Istoria României România frumoasă Today's Memory

29 Octombrie în istoria românilor

Foto: A început domnia lui Constantin Brâncoveanu în Țara Românească


1497 – Lupta de la Lențești

Conflict moldo-polon care a avut loc în contextul retragerii oștilor conduse de regele Ioan Albert (1492–1501) după expediția acestuia în Moldova și înfrângerea de la Codrii Cosminului. La Lențești (Bucovina/Ucraina) o mică oaste de moldoveni, condusă de vornicul Boldur, a biruit un detașament de 600 de cavaleri timis de cneazul Konrad de Mazovia: „duminică, octombrie 29, au bătut și acea oaste, din mila lui Dumnezeu și cu norocul lui Ștefan voievod. Și a fost și acolo măcel mare în acea zi între leși de armele moldovenești și a căzut și acolo multă oaste leșească, în locul numit satul Lențeștii” (Cronicile slavo-române). În consecință, pentru a ușura retragerea polonilor, Ioan Albert, regele Poloniei, a fost silit să încheie un tratat de pace cu Ștefan cel Mare

1688 – A încetat din viață Șerban Cantacuzino (1640 – 29 octombrie/8 noiembrie 1688, București)

Domnul Țării Românești (1678–1688). A participat alături de armatele otomane la asediul Vienei din 1683, a introdus porumbul în Țara Românească, a susținut înființarea mai multor ateliere de tipărit (tiparnițe), iar sub auspiciile sale a apărut în 1688 faimoasa Biblie românească de la București

1688 – A început domnia lui Constantin Brâncoveanu în Țara Românească

Constantin Brâncoveanu (1654 – 15/26 august 1714) a fost Domn în Țara Românească în perioada 29 octombrie/8 noiembrie 1688 – 24 martie/4 aprilie 1714. A acces la tron după moartea lui Șerban Cantacuzino (1640–1688), având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. Într-o scrisoare către egumenul mânăstirii Brâncoveni, prin care cerea o contribuție la plătirea ploconului împărătesc, Constantin Brâncoveanu se pronunța asupra alegerii sale ca domn: „Ne-am ridicat domn iar domnia mea aceasta nu aș fi pohtit, că știe sfinția ta că de nici unele lipsă n-am fost ci ca un domn eram la casa mea […] și pentru ca să vină nișcari străini domni asupra țării și a săracilor să-i necăjească fără milă și să pustiască țara, pentru aceia am luat domnia mea jugul acesta asupra domniei mele”. În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele. În politica externă, Brâncoveanu a acționat cumpătat, evitând să se poziționeze decisiv în tabăra imperială, și-a cumpărat bunăvoința turcilor, plătind regulat dările și vărsând sume uriașe sultanului și funcționarilor de la Constantinopol. Ținând agenți și spioni în toată Europa, era informat asupra știrilor de pe întregul continent și informa simultan taberele rivale. În ce privește Moldova, domnul muntean a intervenit în mod repetat în chestiunea domniei, în timp ce în Transilvania a exercitat o importantă influență culturală, prin răspândirea de tipărituri și ctitorirea de așezăminte religioase. A fost mazilit în aprilie 1714 și dus cu întreaga familie la Constantinopol, unde a fost torturat pentru a ceda turcilor toată averea sa. Constantin Brâncoveanu a fost executat pe 15 august 1714, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu ginerele său, sfetnicul Ianache Văcărescu

1772 – Congresul de pace ruso-otoman de la București

O etapă importantă în desfășurarea războiului ruso-otoman din 1768–1774 a fost perioada de armistițiu (19/30 mai 1772–9/20 martie 1773), când au avut loc congresele de pace ruso-otomane de la Focșani (27 iulie/7 august–28 august/8 septembrie 1772) și București (29 octombrie/9 noiembrie 1772–9/20 martie 1773). În total, în cadrul Congresului de la București au avut loc 36 de ședințe de tratative. La ultima ședință, desfășurată în 9/20 martie 1773, delegatul otoman Abdűrrezak Bahir Efendi (reis efendi) i-a comunicat delegatului rus A.M. Obreskov că a primit răspunsul Porții la ultimatumul transmis de Rusia la 4/15 februarie 1773. Răspunsul era de o deosebită fermitate. Poarta accepta doar cele zece articole de importanță secundară din cadrul proiectului rusesc de tratat, pe care delegatul său le aprobase în scris la București. Dar, în problemele esențiale, conducătorii otomani nu făceau practic nici o concesie Rusiei. Poarta solicita restituirea tuturor teritoriilor sale ocupate de armata rusă, oferind Rusiei o despăgubire de 40 000 de pungi (12 milioane ruble). De asemenea, Poarta cerea Rusiei să renunțe la cetățile Kerci, Yeni Kale, precum și la navigația corăbiilor rusești pe Marea Neagră, oferind în schimb o despăgubire suplimentară de 30 000 de pungi (9 milioane ruble). În aceste condiții, congresul de pace ruso-otoman de la București a eșuat. Nu s-a putut încheia un tratat de pace, iar negocierile au fost imediat întrerupte, soarta războiului urmând a fi decisă pe calea armelor

1866 – Carol I a primit firman de învestitură de la Poarta Otomană

Liderii otomani au ajuns la un compromis cu cei de la București, în privința formulării unui firman de învestitură pentru noul principe, impunându-i-se totuși acestuia din urmă vizita la sultanul de la Constantinopol, Abdul Aziz, pentru a i se remite oficial acest document, demers care trebuia să aibă semnificația unui omagiu vasalic al suveranului României față de sultan. În cursul vizitei la Istanbul (28–29 octombrie), Domnul Carol I a avut parte de o primire strălucită, fiind considerat membru al Casei domnitoare din Prusia, Hohenzollern, în a cea de-a doua zi a vizitei fiindu-i înmânat firmanul de învestitură

1875 – S-a născut Regina Maria a României

29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia – 18 iulie 1938, castelul Pelișor-Sinaia, Regatul României

Născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui de coroană, devenit ulterior regele Ferdinand I al României, mama regelui Carol al II-lea. A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor mama răniților. În perioada Conferinței de Pace de la Paris (1919) dar și după încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-media europeană. După moartea lui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran

Vizita Reginei Maria în SUA 1926

1875 – S-a născut Iuliu Prodan

29 octombrie 1875, Chiochiș, Bistrița-Năsăud – 27 februarie 1959, Cluj

Botanist, membru de onoare (din 1935) al Academiei de Științe din România și membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A studiat științele naturale la Universitatea din Cluj, pe care a absolvit-o în 1900. A fost profesor la liceele din Gherla, Năsăud, Eger, Sombor, profesor la catedra de botanică descriptivă și fitopatologie la Academia de înalte studii agronomice din Cluj-Napoca, azi Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară. A fost printre primii botaniști români care, în lucrările sale despre flora și vegetația României, a descris condițiile ecologice specifice plantelor și zonelor cercetate, pe baza datelor existente în literatură sau a observațiilor sale. Studiile privind Ecologia Plantelor halofile din România, comparate cu cele din Ungaria și șesul Tisei din Regatul SHS, constituie prima încercare de acest gen în literatura botanică românească

1880 – S-a născut Jean Alexandru Steriadi

29 octombrie 1880, București – d. 23 noiembrie1956, București

Pictor și grafician, profesor universitar, și membru de onoare (din 1948) al Academiei Române. A studiat la Școala de Belle Arte din București cu George Demetrescu Mirea (1896–1901), apoi la Academia Regală din München și ulterior la Paris. A condus Muzeul Aman, apoi Muzeul Kalinderu și a fost profesor la Școala de Arte Frumoase din București, inițiatorul și promotorul saloanelor de alb-negru în grafică, preocupat de compoziția de mari dimensiuni și de portret, demostrând o sensibilitate receptivă la vibrațiile sufletului uman. Pictura lui Steriadi, de o luminozitate delicat nuanțată, atestă asimilarea celor mai prețioase trăsături ale impresionismului. Desenator talentat, a fost autorul a numeroase portrete-schiță (în creion sau în peniță), care ating, în grafica românească, o culme a genului prin precizia caracterizării, spiritul de observație, umorul inteligent. Steriadi a practicat cu succes și litografia

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/steriadi-jean-alexandru-2/

1902 – S-a născut Silvia Dumitrescu-Timică

29 octombrie 1902, Craiova – 1 august 1999, București

Actriță de teatru și film. A jucat pe scenele de teatru timp de 75 ani, începându-și cariera la Teatrul Ventura și Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. A jucat și într-un număr mic de filme, în special de televiziune: Bădăranii, Furtuna, Sâmburele, Tren de plăcere, Micul infern. A primit anterior anului 1960 titlul de Artist Emerit și a fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a III-lea (1952) și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967)

Odessa in Fiamme (Odessa în flăcări, 1942) – Coproducție româno-italiană având ca subiect drama refugiaților din Basarabia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca și a ororilor comise de trupele NKVD-ului, filmul a fost interzis după ocuparea țării de către Uniunea Sovietică, iar protagoniștii acestuia aruncați în închisori. S-a păstrat doar versiunea italiană, fiind subtitrat în română

1905 – S-a născut Alice Săvulescu

29 octombrie 1905, Oltenița – 1 februarie 1970, București

Botanistă, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A studiat biologia la Facultatea de Științe a Universității din București, specializându-se în Microbiologie și Fiziopatologie la Columbia University, între 1931–1934, unde și-a susținut teza de doctorat, în 1934. Revenită în țară, s-a angajat la Institutul de Cercetări Agronomice, secția de Fitopatologie, devenind colaboratoarea soțului ei, Traian Săvulescu, reputat cercetător în domeniul ciupercilor microscopice care parazitează plantele. A condus secția din 1949, după plecarea acestuia. Din 1957 a devenit director adjunct al Centrului de Cercetări Biologice, numit, din 1960, Institutul de Biologie „Traian Săvulescu”, iar din 1959 deține aceeași funcție și la Laboratorul de Morfologie Animală. A făcut cercetări în domeniul fitopatologiei și entomologiei la Institutul de Cercetări Horti-Viticole, constituit în 1957, angrenând toți specialiștii din institutele de profil. A studiat anumite ciuperci parazit care atacau masele plastice și documentele vechi și a colaborat la zeci de lucrări referitoare la fiziologia ciupercilor, boli sau dăunători ai plantelor, radiobiologie și utilizarea izotopilor radioactivi în agricultură. Rezultatele cercetărilor sale s-au concretizat în publicarea, singură sau în colaborare, în peste 150 de lucrări. A fost membră în Societatea de Științe Biologice (vicepreședintă), Comisia de Radiologie a Academiei RPR, Academia de Științe din New York, Societatea Internațională de Științe ale Naturii. Ieșind din cabinetul lui Nicolae Ceaușescu, care i-a comunicat că Institutul de Biologie va trece în subordinea Ministerului Agriculturii, a suferit o criză cardiacă pe culoarele Comitetului Central; dusă de urgență la spital, a încetat din viață

1913 – George Enescu a prezidat comisia însărcinată să acorde Premiul național de compoziție „George Enescu”

Lucrarea Scherzo de Dimitrie Cuclin a obținut Premiul „George Enescu” pentru compoziție în această primă ediție a competiției

Dimitrie Cuclin – Simfonia nr. 11 Partea a II-a, Scherzo

1916 – A doua bătălie de pe Valea Jiului

Bătălia, în care au fost angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane, s-a desfășurat la aproape două săptămâni de la Prima bătălie de pe Valea Jiului (29 octombrie/11 noiembrie–2/15 noiembrie 1916), încheiată cu victoria forțelor române. În urma analizei efectuate după prima bătălie, comandamentul forțelor germane a ajuns la concluzia că cel mai potrivit loc pentru forțarea Munților Carpați era tot Valea Jiului, având în vedere caracteristicile terenului și deficiențele dispozitivului de luptă al forțelor române, aflate într-un număr mic, dispuse pe un front de peste 30 de km, în detașamente izolate, care nu se puteau susține reciproc. A avut ca rezultat străpungerea apărării forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, prin trecătorile Surduc și Vâlcan și ocuparea orașului Târgu Jiu. A căzut la datorie generalul Ion Dragalina

1918 – S-a născut Ștefan Baciu

29 octombrie 1918, Brașov – 6 ianuarie 1993, Honolulu, statul Hawaii, SUA

Critic de artă, diplomat, eseist, memorialist, poet, profesor universitar, traducător și ziarist din diaspora, stabilit în Brazilia și apoi în Statele Unite ale Americii. A urmat Facultatea de Drept în București, a fost atașat de presă la Berna, de acolo a plecat la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, ca profesor, după care s-a stabilit în insulele Hawaii, la Honolulu. A debutat în anul 1933 în revista Răboj cu poezia Eu, care a apărut tradusă în limba germană în revista Klingsor, în același an. A fost redactor la reviste din București, ca Universul literar, Gândirea, Rampa, Bis, Arta nouă, etc. A publicat volume de poezie: Poemele poetului tânăr, Drumeț în anotimpuri, Cetatea lui Bucur, Analiza cuvântului dor, Poemele poetului singur, Peste o mie de catrene…

1924 – S-a născut Ioan Hăulică

29 octombrie 1924, Ipatele, Iași – 13 mai 2010, Iași

Medic, profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din Iași și membru titular (din 1994) al Academiei Române. În 1949, a absolvit Facultatea de Medicină, fiind repartizat în calitate de preparator la disciplinele de farmacologie și fiziologie din cadrul IMF Iași. Între 1953–1964, a lucrat ca cercetător în cadrul Institutului de Fiziologie „D. Danielopolu”, apoi s-a transferat conferențiar la Institutul de Fiziologie Normală și Patologică al Academiei Române din București, unde a lucrat ca cercetător științific, timp de 12 ani, și șef de sector. A urmat stagii de specializare în SUA, Austria, Polonia, URSS, Germania și Franța. În 1963, a ajuns doctor în științe medicale, revenind prin concurs conferențiar la disciplina de fiziologie a IMF Iași; cinci ani mai târziu a devenit doctor docent. A fost membru al Societății Internaționale de Studiu al Creierului, al Societății Europene de Chirurgie Experimentală, al Societății Europene de Studiu a Pinealei, al Federației Mondiale a Oamenilor de Știință, al Societății Internaționale de Științe Fiziologice, al Federației Europene de Fiziologie, etc. Timp de patru ani a condus Societatea Medicilor și Naturiștilor din Iași, apoi a fost membru fondator, vicepreședinte și apoi președinte de onoare al Societății Române de Științe Fiziologice. A studiat: fiziologia și farmacologia sistemului nervos vegetativ, studiul sistemului renina-angiotensina de origine extrarenală (creier, hipofiză, epifiză, cord, vase și glob ocular al mamiferelor); identificarea și rolul fibrelor nervoase purinergice din măduvă; trunchiul cerebral și hipotalamus; rolul modulator al endoteliului și oxidului nitric în reactivitatea vasculară; rolul epiteliului traheo-bronșic în reglarea bronhomotricității; rolul pinealei în reacții neuro-endocrino-metabolice de adaptare la stresul de diferite cauze, etc.

1930 – S-a născut Radu Cosașu

Oscar Rohrlich; 29 octombrie 1930, Bacău

Prozator și publicist, scenarist de film, unul dintre cei mai apreciați autori români de nuvele. A urmat un an de studii la Facultatea de Litere (1948–1949), de unde a fost recrutat pentru Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” (1952–1953). După 23 august 1944, Radu Cosașu pornise prin a fi un admirator sincer al socialismului real, pentru ca, după evenimentele din Ungaria din anul 1956 și, mai cu seamă, după Primăvara de la Praga, din 1968, să-și reconsidere ferm opțiunile. A început ca reporter la Revista elevilor, unde a și debutat în 1948, a continuat ca redactor la Scânteia tineretului, a lucrat ca frezor la Uzinele Timpuri Noi, a revenit ca redactor la Scânteia tineretului, de unde a fost concediat, după ce a lansat teoria „adevărului integral” la Congresul Tinerilor Scriitori (1956), susținând că literatura trebuie să înfățișeze adevărul integral și nu unul selectat tendențios, după o logică propagandistică, rămânând fără loc de muncă mai bine de un deceniu. A colaborat la diverse reviste și a publicat numeroase volume de nuvele sau romane (vezi ciclul Supraviețuiri ). A fost autorul a 3000 de articole publicate în reviste literare din țară și străinătate, precum și a 15 cărți de proză, dintre care menționăm: Logica, Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, August pe un bloc de gheață

1936 – S-a născut Miron Kiropol

29 septembrie 1936, București

Poet și pictor român stabilit în Franța din 1968. S-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din București, abandonată după doi ani (1955–1956). A frecventat asiduu, în schimb, Biblioteca Academiei. A fost arhivar într-o uzină, bibliotecar, corector la Gazeta literară. A debutat în Contemporanul cu poezia Soare cu Andersen (1963), iar debutul editorial a fost în 1967, cu volumul Jocul lui Adam. A colaborat la Gazeta literară, Secolul 20, Luceafărul, Orizont, Amfiteatru, Ateneu, și, în Franța, la Europa Liberă. Autor al antologiei Poeți francezi din secolul al XV-lea. Alte scrieri: Schimbarea la față, Dieu me doit cette perte, Apophtegmes de l’amour, Această pierdere, Solitudinea lui Eros, Povestea deviaționistului

1942 – S-a născut Doru Covrig

29 octombrie 1942, Deta Timiș

Sculptor stabilit în Franța din 1982. A studiat la Institutul Pedagogic, Facultatea de Desen, București, a fost un an profesor de desen, apoi a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, profesor Ion Irimescu (1972). A început să practice sculptura, dar și să modeleze manechine comerciale. A avut numeroase expoziții personale la Galeria Simeza, București, Scottish Sculpture Workshop, Lumsden, Scoția, Galeria Emergence, Bordeaux, Franța, Galeria City Thoughts, Amsterdam, Olanda, Centrul Cultural Român, Paris, Teatrul Național, București, Muzeul Banatului, Timișoara, Galeria Triade, Timișoara, etc., participări la expoziții de grup, simpozioane, tabere de sculptură, etc.

Biografie ilustrată: http://levurelitteraire.com/doru-covrig/

1944 – A început Operațiunea Budapesta

La operațiunea militară Budapesta, derulată între 29 octombrie 1944–13 februarie 1945, au participat, alături de forțele aliate, Armatele 1 și 4 Române, precum și alte mari unități române. Declanșată în ziua de 30 octombrie, ofensiva Corpului 7 armată român s-a desfășurat în prima etapă pe direcția Kapolna–Tortel. Marile unități române au reușit să rupă apărarea inamicului din fața capului de pod de la Alpar și, continuând ofensiva fără întrerupere ziua și noaptea, au ajuns în seara zilei de 3 noiembrie pe un aliniament la 3 km sud Cegled. În noaptea de 3/4 noiembrie, subunități ale Regimentului 3 roșiori au pătruns în interiorul localității Tortel, eliberând-o stradă cu stradă și casă cu casă. A urmat eliberarea localităților Abony și Cegled. În zilele de 13, 14 și 15 noiembrie luptele s-au intensificat, pe măsură ce frontul se apropia de Budapesta. Divizia 19 infanterie a eliberat localitatea Tapiosag, Divizia 2 infanterie a cucerit pădurea din zona sa de ofensivă, iar apoi a eliberat localitățile Tapiosuly și Koka, printr-un violent atac frontal. Rezistența germano-ungară era tot mai puternică, îndeosebi la flancul stâng al corpului, unde Divizia 19 infanterie a luat contact cu fâșia exterioară de apărare a Budapestei. La 5 decembrie, Corpul 7 armată român, având la dreapta Corpul 25 armată, iar la stânga Corpul 10 armată, ambele sovietice, după o pregătire de artilerie de 45 de minute, a asaltat fortificațiile Budapestei. La 30 decembrie, trupele române au atins periferiile capitalei ungare, între 1–15 ianuarie 1945, și au luptat în zonele Poșta Centrală, cazarma Franz Joseph, fabrica de cauciuc, Gara de Est, hipodrom, etc., eliberându-le pe fiecare în parte

1947 – S-a născut Alexandru Chira

29 octombrie 1947 Tăușeni, Cluj – 11 iulie 2011, București

Artist plastic, profesor universitar și teoretician. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, Secția Pictură, din Cluj (1966–1968) și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Secția Pictură (1968–1972), a fost Șef al Catedrei de Pictură, apoi Conferențiar universitar la Catedra de pictură al Facultății de Arte Plastice din cadrul Universității de Arte București, președinte al Fundației Culturale Alchira. A avut un număr impresionant de expoziții personale și de grup, atât în România, cât și în străinătate, printre care retrospectiva personală De-semnul interior, în 1992, la ArtExpo, la Centrul Cultural Român New York în 1984. În 1994, a început lucrul la Ansamblul Monumental De-semne spre cer, pentru ploaie și curcubeu, de la Tăușeni, considerat de critica de specialitate ca fiind cea mai importantă lucrare contemporană de această factură din România. A primit mai multe distincții și premii, printre care Ordinul Meritul Cultural în Grad de Comandor, acordat de Președinția României, în anul 2004, premiul Academiei Române, în 1996, premiul UAP. pentru pictură, în 1993 și în 1999

Biografie ilustrată: http://www.alexandruchira.ro/

1948 – Arestarea episcopul Iuliu Hossu în contextul suprimării Bisericii Române Unite cu Roma

La 21 septembrie 1948, Episcopul Iuliu Hossu a fost primit în audiență de premierul Petru Groza, care i-a propus scaunul vacant de mitropolit ortodox al Moldovei, dar episcopul a refuzat propunerea și i-a cerut lui Groza să dispună repunerea în posesie asupra Academiei Teologice din Cluj. El s-a opus trecerii forțate a credincioșilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă Română. La 1 octombrie a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la Cluj, cei 36 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei. În 29 octombrie, la ora 1:00, episcopul Iuliu Hossu a fost ridicat de către organele Securității de la locuința din București a fratelui său, ing. Traian Hossu. A fost dus la Dragoslavele și depus în Palatul de vară al Patriarhiei, transformat în lagăr, împrejmuit cu sârmă ghimpată și asigurat cu pază. Aici erau depuși și ceilalți episcopi greco-catolici, Valeriu Traian Frențiu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Vasile Aftenie și Ioan Suciu. Au fost transferați la Mănăstirea Căldărușani, transformată și ea în lagăr, unde au mai fost aduși și cei 25 preoți superiori, canonici, protopopi și profesori de Teologie, arestați în 28 octombrie 1948 și depuși la Mănăstirea Neamț, transformată și ea în lagăr, apoi la Penitenciarul din Sighetu Marmației și supuși unui regim de exterminare. Aici a fost contactat de Securitate și i s-a oferit, din nou, un scaun mitropolitan ortodox. L-a refuzat. În 1955, trei dintre episcopii supraviețuitori, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu și Ioan Bălan au fost transferați și fixați cu domiciliu obligatoriu la Curtea de Argeș. Episcopului Iuliu Hossu i s-a oferit, din nou, Mitropolia ortodoxă a Moldovei. A refuzat din nou, afirmând că el este greco-catolic. Datorită memoriilor redactate și expediate guvernului și difuzate, concomitent, în țară și străinătate, în 1956 au fost mutați la Mănăstirea de maici Ciorogârla, iar de acolo dispersați. Episcopul Iuliu Hossu și-a continuat viața în izolare la Mănăstirea Căldărușani până la sfârșitul vieții. Celebra zilnic Sfânta Liturghie și primea vizite, dar nu putea părăsi mănăstirea. Aici a primit vizita emisarului papal Giuseppe Chelli, care i-a adus vestea promovării, Cardinal in pectore, de către Papa Paul al VI-lea. Invitat să plece la Roma a refuzat să-și părăsească țara fără posibilitatea de a reveni

1949 – Au fost executați la Sibiu luptătorii anticomuniști din grupul Mr. Nicolae Dabija

În noaptea de 28/29 octombrie, sub directa supraveghere a locotenent-colonelului Gheorghe Craciun, șeful Securității din Sibiu, cei șapte partizani au fost ridicați din penitenciar la ora 4.40, pentru a fi executați, dar fără a li se spune motivul. La ora 5 au fost duși la locul execuției și așezați în linie. Lui Nicolae Dabija și lui Ioan Scridon li s-au citit ordinele de degradare, cel dintâi din gradul de maior în rezervă, iar cel de-al doilea din cel de plutonier în rezervă. De asemenea, tuturor condamnaților li s-a comunicat respingerea recursurilor. Toți au fost legați la ochi (maiorului Dabija nu i s-a îndeplinit dorința de a fi scutit de această „favoare”), după care au fost așezați pentru execuție. Condamnații au rostit diferite cuvinte înainte de a fi împușcati. Traian Mihălțan a spus: „Cu aceeași monedă vă vom plăti!”. Silvestru Bolfea a zis: „Doamne ajută!”. Nicolae Dabija a strigat: „Trăiască România!”. Probabil pentru a alunga nedumerirea din rândurile soldaților, comandantul plutonului de execuție a spus imediat după aceea: „Tovarăși, ne-am îndeplinit datoria față de clasa muncitoare.”

Mai mult: http://www.tribuna.ro/stiri/special/65-de-ani-de-la-execu-539ia-grupului-luptatorilor-anticomuni-537ti-mr-nicolae-dabija-101008.html

1957 – S-a născut Principesa Sofia a României

29 octombrie 1957, Palatul Tatoi, Grecia

Cea de-a patra fiică a regelui Mihai al României și a reginei Ana, a opta pe linia succesiunii la conducerea Casei Regale Române. A fost botezată în credința ortodoxă de către Regina Sofía a Spaniei. Pasionată de fotografie și pictură, a urmat Colegiul pentru Arte vizuale din New York, cursurile de Arte Frumoase la Universitatea North Carolina și de design grafic și fotografie la Corcoran College of Art and Design din Washington. În prezent scrie cărți pentru copii și are un deosebit talent fotografic

1964 – A fost înființată Comisia Națională Română pentru UNESCO

Prin Hotărârea nr. 829/28 octombrie 1964 pentru desemnarea Biroului Comisiei Naționale a Republicii Populare Române pentru UNESCO, intrată în vigoare la 29 octombrie

1965 – S-a născut Mona Roșoga

29 octombrie 1965, Craiova

Cântăreață de muzică pop, câștigătoare a premiului I la Cerbul de Aur 1994 Brașov. Din păcate, nu a confirmat în timp. După ce a luat premiul la Brașov, a mai apărut în câteva showuri la televizor, apoi dispărut fără urmă

Cerbul de Aur 1994 – Mona Roșoga

1967 – S-a inaugurat Stadionul Central din Craiova

A fost construit pentru a înlocui vechiul stadion Tineretului și a fost inaugurat la 29 octombrie 1967, cu ocazia unui meci dintre echipele de tineret ale României și Poloniei. Din anul 1996 i-a fost schimbat numele în Stadionul „Ion Oblemenco”

1969 – A încetat din viață Cecilia Cuțescu-Storck (14 martie 1879, Câineni, Vâlcea – 29 octombrie 1969, București)

Pictoriță cu o puternică influență în viața culturală din perioada interbelică, profesoară la catedra de arte decorative a Academiei de Arte Frumoase din București, prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa

1974 – Deschiderea sesiunii Marii Adunări Naționale

În cadrul lucrărilor, între 29–30 octombrie, s-au adoptat mai multe legi, între care Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii și Legea nr. 59/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților

1975 – A încetat din viață Tiberiu Popoviciu (16 februarie 1906, Arad – 29 octombrie 1975, Cluj-Napoca)

Matematician, membru titular al Academiei Române; a organizat Institutul de calcul numeric din Cluj, de numele lui legîndu-se și începuturile școlii clujene de analiză matematică

1985 – A încetat din viață Aurel Avramescu (17 iunie 1903, Radna, Arad – 29 octombrie 1985, București)

Inginer electrotehnician, președinte al Comisiei de Automatizări a Academiei Române și un precursor al industriei electronice și a elementelor de automatizare din România, membru titular al Academiei Române

1992 – A încetat din viață Alexandru Stark (6 decembrie 1931, Târgoviște – 29 octombrie 1992, Paris)

Jurnalist, reporter radio și TV, scenarist, jurnalist, scriitor, traducător și publicist

2003 – Gala Filmului Românesc

București, 29 octombrie – 2 noiembrie

A fost primul festival al Filmului Românesc, conceput ca un eveniment „care să marcheze actuala stare a cinematografiei noastre”. La cinematografele Patria, Union și Eforie s-a putut viziona în fiecare zi câte un film românesc

2003 – A încetat din viață Virgil Petrovici (1935, Roman – 29 octombrie 2003, București)

Profesor universitar la UNATC, cercetător, teoretician și practician în domeniul artelor spectacolului, cu zeci de contributii valoroase in domeniul teoriei si practicii spectacolului de teatru, film si televiziune

2004 – A fost inaugurat Muzeul Național de Artă Contemporană MNAC, din București

În 2001 Guvernul României a decis înființarea Muzeului Național de Artă Contemporană în aripa E4 a Palatului Parlamentului, integral renovată. Muzeul a fost constituit prin fuziunea dintre Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții de Artă, ODEA și Departamentul de Artă Contemporană, din cadrul Muzeului Național de Artă al României, a cărui activitate a încetat în anul 2001. În octombrie 2004 noul sediu al MNAC a fost deschis publicului, în aripa E4 a Palatului Parlamentului. Potrivit declarației lui Mihai Oroveanu, directorul muzeului, MNAC optează pentru o formulă de expunere novatoare, aceea de museum in progress

2005 – A încetat din viață Ion Irimescu (27 februarie 1903, Arghira–Preutești – 29 octombrie 2005, Fălticeni)

Sculptor, profesor, președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, membru de onoare al Academiei Române

2009 – A încetat din viață Teofil Părăian (Ioan Părăian; 3 martie 1929, Topârcea, Sibiu – 29 octombrie 2009, Cluj)

Duhovnic ortodox la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, orb, autor al unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală

2011 – Canonizarea Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolit al Transilvaniei

S-a proclamat la Catedrala Mitropolitană din Sibiu, în prezența Patriarhului Alexandriei, Patriarhului României, a ierarhilor greci și români

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ConstantinBrancoveanu #ReginaMaria #IuliuProdan #JeanAlexandruSteriadi #SilviaDumitrescuTimică #AliceSavulescu #IoanHăulică #RaduCosasu #AlexandruChira

0 comentarii la „29 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: