Istoria României România frumoasă Today's Memory

21 octombrie în istoria românilor

Foto: Societatea Filarmonică „Banatul” din Timișoara


1813 – S-a născut Prințesa Josephine de Baden

Josephine Friederike Luise de Baden; 21 octombrie 1813, Mannheim, Marele Ducat de Baden – 19 iunie 1900, Sigmaringen, Germania

Al treilea copil și a doua fiică al lui Karl, Mare Duce de Baden și a soției lui, Stéphanie de Beauharnais. În 1834, la Karlsruhe, s-a căsătorit cu Karl Anton Joachim Zephyrinus Friedrich Meinrad, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen. Josephine și Karl Anton au avut șase copii, dintre care al treilea este Carol I al României

1871 – S-a constituit Societatea Filarmonică din Timișoara

Creată după modelul și cu sprijinul unor societăți muzicale europene de prestigiu, la înființare avea un cor bărbătesc și câțiva instrumentiști pentru activități în genul muzicii de cameră. S-a afiliat apoi și un cor feminin pentru a putea fi abordat și repertoriul vocal-simfonic care necesita, de cele mai multe ori, cor mixt. Pentru completarea orchestrei se făcea apel la instrumentiști ai Operei locale și suflători ai Regimentului 29 infanterie Loudon. Penuria de instrumentiști a impus ca o necesitate imediată înființarea, încă din al doilea an de existență a Societății, a unei școli de muzică pentru pregătirea și formarea propriilor cadre. Primul concert a avut loc în 8 decembrie 1871, condus de Henrich Weidt. Au fost interpretate două ample lucrări vocal simfonice: Die Frithjofs Saga de Max Bruch și Der Taucher, compoziție aparținând dirijorului timișorean

1878 – A fost acreditat primul ambasador străin în România

Trimisul extraordinar și ministrul plenipotențiar al Austro-Ungariei, în persoana contelui László Hoyos Sprinzenstein, a fost primit la Palat (21 octombrie/2 noiembrie), împreună cu întregul personal al legației, și a remis domnitorului Carol I scrisorile de acreditare în noua sa calitate. În semn de prețuire față de Austro-Ungaria, domnitorul Carol I a remis împăratului cea mai înaltă decorație românească, Marea Cruce a Ordinului Steaua României

1879 – S-a născut Mihai Popovici

21 octombrie 1879, Brașov, Austro-Ungaria – 7 mai 1966, București

Om politic, ziarist, militant pentru unirea Transilvaniei cu țara. A absolvit Dreptul la Budapesta și Filosofia la Viena. A fost membru al Partidului Național Român, militant pentru unirea Transilvaniei cu țara. În timpul războiului, între 1917–1918, a fost însărcinat cu organizarea corpului voluntarilor români în Moldova, mulți dintre ei din rândul prizonierilor ardeleni din Rusia. A făcut parte din Comitetul Național al românilor emigranți din Austro-Ungaria, constituit la Odesa în 1918. A fost membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei la Departamentul Industriei și Comerțului, deputat în Parlamentul României întregite. În cabinetul Blocului Parlamentar a ocupat portofoliile Ministerului Lucrărilor Publice și al Ministerului Finanțelor. A devenit vicepreședinte al PNȚ (1926), a făcut parte din toate guvernele țărăniste (8 guvernări), în special ca ministru al Finanțelor, dar și al Justiției, Internelor și al Lucrărilor publice. A fost adept al lui Iuliu Maniu. Arestat ca țărănist în 1947 și acuzat de conspirație contra statului în afacerea Tămădău, a fost deținut la Sighet până în 1955

1883 – S-a născut Francisc Hubic

21 octombrie 1883, Abram, Bihor – 1947)

Preot greco-catolic, compozitor și dirijor. S-a născut într-o familie de rapsozi populari. A studiat la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș, unde l-a avut profesor pe inimosul și talentatul Ioan Bușiția; în 1904 a luat bacalaureatul. În toamna acelui an fost primit în clerul Eparhiei Române Unite de Oradea. Era bine inițiat în tainele muzicii, încă de pe băncile liceului, unde l-a avut profesor pe inimosul și talentatul Ioan Bușiția. În 1908, a terminat Facultatea de Teologie de pe lângă Universitatea din Budapesta, unde s-a familiarizat cu muzica bisericească, apoi a început activitatea profesorală la liceul din Beiuș și la Academia de Teologie din Oradea. A fost hirotonit preot, numit succesiv protopop, arhidiacon și canonic onorar. A fost un iscusit dirijor, concertând cu modestul său cor Unirea de la Catedrala Sf. Nicolae din Oradea la Beiuș, Timișoara, Lugoj, Craiova, Carei, Satu Mare și Sighet. Este autor a peste 80 de lucrări muzicale. Regii Carol I și Ferdinand I i-au acordat diplome, iar regele Mihai I i-a acordat Coroana României în grad de ofițer

1891 – S-a născut Perpessicius

Dumitru Șt. Panaitescu; 21 sau 22 octombrie 1891, Brăila – 29 martie 1971, București

Istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet, cercetător și editor al operei eminesciene, membru titular (din 1955) al Academiei Române. Până la terminarea liceului a fost secretar general al societății culturale Avântul, a elevilor de la liceul „Nicolae Bălcescu”. A devenit student al Facultății de litere, la secția de filologie modernă. În primul an de facultate a lucrat ca pedagog la Pensionul Schewitz-Thieren. A luat parte la cursurile ținute de Ovid Densușianu, Nicolae Iorga, Ion Bianu, Ion Bogdan, Mihail Dragomirescu. În 1914 a obținut licența în filologie romanică la Universității din București. A debutat în 1911 în revista brăileană Flori de câmp, cu schița Omida – Din lumea celor care se târăsc, o replică la volumul Din lumea celor cari nu cuvântă de Emil Gârleanu. A debutat ca poet în revista Versuri și proză, cu poezia Reminiscență (1913). a colaborat la Cronica, revistă condusă de Gala Galaction și Tudor Arghezi (1915), cu pseudonimul Perpessicius. Mobilizat pe front, a fost rănit în 1916 și a rămas invalid de mâna dreaptă. A fost profesor în mai multe localități ale țării, autor al unor apreciate manuale de literatură pentru liceu, elaborate împreună cu Al. Rosetti și Jacques Byck. A colaborat la Cuvântul, Lumea, Universul literar, România, Revista Fundațiilor Regale, Letopiseți, Neamul românesc, Cartea vremii, Flacăra, Gândirea, Cugetul românesc, Ideea europeană, Gazeta literară, Contemporanul, Viața românească, România literară, Steaua, Luceafărul. A ținut cronica literară la Radio între 1934–1938. Este autorul monumentalei ediții critice din opera lui Mihai Eminescu, Mențiuni critice, vol. I-V (1928–1946). A fost director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române și al revistei Manuscriptum. Din scrierile sale: Repertoriu critic, Mențiuni critice, Jurnal de lector, Eminesciana, Scriitori români

1904 – S-a născut Eugen Bălan

21 octombrie 1904, Focșani – 4 aprilie 1968, București

Prozator. Fiul unui ofițer de carieră căzut în luptele de la Turtucaia, a urmat Liceul Militar din Craiova, după care s-a înscris la Facultatea de Științe, secția de matematică, la Universitatea din București. A trecut apoi la Școala Politehnică, unde și-a luat licența. În 1940 a luat a doua licență, în drept. A fost director la Imprimeria Centrală, profesor de matematică, economist, vameș, consilier tehnic, proiectant. a debutat în 1937 și 1939, cu două eseuri în Arta și tehnica grafică, iar ca prozator cu romanul Într-o duminecă de august (1941). Războiul și, apoi, alte cauze l-au făcut să abandoneze literatura până în 1965, câteva schițe și o nuvelă fiind publicate postum, în volumul Exerciții (1970)

1918 – O mare adunare la Sala Eparhială din Chișinău

La Chișinău a avut loc o mare adunare ținută în Sala Eparhială, cea mai încăpătoare sală din Chișinău. Au participând sute de români transilvăneni, bucovineni și basarabeni. Manifestarea a avut loc cu încuviințarea generalului A. Văitoianu, comisarul general al guvernului român pe lângă Directoratul general al Basarabiei, fiind invitați Charles Vopicka – ministrul plenipotențiar al S.U.A. pe lângă guvernul român de la Iași și R. Sarrit, consulul Franței la Chișinău. S-a dat publicității Declarația de la Iași, în care se spunea: „Cerem să fim liberi de sub jugul monarhiei Austro-Ungare și suntem hotărâți să luptăm prin toate mijloacele și pe toate căile, ca întreg neamul românesc să fie constituit într-un singur stat național și liber”. De menționat că la întocmirea acestei declarații o contribuție importantă a avut scriitorul și publicistul Octavian C. Tăslăuanu, secretarul Comitetului Național al Românilor Emigranți din Austro-Ungaria

1918 – S-a născut Dan Duțescu

21 octombrie 1918, București – 26 septembrie 1992, București

Profesor de limba și literatura engleză al Universității din București, traducător și membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, secția limba și literatura engleză (1937–1941). A fost unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în limba și literatura engleză din România, efectuând stagii de specializare la catedrele universităților din Londra și Cambridge. Opera sa principală este Limba engleză fără profesor, reeditată într-un număr mare de ediții, aceasta rămânând, pentru generații de cursanți, principalul manual de învățare al limbii engleze. A colaborat la multe traduceri cu Leon Levițchi. După 1944, a urmat o lungă perioadă în care a avut o existență plină de privațiuni: din motive politice, i s-a refuzat orice slujbă pe măsura meritelor sale de eminent cunoscător al limbii engleze; vreme de peste un deceniu, singurele lui surse de venituri erau onorariile meditațiilor (pe atunci, prost plătite) și, foarte rar, ale traducerilor unor cărți care, potrivit mărturiilor sale, nu îl atrăgeau în nici un fel. În 1964 și 1965, a fost lector de limba română la Londra, iar din 1971 până în 1973, la Cambridge. Din opera sa: Humour in English, Manual de conversație în limba engleză

1920 – S-a născut Vladimir Hanga

21 octombrie 1920, Cucova, Bacău – 16 iunie 2013, Arad

Jurist și scriitor, profesor universitar doctor docent, specializat în Drept roman și Istoria dreptului românesc. Absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității București (1942), a ales cariera universitară începând ca asistent la materia Drept roman, în cadrul Facultății de Drept din București, iar din 1947 a ocupat prin concurs catedra de Drept privat roman din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, parcurgând toate treptele universitare. A mai predat la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad și Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din Cluj, a fost Decan al Facultății de drept din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, mai apoi prorector al universității. Din lucrările sale: Cetatea celor șapte coline, Caius Iulius Caesar, Mari legiuitori ai lumii, Calculatoarele în serviciul dreptului, Adagii juridice latinești, Dicționar juridic poliglot, Dicționar juridic latin–român

1921 – A încetat din viață Tudor Pamfile (11 iunie 1883, comuna Țepu, Tecuci/Galați – 21 octombrie 1921, Chișinău)

Scriitor, etnolog și folclorist, laureat al premiului Neuschotz al Academiei Române

1923 – S-a născut Mihai Gafița

21 octombrie 1923, Baia, județul interbelic Baia/Suceava – 4 martie 1977, București

Critic și istoric literar. Încă din anii copilăriei a publicat versuri în revista Universul copiilor, începând din 1938. După un an de studii la Institutul Politehnic din București, secția electromecanică, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvind în 1946. A obținut în 1973 titlul de doctor în filologie. În opinia sa, adevăratul debut a avut loc odată cu publicarea în 1944 a unui basm în versuri în Universul copiilor și a mai multor articole de critică literară în revista Academia. După absolvirea facultății a lucrat ca președinte al Uniunii Naționale a Studenților Români și profesor de matematică la Dămăroaia, lângă București. În 1950 a devenit profesor de istoria literaturii române la Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, conducând Seminarul de creație al școlii, apoi a fost numit lector universitar de estetică și teoria literaturii. În paralel a fost gazetar: redactor și șef al secției de critică la revistele Viața Românească, Gazeta literară, apoi a devenit secretar al Uniunii Scriitorilor din România (1956–1960). A fost redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, conducând sectorul de literatură română contemporană, iar ulterior a lucrat ca șef de secție la Editura Univers și redactor-șef al Editurii Cartea Românească. În calitate de editor a îngrijit mai multe ediții ale operelor lui Duiliu Zamfirescu, Cezar Petrescu, Ioan Al. Brătescu-Voinești, I.C. Vissarion, Vasile Alecsandri, Emil Gârleanu, Anton Holban, Ion Minulescu, Ion Petrovici ș.a. A publicat mai multe volume de critică și istorie literară, printre care două monografii dedicate scriitorilor Cezar Petrescu și Duiliu Zamfirescu

1925 – S-a născut Virginia Zeani

Virginia Zehan; 21 octombrie 1925, Solovăstru, Mureș)

Solistă de operă, soprană. După ce începuse să studieze literatura și filozofia la Universitatea din București, a luat lecții de canto cu Lucia Anghel, continuând apoi cu celebra soprană și pedagogă Lydia Lipkowska. La 19 ani și-a terminat studiile formale în Italia cu tenorul Aureliano Pertile, solistul preferat al lui Toscanini. Grație acestei baze excelente de educație muzicală și tehnicii vocale superioare, Virginia Zeani a reușit să mențină un standard de prim rang de-a lungul celor 30 de ani de carieră internațională, interpretând peste 60 de roluri diferite. Debutul său a avut loc în 1948 cu un răsunător succes pe scena Teatrului Comunal de Operă din Bologna în rolul Violettei din opera La Traviata de Giuseppe Verdi, rol cu care urma să se afirme pe marile scene ale lumii, inclusiv Metropolitan Opera din New York, Teatrul Bolșoi din Moscova sau Covent Garden din Londra. Printre alte roluri din prima perioadă a carierei sale se numără și Mimi din Boema de Giacomo Puccini, Margareta din Faust de Charles Gounod și rolul titular din Manon de Jules Massenet, pe care l-a cântat alături de celebrul Beniamino Gigli. Opere de Gioacchino Rossini, Vincenzo Bellini și Gaetano Donizetti: Lucia di Lammermoor, L’Elisir d’Amore, I Puritani, arii și opere celebre în care a cântat prin toată Europa i-au stabilit o reputație de necontestat în repertoriul de Bel Canto. Este una din cele mai prestigioase soprane lirice din anii ’50, ’60 și ’70 ai secolului XX, timp de 25 de ani prima donna assoluta a teatrului de Operă din Roma, cântând împreună cu cei mai renumiți tenori, de la Beniamino Gigli și Ferruccio Tagliavini până la Luciano Pavarotti și Plácido Domingo. Este doctor honoris causa al Universității Naționale de Muzică București și al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. M.S. Regele Mihai I i-a acordat Decorația Regală Nihil Sine Deo

Giuseppe Verdi – La Traviata Addio del passato • Orchestra Operei naționale București, Dirijor Jean Bobescu

1931 – S-a născut Silvia Kerim

21 octombrie 1931, București – 17 ianuarie 2016, București

Jurnalistă și scriitoare. Absolventă a Facultății de Filologie, Secția Limba și Literatura Franceză, a debutat ca jurnalistă la Contemporanul, România liberă, precum și la revistele Cinema și Secolul 20. A lucrat apoi la Radio România, la Direcția Culturală, în redacția Teatru la microfon, Teatru la microfon pentru copii. A fost șef al Secției Arte a radioului public și a lucrat ca producător delegat la Casele de Filme din cadrul Consiliului Culturii. Pasionată de teatru și film, una dintre cele mai talentate prozatoare dedicate literaturii pentru copii a colaborat cu arii noștri regizori (Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Mircea Veroiu, Nicolae Corjos). A lucrat la AnimaFilm, redactor-șef al secției de scenarii. A creat serialul pentru copii Căsuța cu povești (scenariu și regie), difuzat de TVR 1 și TVR 2 între anii 1995–1996. A fost autoarea musicalurilor pentru copii Mary Poppins, Frumoasa din Pădurea Adormită, Micuța Dorothy, Gulliver. A fost autoarea mai multor cărți de memorialistică: Ponica, o legendă, Vedere din Parfumerie, Fereastra de la Veneția, Amintirea ca un parfum, a scris numeroase cărți pentru copii: Bunica Albă, Poarta de sticlă, Semnul de iarbă, Povestiri despre prietenii mei, O poveste cu nouă povești, Puf. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004), a fost declarată Femeia anului 2004, titlu acordat de American Biographical Institute

1932 – Modificarea legii de organizare a Casei Generale de Economii

A fost publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 247, o modificare a legii de organizare a Casei Generale de Economii. S-au introdus noi operațiuni în sfera activităților desfășurate. Casa Generala de Economii și-a schimbat denumirea în Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale, prescurtat C.E.C.

1933 – S-a născut Simona Bondoc

21 octombrie 1933, București

Actriță de teatru și film. În 1954 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, clasa profesor Beate Fredanov. A fost actriță la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București din 1954, unde a fost Societar de onoare din 2002. A interpretat numeroase roluri pe scenă în: Doamna nevăzută de Pedro Calderón de la Barca, Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Adam și Eva de Aurel Baranga, Maria Stuart de Fredrich Schiller, Căsătoria de Nicolai Vasilievici Gogol, Cavoul de familie de Pierre Chesnot, Trilogia Antică după Euripide și Seneca, Anna Karenina de Helen Edmundson după Lev Tolstoi, Comedia norilor după Aristofan, Tartuffe de Molière și în film: Porto-Franco, Serenadă pentru două vârste, Cuibul de viespi, Hotel de lux, Renovare, Portrete în pădure, Aniversarea

Renovare (2009)

1936 – S-a născut Vartan Arachelian

21 octombrie 1936, Constanța

Ziarist și scriitor de origine armeană. Și-a început activitatea ca ziarist sportiv la Constanța. După terminarea facultății de filologie a fost ziarist de investigații și publicist-comentator la ziarul Scânteia tineretului, între 1965–1970. A lucrat la Televiziunea Română, primul reportaj pe care l-a realizat fiind la o emisiune de mare impact Bună seara fete, bună seara băieți!. În 1970 a fost numit în funcția de director adjunct al Televiziunii Române. Și-a continuat cariera de realizator TV, fiind autor de reportaje, anchete în cicluri de emisiuni dedicate acestor genuri: Ancheta TV, Instantanee, Reportaj. Anul 1990 a fost un an de vârf al carierei sale profesionale, el realizând peste 80 de emisiuni grupate sub genericul În fața dumneavoastră. După 1991 a fost directorul primului post independent de televiziune din România, SOTI. A publicat lucrări literare: Cum învățăm să trăim, Toamna pătimirii noastre, Duminica după infern, În fața Dumneavoastră. Revoluția și personajele sale, Noaptea bastarzilor și a realizat filme: Oamenii mării, Oglinzile orașului, Cuvântul care zidește – documentar cu filosoful Petre Țuțea, Frica și adevărul – Dosarul Căciulați

Imagini din Arhiva TVR cu un fragment din interviul acordat de Corneliu Coposu lui Vartan Arachelian

1940 – S-a născut Dumitru Tinu

21 octombrie 1940, Coteana, Olt – 1 ianuarie 2003

Jurnalist. A debutat în jurnalism în cadrul ziarului Scînteia (1962), după finalizarea cursurilor la Institutul de Limbi Străine din București, unde a absolvit secția de filologie rusă și română. Format ca specialist în probleme de politică externă, a avut o bogată activitate jurnalistică. A acoperit evenimentele din Germania Occidentală, în 1967, când România a fost prima țară din blocul comunist care a stabilit relațiile diplomatice cu Republica Federală Germania. A fost corespondent special în timpul Primăverii de la Praga (1968) și Solidarității din Polonia. A acoperit în întregime procesul de pregătire a Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, începând cu reuniunea de la Helsinki (1972–1973), etapa de la Geneva (1975), Helsinki (1975) și Viena (1989). A urmat cursurile Centrului de formare și perfecționare a jurnaliștilor din Paris. A fost unul din fondatorii ziarului Adevărul, iar din ianuarie 1991 a fost redactor-șef, apoi director al cotidianului până la moartea sa. În 1998, a fost ales în funcția de președinte al Clubului Român de Presă, instituție care se ocupă cu promovarea intereselor cu caracter profesional, economic și legislativ a ziariștilor, editorilor și proprietarilor de presă

1949 – S-a înființat Uniunea Compozitorilor din România

Societatea Compozitorilor din România a fost înființată în 1920 – avându-l ca președinte pe marele compozitor George Enescu – și a existat sub această titulatură până în 1948. Din anul 1949, ea s-a transformat în Uniunea Compozitorilor din România, după ce Partidul Muncitoresc Român i-a votat un nou statut și s-a ales un nou comitet, care l-a desemnat președinte pe Matei Socor. George Enescu nu mai era membru

1954 – S-a născut Marcel Răducanu

21 octombrie 1954, București

Fost fotbalist român stabilit în Germania. A jucat în postul de mijlocaș ofensiv la Steaua București și 21 de meciuri pentru echipa națională de fotbal a României. Desemnat Fotbalistul Anului în 1980 în România, s-a refugiat în RFG în 1981 cu ocazia unui meci al echipei naționale lângă Kassel. După o carantină de un an impusă de UEFA, a jucat pentru Borussia Dortmund, iar apoi pentru FC Zürich. S-a retras în 1991. A deschis în 1994 la Dortmund o școală de fotbal acreditată de Federația Germană de Fotbal

1974 – S-a născut Costel Busuioc

21 octombrie 1974, Goruni-Tomești, Iași

Tenor. Provine dintr-o familie săracă, cu 11 copii, la 14 ani a fugit de acasă, întrerupându-și studiile pentru a se întreține. A fost păstor, s-a căsătorit și are 4 copii, a plecat în Spania să poată întreține familia. Iubitor al muzicii de operă și cântăreț fără studii de specialitate, Busuioc a încercat în mai multe rânduri, fără succes, să își facă intrarea în lumea operei. Pentru a-și întreține familia, s-a angajat ca muncitor în Spania, unde a participat la concursul muzical Hijos de Babel (Fiii Babilonului), emisiune dedicată emigranților stabiliți pe pământ spaniol. La începutul anului 2008, în noaptea de 12/13 martie a fost anunțat drept câștigător. Rezultatul a implicat încheierea unui contract între Busuioc și casa de discuri Sony

Nessun Dorma Gala finală

1976 – S-a născut Lavinia Miloșovici

21 octombrie 1976, Lugoj, Timiș

Fostă gimnastă, multiplă campioană mondială și olimpică, actualmente antrenoare de gimnastică. Este considerată cea mai valoroasă gimnastă română a anilor ’90, având în palmares 19 medalii mondiale și olimpice. Performanța cea mai mare este considerată finala de la sol la Jocurile Olimpice de la Barcelona (Spania) în 1992, pentru care a primit nota 10. Aceasta a fost a doua notă de 10 acordată la Barcelona, și ultima până în prezent

Lavinia Milosovici – Atlanta Olympics 1996

1980 – A încetat din viață Pamfil Șeicaru (18 aprilie 1894, Buzău – 21 octombrie 1980, München, RFG)

Ziarist și prozator, director, alături de Cezar Petrescu, al ziarului Bucovina din Cernăuți și Ora, fondatorul ziarului Curentul, considerat a fi cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale

1984 – A încetat din viață Ion Finteșteanu (18 martie 1899, București – 21 octombrie 1984, București)

Actor de teatru și film, membru de onoare al Teatrului Național din București, profesor universitar la Facultatea de Teatru din cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică și șef al catedrei Arta actorului, Artist al Poporului

1996 – A încetat din viață Oleg Danovski (9 februarie 1917, Vosnesensk, Ucraina – 21 octombrie 1996, Constanța)

Balerin și coregraf, întemeietorul școlii românești de balet modern, fondatorul și directorul primului teatru de balet din România, care îi poartă numele – Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța

1997 – CEC s-a transformat într-o bancă de stat

Instituția și-a lărgit obiectul de activitate, fiind abilitată să acorde credite și agenților economici mici și mijlocii, precum și statului și administrației publice locale și centrale, având dreptul de a face plasamente interbancare și de a avea participații de capital la societăți comerciale sau financiare

2002 – A fost inaugurat metroul ușor – tramvaiul 41

Linia leagă cartierul Ghencea de Casa Presei Libere, trecând peste Podul Grant și prin cartierele Crângași și Drumul Taberei. Este cel mai modern mijloc de transport urban din întreaga țară. Linia are o lungime de 10,8 km și 15 stații pe fiecare sens de circulație. Viteza de rulare poate atinge de 22 km/h, față de 14 km/h – viteza comercială a unui tramvai obișnuit

2016 – A încetat din viață Vasile Andru (Vasile Andrucovici; 22 mai 1942, Bahrinești, județul interbelic Rădăuți/Ucraina – 21 octombrie 2016, București)

Prozator, teoretician și eseist, a coordonat Centrul de Practică Isihastă din București, redactor-șef al revistei Arhetip și unul din principalii membri ai Grupului Yoga Pentru Restaurare Umană

2018 – A încetat din viață Ilie Balaci (13 septembrie 1956, Bistreț, Dolj – 21 octombrie 2018, Craiova)

Jucător și antrenor de fotbal, consacrat ca unul dintre cei mai buni jucători români de fotbal

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „21 octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: