Istoria României România frumoasă Today's Memory

30 Octombrie în istoria românilor

Foto: Biserica Stavropoleos, pictură de Carol Popp de Szathmari


1724 – S-a încheiat construcția Bisericii Stavropoleos din București

Biserica Stravropoleos a fost ridicată în timpul celei de-a doua domnii în Țara Românească a lui Nicolae Mavrocordat (1719–1730), de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas. Monahul a venit în Muntenia de la Mănăstirea Gura, metoc al Mitropoliei Pogoniana. Inițial construindu-se doar un simplu han, locul a devenit în scurt timp potrivit pentru un sfânt lăcaș de rugăciune. Biserică ortodoxă, construită în stil brâncovenesc, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură din perioada fanariotă. Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc Stauropolis, care se traduce prin Orașul Crucii. Conform pisaniei de deasupra ușii de intrare, scrisă în grecește și românește, la data de 30 octombrie 1724 biserica era terminată. Din construcția inițială a incintei mănăstirii și hanului s-a păstrat numai biserica, una dintre cele mai reprezentative ctitorii post brâncovenești. Celelalte clădiri sunt rezultatul unui vast proiect de restaurare și construcție început în 1897, după planurile arhitectului Ion Mincu. În incinta mănăstirii s-au amenajat o bibliotecă, o trapeză și o colecție de obiecte vechi bisericești, unele recuperate de la bisericile dărâmate în timpul regimului comunist

1789 – S-a născut Elena Asachi

Eleonore Teyber; n. 30 octombrie 1789, Viena – 9 mai 1877, Iași

Compozitoare, pianistă și cântăreață română de origine austriacă. A fost fiica compozitorului austriac Anton Teyber și soția cărturarului Gheorghe Asachi. A fost o muziciană de seamă în viața culturală a Iașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A organizat întruniri muzicale în casa ei și a participat, în calitate de cântăreață și pianistă, la seratele muzicale din saloanele boierești. Activitatea ei muzicală este legată, de asemenea, și de concertele cântăreților și instrumentiștilor, aflați în turneu la Iași, care găseau în ea o acompaniatoare cu înalte calități muzicale. Activitatea Elenei Asachi e legată în cea mai mare măsură de teatru. Începând cu compunerea unor fragmente muzicale în cadrul unor scenete, ea introduce tot mai mult muzica în piesele de teatru ale soțului ei. Cele câteva cântece, romanțe și arii, compuse de ea în acest scop, au pus bazele creației ulterioare a acestui gen

1858 – S-a născut Duiliu Zamfirescu

30 octombrie 1858, Plăinești/Dumbrăveni, plasa Râmnicul de Sus, județul Râmnicu-Sărat/Vrancea – 3 iunie 1922, Agapia, Neamț

Scriitor, unul dintre fondatorii romanului românesc, membru titular (din 1908) și vicepreședinte al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept la București (licențiat în 1880). A fost magistrat la Hârșova și Târgoviște, apoi avocat și redactor la România liberă, secretar de legație la Roma (1885–1906). A revenit în țară și a fost secretar general la Ministerul de Externe. S-a retras adesea în vila sa de la Odobești. După război, a fost ministru de externe în Guvernul Averescu (1920). A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuție a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneștenilor: Viața la țară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări, Anna, care ne oferă imaginea complexă a societății românești de la finele veacului al XIX-lea. S-a stins din viață la Mănăstirea Agapia

1863 – S-a înființat Școala Superioară de Litere din București

Demersurile de creare în Principatele Române, la jumătatea secolului al XIX-lea, a facultăților și a universităților laice și publice își aflau corespondentul în mișcarea generală din Europa centrală și estică, de afirmare a statelor și a identităților naționale, precum și de clădire și consolidare a noilor lor instituții reprezentative. Al.I. Cuza, domnitorul Principatelor Unite, a semnat la 30 octombrie actul de înființare a Școlii Superioare de Litere. Programa inițială a Școlii Superioare de Litere a fost prevăzută Regulamentul său, publicat în Monitorul Oficial, nr. 219/2 noiembrie 1863. Un an mai târziu, la înființarea Universității din București, la inițiativa regelui Carol I, Școala Superioară de Litere a devenit parte a noii structuri academice, sub titulatura Facultatea de Litere și Filosofie, pe care a păstrat-o până la reforma din 1947

1864 – Codul penal român a fost promulgat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza și publicat

Înaintea acestui cod, în Moldova se aplica Codul penal din anul 1826 iar în Muntenia Condica Criminală, lucrată de divanul obștesc, sub Barbu Știrbei, în 1850–1853. A fost alcătuit după modelul Codului Penal francez (din 1810) și al Codului Penal prusian (din 1851), Codul penal român a fost promulgat și publicat la 30 octombrie 1864 și pus în aplicare la 1 mai 1865

1869 – S-a născut Nicolae Paulescu

30 octombrie/11 noiembrie, 1869, București – 19 iulie 1931, București

Om de știință, medic și fiziolog, professor universitar. A studiat medicina la Paris, din 1888, obținând în 1897 titlul de Doctor în Medicină cu teza Recherches sur la structure de la rate (Cercetări asupra structurii splinei). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern la spitalul Hôtel-Dieu în serviciul profesorului Étienne Lancereaux, apoi ca intern sau ca medic secundar la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours, fiind adjunct al profesorului Lancereaux și secretar de redacție al revistei Journal de Médecine Interne. A urmat ulterior cursurile de chimie biologică și fiziologie generală la Facultatea de Științe din Paris, obținând în 1899 titlul de Doctor în Științe cu lucrările Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mișcărilor respiratorii și cardiace sub influența diverselor poziții ale corpului și Cauzele determinante și mecanismul morții rapide consecutivă trecerii de la poziția orizontală la cea verticală. În anul 1901, a obținut la Universitatea din Paris al doilea doctorat în științe cu dizertația Étude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matière vivante (Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii). În 1900 s-a întors în țară și a fost numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină și Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din București. A desfășurat o remarcabilă activitate de cercetare științifică în domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimiliția nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morții subite ș.a. În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporală, care ulterior va fi aplicată în chirurgia hipofizei la om. În 1921, el a publicat în premiera, în revista Archives Internationales de Physiologie, mai multe studii care se refereau la izolarea unui hormon pancreatic cu efect hiperglicemiat pe care l-a denumit pancreină. Era vorba de insulină, hormon folosit împotriva diabetului, extras din pancreas. Cu toate acestea, senzaționala sa descoperire a trecut neobservată. În 1922, medicul Fr. Grant Banting și biochimistul Ch. Herbert Best din Canada au anuntat din nou descoperirea insulinei, fiind recompensați, un an mai târziu, cu premiul Nobel pentru fiziologie și medicină. Prioritatea fiziologului român a fost recunoscută abia după 50 de ani de la brevetarea primului procedeu de fabricare a insulinei

1896 – A încetat din viață Carol Benesch (9 ianuarie 1822, Jägerndorf/Krnov, Imperiul Austriac/Cehia – 30 octombrie 1896, București)

Arhitect silezian de orientare istoristă și eclectică stabilit în Regatul României, membru fondator și primul vicepreședinte al Societății Arhitecților din România

1901 – S-a născut Mihail Straje

Mihail Stețcu; 30 oct. 1901, Galbeni, Roman/Botoșani – 1 apr. 1978, București

Poet, prozator, traducător și istoric literar. S-a înscris pentru studii superioare dar le-a întrerupt. A debutat poetic în revista Moldova de la Nistru (1919), iar debutul editorial a fost în anul 1930 cu volumul Sora Emilia. A fost funcționar. A colaborat la multe publicații obscure din provincie, dar și la Convorbiri literare, Adevărul literar și artistic, Neamul românesc, Epoca, Facla, Familia, Rampa, Revista scriitoarelor și scriitorilor români, România literară (Liviu Rebreanu), România literară (Cezar Petrescu), Viața literară, Azi, Clipa, Universul literar (Perpessicius), Gazeta literară, Manuscriptum, Tribuna, Luceafărul etc. A tradus din: Dostoievski (în colaborare), Gide, Ibanez, Kessel, Poe, Swift etc. Cea mai importanta lucrare a sa rămâne Dicționarul de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români (1973). A debutat ca poet și a cultivat poezia cu intermitențe de-a lungul unei jumătăți de veac. Unica placheta de versuri, tiparită postum, a fost Balans încremenit.

1902 – S-a născut Ilie T. Popovici

30 octombrie 1902, Budăi, Republica Moldova – 11 octombrie 1982, București

Medic veterinar, membru corespondent al Academiei Române. A urmat studii medicale la București, unde, în 1929, și-a susținut teza de doctorat Încercări de vaccinațiune asupra cărbunelui prin lichid de edeme cărbunoase, devenind doctor în medicină veterinară. A lucrat apoi în laboratoare de bacteriologie veterinară din Chișinău și Iași, ridicându-le la nivelul celor mai bune unități de acest fel din România din acea perioadă. A fost profesor de clinică și patologie infecțioasă la Facultatea de Medicină Veterinară din București, rector al Institutului de Zootehnie și Medicină Veterinară din București (1947–1957). În 1949 a pus bazele Institutului de Patologie și Igienă Animală din București, al cărui director a fost până în 1962. Preocupat de găsirea unor soluții destinate dezvoltării veterinare profilactice, a creat sau a optimizat vaccinuri ca: antiagalactic, antirabic, antiholeric, antiaftos; a făcut cercetări privind boala lui Aujeszky, pasteurelozele, rujetul, pesta aviară, tuberculoza, contribuind la elucidarea unor importante probleme teoretice, dar mai ales practice ale medicinii veterinare; a elaborat metode originale de imunizare împotriva agalaxiei contagioase a oilor și a caprelor, de vaccinare antirabică la animale. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc într-o serie de lucrări, între care: Vaccinarea împotriva agalaxiei contagioase a oilor și caprelor cu ajutorul culturilor vii de capromyes agalactice; O nouă metodă de vaccinare antirabică folosită în combaterea turbării la animale în RPR, Folosirea unui vaccin concentrat saponinat monovalent în combaterea febrei aftoase din RPR, Rolul focarului inflamator. A colaborat la Dicționarul enciclopedic român și la International Encyclopedia of Veterinary Medicine. A fost delegat permanent al României la Oficiul Internațional de Epizootii.

1918 – S-a constituit, la Budapesta, Consiliul Național Român Central

Organ politic al românilor din Transilvania, cu activitate politică și administrativă, având funcțiile unui organism statal central, o etapă necesară de organizare a luptei naționale a românilor din Transilvania în toamna anului 1918. S-a format la începutul lunii octombrie 1918 după o întâlnire la Budapesta a reprezentanților Partidul Național Român și reprezentanții mișcării social-democrate din Transilvania în care, și unii, și alții s-au pronunțat pentru o colaborare în cadrul unui consiliu comun. Înființarea consiliului a avut loc la Budapesta la 17/30 octombrie 1918, având în componență șase naționali: Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ștefan Cicio Pop, Alexandru Vaida-Voievod, Aurel Vlad și șase socialiști Tiron Albani, Ion Flueraș, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu și Baziliu Surdu

1921 – S-a născut Paul Mircea Cosmovici

30 octombrie 1921, Iași – 2006, București

Jurist, membru titular (din 1995) al Academiei Române. A urmat cursurile universitare la Iași, iar, apoi, cursuri de perfecționare în drept internațional la universități din Columbia, Leyden și Amsterdam. A fost avocat în baroul din București, a îndeplinit funcții economice în diferite întreprinderi, jurist consult, consultant arbitral și arbitru departamental; cercetător științific principal, șef de sector, director, director onorific la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române. A elaborat, singur sau în colaborare, numeroase lucrări, dintre care amintim: Prescripția extinctivă, Dreptul ca instrument de formare, dezvoltare și ocrotire a personalității umane (lucrare distinsă cu premiul „Simion Mehedinți” al Academiei Române), Rolul și funcțiile dreptului, Rolul contractelor în perfecționarea relațiilor economice, Extinctive Proscription, A New Approach to International Comercial Contracts

1930 – Premiera filmului Ciuleandra

A fost primul film sonor vorbit în limba română, prima ecranizare după Liviu Rebreanu, fiind o coproducție româno-germană, regizată de Martin Berger, cu Elvira Godeanu și Hans Stuwe. A fost realizat în două versiuni, germană și română. Titlul german este Verklugene Traume (Visuri spulberate).Premiera a avut loc la Cinema Capitol București, fiind difuzat în Germania și în Statele Unite

Ciuleandra – Maria Tanase

1943 – S-a născut Horia Scutaru-Ungureanu

30 octombrie 1943, Roman, Neamț – 22 noiembrie 2014, București

Fizician, cercetător științific în Secția de Fizică teoretică a Institutului de Fizică Atomică, membru titular (din 1995) al Academiei Române. A fost student al Facultății de Fizică a Universității din București, Secția de Fizică Teoretică, pe care a absolvit-o în 1966. A fost fizician, apoi cercetător științific în Secția de fizică teoretică a Institutului de Fizică Atomică. A promovat toate etapele ierarhiei științifice, până la gradul de cercetător științific gradul I, obținut în cadrul Departamentului de Fizică Teoretică, la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”. A devenit Doctor în fizică în 1980, cu teza Structura și stabilitatea sistemelor cuantice deschise. A obținut rezultate științifice de valoare în domeniul fizicii teoretice, pe următoarele direcții de cercetare: fundamentele fizicii cuantice, teoria nucleelor atomice ușoare, teoria sistemelor cu simetrii dinamice, teoria nucleului atomic, teoria particulelor elementare, teoria cuantică a informației ș.a.

1944 – S-a născut Marcel Dragomir

30 octombrie 1944, Câmpina – 9 martie 2015, București

Compozitor și interpret de muzică ușoară. A urmat cursurile Liceului de Muzică „George Enescu” din București la secția clarinet, continuând studiile muzicale la Conservatorul „Ciprian Porumbescu„ din București, pe care l-a absolvit în 1971. A profesor de clarinet-saxofon la Școala Populară de Artă din București și redactor principal la secția de creație a Radiodifuziunii Române. A realizat emisiuni de radio și de televiziune și a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri de muzică ușoară, a compus muzică ușoară: Un albastru infinit, De n-ai fi tu, Strada fericirii, Ce vrei tu, mare albastră, Trenul galben fără cai, Micul meu Paris dar și muzică de teatru: Aventurile soldatului Gică, Melodiile vacanței, Profesorul de franceză și film: Albă ca zăpada și cei 7 pitici, Călătorie muzicală

Marcel Dragomir – Te-am căutat

1947 – Procesul conducătorilor Partidului Național-Țărănesc

București, 30 octombrie–11 noiembrie

S-a desfășurat în sala de festivități a Școlii Superioare de Război, procesul intentat conducătorilor Partidului Național-Țărănesc. Iuliu Maniu a fost arestat la 18 iulie 1947 la un sanatoriu din București unde era internat pentru probleme medicale, fiind apoi dus în secret la închisoarea Malmaison din Calea Plevnei. Un proces simulat, condus de la Moscova, a fost contestat, la acea vreme, de Guvernul SUA, iar românii stabiliți peste Ocean au protestat la New York, cerând eliberarea imediată a lui Maniu. Acuzațiile pentru care Iuliu Maniu a fost condamnat la temniță pe viață sfârșind într-o celulă a închisorii de la Sighetu Marmației sunt: „trădare națională, tentativă de surpare a ordinii constituționale, răzvrătire, insurecție armată, instigare la trădare prin necredință, instigare la trecerea frauduloasă a frontierei”. Iuliu Maniu, în vârstă de 75 de ani, a fost condamnat la muncă silnică pe viață, comutată la temniță grea pe viață, iar Ion Mihalache, la temniță grea și izolare într-o celulă până la capătul zilelor

1954 – S-a născut Mihai Măniuțiu

30 octombrie 1954, Cluj

Regizor de teatru, scenarist, scriitor și eseist, profesor onorific al Departamentului de Teatru al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1978, la clasa Cătălina Buzoianu. De atunci lucrează în teatre importante din România și din străinătate (Marea Britanie, Belgia), creațiile sale primind în numeroase rânduri premii naționale pentru: Cea Mai Bună Regie, Originalitate, Cel Mai Bun Spectacol al anului. A realizat peste cincizeci de spectacole, multe dintre ele premiate, printre care: Oedip salvat de Radu Stanca, Cu ușile închise de Jean-Paul Sartre, Afară în fața ușii de Wolfgang Borchert, Antigona de Sofocle, Lecția de Eugen Ionesco, Săptămâna luminată de Mihail Săulescu, Caligula de Albert Camus, Richard al III-lea (nominalizat pentru cel mai bun spectacol în turneu în Marea Britanie în 1994), Richard al II-lea de W. Shakespeare, Exact în același timp de Gellu Naum, Tragica istorie a doctorului Faust după Christopher Marlowe, Alcesta, Bacantele de Euripide, Electra după Eschil și Euripide. Ca scriitor, a publicat șase volume de povestiri: Un zeu aproape muritor, Istorii pe care n-am să le scriu, Scene intime. Scene de masă, Omphalos, Autoportret cu himere, Spune Scardanelli, o carte de aforisme, Exorcisme, un studiu pe tema puterii în opera lui Shakespeare, Cercul de aur și două lucrări de teorie teatrală: Redescoperirea actorului, Act și mimare

Giuseppe Verdi – Otello • Opera națională Cluj-Napoca, Regia Mihai Măniuțiu, Dirijor Adrian Morar, Otello Marius Vlad Budoiu, Desdemona Nicoleta Ardelean

1955 – A încetat din viață Dimitrie Gusti (13 februarie 1880, Iași – 30 octombrie 1955, București)

Filosof, sociolog și estetician, membru titular și președinte al Academiei Române, Ministrul Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor, profesor la Universitățile din Iași și București considerat a fi creatorul sociologiei românești

1955 – A încetat din viață Agricola Cardaș (3 octombrie 1883, Galați – 30 octombrie 1955, Iași)

Biolog, agronom și publicist, creatorul învățământului mediu de zootehnie și al Centrului universitar de zootehnie din Iași, membru al Academiei de Științe din România

1959 – S-a născut Marius Bațu

30 octombrie 1959, Constanța

Solist, compozitor de muzică folk. S-a remarcat în muzica românească în 1977, anul în care a înființat, alături de Eugen Baboi, grupul Poesis. În perioada 1982–1985 a participat la Cenaclul Flacăra, iar în 1994, după o perioadă de 8 ani petrecută în Germania, a revenit în România și a reluat activitatea grupului Poesis, lansând în 1996 albumul Cântec Șoptit. A colaborat cu trupele Holograf, Compact, Pasărea Colibri, iar după o pauză de mai bine de 10 ani, Marius Bațu și Eugen Baboi s-au reunit din nou și au lansat un nou produs marca Poesis, albumul Babilon

Marius Bațu – Cea mai frumoasă floare

1970 – Premiera spectacolului Regele Lear la Teatrul Național din București

În regia lui Radu Penciulescu, scenografia Floricăi Mălureanu, cu George Constantin în rolul titular. Una dintre cele mai îndrăznețe realizări teatrale românești pe linia înnoirii mijloacelor de expresie, controversatul Regele Lear a stârnit o adevărată furtună în lumea teatrală de la noi

Mai mult: http://amintiridinteatrulromanesc.blogspot.com/2015/09/regele-lear-in-regia-lui-radu.html

1971 – Accidentul ecologic de la Certej

Provocat de ruperea digului iazului de decantare a sterilului rezultat în urma exploatarii aurifere, și alunecarea muntelui de steril al exploatării miniere Certej, Hunedoara. Nămolul toxic, cu cianuri și steril, s-a revărsat peste cartierul muncitoresc și a distrus șase blocuri, un cămin de nefamiliști, peste 20 de gospodării, o popicărie și alte construcții care urmau să facă din Certej unul dintre orășelele de seamă ale epocii comuniste. Potrivit Procuraturii județene, care a anchetat timp de doi ani împrejurările dezastrului, avalanșa de steril toxic a ucis 89 de oameni și a rănit alți 76

1971 – A încetat din viață Valeriu Bologa (26 noiembrie 1892, Brașov – 30 octombrie 1971, Cluj)

Medic, istoric al medicinii, profesor universitar, fondator al școlii de istoria medicinii din Cluj

1976 – S-a născut Călin Geambașu

30 octombrie 1976 în București

Solist vocal, compozitor, orchestrator, instrumentist. A debutat artistic în anul 1995 la emisiunea Școala Vedetelor, moment care a marcat și începutul carierei sale de compozitor și interpret. A obținut, alături de Mălina Olinescu, Premiul I la Festivalul Național de Muzică Românească Mamaia 1986, la secțiunea Interpretare, unde a cântat o creație proprie, Premiul I la Mamaia 2000, la secțiunea Creație, cu melodia O ploaie de stele. Face parte din grupul No Comment alături de Xenti Runceanu și Florin Negru

Călin Geambașu – O ploaie de stele

1976 – S-a născut Xenti Runceanu

30 octombrie 1976, Buzău

Muzician. Provine dintr-o familie de muzicieni, văr primar al regretatei cântărețe Mihaela Runceanu și fratele Andreei Runceanu din trupa Amadeus. A început să studieze pianul de la vârsta de 6 ani, a urmat școala și liceul de muzică „Dinu Lipatti” și a devenit, în 2000, licențiat al Universității de Muzică din București, unde a urmat cursurile a trei facultăți: Compoziție muzică simfonică, Dirijat de cor și Pedagogie Muzicală. În 1999 a devenit membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. În 1998 înființează trupa No Comment împreună cu Răzvan Trandafir si Lucian Georgeoni, cu care a participat la concerte în toate orașele din țară și în străinătate

No Comment – Ești atât de frumoasă

1976 – A încetat din viață Barbu Solacolu (18 martie 1897, București – 30 octombrie 1976, București)

Poet și traducător, doctor în filosofie și științe economice, redactor la Neamul românesc

1978 – A încetat din viață Constantin C. Iliescu (15 septembrie 1892, Roman, Neamț – 30 octombrie 1978, București)

Medic cardiolog, profesor de medicină internă și cardiologie, membru titular al Academiei Române; a înființat primul centru de asistență curativă și profilactică a cardiacilor, socotit totodată și primul centru de învățământ de specialitate

1989 – A încetat din viață Frida Papadache (Frieda Antonier; 7/20 martie 1905, Focșani – 30 octombrie 1989, București)

Traducătoare, remarcată pentru versiunile românești ale unor scriitori americani clasici și moderni, ca Twain, Dreiser, Steinbeck și pentru primele traduceri românești din Joyce

1991 – A încetat din viață Ionel Budișteanu (8 octombrie 1919, Budești, Ilfov – 30 octombrie 1991, București)

Reputat violonist, dirijor și aranjor muzical, „lordul” muzicii populare românești

1992 – Au încetat din viață, într-un accident de automobil, Doina și Ion Aldea Teodorovici (15 noiembrie 1958, Chișinău / 7 aprilie 1954, Leova, RSS Moldovenească – 30 octombrie 1992, Coșereni, Ialomița)

Compozitori și cântăreți din Republica Moldova, au format un duet, începând din 1981; în scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului

 

Ziua Relațiilor Publice Militare

1993 – S-a înființat Direcția de Informare și Relații Publice a Armatei

În baza Ordinului general al ministrului apărării și a Ordinului Marelui Stat Major, Secția de Informare și Relații Publice a Armatei, SIRPA, înființată la sfârșitul lunii octombrie 1991, s-a transformat în Direcția de Informare și Relații Publice a Armatei, DIRPA. Ulterior, în perioada 30 aprilie 1997–20 februarie 2007 a purtat denumirea de Direcția Relații Publice, DRP, iar începând cu 20 februarie 2007, denumirea structurii este Direcția informare și relații publice

 

1994 – Prima ediție a Târgului de carte formativă și educativă Gaudeamus – Carte de învățătură

București, 30 octombrie–6 noiembrie

Are loc la inițiativa Radio România, găzduit în foaierul Sălii de Concerte „Mihail Jora” a Radiodifuziunii. Co-organizatori: Editura ALL și Societatea Euromedia, condusă de scriitorul Mircea Nedelciu. Evenimentul marchează o premieră la nivel internațional: implicarea directă a unei instituții mass-media în susținerea pieței naționale de carte. Primul președinte de onoare al Târgului GAUDEAMUS a fost scriitorul Mircea Sântimbreanu. Este primul târg specializat pe carte educațională din România. Se desfășoară anual, ulterior în Pavilionul Central Romexpo, într-un spațiu expozițional de aproximativ 14.000 de metri pătrați. Din 1999 a devenit internațional

1994 – A încetat din viață Nicholas Georgescu-Roegen (Nicolae Georgescu; 4 februarie 1906, Constanța – 30 octombrie1994, Nashville, Tennessee)

Matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română, membru de onoare al Academiei Române

1995 – A încetat din viață Rodica Bujor (Eugenia Nedelea; 30 iulie 1914, Voinești, Dâmbovița – 30 octombrie 1995, București)

Interpretă de muzică populară, din prima generație de mari interpreți, alături de mai des-amintitele Maria Tănase sau Maria Lătărețu, recunoscută pentru vocea ei puternică, expresivă și memorabilă, pentru dăruirea cu care interpreta cântecele populare

1996 – A încetat din viață Constantin Crișan (21 noiembrie 1939, Târgu Neamț – 30 octombrie 1996, București)

Om de cultură, critic literar, epistolar, editor și traducător din literatura franceză, membru al Uniunii Scriitorilor din România

1997 – S-a înființat Oficiul Național al Cinematografiei (ONC) și Fondul Cinematografic Național

A fost înființat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/1997 privind înființarea organizarea și funcționarea Oficiului Național al Cinematografiei și constituirea Fondului Cinematografic Național prin reorganizarea Centrului Național al Cinematografiei, care a intrat în vigoare la 30 octombrie. Obiective: finanțarea producției naționale din fonduri publice și provenind din taxe pe audiovizual, stimularea creației și modernizarea rețelei de cinematografe, privatizarea sălilor de cinema, integrarea României în programele cinematografice europene. Primul președinte ONC a fost Radu Gabrea. Aprobată de Parlamentul României la 17 decembrie 1998, ordonanța a devenit cea dintâi lege a cinematografiei de după 1989

2011 – Proclamarea canonizării Sfântului Simeon Ștefan, Mitropolitul Transilvaniei

La Catedrala Arhiepiscopală Reîntregirea din Alba Iulia, în prezența Patriarhului Alexandriei, a Patriarhului României, a Mitropolitului de Patras, a membrilor delegațiilor alexandrină și greacă și ierarhi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. El va fi prăznuit, în fiecare an, pe 24 aprilie

2015 – Incendiul din Clubul Colectiv din București

A avut loc în incinta unui club situat în Sectorul 4 din București într-o fostă hală a fabricii Pionierul. Incendiul s-a declanșat în timpul unui concert gratuit al trupei Goodbye to Gravity, cu ocazia lansării unui nou album, numit Mantras of War. Focul a fost provocat de artificiile folosite în timpul concertului, care au dus la aprinderea buretelui poliuretanic (ușor inflamabil) folosit pentru antifonare de pe un stâlp al clădirii. Flăcările s-au extins foarte repede în tot clubul provocând leziuni – în unele situații cauzatoare de moarte – prin combustie, asfixie, intoxicații cu monoxid de carbon și alte gaze, unui număr semnificativ dintre participanții la concert. În urma incendiului, au decedat un număr de 65 de persoane. În afară de cele 26 de persoane decedate în incinta clubului și de una care a murit în drum spre spital, în faza inițială au fost identificate alte 186 de persoane rănite, din care 146 au fost spitalizate. În săptămânile de după incendiu au decedat alte 34 de persoane. Nici până acum vinovații nu sunt pedepsiți

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „30 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: