Istoria României România frumoasă Today's Memory

25 Octombrie în istoria românilor

Foto: Monumentul ostașului român din Carei – opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu


Ziua Armatei Române

 

1858 – A fost dată în folosință calea ferată Szolnok–Arad

 

Construită odată cu apariția primelor rețele de căi ferate pe teritoriul Ungariei (din cadrul monarhiei austro-ungare), după un plan de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate Budapesta–Szolnok (1847) și a căii ferate Szolnok–Debrecen (1857).

Gara Arad

Calea ferată se conecta în satul Szajol, aflat la câțiva kilometri est de Szolnok, la calea ferată Szolnok–Debrecen, deja-existentă. În procesul de construcție, s-au executat 37 poduri de lemn, dintre care cel mai lung era cel de peste râul Criș. Traseul feroviar Szolnok–Arad a fost pus în funcțiune la 25 octombrie 1858 și exploatat la început de compania Căile Ferate ale Tisei. Aradul a devenit al doilea oraș de pe teritoriul actual al României, după Timișoara, conectat la rețeaua feroviară. După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România, partea de est a traseului a ajuns pe teritoriul României și a fost preluată de compania feroviară română de stat CFR. Gările din Lőkösháza și Curtici au ajuns stații de frontieră

1858 – S-a născut Dimitrie Negreanu

25 octombrie 1858, Botoșani – 30 aprilie 1908, București

Fizician, profesor universitar, membru corespondent (din 1893) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Facultatea de Știinte din București, unde, în 1880, și-a luat licența în fizică. După ce a fost, timp de trei ani, profesor de fizică la Liceul Național din Iași, a plecat la Paris, unde în 1889, împreună cu Gabriel Lippmann, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, a susținut teza de doctorat, intitulată Étude de l’éthérification et de la conductibilité électrique, devenind primul român doctor în fizică. Revenit în țară, a fost profesor la Catedra de electricitate de la Universitatea din București (1889–1908), unde a organizat un laborator de cercetări, în care și-a continuat studiile asupra puterii inductive specifice electricității, a tensiunii electromotoare, a elementelor galvanice, a elementelor magnetice în România, a căldurii specifice a lichidelor, a rezistenței electrice a pilelor, a galvanometrelor etc. A inițiat primele lucrări practice de fizică ale studenților, redactând și un Îndrumar de lucrări practice de caldură și electricitate, a publicat unele dintre primele manuale de fizică pentru liceu și universitate: Electricitatea (1907) și Gravitația (1908). A fost membru al Societății Franceze de Fizică și al Societății Internaționale de Electricitate din Paris

1890 – S-a născut Eugen Constant

25 octombrie 1890, Craiova – 27 februarie 1975, Craiova

Poet, prozator, dramaturg și gazetar. După absolvirea unei școli comerciale, a urmat Școala superioară de comerț „Gheorghe Chițu” (1905–1909), obținând diploma de expert contabil. A lucrat ca profesor la Școala industrială de ucenici Obedeanu și la o școală industrială de pielari, secretar-contabil la Teatrul Național din Craiova. A fost președinte al Sindicatelor Unitare Muncitorești, membru al colegiului redacțional al foii Apărarea ceferiștilor (Craiova). A debutat cu un sonet în Acțiunea română (Iași, 1917). A colaborat la Ramuri, Gândul nostru, Adevărul literar și artistic, Actualitatea, Bilete de papagal, Familia, Gorjanul, Gând și slovă oltenească, Tribuna Olteniei, Oltenia muncitoare, a înființat, la Craiova, publicațiile Garda, Strigătul oltean, Condeiul, Înainte. Împreună cu Paul Constant a editat la Sibiu Provincia literară. A scris poezie: Oglinzi aburite, Galerii de ceară, Cu dalta pe lespezi, Socluri devastate, Crater scufundat, Melancolii sub arcade florale, teatru: Pământ blagoslovit, Muzica stelelor, Făclierii

1896 – S-a născut Aurel Jiquidi

25 octombrie 1896, București – 4 februarie 1962, București

Pictor și grafician, fiul graficianului Constantin Jiquidi. A urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, după care a studiat pictura la Paris și Roma (1920). După întoarcerea de la Roma, a lucrat pentru publicațiile progresiste românești și a creat desene dramatice cu temă antifascistă: Terorile războiului, Legionarii au fost aici, precum și schițe cu scene care s-au întâmplat în realitate din timpul mișcării revoluționare din România. De asemenea, a realizat și o serie de desene referitoare la răscoala țărănească din 1907 și a ilustrat opere literare ale autorilor Ion Creangă și Mihail Sadoveanu. A fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Socialiste România

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/jiquidi-aurel-2/

1921 – S-a născut Regele Mihai I al României

25 octombrie 1921, Sinaia – 5 decembrie 2017, Aubonne, Elveția

A fost Regele României în două rânduri, între 20 iulie 1927–8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940–30 decembrie 1947. A devenit pentru prima dată rege al României după moartea bunicului său Ferdinand, întrucât tatăl său renunțase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate. Deoarece Mihai avea doar 6 ani și nu putea guverna, a fost formată o regență, jurământul fiind depus în fața parlamentului de noul rege și de regență pe data de 20 iulie 1927. Regența, care nu s-a ridicat la nivelul problemelor vieții politice, a făcut posibilă întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a lui Carol al II-lea. Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc de Mare Voievod de Alba-Iulia. În septembrie 1940 Carol al II-lea i-a acordat puteri discreționare generalului Ion Antonescu, care i-a impus să abdice în favoarea fiului său. Mihai (în vârstă de 18 ani) a fost proclamat rege fără depunerea vreunui jurământ pe constituție (suspendată printr-un decret din 5 septembrie 1940 al regelui Carol al II-lea) și fără votul de aprobare al parlamentului (dizolvat tot prin acel decret și redeschis abia în 1946). Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi comandantul suprem al armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit Conducător. Evenimente notabile ale domniei sale sunt lovitura de stat de la 23 august 1944: întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, arestarea lui Antonescu și restaurarea Constituției din 1923; greva regală, etc. Pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, în aceeași zi fiind proclamată republica populară

1922 – A fost inaugurat, în grădina Cișmigiu, Monumentul eroilor francezi

Grup statuar din marmură de Carrara, opera sculptorului Ion Jalea, dedicat, conform celor scrise bilingv pe soclu, memoriei „Ostașilor Franței căzuți pe câmpul de onoare al pământului românesc în timpul Marelui Război 1916–1918” – „Aux soldats français tombés au champ d’honneur sur le sol roumain pendant la Grande Guerre 1916–1918

1924 – S-a născut Silvia Ghelan

25 octombrie 1924, Cluj – 18 martie 2019

Actriță de teatru, Doamna Teatrului Național din Cluj. Absolventă a Conservatorului din Cluj, a avut o prestigioasă activitate la Teatrul Național din Cluj (1948–1985), teritoriul predilect de afirmare și desfășurare a Silviei Ghelan fiind teatrul psihologic. Debutul său a avut loc în 1949, într-o piesă pentru copii, Scufița roșie de Evghenii Șvarț, prima apariție într-un rol consistent a fost Wanda din Gaițele de Al. Kirițescu. A fost distinsă cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate în 1999 și cu decorația Nihil Sine Deo din partea Casei Regale, în 2013. Pe marele ecran a avut apariții ocazionale: Serata, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Întunericul alb

Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu

1925 – S-a născut Valeria Guțu Romalo

25 octombrie 1928, Chișinău

Lingvistă, membră de onoare (din 2006) a Academiei Române. Licențiată a Facultății de Filologie a Universității din București (1951), cu activitate didactică în învățământul mediu și ca preparator la Institutul de Lingvistică încă din anii de studiu, din 1951 și-a început cariera universitară la catedra de limbă română contemporană a facultății absolvite, unde în prezent este profesor consultant. A fost printre primii care au introdus în cercetarea limbii române conceptele și metodele lingvisticii structurale, marcând despărțirea de discursul științific tradiționalist. A fost cercetător principal la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan–Al. Rosetti” din București, fiind autoare a unor studii importante de sintaxă: Morfologie structurală a Limbii Române (substantiv, adjectiv, verb), Sintaxa limbii române. Probleme și interpretări, Aspecte ale evoluției limbii române, Periplu lingvistic. Studii și reflecții.

1925 – S-a născut Ioan Chirilă

25 octombrie 1925, Ismail – 21 noiembrie 1999, București

Jurnalist sportiv și scriitor de cărți pe teme sportive. A urmat studii universitare la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în anul 1949. În această perioadă a practicat mai multe sporturi: fotbal (cariera de fotbalist i-a fost întreruptă de o accidentare gravă) volei, tenis și atletism (aruncarea greutății). Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, jurnalist la cotidianul Sportul popular, transformat după Revoluție în Gazeta sporturilor, a deținut o rubrică permanentă în calitate de comentator la Radiodifuziunea Română. Cărți publicate: Decatlonul de aur, Mexico ’70. Jurnal sentimental, Nadia, Răsucind fusele orare. Însemnările unui cronicar de fotbal, Pe marile bulevarde ale fotbalului, Maratonul meu, Un veac de fotbal românesc.

1933 – S-a născut Constantin Budișteanu

25 octombrie1933, Călărași – 1 iunie 2001, Livingstone, New Jersey

Regizor de film documentar. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1956), a realizat scurtmetraje documentare la Studioul „Alexandru Sahia” (1956–1976). Din 1977 s-a stabilit în SUA

1935 – Premiera operei bufe O noapte furtunoasă

O noapte furtunoasă este o operă comică în două acte de Paul Constantinescu, pe un libret inspirat din piesa de teatru omonimă de Ion Luca Caragiale. Premiera a avut loc în 25 octombrie 1935 la Opera Română din București, sub bagheta lui Ionel Perlea, cu o excepțională distribuție: George Niculescu-Basu, Gheorghe Oprișan, Victoria Costescu-Duca, Emilia Gutianu-Alexandrescu, Dem Galdeman, Lucian Nanu

Paul Constantinescu – O noapte furtunoasă • Orchestra simfonică Radioteleviziunii Române, dirijor: Constantin Silvestri, cu: Barbu Dumitrescu, Silviu Gurău, Constantin Niculescu, Nella Dimitriu, Valentin Teodorian, Thea Rămurescu, Iolanda Mărculescu (1954)

1936 – A fost înființat Corpul Muncitoresc Legionar

Organizație muncitorescă fascistǎ, în cadrul Mișcării Legionare, creatǎ din ordinul direct al lui Corneliu Zelea Codreanu la 25 octombrie 1936, condusă, în perioada 1936–1939, de către inginerul Gheorghe Clime, inginer silvic, membru fondator al Legiunii, luptător în Spania. CML reproducea structura de organizare a Mișcării. La început s-a format garnizoana București, apoi au fost înființate garnizoane CML în Valea Jiului, Ploiești, Galați, Constanța etc. În timpul rebeliunii legionare din 1941, proporția cea mai mare de rebeli a provenit din rândul CML, cei care au comis cele mai multe atrocități

Mai mult: https://revista22.ro/70260734/masacrul-antisemit-de-la-jilava-muncitorii-i-radicalizarea-micrii-legionare-iv.html

1940 – Conferința dunăreană de la București

Noua Conferință dunăreană și-a început lucrările la 24 octombrie 1940, reunind delegați ai României (Vespasian V. Pella), Germaniei (Georg Martius), Italiei (Renato Silenzi) și Uniunii Sovietice (Arkadi Sobolev). Avea scopul de a reglementa cu titlu provizoriu regimul internațional al Dunării de Jos, (în aval de Brăila), până la momentul când cele două regimuri puteau fi unificate. Delegatul român a propus înființarea unui Consiliu al Dunării Maritime pentru sectorul Brăila–Sulina, în locul Comisiei Europene a Dunării, în care să fie reprezentate România, URSS și Germania, iar delegația sovietică a propus, să se creeze o administrație mixtă româno-sovietică pentru respectivul sector dunărean și să se interzică navigația vaselor militare, cu excepția celor române și sovietice – în fapt, URSS și-a asigurat prin forță, controlul asupra brațului Chilia: la 28 septembrie a preluat ieșirea Canalului Starii Stambul în Marea Neagră; la 28 octombrie, sovieticii au ocupat Ostroavele Tătaru Mic, Dalerul Mic, Dalerul Mare și Măcin; la 5 noiembrie au ocupat grupul de insule dintre Brațul Starii Stambul și Canalul Musura. Lucrările conferinței s-au încheiat la 29 octombrie, Germania acceptând „soluția” sovietică

1944 – Bătălia de la Carei

Ultima etapă de eliberare a teritoriului actual al României, în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Militarii Diviziei 9 infanterie au eliberat ultima brazdă de pământ românesc, orașele Carei și Satu Mare, de sub ocupația hortistă, fiind anulat de facto Dictatul de la Viena. În luptele pentru eliberarea Transilvaniei, au participat 270.000 de militari români, dintre care au murit circa 50.000 de soldați și ofițeri. În amintirea acestei lupte, în centrul orașului Carei a fost ridicat Monumentul ostașului român. Inaugurat în 1964, complexul monumental este opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu. Printr-un decret din 1959, această zi a fost instituită ca Ziua Armatei Române

Armata Română în timpul celui de Al Doilea Război mondial

1944 – Armata Română a început operațiunile militare de pe teritoriul Ungariei

După eliberarea teritoriului național, marile unități operative ale Armatei Române, alături de armatele sovietice, au luat parte la eliberarea Ungariei, a Cehoslovaciei și a unor zone din Austria. Armata română a mobilizat 567.000 de soldați în lupta din celelalte state, din care aproximativ 210.000 au participat la luptele din Ungaria (25 octombrie1944–19 ianuarie 1945). În cooperare cu trupele sovietice, armata română a desfășurat acțiuni militare pe un teritoriu vast al părții de est a Ungariei, până la cursul superior și mijlociu al Tisei, participând la Operațiunea Debrețin (au fost angajate în luptă 21 de devizii pe 3 focare: Debrețin, Nyiregyhaza și cursul mijlociu al Tisei) și Operațiunea Budapesta. Pierderile armatei române în luptele din Ungaria au atins 42.000 de soldați (morți, răniți și dispăruți)

1953 – S-a născut Dinu Adam

25 octombrie 1953, București

Poet, traducător, editor, ziarist. A absolvit Institutul de Construcții din București, Facultatea de Construcții Civile, Industriale și Agricole (1977) și a lucrat ca inginer pînă în 1992. A debutat publicistic în 1971 în revista Amfiteatru, iar debutul editorial s-a produs în 1974 cu volumul Înaltele porți. A colaborat la diverse publicații din țară și străinătate: Amfiteatru, Convorbiri literare, Dialog (Alma Mater), Cronica, Luceafărul, Orizont, Razgledi (Rădăcini – Skopje, Macedonia), Ramuri, Meridianul Timișoara, Cronica, Trafika (Praga, Republica Cehă); este prezent cu traduceri din poezia universală în Contemporanul. Ideea europeană, Luceafărul și la Radio București. A publicat volumul Cântec de leagăn și a tradus în limba spaniolă volumul Cancionero postumo.

1965 – A fost înființat, la Mangalia, Muzeul Marinei

Ideea înființării unui muzeu al Marinei Române s-a conturat încă din 1919, odată cu scoaterea din uz a câtorva nave ale flotei române. S-a concretizat după construirea și instalarea Portului Militar în sudul orașului Mangalia, când a fost deschis, în localul Stațiunii de pregătire marinărească primul muzeu al Marinei la Mangalia, fiind rodul muncii a doi mari iubitori ai istoriei navigației, comandorii Filaret Popescu (primul director al muzeului) și Dan Nicolaescu. După doar patru ani însă, în mai 1969, s-a luat decizia mutării întreg patrimoniului muzeal la Constanța

1992 – A încetat din viață Leonida Neamțu (29 august 1934, Soroca, România/Moldova – 25 octombrie 1992)

Scriitor de romane polițiste și de aventuri

2011 – Discursul Regeluie Mihai în Parlamentul României

Primul în fața forului legislativ după mai bine de 60 de ani, eveniment de la care însă au absentat, deși au fost invitați, președintele, premierul, patriarhul BOR

Discursul Regelui Mihai în fața Parlamentului României

 

2011 – A încetat din viață Liviu Ciulei (7 iulie 1923, București – 25 octombrie 2011, München, Germania)

Regizor, actor, scenograf, arhitect și profesor universitar de talie internațională

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „25 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: