Istoria României România frumoasă Today's Memory

26 Octombrie în istoria românilor

Foto: Inaugurarea Universității din Iași


 

Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir

(în calendarul ortodox) / Sf. Dumitru, izvorâtorul de mir (în calendarul greco-catolic) / Sf. Dumitru din Salonic, martir (în calendarul romano-catolic)

Pictură de Gheorghe Tattarescu

Sfântul și marele mucenic Dimitrie (Dumitru) Izvorâtorul de Mir este un martir creștin, sfânt militar din veacul al III-lea care a trăit în vremea împăraților Maximian și Dioclețian (284–305), în cetatea Tesalonic (Salonic, în Grecia de azi), unul din marii sfinți mucenici, făcător de minuni și tămăduitor

Ani mulți și fericiți, în pace și iubire celor cu numele Sf. Dumitru!

 

1497 – Bătălia de la Codrii Cosminului

A avut drept combatanți pe Ștefan cel Mare, domnitor moldovean și regele Ioan I Albert al Uniunii Polono-Lituaniene, în urma asediului Cetății Sucevei. Bătălia a avut loc în Codrii Cosminului, la circa 100 km nord de capitala de atunci Suceava (în poloneză Suczawa), între actualele comune Voloca pe Derelui și Valea Cosminului, având ca rezultat o victorie importantă a moldovenilor. A marcat emanciparea lui Ștefan cel Mare de sub suzeranitatea Poloniei. Locul bătăliei, din ordinul lui Ștefan a fost curățat și în loc a fost sădită o dumbravă, cunoscută în cultura populară sub numele de Dumbrava Roșie. Se spune că din stejarii semănați de polonezi a mai rămas până astăzi doar unul singur, numit de localnici Stejarul lui Ștefan cel Mare

1624 – S-a născut Dosoftei

Dimitrie Barilă; 26 octombrie 1624, Suceava – 13 decembrie 1693, Żółkiew, Polonia/Jovkva, Ucraina

Cărturar, mitropolit al Moldovei, poet și traducător. A învățat în Iași, probabil la Colegiul întemeiat în 1640 la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, apoi la Școala Frăției Ortodoxe din Liov, unde a făcut studii umaniste și de limbi. A fost unul dintre cei mai mari cărturari din istoria română, fiind primul poet național, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală și din cea istorică în românește, primul traducator al cărților de slujbă în românește în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente și inscripții, unul dintre primii cunoscători și traducători din literatura patristică și post patristică și care a contribuit la formarea limbii literare românești. Cunoscător de elină, latină, slavonă, poloneză și ucraineană, a scris: Psaltirea în versuri, Dumnezeiasca Liturghie, Poem cronologic despre domnii Moldovei, Viața și petriaceria sfinților. În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt

1673 – S-a născut Dimitrie Cantemir

26 octombrie 1673, Silișteni, Fălciu – 21 august 1723

Domn al Moldovei (martie–aprilie 1693; noiembrie 1710–iulie 1711), personalitate culturală polivalentă, ales membru al Academiei din Berlin (1714) la propunerea filosofului Leibniz. Tatăl său, Constantin vodă, dorea să facă din fiul său un om învățat, de aceea i-a ales ca educator pe dascălul Ieremia Cacavelas, din Creta, un grec cu studii la Veneția, Oxford, Leipzig și Viena. Ieremia Cacavelas a fost traducătorul din limba latină în limba greacă (în 1687) a lucrării Vitae Pontificum (Viețile Papilor), scrisă de episcopul Platina. Cacavelas a avut o mare influență asupra formației spirituale a lui Dimitrie Cantemir, a aruncat un văl de misticism asupra spiritului clar al elevului său, acesta a urmărit însă în anii maturității să se dezbare de această înrâurire, părăsind fondul mistic al cugetării. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. În 1710 a fost numit la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, în schimb a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale. A fost autor de lucrări de istorie, orientalistică și muzicografie; lucrarea sa Descrierea Moldovei cuprinde prima hartă detaliată a Moldovei, unic document cartografic despre Moldova timp de un secol; a inventat primul sistem de notare pentru muzica turcească și și-a câștigat recunoașterea europeană prin lucrarea Istoria Imperiului Otoman (1716), tradusă și tipărită la Londra, Paris, Hamburg

Muzică Otomană din secolul al XVII-lea de Dimitrie Cantemir

1807 – S-a născut Barbu Catargiu

26 octombrie 1807, București – 8/20 iunie 1862, București

Jurnalist și politician, descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu. A urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie și economie politică la Paris. Revenit în țară în 1834 a frecventat cercurile Societății Filarmonice, alături de Ion Câmpineanu, Ion Heliade Rădulescu etc. Și-a început activitatea politică fiind adversar al domnitorilor Alexandru Ghica și Gheorghe Bibescu, deși cu ultimul era înrudit. Din 1837 a devenit membru în Adunarea Obștească a Țării Românești, a fost numit director la Departamentul Dreptății (Justiție), apoi ridicat la rangul de culcer. Adversar al măsurilor violente, a refuzat să se implice în evenimentele revoluționare de la 1848, preferând să facă o călătorie de documentare în Occident interesându-se de viața civilă și de stat. În timpul domniei lui Barbu Știrbei a ocupat funcții importante și s-a manifestat ca un aprig apărător al boierimii. Calitățile sale oratorice, cultura și energia sa au făcut să devină o personalitate marcantă a conservatorilor. După recunoașterea deplină a Unirii Principatelor Române de către Marile Puteri, domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a desemnat pe Catargiu cu formarea primului guvern unitar al țării. Lucrări: État Social des Principautés danubiennes, Proprietatea în Principatele Moldo-Române, Des différentes classes de la population en Valachie. A fost asasinat în trăsură în drum spre Cameră

1820 S-a născut Gheorghe Costa-Foru

26 octombrie 1820, București – 28 noiembrie 1876, București

Profesor, jurist și om politic. Doctor în Drept la Sorbona, cu experiență universitară în Saxonia și Austria, a fost autorul unui studiu asupra sistemelor europene de educație contemporană, pe baza căruia s-a început organizarea pe baze moderne a învățământului superior românesc. Tot el a militat pe lângă Caimacamul Țării Românești, Alexandru D. Ghica, pentru începerea lucrărilor la clădirea Palatului Universității, din 1857. A fost primul rector al Universității din București în 1864, numit prin decret al Domnitorului Al.I. Cuza. Politic, a fost membru al Partidului Liberal, aripa moderată. A îndeplinit funcția de ministru de externe, a servit ca agent diplomatic al României la Viena. Este considerat, împreună cu Vasile Boerescu, unul dintre pionierii Dreptului Penal în România

1844 – S-a născut Nicolae Beldiceanu

26 octombrie 1844, Preutești, județul Baia – 2 februarie 1896, Iași

Poet și prozator. A urmat cursurile Academiei Mihăilene din Iași. Ca poet, a debutat în ziarul lui Hașdeu, Lumina, a colaborat la revista Convorbiri literare, cu poezii de factură romantică și pesimistă, la Contemporanul, sub influența căruia a scris cele mai bune poezii ale sale Vechituri, Lăutarul, Amurgul veacului, Dezmoșteniții. A publicat și lucrări arheologice, printre care Antichitățile de la Cucuteni (1885). Volume: Doine, Poliritmice, Tala

1850 – S-a născut Grigore Tocilescu

26 octombrie 1850, Fefelei, Prahova – 18 septembrie 1909, București

Istoric, arheolog, epigrafist și folclorist, membru titular (din 1890) al Academiei Române. A urmat studiile superioare la Praga și Viena, unde s-a format ca jurist, filolog clasic, slavist și istoric. A obținut titlul de doctor în filosofie și s-a licențiat în drept. A fost profesor de istorie antică și de epigrafie la Universitatea București, secretar general la Ministerul Învățământului și, de mai multe ori, senator conservator, unul din primii istorici care s-a ocupat de studiul civilizațiilor de pe teritoriul fostei Dacii. A lăsat trei lucrări impresionante: Dacia înainte de romani, Monumentul de la Adamclisi, în colaborare cu O. Benndorf și G. Niemann și Fouilles et recherches archéologiques en Roumanie. Ca folclorist a publicat în colaborare o vastă culegere folclorică

1850 – S-a născut Emanoil Panaiteanu-Bardasare

26 octombrie 1850, Iași – 1935, Iași

Pictor, profesor. A urmat studii la Școala de Belle Arte din Iași, profesor fiindu-i unchiul său, Gheorghe Panaiteanu-Bardasare apoi, în anul 1866, a fost trimis la studii la Berlin, ca bursier al prințului Carol I. A revenit din Germania după doi ani, publicând litografii la Iași. În perioada 1871–1875, a studiat la Academia de Arte Frumoase din München (Germania), studiind pictura cu profesorul G. Schiller. După terminarea studiilor, a fost numit în toamna anului 1877 profesor la catedra de desen de la Liceul Național din Iași. Printre pictorii care i-au fost elevi pot fi menționați Nicolae Tonitza, Octav Băncilă, Nutzi Acontz, Ștefan Șoldănescu etc. Tablourile lui redau împrejurimile Iașului și alte priveliști moldovene. A fost membru al Societății Cultura Artelor Frumoase din Iași (1881). Lucrările sale se găsesc la Muzeul Național de Artă al României din București, precum și în colecții particulare

Biografie ilustrată: https://galeriidearta.blogspot.com/2016/10/emanoil-panaiteanu-bardasare-26.html

1856 – S-a născut Dimitrie Onciul

26 octombrie/7 noiembrie 1856, Straja – 20 martie 1923, București

Istoric, membru titular (din 1905) și președinte (1920–1923) al Academiei Române. A studiat la Universitatea din Cernăuți și la Universitatea din Viena, unde a făcut studii de epigrafie latină, diplomatică, paleografie și sigilografie. Tot la Viena, a activat în Societatea studenților români România jună. La sfârșitul anului 1884, a luat doctoratul în filosofie, la Universitatea din Cernăuți, cu teza Despre începuturile ființei de stat românești (Uber die Anfänge des romänischen Staatswesens). A fost profesor la Școala Normală din Cernăuți, Universitatea din București, decan al Facultății de Litere și Filozofie și director al Arhivelor Statului. A fost cofondator și primul președinte al Comisiei consultative heraldice. A întemeiat școala critică în istoriografia românească. S-a ocupat de problema originii românilor, demonstrând argumentat formarea poporului român pe o arie întinsă de ambele părți ale Dunării și respingând teoria migrațiunii medievale a românilor din Peninsula Balcanică emisă de unii istorici austrieci. A demonstrat, pe bază de documente, că formarea statelor feudale românești a fost o urmare firească a dezvoltării vechilor formațiuni politice locale, combătând teoria neștiințifică a „descălecatului”. Principalele scrieri: Dragoș și Bogdan, fondatorii principatului românesc, Radu Negru și originile Principatului Țării Românești, Originile Principatelor Române, Ideea latinității și a unității naționale, etc.

1856 – S-a născut Constantin Gheorghe Costa-Foru

26 octombrie 1856, București – 15 august 1935

Jurnalist, avocat și activist pentru drepturile omului, fiul lui Gheorghe Costa-Foru. A studiat la Heidelberg, apoi la Colegiul Sainte-Barbe din Paris, și în jurul anului 1872 în Dresda. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României. A fost un susținător vocal al drepturilor omului, și a acuzat antisemitismul în perioada care a urmat după Primul Război Mondial. După ce a publicat broșura La Roumanie et ses prisons, Adunarea generală extraordinară a Sindicatului Ziariștilor din București a hotărât excluderea sa din organizație, considerând „incompatibilă situația de membru în Sindicat a dlui C. Costa-Foru, cu aceea de impresar a tuturor acestor defăimători ai țării și agenți ai intereselor vrăjmașe și de autor al broșurei calominoase la adresa țării, servind de bază tuturor campaniilor calominoase împotriva Statului român”. În 1929 el a fost unul dintre fondatorii a Ligii Drepturilor Omului, lucrând în calitate de secretar al Ligii

1860 – A fost inaugurată Universitatea din Iași

Inaugurarea, în prezența lui Alexandru Ioan Cuza, a avut loc la 26 octombrie/7 noiembrie. Universitatea este continuatoarea simbolică a vechii Academii Vasiliene, înființată de Vasile Lupu, în 1640, urmată, la 1707, de Academia Domnească, fondată de Antioh Cantemir și din Academia Mihăileană, fondată în 1834 de Gheorghe Asachi. La înființare universitatea avea trei facultăți: Drept, Filosofie (litere) și Teologie. Primul sediu al Universității din Iași a fost casa Calimah–Ghika, o clădire impunătoare din fosta Ulița Goliei. În acest sediu a ființat până în anul 1897, când a fost inaugurată clădirea din Copou. Încă de la întemeiere, instituția a reprezentat un simbol național, transilvănenii Simion Bărnuțiu, Petre Suciu, Ștefan Micle și alții aflându-se printre primii profesori ai universității ieșene. Primul rector al Universității a fost profesorul Ion Strat

1860 – Au fost înființate la Iași Școala de Arte Frumoase și Pinacoteca

Povestea înființării Pinacotecii ieșene a început în iarna anului 1845, când tânărul student progresist Scarlat Vârnav a participat la Paris la o licitație de tablouri aparținând marchizului Alexandre Marie Aquado de Las Marismas. Vârnav a achiziționat din celebra colecție 16 tablouri, cu semnăturile unor mari maeștri europeni, precum: Rubens, Caravaggio, Pietro Liberi, Murillo, Eustache le Sueur, Philippe de Champaigne, Egbert van Heemskerk. Sfătuit de către compatriotul său Gheorghe Panaiteanu Bardasare „să pună cu ele temelia unui muzeu de tablouri în capitala Moldovei, spre eterna sa memorie”, Scarlat Vârnav a urmat sfatul și a expediat către Iași cele 16 pânze cu speranța „că se va forma, măcar încetul cu încetul, o galerie națională de tablouri” și în capitala Moldovei. Valoroasa achiziție a rămas depozitată în vama Galați, în condiții improprii conservării unor lucrări de pictură, timp de un an. În 1846 Scarlat Vârnav a revenit în țară și a recuperat tablourile din vamă, după care le-a restaurat și le-a încredințat Bibliotecii Gimnaziului Academic, cu sediul în vechea clădire a Academiei Mihăilene, unde au rămas 12 ani, până la inaugurarea Muzeului Național (Pinacoteca). La acestea s-au mai adăugat câteva tablouri colecționate de către Gheorghe Asachi. Primul director al muzeului a fost pictorul Gheorghe Panaiteanu Baradasare

1861 – S-a născut Demetriu Radu

26 octombrie 1861, Uifalău/Rădești, Alba – 8 decembrie 1920, București

Episcop unit de Lugoj, apoi de Oradea, senator. Și-a făcut studiile universitare la Roma, la Institutul Sfântul Atanasiu și la Colegiul de Propaganda Fide, unde a studiat timp de 6 ani, la sfârșitul cărora a obținut titlul de doctor în teologie. În 1885 a fost hirotonit preot la Roma. După hirotonire a plecat la București în calitate de paroh al românilor greco-catolici. A fost numit, de către arhiepiscopul romano-catolic Paul Iosif Palma în funcția de profesor la Seminarul Teologic de la Cioplea, iar apoi director al Seminarului Arhiepiscopal de la București, de curând creat, precum și econom general. În calitatea de Episcop unit la Lugoj (1897–1903), a dispus și sprijinit restaurarea Mănăstirii Prislop, devenită loc de pelerinaj pentru credincioși. La Oradea, ca Episcop unit (1903–1920), a reconstruit palatul episcopal, după proiectele arhitectului C. Rimanoczy junior, a refăcut domeniul de la Beiuș, casa de la Holod și reședința de la Stâna de Vale, a contribuit la construirea Bisericii Sfântul Vasile cel Mare și a zidit Biserica Pogorârea Spiritului Sfânt din satul natal, Rădești. A prezidat, împreună cu Ioan Papp, episcop ortodox de Arad și cu Gheorghe Pop de Băsești, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. La 23 mai 1919 i-a găzduit, în Palatul Episcopal de la Oradea pe regele Ferdinand și regina Maria. A murit în atentatul cu bombă din Senatul României de la 8 decembrie 1920

1863 – Împăratul Franz Joseph I al Austriei a promulgat Legea privind egala îndreptățire a națiunii române

Votată de Dieta Transilvaniei, stabilea că românii și cele două biserici ale lor (cea unită și cea ortodoxă) se regăseau pe picior de egalitate cu ungurii, secuii și sașii, precum și cu cele patru confesiuni recepte (catolică, luterană, calvină și unitariană). Totodată, a impus limba română ca limbă oficială în viața publică

 

1884 – A încetat din viață Ion Codru-Drăgușanu (9 noiembrie 1818, Drăguș, Comitatul Făgăraș, Marele Principat al Transilvaniei, Imperiul Austriei/Brașov – 26 octombrie 1884, Sibiu, Regatul Ungariei)

Scriitor, memorialist, călător, participant la Revoluția de la 1848, vicecăpitan al Comitatului Făgăraș, a fost străbunicul matern al deputatului Ion Rațiu

1892 – S-a născut Ion Atanasiu

26 octombrie 1892, Iași – 14 aprilie 1949, București

Geolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1940) al Academiei Române, membru titular (din 1941) al Academiei de Științe din România. A absolvit Facultatea de Științe din București, obținând doctoratul în anul 1929. A urcat pe scara ierarhică ajungând în anul 1931 profesor la Universitatea din Iași și în 1940 la cea din București. A scris numeroase lucrări de specialitate. S-a ocupat cu studierea cutremurelor din România, fiind primul seismolog din România, a contribuit în mod deosebit la îndrumarea cercetărilor geologice referitoare la zăcămintele de petrol și gaze naturale. În colaborare cu academicianul Gheorghe Macovei a elaborat o lucrare de sinteză asupra cretacicului din România

1900 – S-a născut Virgil Ianovici

13/26 octombrie 1900, Roman – 3 noiembrie 1990, București

Geolog mineralog, membru corespondent (din 1937) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A fost profesor la Universitatea din București, autor a numeroase lucrări privind studiul mineralogic, petrografic, chimic și geochimic al rocilor alcaline din masivul de la Ditrău, al zăcămintelor de minereuri de mangan, al rocilor carbonatate din România, al unor roci efuzive din Carpații Orientali și din Munții Apuseni, al unor zăcăminte de minereuri și minerale utile. A condus lucrările de elaborare a Monografiei geografice a României

1901 – S-a născut Constantin C. Giurescu

13/26 octombrie 1901, Focșani – 13 noiembrie 1977, București

Istoric, profesor la Universitatea din București, membru titular (din 1974) al Academiei Române. Și-a făcut studiile secundare și superioare la București, ajungând profesor universitar în 1926. În 1931 a fondat Revista istorică română. A fost alături de Gheorghe Brătianu și Petre P. Panaitescu un reprezentant important al curentului Școala nouă de istorie, care s-a remarcat prin opoziția făcută generației anterioare, reprezentată îndeobște de N. Iorga. La capătul anilor ’30 a fost un aderent al Dictaturii regale, deținând mai multe funcții importante în stat. A fondat și a condus Institutul de istorie națională. În 1948 a fost înlăturat din universitate, iar între 1950–1955 a fost deținut politic, în închisoarea de la Sighet. A fost reabilitat ulterior, revenind în facultate (1963) și fiind primit în Academie (1974). A fost autorul primelor studii importante și bine documentate asupra problematicii Sfatului domnesc și a dregătoriilor boierești, în două cărți, Contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV (1927) și Noi contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV (1926) și altor scrieri: Viața și opera lui Cuza Vodă, Amintiri

1907 – S-a născut Vasile Vasilache

26 octombrie 1907, Huși, Vaslui – 4 aprilie 1944, București

Regizor și actor de revistă, compozitor. A jucat la Compania de teatru Toni Bulandra, V. Maximilian si Ion Manolescu, Compania de revistă Alhambra unde l-a cunoscut pe N. Stroe. În perioada interbelică a făcut parte, împreună cu Nicolae Stroe, din cuplul umoristic Stroe si Vasilache, care a delectat publicul românesc prin emisiunile foarte reușite și apreciate din acea perioadă. Cuplul a apărut încă de la prima emisiune Ora veselă, transmisă la Radio București (9 ianuarie 1929). Unele din compozițiile muzicale ale lui Vasile Vasilache au devenit populare, fiind cântate și acum: Trurli-Trurli, Du-mă acasă măi tramvai, Pentru tine am plâns, Parcă ieri ne-am iubit, Mi-e sufletul pustiu etc. A murit în bombardamentul din 4 aprilie 1944

Vasile Vasilache – Trurli-Trurli • Mihaela Mihai

1912 – S-a născut Valerian C. Popescu

26 octombrie 1912, Negrești, Argeș – 5 iunie 2013

Medic, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină la București, a susținut doctoratul în medicină și chirurgie cu teza Tratamentul fracturilor gâtului femural; osteosinteza extraarticulară (1939). Și-a desăvărșit pregătirea ca extern și intern, prin concurs, în Spitalele Eforiei Civile din București. S-a dedicat stomatologiei și chirurgiei maxilo-faciale la clinica de la Spitalul Colentina. A fost asistent universitar și șef de lucrări. La înființarea Facultății de Stomatologie (1950) a fost numit conferențiar universitar, șef al disciplinei de chirurgie buco-maxilo-facială și șef de catedră. A elaborat lucrări științifice recunoscute ca originale și preluate în literatura medico-chirurgicală internațională, ca Arthrosplastie temporo-mandibulară, Deutche Zahn, Mund and Kiefer, Les divisions congenitales transversales de la face, Osteotomie vertico-longitudinale dans le micrognatisme, ș.a. A scris 20 de cărți, printre care: Tehnici curente de chirurgie stomatologică, Chirurgia buco-maxilo-facială, Urgențele în stomatologie, Anestezia în stomatologie, Radiodiagnosticul în stomatologie, ș.a. A publicat 486 de lucrări științifice, a fost redactor-șef al revistei Acta Stomatologica Internationalia, președinte al Societății de Stomatologie din România, președinte al Uniunii Societăților de Științe Medicale din România, al Colegiului Central al Medicilor și Farmaciștilor din România, al Consiliului Superior de Stomatologie al Ministerului Sănătății, membru fondator, ulterior membru titular al Academiei de Științe Medicale din România, membru în Comitetul de experți O.M.S., membru fondator și vicepreședinte al International Association of Maxillo-Facial Surgery, președinte al Association Franco-Roumaine de Stomatologie et Chirurgie Maxillo-Faciale, președinte, ulterior președinte de onoare al Asociației Stomatologice Internaționale În 1975 s-a stabilit în Franța

1931 – S-a născut Mircea Bălău

1931, Șaba, Basarabia

Pictor și grafician. A urmat studii la Cluj, Roma și Paris. A fost profesor de arte plastice la Institutul de Artă din Cluj (1957–1991), decan, rector. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, fiind președinte al filialei Cluj (1970–1973). În lucrările sale s-a apropiat de lumea satului românesc: ciclul Casa omului, Căpițe și arătură, Monument, se oprește și asupra obiectelor populare: Șiștare, Ciubere, Oale, Linguri

1932 – S-a născut Dumitru Rucăreanu

26 octombrie 1932, Ghimbav, Brașov – 3 martie 2013, București

Actor de revistă, film, radio, televiziune și voce. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1956, la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu și a fost repartizat la Teatrul Național din Craiova. A jucat încă din timpul facultății pe scena Studioului Cassandra din capitala în spectacole ca Bălcescu de Camil Petrescu, Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski. La Craiova, timp de trei ani a jucat în rolul titular în Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, în Arcul de Triumf de Aurel Baranga, etc. S-a mutat la Teatrul de Comedie din capitală și a dat viață la zeci de personaje în Burghezul gentilom de Moliere, Svejk în cel de-al doilea Război Mondial și Mutter Courage de Bertolt Brecht, Un Hamlet de provincie de Cehov, Noapte la Madrid de Calderon de la Barca, Mofturi de I.L. Caragiale, Arma secretă a lui Arhimede de Dumitru Solomon, etc. A colaborat cu Teatrul de Revistă, Teatrul Meu. A debutat în cinematografie în 1963, cu pelicula Liniște, urmată de Dragoste la zero grade, Camera albă, Asediul, Aventuri la Marea Neagră, Porțile albastre ale orașului, Toate pînzele sus, Acțiunea Autobuzul, Secretul lui Bachus, Sosesc păsările călătoare, Coana Chirița, Secretul lui Nemesis, Harababura. La ediția din 2010 a Galei Comediei Românești i s-a decernat Premiul de Excelență pentru întreaga carieră

Dumitru Rucăreanu – Calea Victoriei

1939 – Prima audiție a Suitei a III-a pentru orchestră Săteasca de George Enescu

Prima audiție absolută a avut loc la New York, sub conducerea lui George Enescu, la 2 februarie 1939. În același an, a avut loc și prima audiție în România, în interpretarea Orchestrei Filarmonicii „George Enescu”, în 26 octombrie, dirijată de autor

George Enescu – Suita a III-a pentru orchestră „Săteasca” • Orchestra Radio-Televiziunii Române, Dirijor Constantin Silvestri

1945 – S a născut Constantin Munteanu

26 octombrie 1945, Fedeleșeni–Strunga, Iași

Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1976, membru al Uniunii Cineaștilor (1993). A absolvit Facultatea de Fizică a Universității din București (1969). A fost fizician la Combinatul de Fire și Fibre Sintetice din Săvinești, director al Bibliotecii Județene Neamț, președinte al CPUN al Municipiului Piatra-Neamț, consilier șef la Inspectoratului pentru Cultură al Județului Neamț, din nou fizician la Fibrex S. A. Săvinești. A debutat cu parodii în revista Amfiteatru în 1969, editorial, cu romanul Zaruri de cretă. (1976). În aproape patru decenii a scris și a publicat opt romane: Ziua magnoliilor viscolite, Cursa rapidă, Teona, Zodia bâlciului, Lacrimile tăcerii; opt piese de teatru: Valea râsului, Iubirea mea cu zurgălăi, Dincolo de munte, Florile amintirilor noastre; douăsprezece scenarii pentru teatru radiofonic: Trenul din zori, Dosarul cu sânziene, Vântul de februarie, Vorbește-mi de tata, Poeme pentru schimbul trei și scenariul pentru film Sezonul pescărușilor.

1946 – S-a născut Dinu Tănase

26 octombrie 1946, Târgu Ocna, Bacău

Regizor de film și scenarist, ocazional producător și director de imagine. A fost directorul Festivalului Indie al producătorilor de film independenți (IPIFF – Independent Producers Indie Film Festival). Dintre filmele regizate: Trei zile și trei nopți, Doctorul Poenaru, Întoarce-te și mai privește o dată, La capătul liniei, Emisia continuă, Damen Tango, Portrete în pădure, Cine a ucis Crăciunul?. A scris scenariul pentru Doctorul Poenaru, Portrete în pădure, pentru care a semnat și montajul, Cine a ucis Craciunul?. A realizat imaginea pentru filme memorabile ca: Prea mic pentru un razboi atat de mare, Apa ca un bivol negru, Ilustrate cu flori de câmp, Prin cenușa imperiului, Călătoria lui Gruber.

1949 – S-a născut Corina Chiriac

26 octombrie 1949, București

Cântăreață de muzică ușoară, compozitoare, actriță, textieră, realizatoare de emisiuni de televiziune. Provine dintr-o familie de muzicieni – tatăl, compozitorul Mircea Chiriac și mama, pianista Elisabeta Chiriac au fost profesori la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București. Copil fiind, a studiat pianul la început cu mama sa, apoi cu pianista Rodica Suțu, a studiat apoi vioara cu George Manoliu, Petre Munteanu și Ilarion Ionescu-Galați. În 1965 a debutat radiofonic la Casa de cultură a studenților din București, în cadrul concursului Debuturi și a câștigat premiul de popularitate al celui mai tânăr concurent. A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, clasa actorie cu Constantin Moruzan și Mihai Mereuță și regie cu Mony Gellelter și Adriana Piteșteanu. A debutat la Teatrul de comedie din București, cu un rol secundar în piesa Sfântul de Eugen Barbu, în regia Sandei Manu. A fost una dintre solistele de mare succes din muzică ușoară din anii ’70 și ’80. A reprezentat România la a IV-a ediție a Festivalului Internațional „Cerbul de aur” de la Brașov, unde a obținut din partea juriului internațional Cerbul de bronz, intrepretând melodiile Inimă nu fi de piatră (Edmond Deda) și Va veni o clipă (Paul Urmuzescu)

Corina Chiriac – Strada Speranței

1949 – S-a născut Dumitru Radu Popa

26 octombrie 1949, București

Eseist, prozator, critic literar și publicist. A absolvit în 1972 Facultatea de Filologie a Universității București. A devenit în 1989 Master of Science al Universității Columbia (New York). A frecventat cenaclurile literare Atlantida și Junimea din București. A fost redactor la revistele Amfiteatru, Tribuna României, la Editura Albatros, a lucrat în redacția revistei Tribuna României. Debutul editorial are loc în 1980 cu eseul critic Antoine de Saint-Exupery: Aventura conștiinței. Colaborează cu eseuri și cronică literară la: Amfiteatru, Tribuna României, România literară, Luceafărul, Echinox, Ramuri, Cahiers roumains d’etudes litteraires, Caiete critice, s.a. A colaborat cu cronici culturale la radio BBC. În 1986 s-a stabilit la New York. A scris romane: Zilele săptămânii, Vara oltenilor, Împăratul norilor

1955 – S-a născut Nicolae Furdui Iancu

26 octombrie 1955, Poiana–Sohodol, Alba

Cântăreț de muzică populară. A studiat la Institutul pedagogic, secția română-franceză, din Oradea iar mai târziu, a absolvit Facultatea de Psihologie și Asistență Socială din cadrul Universității de Vest din Timișoara. A lucrat în învățământ până în 1989. A debutat la sfârșitul anilor ’70, la Festivalul de Folclor din Drobeta Turnu-Severin, unde a câștigat premiul I, prima apariție televizată a fost, în cadrul emisiunii Tezaur folcloric. A înființat în anul 1987 la Alba-Iulia grupul folcloric Crai Nou

Nicolae Furdui Iancu – La omul cu suflet bun

1959 – S-a născut Aurel Moldoveanu

26 octombrie 1959, Bordești, Vrancea

Solist, compozitor de muzică folk, pop. A urmat Conservatorul din București, secția Pedagogie muzicală. A debutat în Cenaclul Flacăra la Galați, cu Dacă tu ai disparea. În 1996 debutează la televiziune, la TVR 1, în emisiunea Muzica pentru toți ci primul videoclip, Elegie de toamnă și scoate primul album de colinde, Colindul Colindelor, produs de casa de discuri Electrecord

Aurel Moldoveanu – La plecarea ta

1960 – S-au stabilit relații diplomatice între România și Cuba la rang de ambasadă

În timpul primei vizite a unei delegații guvernamentale românești la Havana, conduse de Gheorghe (Gogu) Rădulescu, ministrul Comerțului Exterior, a fost semnat un Comunicat comun privind stabilirea oficială a relațiilor diplomatice bilaterale, la rang de ambasadă „în scopul unei mai bune cunoașteri reciproce și pentru a contribui la dezvoltarea relațiilor multilaterale între cele două țări”. Tot atunci au mai fost încheiate un Acord de schimburi comerciale și de plăți, un Protocol de colaborare tehnico-științifică, precum și primul Acord de colaborare culturală, valabil și în prezent

1964 – S-a născut Elisabeta Lipă

Elisabeta Oleniuc, 26 octombrie 1964, Suceava

Canotoare. A debutat la vârsta de 19 ani la Jocurile Olimpice de vară de la Los Angeles, California. A obținut 5 medalii de aur, 2 de argint și una de bronz la șase olimpiade, a fost de 25 ori campioană a României. În anul 2000, a fost declarată cea mai bună canotoare a secolului XX de către Federația Internațională de Canotaj. Este maestră emerită a sportului. În prezent este președinte al Federației Române de Canotaj și președinte al Clubului Sportiv Dinamo București

1972 – S-a născut Andi Moisescu

26 octombrie 1972, București

Jurnalist, realizator și prezentator TV. Este absolvent al Facultății de Matematică din cadrul Universității din București. A devenit celebru la un concurs de pe postul Radio Unifan. Prima sa apariție a fost la Radio Costinești apoi la Fun Radio și în final la Pro FM. Din 1996 a început să lucreze în televiziune. A lucrat alături de Florin Călinescu și alți oameni celebri din Pro TV, a realizat emisiunile Marcă Înregistrată, ApropoTV

1977 – În plenara C.C. al PCR s-au decis reguli de conduită în comunism

S-a hotarât adoptarea unui proiect de lege prin care li se interzicea românilor folosirea apelativelor „domnule”, „doamnă”, „domnișoară” în relațiile de muncă și li se impunea folosirea exclusivă a cuvintelor „tovarăș”, „tovarășă” sau „cetățean”, „cetățeancă”, din dorința de a exprima egalitatea supremă între oamenii muncii ai Republicii Socialiste  🙂

1980 – S-a născut Cristian Chivu

26 octombrie 1980, Reșița

Fotbalist. Și-a început cariera profesionistă în fotbal la echipa CSM Reșița, a jucat ca fundaș central sau fundaș stânga la Universitatea Craiova, Ajax Amsterdam, AS Roma, Internazionale Milano, a fost component al echipei naționale de fotbal a României între anii 1999–2011, fiind și căpitanul acesteia în 50 de meciuri

1987 – A fost inaugurat Canalul Navigabil Poarta Albă–Midia Năvodari

Este ramura nordică a Canalului Dunăre-Marea Neagră. Are lungimea de 27,5 km, patru hectare de platformă și o adâncime minimă de 4,25 m. Cele mai importante puncte de pe traseul său sunt ecluzele de la Ovidiu și Năvodari și porturile Ovidiu și Luminița. Primul port a fost amplasat lângă ecluza Ovidiu, la km 11 pe malul drept al canalului. Inițial, canalul a fost început prin munca forțată prestată de deținuții politici din lagărul de la Capul Midia, transformat în a doua jumătate a anilor 1960 în șantier național al tineretului și apoi închis. În noiembrie 1982, s-a reînceput întocmirea documentatiei tehnice pentru ramura nordică a Canalului Dunăre–Marea Neagră, în vederea realizării Canalului Poarta Albă–Midia Năvodari. Construcția propriu-zisă a început în 1983 și a fost finalizată în octombrie 1987, fiind deschis navigației la 26 octombrie 1987

1991 – Mormântul Eroului Necunoscut a fost readus și înhumat în Parcul Carol

Sicriul cu osemintele eroului necunoscut a fost din nou reinstalat în Parcul Libertății (Carol), de unde a fost mutat în anul 1957 și dus la Mărășești. În baza Hotărârii Guvernului nr. 666/20 septembrie 1991, Eroul Necunoscut a fost exhumat și, pentru o lună, a fost depus în interiorul Mausoleului de la Mărășești, lângă sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, după care a fost depus în Parcul Carol

2007 – A încetat din viață Nicolae Dobrin (26 august 1947, Pitești – 26 octombrie 2007, Pitești)

Unul dintre cei mai mari fotbaliști români, un maestru al driblingului și al fentei, un model în executarea paselor și a loviturilor libere, maestru emerit al sportului. A cucerit de trei ori, în 1966,1967 și 1971, titlul de cel mai bun fotbalist al țării

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „26 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: