Istoria României România frumoasă Today's Memory

28 Octombrie în istoria românilor

Foto: Biserica Sfântul Gheorghe de la curtea domnească din Hârlău


1492 – S-a terminat construirea bisericii cu hramul Sfântul Gheorghe de la curtea domnească din Hârlău

Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău, ctitorită de Ștefan cel Mare, a fost construită în mai puțin de cinci luni. Acest lucru este atestat de pisania scrisă în limba slavonă cu următorul text: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit acest lăcaș întru numele sfântului și slavitului mare mucenic și purtător de biruință Gheorghe, care s-a și început a se zidi în anul 7000 (1492), luna mai 30 și s-a sfârsit în același an, luna octombrie 28, iar al domniei sale în anul al 30 si șasele curgator”. Este primul monument moldovenesc cu pictură exterioară

1867 – S-a născut George Udrischi

28 octombrie 1867, Fălticeni – 24 decembrie 1958, București

Medic chirurg de medicină veterinară, membru de onoare (din 1946) al Academiei Române. Între 1886–1892 a studiat la Școala superioară de medicină, iar în anii următori, la aceași școală a avut mai multe funcții didactice: șef de lucrări, profesor suplinitor, profesor. S-a specializat la Berlin, Paris și Bruxelles, unde a lucrat alături de profesori precum Fröhner, Henrick, Almy. A fost membru al Academiei veterinare din Paris, membru corespondent al Societății de medicină veterinară din Berlin. Creatorul unei puternice școli veterinare românești, s-a remarcat prin faptul că a fost primul chirurg din lume care a amputat unul din membrele anterioare la cal, totodată a imaginat o proteză funcțională pentru membrul amputat. Lucrările sale de specialitate au accentuat diferite aspecte chirurgicale veterinare, printre care pot fi enumerate: anestezia cu stovaină, studierea unor antiseptice (bacilol, protargol, tonoform), a imaginat mai multe tehnici operatorii originale în tratarea herniei, calculozei veziculare, malformațiilor digestive. Din lucrările sale: Operațiunea criptorchidiei la cal, Amputation du membru anterieur chez le cheval, prothese orthopedique, Patologie chirurgicală.

1880 – Decretul de înființare a Cassei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie

A fost publicat în Monitorul Oficial nr. 242/1880. Casa de Depuneri și Consemnațiuni și-a schimbat denumirea în Cassa de Depuneri, Consemnațiuni și Economie

1906 – S-a născut Dimitrie Mangeron

15/28 noiembrie 1906, Chișinău – 27 februarie 1991, Iași

Matematician, membru corespondent (din 1990) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe (secția matematici) a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, în anul 1930 și a fost oprit să lucreze, inițial asistent, apoi șef de lucrări, conferențiar și profesor titular definitiv (1941). A obținut titlul de doctor în matematică la Universitatea din Neapole în anul 1932, cu teza Sopra un problema al contorno per un’equazione differenziale alle derivate parziale di quatro ordine con le caratteristiche reali doppie. A urmat scurte cursuri de specializare la Institutul de matematică al Universității din Göttingen, devenind doctor docent în științe în 1956. A fost șeful catedrei de mecanică și mecanisme, al Catedrei de matematică de la Institutul Politehnic din Iași până în anul 1979 și coordonatorul Buletinului Institutului Politehnic din Iași. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv o monografie amplă în 3 volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul său principal de interes științific. A avut preocupări în domeniul ecuațiilor diferențiale, neliniaritate, robotică, astronautică ș.a. Era poliglot, citea în 10 limbi și publica în 6. A atras admirația studenților de pretutindeni. A fost membru a peste 25 de societăți științifice internaționale din Anglia, Austria, Canada, Franța, Elveția, India, Italia, Japonia, RDG, RFG, SUA, Suedia, URSS, inclusiv a Societății Americane de matematică, a Societății Internaționale de astronautică ș.a. A predat cursuri postuniversitare în Franța, R.F.G., Austria, Canada, SUA și Spania, în limbile țărilor respective

1916 – A doua bătălie de la Oituz

Luptă între forțele române (Grupul Oituz, comandant general de brigadă Eremia Grigorescu – format din Divizia 15 Infanterie, întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie și Divizia 8 Infanterie) și forțele germano–austro-ungare (Grupul von Gerok, comandat de generalul Friedrich von Gerok – format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, între 28 octombrie/10 noiembrie–2/15 noiembrie, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 8 bavareză). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării forțelor centrale de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române

1918 – A murit Constantin Giurescu (10 august 1875, Chiojdu, Buzău – 15/28 octombrie 1918, București)

Istoric, conferențiar de istoria modernă a românilor la Facultatea de Litere a Universității din București, membru titular al Academiei Române

1920 – Semnarea Tratatului de la Paris

După o lungă și complicată tergiversare, unirea Basarabiei cu România a fost recunoscută de jure prin Tratatul semnat la Paris, în ziua de 28 octombrie 1920, între Franța, Imperiul Britanic, Italia și Japonia pe de o parte și România, pe de altă parte. Cuprinzînd un preambul și nouă articole, textul tratatului stipula, în primul articol, că „Înaltele Părți Contractante declară că recunosc suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa pînă la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina și Basarabia, și acest vechi hotar”. Următoarele articole precizau modalitățile de stabilire a frontierei pe teren, respectarea drepturilor minorităților, modalitățile de dobîndire și renunțare la cetățenia română, trecerea gurii Chiliei sub jurisdicția Comisiei Europene a Dunării și asumarea de către România a părții proporționale ce revine Basarabiei din datoria publică a Rusiei, precum și din celelalte angajamente financiare ale statului rus.Problema ratificării acestui tratat a generat noi complicații în atît de dificila „chestiune basarabeană”. În 1922, Tratatul a fost ratificat de către România și Marea Britanie, iar peste doi ani de către Franța. În martie 1927, după semnarea unor aranjamente comerciale și a unui Pact de amiciție și colaborare cordială între România și Italia, a intervenit și ratificarea de către această țară a tratatului pe care-l semnase în urmă cu cinci ani. Încheind un acord cu U.R.S.S., în ianuarie 1925, cu privire la insula Sahalin, Japonia a preferat menținerea unor bune relații cu Moscova, și, în consecință, nu a ratificat niciodată tratatul din 1920. Lipsa ratificării Japoniei a determinat ca un tratat care prevedea, în mod expres, că va intra în vigoare după depunerea ratificării de către toate statele semnatare, să fie lipsit de eficiență din punct de vedere juridic. În plus, nerecunoașterea de către Uniunea Sovietică a Tratatului din 1920 (deși în text se prevedea chiar aderarea Rusiei Sovietice la acest act) a făcut ca acesta să aibă doar o valoare morală

1920 – S-a născut Valentina Rusu-Ciobanu

28 octombrie 1920, Chișinău

Artistă plastică basarabeană. A urmat Școala de Arte din Chișinău (1938–1940) și a frecventat Academia de Arte Plastice din Iași (1942–1944). Creația sa se remarcă atât prin mijloacele expresive, considerate de critici neconvenționale, inovatoare, cât și printr-o profundă notă poetică. A avut expoziții personale la Chișinău (1961, 1984, 2000), a participat la numeroase expoziții internaționale la Moscova, Sofia, Warșovia, Montreal, București, în Irak și Siria. A fost laureată a Premiului de stat, Artist al poprului din RSSM, Maestru Emerit în Artă, etc.

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/06/09/rusu-ciobanu-valentina/

1926 – S-a născut Emil Băcilă

28 octombrie 1926, Blaj – 31 Mai 1990, Cluj-Napoca

Pictor, grafician, artist decorator, profesor universitar. A sudiat la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1948–1954) și a urmat o specializare la Academia Belle Arte – Pietro Vanucci, Perugia, Italia (1965). A debutat expozițional la Regionala clujeană de artă (1953). A devenit cadru didactic la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, a avut 6 expoziții personale la Cluj și Botoșani, a participat frecvent la expoziții regionale, județene și republicane cu lucrări de pictură și artă decorativă, la expoziții de grup, la Cluj, București, Bistrița, Aiud, Dej, Petroșani, Hunedoara, Timișoara. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Cluj. A fost distins cu ordinul Meritul Cultural cl. a V-a (1968)

Biografie ilustrată: http://www.emilbacila.com/

1928 – S-a născut Ion Mihai Pacepa

28 octombrie 1928, București

General de securitate, fost șef adjunct al Departamentului de Informații Externe (spionaj) a României comuniste și consilier personal al președintelui Nicolae Ceaușescu. În anul 1978 el a cerut azil politic în Statele Unite, unde a lucrat pentru comunitatea de informații a SUA în diferite operații împotriva fostului bloc sovietic. Guvernul american a descris activitatea lui Pacepa ca „o importantă și unică contribuție adusă Statelor Unite”. Pacepa este acum cetățean american și trăiește în SUA

1929 – Prima transmisiune în direct de la Ateneul Român la Radiodifuziunea Română

A avut loc cu ocazia Festivalului cehoslovac, organizat de Ziua Națională a Cehoslovaciei

1930 – S-a născut Eugen Mandric

28 octombrie 1930, Dângeni, Botoșani – 4 decembrie 2012, București

Publicist, scenarist și producător de film, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București (promoția 1952). A fost redactor-șef al revistei Cinema, director general al Studioului Cinematografic București și director al Casei de Filme 3, redactor la Studioul de filme documentare „Al. Sahia” din București, comentator și realizator de jurnale de actualități. A scris scenarii de film: Lupeni ’29, Buzduganul cu trei peceți, O lume fără cer. A comentat 4000 km peliculă pentru jurnale de actualități și filme documentare ale Studioului „Alexandru Sahia” (1961–1973)

1931 – Principele Nicolae s-a căsătorit cu Ioana Doletti-Săveanu

Principele Nicolae al României (3 august 1903, Sinaia – 9 iunie 1978, Lausanne) a fost cel de-al doilea fiu al regelui Ferdinand I și al reginei Maria, fratele mai mic al regelui Carol al II-lea. S-a căsătorit pe 28 octombrie 1931, la oficiul stării civile din comuna Tohani, județul Buzău, fără consimțămîntul regelui Carol II-lea al României, cu Ioana Doletti-Săveanu, fiica unui mic proprietar, Dumitrescu, fostă noră a politicianului liberal N.N. Săveanu. Căsătoria a creat un conflict cu Carol al II-lea, la cererea acestuia, mariajul fiind declarat nul de Tribunalul Ilfov în decembrie același an. Principele Nicolae nu a recunoscut decizia, ceea ce a condus în cele din urmă la decaderea principelui din drepturile de membru al Casei Regale și exilarea sa din România. Nicolae și-a continuat viața pînă la capăt alături de Ioana, sub numele de Nicolae Brana. Ioana (n. 1902), a murit la 17 februarie 1963, iar Nicolae s-a recăsătorit cu Theresa Figuita de Mello și a decedat la 74 de ani, fară urmași

Mai mult: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-a-stricat-o-femeie-relatiile-dintre-carol-al-ii-lea-si-fratele-sau

1931 – S-a născut Ilarion Ciobanu

28 octombrie 1931, Ciucur, Tighina/Cimișlia, Republica Moldova. – 7 septembrie 2008, București

Celebru actor de film, ocazional regizor. A copilărit la Constanța, la 12 ani a intrat băiat de prăvălie, după care o urmat „o lungă caravană de meserii: hamal, țăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, șofer, marinar, pescar” până în 1958, când a intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, pe care însă nu l-a absolvit, pentru că a avut de ales între a face Setea sau a urma institutul. În anii ’50 a avut și o carieră de rugbist, a început la Știința București, apoi la Dinamo București, unde a cunoscut consacrarea ca sportiv și la Progresul București. Jucător de linia a II-a, era socotit atunci un înaintaș de temut, greu de trecut, pe cât de dur în sensul bun al cuvântului, pe atât de corect. A fost singurul actor român care s-a dedicat în totalitate filmului. A semnat, de asemenea, regia a două filme. După debutul în Setea au urmat mai bine de 50 de filme în care a deținut roluri principale: Poveste sentimentală, Răscoala, Columna, Mihai Viteazul, Cu mîinile curate, Ultimul cartuș, Toate pînzele sus, Avaria, Râdeți ca-n viață, O vară cu Mara, Crucea de piatră, Terente, regele bălților

Cu mîinile curate (1972)

1936 – A încetat din viață Bogdan Amaru (Alexandru Pârâianu; 12 aprilie 1907, Budele, Vâlcea – 28 octombrie 1936)

Prozator, dramaturg, eseist

1938 – S-a născut Mircea Nicolae Rusu

28 octombrie 1938, Brașov

Critic, cercetător și istoric literar. A studiat la Școala Medie Tehnică de motoare auto-aero din București, transferându-se la Liceul de Aviație al Ministerului Forțelor Armate, unde era deja angajat. În anul 1964 a devenit licențiat al Facultății de Filosofie a Universității din București, secția de filosofie generală și ziaristică. A debutat în ziarul Drum nou din Brașov (1962), cu reportaje, recenzii și cronici de filme. A fost de tânăr muncitor, magazioner, proiectant și constructor în domeniul aviației la Brașov, coleg de atelier cu Ludovic Spiess; apoi a fost instructor de aeromodele la Palatul Pionierilor din Brașov, funcționar al Uniunii Scriitorilor, la București, tehnoredactor, redactor la Secția de critică, unde, mai târziu a devenit șef al respectivei Secții a revistei Luceafărul. În 1983 a fost dat afară din presă de Eugen Florescu și colaboratorii lui pentru curajul de a refuza să scrie articole festiviste și omagiale. A debutat editorial în 1969 cu volumul Utopica. A susținut rubrica de istorie literară la Săptămâna, a condus cenaclul literar al revistei Amfiteatru. A semnat sute de studii și cronici în revistele Luceafărul, Viața studențească, Amfiteatru. Din 1992 s-a stabilit în Statele Unite unde a fost redactor-șef al revistei de cultură și spiritualitate românească Lumină lină (Gracious light) din New York. Aici a publicat numeroase reportaje, eseuri, unele traduse și în limba engleză. De asemenea, a semnat prefețe la volume de Silvia Cinca și Cristian Petru Bălan

1948 – Suprimarea Bisericii Române Unite cu Roma

Prin decretul lege nr. 177/4 august 1948 pentru regimul general al cultelor religioase, Guvernul a stabilit că toate cultele catolice din țară vor putea funcționa legal numai în baza Statutului de organizare, conducere și administrare al Cultului catolic de toate riturile din România, supus aprobării. Proiectul de statut urma să fie întocmit de către cultul religios respectiv, iar aprobarea o acorda Guvernul. În urma interzicerii Bisericii Române Unite s-a făcut încă o încercare și, în baza numitului decret lege, Cultul Catolic de toate riturile din România, latin, bizantin, armean și rutean a întocmit un statut comun, care, la 27 octombrie 1948, a fost înaintat Ministerului Cultelor, însoțit de o adresă, semnată, în numele episcopatului catolic, de către episcopii Dr. Iuliu Hossu, greco-catolic și Márton Áron, romano-catolic. Statutul nu a fost aprobat, iar ministrul Teohari Georgescu a dispus arestarea episcopilor greco-catolici din România și suprimarea Bisericii Române Unite cu Roma

1952 – A încetat din viață Mircea Vulcănescu (3 martie 1904, București – 28 octombrie 1952, închisoarea Aiud)

Economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică, condamnat de un tribunal din România pentru crime de război (a făcut parte din Guvernul Ion Antonescu)

1955 – S-a născut Viorica Zaharia

28 octombrie 1955 – 7 februarie 2015

Pictoriță. Afost absolventă a Facultății Luceafarul din Bucuresti, clasa profesorilor Ilie Boca și Teodor Moraru și licențiată a Facultății de Arte, București, secția Pictură. În anul 2000 a devenit membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Bacău, Secția Pictură

Biografie ilustrată: http://violetabluemoon.blogspot.com/2009/10/picturi-viorica-zaharia.html

1965 – A încetat din viață Lucian Grigorescu (1 februarie 1894, Medgidia – 28 octombrie 1965, București)

Pictor postimpresionist, apreciat ca fiind cel mai latin dintre pictorii români, membru corespondent al Academiei Române

1971 – S-a născut Roxana Briban

28 octombrie 1971, București – 20 noiembrie 2010, București

Soprană, solistă a Operei Naționale București (2000–2009) și colaboratoare a Operei de Stat din Viena (2003–2010). A fost solistă a Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, încă de la vârsta de 6 ani, cu care a susținut peste 300 de concerte în țară și în străinătate. A absolvit Universitatea de Muzică din București la clasa profesoarei universitare Maria Slătinaru-Nistor în anul 2000. Imediat după absolvire, a debutat ca solistă a Operei Naționale din București, cu rolul Contesei din opera Nunta lui Figaro de W.A. Mozart. Începutul carierei internaționale afost marcat de debutul la Wiener Staatsoper, în anul 2003, cu rolul Micaela, din opera Carmen de Georges Bizet. De atunci, soprana româncă a devenit invitat permanent al scenei vieneze, încheind contracte până în stagiunea 2009–2010. A rămas fidelă scenei bucureștene în timp ce a fost invitată în teatre precum Volksoper Wien, Deutsche Oper Berlin, Theatre Capitole du Toulouse, Teatro Municipal Santiago de Chile și Het Muziektheater din Amsterdam, la Zurich, la Roma, Dresda, Madrid, Atena, Bangkok, Singapore sau Seul și unde a avut prilejul de a fi alături de dirijori renumiți precum Marco Armiliato, Adam Fischer, Rafael Fruhbeck de Burgos, Michail Jurowski , Zubin Mehta, Seiji Ozawa, Marc Piollet, Peter Schneider, Vjekoslav Sutej, regizori ca Michael Hampe, Robert Wilson și artiști celebri precum Agnes Baltsa, Giuseppe Filianoti, Ferruccio Furlanetto, Franz Grundheber, Ildiko Raimondi, Michael Schade, Stephania Toczyska. În octombrie 2009, a cântat pentru ultima oară la Opera de Stat din Viena, interpretând rolul Contesei Almaviva din opera Nunta lui Figaro. Ultima apariție în fața publicului a avut loc la Varșovia, în Polonia, pe data de 1 decembrie 2009, cu ocazia Zilei Naționale a României. După aproape un an de inactivitate profesională, motivată de întreruperea angajamentului fix pe care îl avusese cu Opera Națională București, încă din anul 2000, pe fondul cererilor de reziliere a contractelor internaționale primite în decurs de un an, artista a decis să-și pună capăt zilelor

Giuseppe Verdi – Il Corsaro Non so le tetre immagini

1974 – A încetat din viață Ion Huber-Panu (15 februarie 1904, București – 28 octombrie 1974, București)

Inginer geolog, membru corespondent al Academiei Române

1981 – A încetat din viață Eugen Pora (13 iunie 1909, Bunești, Brașov – 28 octombrie 1981, Cluj-Napoca)

Zoolog, ecofiziolog și oceanograf, membru corespondent al Academiei de Științe din România și membru titular al Academiei Române

1991 – A încetat din viață Ilie G. Murgulescu (27 ianuarie 1902, Cornu, Dolj – 28 octombrie 1991, București)

Chimist, profesor universitar, rector al Institutului Politehnic Timișoara și al Universității din Bucuresti, membru titular și președinte al Academiei Române

1997 – A fost inaugurat primul hotel de cinci stele din România, Athénée Palace Hilton București

Hotelul a fost construit între 1912–1914, după planurile arhitectului francez Theophile Bradeau, pe locul unde cu un secol în urmă se afla Hanul Gherasi. A fost prima clădire cu mai multe etaje din București, dar și prima clădire cu structură din beton armat. Fațada sa era una în stil clasic, bogat decorată cu stucaturi. Când s-au finalizat lucrările, la 1914, avea 149 de camere și 10 apartamente decorate în stilul Ludovic al XIV-lea. A fost extins în 1936 și în 1965. Închis în 1994, Athénée Palace a fost cumpărat la licitație de către Hilton Worldwide, una din cele mai vechi și extinse lanțuri hoteliere din lume, care a început o renovare și extindere de 42 milioane dolari, redeschizând hotelul ca Athénée Palace Hilton. A fost inaugurat la 28 octombrie 1997, iar la data de 14 mai 1998 a fost inclus în rețeaua de hoteluri Hilton

1999 – A încetat din viață Dinu Giurgiu (22 septembrie 1943, Sibiu – 28 octombrie 1999)

Compozitor de muzică ușoară, trompetist, dirijor, pedagog

2001 – A încetat din viață Ion Popescu-Negreni (2 ianuarie 1907, Negreni, Olt – 28 octombrie 2001, București)

Pictor, profesor la Institutul de Arte Plastice din București

2003 – A încetat din viață Emilia Petrescu (12 mai 1925 – 28 octombrie 1991)

Soprană, solistă și membră a cvartetului vocal al Filarmonicii „George Enescu” din București, arta sa a strălucit pe scene din România, dar și din Germania, Franța, Elveția, Cehia și SUA

2008 – A încetat din viață Dina Cocea (27 noiembrie 1912, București – 28 octombrie 2008, București)

Actriță de teatru și film cu o prestigioasă activitate la Teatrul Național București și Teatrul Național Radiofonic, având apariții rare, dar memorabile, pe micul sau marele ecran

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #GeorgeUdrischi #DimitrieMangeron #IlarionCiobanu #RoxanaBriban

0 comentarii la „28 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: