat Institutul de Petrol și Gaze Ploiești, pe care l-a absolvit în 1952. A fost șef de secție și maistru sondor șef, funcționar la PECO București, la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor. A debutat cu romanul Bârlogul lupilor (1963). A fost autor de romane de acțiune – fie polițiste, fie reprezentând „aspecte ale luptei comuniștilor în ilegalitate”. Alte romane: Femei singure, Expresul de noapte, Casa păcatelor, Ultima spovedanie

1924 – S-a născut Miriam Răducanu

17 octombrie, 1924, Piatra Neamț

Coregrafă, dansatoare și profesoară de dans. Timp de 40 de ani a predat la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali„ din București. După Revoluție a fost pentru patru ani profesoară de dans la Universitatea Națională de Artă Teatrala și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A revoluționat dansul modern din România prin modul în care a adus laolaltă arte precum poezia sau muzica, reunite, în sinteză, prin forța și mesajul unei gestualități unice. Pe lângă aportul său creator în domeniul coregrafiei, Miriam Răducanu a avut un rol esențial la nivelul descoperirii și formării unor personalități artistice. Împreună cu Gigi Căciuleanu, a inițiat, la finele anilor ’60, renumitele Nocturne 9 1/2 de la Teatrul Țăndărică, manifestări artistice în care dansul, poezia și teatrul se întâlneau într-o sinteză perfectă, în care se anula granița dintre genuri

Miriam Răducanu și Gigi Căciuleanu • Spectacol la TNB 1998 realizat de Silvia Ghiata

1927 – A apărut la București ziarul Dreptatea

Primul număr al cotidianului Dreptatea a apărut la data de 17 octombrie 1927, ca necesitate mediatică a noului partid format în urma fuziunii Partidului Național Român cu Partidul Țărănesc, Partidul Național Țărănesc condus de Iuliu Maniu și Ion Mihalache. A apărut între 1927–1938 și 1944–1947, cu o perioadă de întrerupere în timpul dictaturii carliste. Primii directori au fost: Virgil Madgearu (1927–1928), George Ștefănescu (1928–1930), Petre Ciorăneanu (1930–1932), Constantin Gongopol (1932–1934), Mihai Ralea (1934–1938), Demostene Botez (martie–iulie, 1938), etc.

1929 – S-a născut Aurel Cioranu

17 octombrie 1929, București – 7 august 2014, București

Actor de teatru și film. A absolvit în anul 1954 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A debutat cu piesa Nota zero la purtare la Teatrul Bulandra din București, unde a jucat toată viața. A jucat în filme: La „Moara cu noroc”, D’ale Carnavalului, Brigada Diverse în alertă, O scrisoare pierduta, Eu, tu și Ovidiu, De ce trag clopotele, Mitică?, Romeo si Julieta la sfarsit de noiembrie

Omul din Buzău

1932 – A demisionat Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (3)

Consiliu de miniștri al PNȚ, prezidat de Alexandru Vaida-Voevod, a guvernat ca Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (2) între 6 iunie 1932–10 august 1932 și remaniat ca Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (3), între 11 august 1932–17 octombrie 1932. În acest interval de timp, a contractat un împrumut extern de 50 milioane de franci elvețieni pentru rezerva BNR; a redus impozitului agricol, cel pe clădiri și cel pentru profesiile liberale; s-a confruntat co problema conversiunii datoriilor agricole; ca urmare a unei crize diplomatice provocate de N. Titulescu, primul ministru a demisionat. S-a format un nou guvern PNȚ, sub conducerea lui Iuliu Maniu

1933 – Tratatul de amiciție, neagresiune, arbitraj și de conciliațiune româno-turc

A fost semnat la Ankara la 17 octombrie 1933

1935 – S-a născut Mircea Răceanu

Mircea Bernat; 17 octombrie 1935, închisoarea Văcărești

Diplomat din perioada comunistă. Face parte dintr-o familie de ilegaliști comuniști transilvăneni; mama sa, arestată pentru activități comuniste, l-a născut în închisoare. A crescut în București și a studiat la Moscova, la Institutul de Stat pentru Relații Internaționale, după care a lucrat la Ambasada României de la Washington. A fost arestat la data de 31 ianuarie 1989 pentru colaborarea cu serviciile secrete americane, judecat și condamnat la moarte la 20 iulie 1989. Aceasta a fost ultima pedeapsă capitală pronunțată în perioada comunistă. Trei luni mai târziu, sentința a fost comutată la 20 de ani de închisoare, după intervenția lui George Bush senior, și a fost anulată abia în 2000, la 10 ani de la abrogarea pedepsei capitale. Fostul diplomat a susținut într-un articol în România LIberă din 2005 că tot ce a făcut a fost să submineze din interior regimul comunist. În februarie 2002 a fost decorat cu Ordinul Național Pentru Merit, în grad de Comandor

1937 – S-a născut Anton Zeman

17 octombrie 1937, Reșița – d. 1996

Compozitor și pedagog. Instruirea muzicală a făcut-o la București, la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. Cariera profesională a început-o în 1964 la Iași, fiind printre primele cadre didactice care au fondat noul Conservator, azi Universitatea de Arte „George Enescu”. A parcurs ierarhia universitară avansând de la preparator până la conferențiar universitar. În 1988 a emigrat în Germania. A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, fiind distins cu trei premii ale acesteia (1969, 1971, 1973), iar în 1973 a obținut și Premiul Academiei Române. A compus muzică în mai toate genurile muzicale. Cele mai multe partituri sunt destinate genului coral, majoritatea piese de inspirație folclorică: Foicica macului, Frunzuliță și-un dudău, Să nu-mi dai urâtul mie, Când eram în vremea mea, Mi-oi lua mândruță casă, Ți-am fost bădișor drăguță, cântece militare: Cântecul vânătorilor de munte, Te cânt și te apăr patria mea, Vremuri legendare. Are și destulă maculatură de cântece „patriotice și revoluționare“ care nu-l onorează… Creația simfonică: Simfonia nr. 1, Simfonia nr. 2 – Aliaje, Izvoade – I-III, Arhitecturi, Per Musica Viva, un oratoriu Arcade peste timp pentru mezzosoprană, recitator, cor mixt și orchestră, muzică de cameră: Sonata pentru pian, Cvartet de coarde, muzică de teatru, lieduri, muzică ușoară

Anton Zeman – Joc din Oaș • Corul de Copii Radio, dirijor Voicu Popescu

1940 – S-a născut Constantin Badea

17 octombrie 1940, Castranova, Dolj – 2 februarie 2016

Jurnalist, director general al Agenției Naționale de Presă AGERPRES. În 1963, a fost licențiat în filologie clasică (limba și literatura latină și limba și literatura greacă) la Universitatea București, apoi a urmat cursul post-universitar Relații Internaționale – Științe Juridice ale Facultății de Drept din Universitatea București. A obținut certificatul de ziarist profesionist al Facultății de Ziaristică din Academia „Ștefan Gheorghiu”. A lucrat la AGERPRES din 1965 fiind, pe rând, redactor, publicist-comentator la Redacția Știri Externe, redactor șef adjunct în cadrul Redacției Informații Economice, comentator politic; a semnat articole și traduceri în ziare și reviste, precum Lumea, dar și traduceri din limba engleză ale unor romane publicate la Editura Univers.

1967 – Inaugurarea Muzeului Civilizației Populare Tradiționale ASTRA

Muzeul Tehnicii Populare din Dumbrava Sibiului a fost înființat în 1963, de organizarea sa ocupându-se o echipă de muzeografi condusă de Herbert Hoffmann și arhitectul Paul Niedermaier. Între anii 1963–1967, specialiștii au descoperit și transferat instalații de industrie populară, acelea care erau mai grav amenințate cu distrugerea și dispariția – mori, pive, uleinițe, dârste, joagăre etc. A devenit unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din Romania, conținînd creații ale civilizației populare tradiționale, pre-industriale românești. Casele, atelierele și complexele de cladiri sunt presărate în jurul unui lac, printre copacii Dumbrăvii Sibiului. Deschiderea pentru public a avut loc la 17 octombrie 1967

1973 – A încetat din viață Nicolae Dunăreanu (29 august 1881, Galați – 17 octombrie 1973, București)

Prozator și traducător

1983 – A încetat din viață Romulus Guga (2 iunie 1939, Oradea – 17 octombrie 1983, Târgu Mureș)

Poet, prozator, dramaturg și publicist, redactor-șef al revistei Vatra. A scris versuri, romane și teatru

1990 – S-a născut Marius Copil

17 octombrie 1990, Arad

Jucător de tenis de câmp. A început să joace tenis la vârsta de 7 ani, jucând în paralel și fotbal până la 12 ani. Este jucător în circuitul ATP Challenger Tour și component al echipei României de Cupa Davis. Pe 5 noiembrie 2018, a atins cea mai bună clasare în circuitul masculin profesionist ATP și anume locul 57.

2010 – A încetat din viață Mircea Ghițulescu (14 august 1945, Cuca, județul Argeș ‒ 17 octombrie 2010, București

Critic și istoric literar, cronicar dramatic, eseist și prozator

2015 – A încetat din viață Liviu Radu (20 noiembrie 1948, București – 17 octombrie 2015, București)

Scriitor, publicist și traducător contemporan de science fiction și fantasy

2017 – A încetat din viață Nicolae Bria (12 septembrie 1927, Colibași, Cahul, Moldova – 17 octombrie 2017, București)

Specialist al mecanizării agriculturii, în domeniul culturii cartofului și a plantelor tehnice (sfeclă de zahăr, cânepă, in)

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „17 octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: