Istoria României România frumoasă Today's Memory

22 octombrie în istoria românilor

Foto: Accademia di Romania de la Roma


1821 – S-a născut Karol Mikuli

22 octombrie 1821, Cernăuți, Imperiul Austriac – 21 mai 1897, Lemberg, Austro-Ungaria

Compozitor, pianist și profesor de muzică, medic armeano-polono-român. A studiat mai întâi medicina la Viena, dar în 1844 a plecat la Paris unde a fost student al lui Frédéric Chopin la cursurile de pian (devenind mai târziu asistentul lui) și al lui Napoléon-Henri Reber la cursurile de compoziție. S-a întors în țară în 1847, după ce s-a făcut cunoscut ca pianist prin concerte organizate în mai multe orașe din Austria, Rusia și România, în anul 1858 a devenit director artistic al Conservatorului din Lemberg (Liov). În 1888 a demisionat din conducerea orchestrei și a fondat o școală privată. Printre elevii său s-au numărat Moriz Rosenthal, Raoul Koczalski, Aleksander Michałowski, Jaroslaw Zieliński, Kornelia Parnas, Rudolf Schwarz, Mieczysław Sołtys și Ciprian Porumbescu. Este recunoscut ca editor al lucrărilor lui Chopin, cu scopul de a oferi ediții mai fiabile

Karol Mikuli – Piano Music

1856 – Memoriul lui Gheorghe Magheru către Puterile garante

Adresat ambasadorilor puterilor garante la Constantinopol, este un act prin care autorul protesta împotriva intenției Porții de a asimila Principatele Dunărene cu celelalte provincii ale Imperiului Otoman și de a exclude din dezbaterile viitoarelor adunări – divanuri ad-hoc chestiunea unirii lor. În memoriu mai erau solicitate: retragerea trupelor austriece, staționate în Principate în ultimul an al Războiului Crimeii (1853–1856), revenirea în țară a foștilor revoluționari exilați, libertatea presei, destituirea miniștrilor ostili unirii și alegeri libere ale adunărilor – divanurilor ad-hoc, desfășurate sub supravegherea comisiei de informare a marilor puteri

1866 – S-a născut Aglae Pruteanu

Aglae Theodoru; 22 octombrie 1866, Vaslui – 28 martie 1941, Iași

Actriță, interpretă de mare sensibilitate în roluri din teatrul universal și dramaturgie românească. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică din Iași, la clasa profesorului și actorului Mihail Galino. A debutat în 1886 la Teatrul Național din Iași, unde a jucat alături de Aristizza Romanescu, Grigore Manolescu și Agatha Bârsescu. Timp de 44 de ani, a întruchipat roluri dramatice de referință din dramaturgia națională și universală: Julieta, Ofelia, Desdemona, Nora, Anna Karenina, Sonia, roluri de protagonistă din Macbeth, Antoniu și Cleopatra, Richard al III-lea, Fedra, Andromaca, Maria Stuart, Dama cu camelii, Chirița în Iași, Cinel-Cinel, Baba Hârca, Ovidiu, Fântâna Blanduziei, Vlaicu Vodă, Apus de soare, Viforul, Năpasta și multe altele

 

1882 – A încetat din viață Ion Andreescu (15 februarie 1850, București – 22 octombrie 1882, București)

Pictor, recunoscut ca unul dintre cei mai importanți peisagiști români, aderent la înnoirile aduse de arta reprezentanților Școlii de la Barbizon, membru de onoare post-mortem al Academiei Române

1888 – S-a născut Lucia Mantu

Camelia Nădejde; 22 septembrie 1888, Iași – noiembrie 1971, Iași

Profesoară de științe, editoare de carte, scriitoare și traducătoare din literatura rusă. Deși a avut o înclinare naturală către literatură și scriere, totuși a urmat Facultatea de științe ale naturii a Universității din Iași, datorită unor membri prestigioși ai corpului profesoral, cum au fost Paul Bujor și Ion Th. Simionescu. A absolvit universitatea în 1911, iar în 1914, a devenit profesoară de științe la Liceul de fete Doamna Oltea din Iași. A debutat în 1920 în Viața Românească cu schițe intitulate Pagini răzlețe. A colaborat la Adevărul literar, Însemnări literare, și a publicat proze scurte în volumele: Miniaturi, Umbre chinezești, Instantanee.

1898 – S-a născut Marcel Mihalovici

22 octombrie 1898, București – 12 August 1985, Paris

Compozitor francez originar din România. A început studiul viorii la vârsta de nouă ani cu Franz Fischer, iar la unsprezece ani și-a arătat înclinația către domeniul compoziției. A urmat cursuri cu Dimitrie Cuclin și Robert Cremer. La îndemnul lui George Enescu a continuat studiile la Schola Cantorum din Paris (1919–1925) cu Vincent d`Indy. A fost membru fondator al Societății compozitorilor români din București, al École de Paris, care a reunit compozitori străini stabiliți la Paris (Bohuslav Martinu, Tibor Harsanyi, Aleksandr Cerepnin, etc.) și al Societății de muzică contemporană Triton din Paris (1932), alături de Darius Milhaud, Jacques Ibert, Octave Ferroud, Arthur Honnegger, Serghei Prokofiev, ș.a. A fost profesor de morfologie muzicală la Schola Cantorum, a făcut parte din juriile unor concursuri internaționale, a susținut conferințe, comunicări, a realizat emisiuni de radio și televiziune. A fost căsătorit cu pianista franceză Monique Haas; de asemenea, a fost prieten apropiat poetului Samuel Beckett, pe ale cărui versuri a compus. S-a manifestat în genul spectacolului muzical – balet cântat: Une vie de Polichinelle; balet: Le Postillion du Roi, Thésée au Labyrinthe; operă: L’Intransigeant Pluton, Phédre, Les Jumeaux/ Gemenii – dar și muzică simfonică și concertantă: Fantezie pentru orchestră mare, Concert pentru vioară și orchestră, Rapsodia concertantă în stil popular românesc, etc.

Marcel Mihalovici – Tragic Overture, Op. 76 • Minneapolis Symphony Orchestra, Conductor Stanislaw Skrowaczewski (1962)

1900 – S-a născut Paul Wittmann

22 octombrie 1900, Cruceni, Timiș – 28 ianuarie 1985, Timișoara

Cantor, organist și compozitor, de origine germană (șvab bănățean). A fost elev la Colegiul de Educație din Oradea și apoi a devenit cantor la Biserica Catolică din cartierul Elisabetin din Timișoara. Deoarece biserica nu avea orgă, el s-a mutat la Biserica Millennium, unde avea la dispoziție o orgă construită în 1901 de Carl Leopold Wegenstein. Deoarece în afară de interpret la orgă era și dirijor al corului bisericii, la cererea sa, în anii 1928–1930 tastatura orgii a fost mutată mai în față și întoarsă, pentru a-i permite să dirijeze și corul în timp ce cântă la orgă. A fost, de asemenea, secretar al Asociației Filarmonicii din Timișoara, a cărei colecție a fost ascunsă după 1948. A editat numeroase lucrări pentru spectacolul cu corul său de biserică și pentru orchestră, chiar a inclus o melodie în cinstea Sfântului Iosif, un cântec de Crăciun și piesa Sankt Hans Gerhard Weisz (Omul cucernic al lui Dumnezeu)

1905 – S-a născut Nicolae Al. Rădulescu

22 octombrie 1905, Budești, Vrancea – 23 ianuarie 1989, București

Geograf, profesor universitar, decan, prorector la Institutul Pedagogic al Universității din Craiova, membru corespondent (din 1941) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (1948) al Academiei Române. În anul 1927 a absolvit Secția de Geografie a Facultății de Litere și Filosofie din București. Din 1928 a început carierea didactică la Odobești, unde a înființat revista Milcovia. A obținut Doctoratul în geografie cu teza Vrancea – geografie fizică si umană (1938), a devenit doctor docent. După 1948 a fost marginalizat, reintrând cu greu în circuitul academic. În anul 1966 a luat ființă Universitatea din Craiova căreia i s-au integrat Institutul Agronomic, Institutul Pedagogic și alte facultăți. A devenit profesor și a fost numit în conducerea Institutului Pedagogic, ca prorector și ulterior decan

1911 – A apărut revista literară, artistică și socială Flacăra

Tipărită în atelierele Socec și având redacția și administrația în București, publicația era săptămânală, cu ziua de apariție sâmbăta. Director fondator a fost Constantin Banu. A avut un rol important în mișcarea literară și artistică din anii premergători Primului Război Mondial. Cele două articole-program din primul număr, Un vis…, de I.Gh. Duca și Un cuvînt… care putea să lipsească, al directorului Constantin Banu, preconizau o revistă care să grupeze în jurul ei scriitori, artiști, oameni de știință, capabili să exprime „în versuri minunate toate tainele sufletului omenesc”, să tindă spre un „ideal mai curat și mai înalt” (I.Gh. Duca), să aprindă „o flacără pentru luminarea și încălzirea marii mulțimi”, printr-o „artă democratică”, flacără pe care s-o poată țină „vie deasupra patimilor oarbe și a intereselor trecătoare” (C. Banu)

1916 – A încetat din viață Ion G. Sbiera (1 noiembrie 1836, Horodnic de Jos, Suceava – 22 octombrie 1916, Cernăuți)

Filolog, folclorist și istoric literar, profesor de limba și literatura română la Cernăuți, una dintre personalitățile proeminente ale culturii românești din Bucovina, membru fondator al Academiei Române

1918 – A apărut gazeta Glasul Bucovinei

Cu subtitlul Organ de propagandă pentru unirea politică a Românilor de pretutindeni, a fost publicat la Cernăuți. Întemeiat de Sextil Pușcariu, Vasile Bodnărescu, Alexandru Popovici și Radu Sbiera, înlocuia publicația oficială de limbă germană Czernowitzer Zeitung. Editor și redactor responsabil a fost Dionisie Bejan. A fost difuzat în Vechiul Regat, în Transilvania și în Basarabia. În primul număr al ziarului (9/22 octombrie 1918) a fost publicat articolul Ce vrem?, semnat de 14 intelectuali bucovineni, care cuprindea aspirațiile tuturor românilor aflați sub dominația austriacă: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești. Nu vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”. Cotidianul Glasul Bucovinei a fost editat de Partidul Democrat al Unirii din Bucovina în perioada 1918–1923

1920 – Legea privind înființarea școlilor românești de studii superioare la Paris și Roma

Inițiativa înființării școlilor românești în capitalele latine, aparține lui Vasile Pârvan și Nicolae Iorga. Proiectul de lege privind înființarea școlilor a fost alcătuit de Nicolae Iorga, din inițiativă parlamentară în august 1920. 45 de deputați au iscălit proiectul (între ei M. Kogălniceanu, D. Zamfirescu, I. Mihalache, I. Ursu, A.G. Papacostea), care a fost adoptat de Adunarea Deputaților la 13 august 1920 și de Senat, la 23 august 1920. Legea a fost promulgată prin Decretul Regal nr. 4.285/22 octombrie 1920. Tot Iorga a fost acela care l-a propus pe Pârvan Academiei pentru a fi numit director la Accademia di Romania a Roma și pe el însuși la École roumaine de Fontenay-aux-Roses, lângă Paris

1927 – S-a născut Constantin Olariu

22 octombrie 1927, Zăbala, Covasna

Poet si traducator. A urmat Facultatea de Litere a Universității din București (1947–1951). A fost redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, Editura pentru Literatura Universală și Editura Univers, lector principal la Centrala Editorială. A debutat cu un articol de lingvistică în revista Cum vorbim (1949). A publicat primele traduceri (din maghiară) în Viața Românească (1952), iar cele dintii poezii în Luceafărul (1966). Volumul de debut Apa iubirii (1978) a fost urmat de Melicondra, Drumurile din noi, Vînzătorul de sunete: alegorii și întâmplări dure. A fost redactor responsabil (și traducător) la Antologia literaturii maghiare (4 vol., 1965–1969), urmat de multe alte traduceri

1932 – A treia Conferință balcanică

București, 22–29 octombrie

Au participat Albania, Grecia, Iugoslavia, România și Turcia și a avut ca scop continuarea tratativelor între statele balcanice, la aceasta adăugându-se încercarea de a realiza o înțelegere cu Uniunea Sovietică. S-a hotărât crearea a două comisii care aveau să găsească cea mai bună formulă a pactului balcanic. Pe ordinea de zi au fost incluse și cererile Germaniei privitoare la drepturile de înarmare. S-au pus bazele unui pact politic balcanic bazat pe principiul neagresiunii

1941 – Masacrul de la Odesa

Masacrul de la Odesa a fost declanșat în seara zilei de 22 octombrie 1941, cu titlul de „pedepsire” (represalii asupra populației civile) în urma aruncării în aer a Comandamentul Militar Român din Odessa de către partizani sau militari sovietici din armata regulată. Au fost omorâți 16 ofițeri români, inclusiv comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină. Militarii români nu au reușit să-i prindă pe autorii atentatului, răzbunându-se pe populația civilă locală. Astfel, au fost uciși, la întâmplare, 5.000 de localnici civili, majoritatea evrei. În urma raportului primit, mareșalul Antonescu i-a ordonat generalului Iosif Iacobici, șeful Marelui Stat Major și comandant al Armatei a 4-a române, să ia măsuri drastice de pedepsire. Până la 24 octombrie 1941, militari români au ucis între 25.000–34.000 de evrei din Odesa, împușcați, spânzurați, aruncați în aer, sau arși de vii. Alți circa 45.000 de evrei au fost trimiși de la Odesa în lagărul de concentrare Bogdanovca, unde au fost apoi uciși

1942 – A încetat din viață Octavian Codru Tăslăuanu (1 februarie 1876, Bilbor, Harghita – 22 octombrie 1942, București)

Scriitor și om politic, secretar al Consulatului general al României la Budapesta, director al revistei Transilvania. A luptat în armata română, ca ofițer de informații, în timpul Primului Război Mondial

1949 – S-a născut Corneliu Stroe

22 octombrie 1949, București – 11 iunie 2017, Constanța

Percuționist de jazz și blues, profesor de istorie și jurnalist. A fost membru al duoului Creative împreună cu Harry Tavitian, cu care a participat la multe festivaluri de jazz din România: Sibiu, Galați etc., a colaborat cu Jazzographics, Blues Community, Mike Godoroja & Blue Spirit, Direcția 5, etc. A înregistrat: Horizons, Transylvanian Suite, Creațiunea, cu Harry Tavitian, Visul toboșarului cu Ovidiu Lipan, etc. A fost director al postului Radio Contact

Corneliu Stroe & Balcanamera Band – Hardway

1952 – S-a născut Mircea Sandu

22 octombrie 1952, București

Fost fotbalist, s-a remarcat pe postul de atacant la Sportul Studențesc, unde a jucat între 1971–1986. A câștigat o Cupă Balcanică. A condus Federația Română de Fotbal (august 1990–martie 2014)

1955 – S-a născut Ionel Tudor

22 octombrie 1955, București

1955 Ionel TudorCompozitor și dirijor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR), din 1990. A fost absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, la clasa de pian, unde a studiat cu Mircea Costache, Dan Grigore, Dinu Petrescu și Sandu Sandrin. A făcut parte din formația Academica, a fost pianist și dirijor al Orchestrei de estradă a Radiodifuziunii române și profesor la Școala populară de artă din București, orchestrator și colaborator al Orchestrei Radio, a participat ca dirijor la Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, la festivalurile internaționale de muzică ușoară Cerbul de aur (Brașov) și București ’93, Festivalul internațional de jazz București

Ai fost laș Laura Stoica

1958 – S-a născut Dan Creimerman

22 octombrie 1958, București

Compozitor. A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București și a evoluat în formațiile Omicron, Academica, STAR 2000, Roșu și Negru. A fost regizor muzical la Radiodifuziunea Română, a susținut concerte de muzică ușoară ca instrumentist în țară și peste hotare. În compoziție a debutat cu piesa Nu vreau să plâng în 1983, urmată de multe altele: Vremea de iubit, Dorul Soarelui, Dragostea e ca marea, Mai spune, Drum nesfârșit, Dă-mi un vis, Nu voi uita, etc.; a compus muzică de film: Sania albastră, Egreta de fildeș și ușoară: Nu vreau să plâng, Cînd primăvara va veni, Dă-mi un vis, Dragostea e ca marea, Mai spune, Pentru toți copii lumii, Vremea de iubit. Este căsătorit cu Dana Bartzer, cu care a cântat sau i-a compus melodii. În 1996, cei doi au fondat Acustic Multimedia, o companie de producție și post producție audio

Roșu și negru – Semnul tău

1964 – A luat ființă formația rock Sincron

Cunoscută mai ales prin adaptarea pe ritmuri beat a unor melodii populare românești, Sincron a fost înființată la 22 octombrie 1964, pe lângă Casa de cultură a sectorului 6 București. Liderul formației, care a realizat aranjamentele și compozițiile acesteia, a fost Cornel Fugaru. Au acompaniat cântărețe precum Anda Călugăreanu, Pompilia Stoian, Margareta Pâslaru, Corina Chiriac, iar Dan Spătaru i-a lansat lui Cornel Fugaru primul hit. Formația a fost desființată în 1978

Sincron – Hăulita de la Gorj

1972 – A încetat din viață George Demetru Pan (Gheorghe Dumitru; 21 octombrie 1911, Piatra Neamț – 22 octombrie 1972, București)

Poet, prozator și traducător, a scris literatură proletcultistă, aliniată cerințelor ideologizante ale vremii

1984 – S-a născut Anca Pop

22 octombrie 1984, Moldova Nouă – 16 decembrie 2018, Svinița

Cântăreață pop română-canadiană. La vârsta de doar trei ani a emigrat cu familia în Serbia, apoi în Canada. La Ontario a început să fie atrasă de muzică, luând lecții de mandolină și canto. După 1989 familia a revenit în România. A colaborat cu Goran Bregović, cu casa de discuri Roton, discul său single de debut Free Love (2015) bucurându-se de succes în Regatul Unit. A avut o discografie bogată. A decedat într-un accdent auto

Anca Pop feat. Goran Bregovic – Ederlezi

1985 – A încetat din viață Viorica Ursuleac (n. 26 martie 1894, Cernăuți, Bucovina, Austro-Ungaria – 22 octombrie1985, Ehrwald, Tirol)

Soprană cu carieră internațională, a fost soprana favorită a lui Richard Strauss, care a numit-o „die treueste aller Treuen” (cea mai fidelă dintre fidele). Ea a cântat în premierele a patru dintre operele sale, Arabella, Friedenstag, Capriccio

1990 – România a stabilit relații diplomatice cu statul Qatar

România a stabilit relații diplomatice cu Statul Qatar la 22 octombrie 1990 și a acreditat un ambasador rezident la Doha în anul 1993

1992 S-a inaugurat Institutul Cultural Român de la New York

Parte a Institutului Cultural Român, care are o rețea de 17 institute, care funcționează în 16 țări, și face parte din rețeaua institutelor culturale naționale din Uniunea Europeană – EUNIC

1992 – A încetat din viață I.M. Ștefan (Alexandru Sergiu Sragher; 1 februarie 1922, București – 22 octombrie 1992, București)

Prozator și traducător cu tematică științifică și știițifico-fantastică

1995 – A încetat din viață Gabriela Negreanu (Gabriela Vasilache; 6 iulie 1947, București – 22 octombrie 1995, București)

Poetă, eseistă și redactor de editură

2008 – A încetat din viață Nicolae Boșcaiu (23 iulie 1925, Caransebeș, Caraș Severin – 22 octombrie 2008, Cluj-Napoca)

Biolog, cercetător științific și mai târziu președinte la Subcomisia Monumentelor Naturii din Cluj-Napoca, cercetător la Centrul de Cercetări Biologice, bibliotecar principal și secretar științific la Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române, redactor șef la Revista română de biologie. Seria Botanica, membru titular al Academiei Române

2010 – A încetat din viață Radu Zvorișteanu (16 aprilie 1926, București – 22 octombrie, 2010, București)

Violonist, dirijor, profesor la Universitatea Națională de Muzică din București, concertmaestru al Orchestrei Naționale Radio

2015 – A încetat din viață Mircea Ioan Valentin Săndulescu (16 octombrie 1933, Sibiu – 22 octombrie 2015)

Inginer geolog, membru titular al Academiei Române

2016 – La București, a avut loc Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia

Timp de patru ani, marșurile unioniste au reușit să aducă tema reunificării celor două state românești pe agenda publică, să o transforme eventual într-o temă de campanie electorală, dar nu s-au obținut cu adevărat și demersuri concrete ale decidenților politici în această direcție

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „22 octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: