Istoria României România frumoasă Today's Memory

31 Octombrie în istoria românilor

Foto: Marea Răscoală Țărănească din Transilvania


1784 – A izbucnit Marea Răscoală Țărănească din Transilvania, condusă de Horea, Cloșca și Crișan

Răscoala a fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă, care s-a derulat în perioada 31 octombrie–27 decembrie 1784. La ea au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc. Răscoala a pus în discuție statutul de tolerați în Transilvania imperială al românilor, ceea ce i-a conferit și un caracter național. A izbucnit în satul Curechiu, Hunedoara, și s-a încheiat când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități.

În ziua de 28 octombrie 1784, la târgul săptămânal din Brad, a venit Crișan cu vestea că Horea a adus noi porunci de la împărat, pe care le va comunica în duminica viitoare (31 octombrie 1784), la biserica din Mesteacăn, îndemnând pe iobagi ca în acea zi să vină cât mai mulți, sau cel puțin 4–5 din fiecare sat. Duminică s-au întrunit circa 500–600 de țărani iobagi la biserica din Curechiu, iar Crișan le-a arătat o cruce aurită, susținând că a fost primită de Horea de la împărat ca semn că este împuternicit să îndrume pe iobagi să-și hotărască singuri soarta de a rămâne în continuare iobagi sau de a se înscrie grăniceri în regimentele împărătești. La îndemnul lui Crișan, iobagii s-au hotărât să plece la Alba Iulia pentru a se pune în slujba împăratului. Oamenii au pornit spre Alba Iulia peste munte, ocolind orașul Brad, ca să nu fie opriți de nobilii maghiari, și au înnoptat în satul Curechiu. În timpul nopții au fost atacați de trupele de husari, pe care însă le-au învins și dezarmat. Atacul a schimbat planurile răsculaților, care s-au întors spre Brad. Ei au atacat, în ziua de 3 noiembrie 1784, curtea nobiliară Kristyory din Crișcior. Apoi, o parte din ei au urcat în amonte, spre Abrud, prin Mihăileni, iar o altă grupă a coborât în aval, cucerind Bradul, Baia de Criș, Ribița, Hălmagiu, Hălmăgel, Ociu Aciuta și Pleșcuța, necruțând nici populația civilă

 

Ziua Arhivelor Naționale

1862 – S-a înființat Direcția Generală a Arhivelor Statului

Arhivele din Țara Românească au luat ființă la 1 mai 1831, iar cele din Moldova la 1 ianuarie 1832, la intrarea în vigoare a Regulamentului Organic. După Unirea Principatelor, cele două instituții s-au unit în 31 octombrie 1862, conducerea lor fiind asigurată de Direcția Generală a Arhivelor Statului în cadrul Ministerului Justiției, Cultelor și Instrucțiunii Publice, cu sediul în București. La 31 octombrie 1864 a intrat în vigoare primul Regulament modern de organizare a Arhivelor, director general fiind ilustrul carturar Cezar Boliac. De atunci și până în zilele noastre, misiunea Arhivelor Naționale rămâne neschimbată – aceea de a colecta, păstra, administra și garanta transmiterea memoriei colective prin intermediul documentului istoric

 

1881 – S-a născut Eugen Lovinescu

31 octombrie 1881, Fălticeni – d. 16 iulie 1943, București)

Critic și istoric literar, teoretician al literaturii și sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier și nuvelist, cel mai de seamă critic după Titu Maiorescu. Licențiat al Facultății de limbi clasice a Universității din București, cu o lucrare despre sintaxa latină (1903), a fost profesor de liceu la Ploiești și București. A debutat publicistic în suplimentul literar al ziarului Adevărul cu un articol despre studiile sale clasice (1903). A colaborat la Epoca, scriind despre Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Șt.O. Iosif, Alexandru Brătescu-Voinești, Popovici-Bănățeanu, I. Gorun, Sandu Aldea, Ion Agârbiceanu, Emil Gârleanu, toate acestea constituind subiectele reunite în cele două volume de debut Pași pe nisip…, apărute în 1906. În această perioadă a activității sale, a fost preocupat de mișcarea literară de la Sămănătorul. A obținut titlul de doctor în litere cu teza Jean-Jacques Weiss et son oeuvre littéraire și o lucrare suplimentară: Les voyageurs français en Grece au XIX-e sičcle (1909), ambele prezentate elogios de criticul Emile Faguet. A patronat, până la sfârșitul vieții, cenaclul Sburătorul și a fost director al revistei literare Sburătorul. Dintre scrierile sale: Istoria literaturii române contemporane, De peste prag, Lulu, Nuvele florentine, Mite, Bălăuca, Aripa morții, Viață dublă, Gr. Alexandrescu, T. Maiorescu și contemporanii lui, Titu Maiorescu și posteritatea lui critică

Înger și demon – după romanul Bălăuca de Eugen Lovinescu Teatru radiofonic, fragment

1908 – S-a născut Ilariu Dobridor

Constantin Iliescu Cioroianu; 31 octombrie 1908, Dobridor, Dolj – ianuarie 1968, București.

Poet si ziarist. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A făcut gazetărie la Dreptatea, Țărănismul și Curentul. A colaborat la Gândirea, Bilete de papagal, Viața Românească, Orizonturi noi, Pleiada, Familia, Gând românesc, Azi, Secolul, Adevărul, Datina, etc. A publicat poezie: Versuri, Vocile singurătății, a facut publicistică pe teme culturale și politice de extremă dreaptă: Organizarea minciunii, I

1910 – S-a născut Coca Mețianu

Elena-Venera-Ecaterina Mețianu; 31 octombrie 1910, Câmpina – 3 ianuarie 2014, București

Pictoriță postimpresionistă. Absolventă în 1940 a Academiei de artă din București, a fost autoarea unor remarcabile peisaje, nuduri, portrete, despre care Theodor Pallady a declarat că a fost „o artistă, mai mult decât o simplă pictoriță”. A debutat în 1939 la Salonul Oficial de pictură de la sala Dalles și apoi a participat cu lucrări la alte 48 de expoziții colective interne și internaționale (Paris, Praga, Budapesta, Tokio), cu tablouri în ulei, desene, guașe, acuarele etc. Lucrările sale se află în muzee și colecții particulare din România, SUA, Germania, Israel, Japonia, Grecia, Franța, Belgia, Canada

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/metianu-coca-elena-venera/

1920 – S-a născut Henri Wald

31 octombrie 1920, București – 14 iulie 2002, București

Profesor, filosof raționalist, logician, și eseist, distinsă figură a culturii românești. A început să fie interesat de filozofie de la 16 ani, dar a fost forțat să întrerupă studiile în 1940 din cauza legii discriminatorii antievreiești, continuând la un colegiu pentru elevi evrei. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, a servit într-un batalion de muncă, din aceleași motive. A debutat în 1944 în revista Tribuna poporului. În termeni politici, Wald a fost comunist și radical antifascist. A absolvit Facultatea de Filozofie a Universității București fiind student al profesorului Mircea Florian, în 1946, cu dizertația Mentalitatea mic-burgheză. A devenit profesor de filozofie în București între 1948–1962, când a fost concediat pentru opoziția la comunismul naționalist al autorităților). Din scrierile sale: Introducere în logica dialectică, Expresivitatea ideilor, Puterea vorbirii , Înțelesuri iudaice

1926 – S-a născut Dan Hatmanu

31 octombrie 1926, Scobinți, Iași – 27 decembrie 2018, Iași

Pictor și grafician. În 1945 s-a înscris la Institutul de arte din Iași, unde a avut profesori pe Corneliu Baba și Ion Irimescu și l-a absolvit în 1950. A dat un concurs, în urma căruia a primit bursa „Nicolae Grigorescu” a Academiei Române și a urmat cursuri de perfecționare la Academia Repin din Leningrad și la Academia liberă din Paris, de unde a continuat la Institutul internațional de studii pedagogice din Sèvres. În prima parte a activității sale creatoare a lucrat portrete și peisaje într-o viziune realist-tradițională, pe care a abandonat-o mai târziu în favoarea unei formule constructiviste cu rapeluri figurative și nuanțe umoristice. După ce a debutat în anul 1948, Dan Hatmanu a participat la multe expoziții colective și de grup și a organizat, în țară și în străinătate, zeci de expoziții personale. Dintre participările mai importante la expoziții peste hotare pot fi menționate următoarele: Bienala din Veneția, Moscova, Sevres, Barcelona. A executat ilustrații de carte la opere de Ionel Teodoreanu, Anton Bacalbașa, Petru Prânzei și Valentin Ciucă. A fost membru (din 1994) al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere, Paris

1934 – A fost înființat Spitalul de Urgență

Primul spital de urgență din România, a fost înființat la inițiativa profesorului Nicolae Minovici și a lui Constantin Deculescu, secretarul general al Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale, din dorința de a avea un spital pregătit să preia la orice oră pacienții aduși de Societatea de Salvare. În data de 6 octombrie 1933, prin decizia Ministerului Sănătății nr. 68920, publicată la 31 octombrie 1933 în Monitorul Oficial nr. 251, spitalul de urgență a fost înființat de drept, coordonatorul acestui nucleu nou creat fiind medicul Iacob Iacobovici. Spitalul își începe funcționarea efectivă din decembrie 1933, iar inaugurarea oficială, în prezența oficialităților statului, are loc abia în 5 mai 1934. Situat inițial pe malul Dâmboviței, spitalul a fost finanțat din fondurile personale ale lui Nicolae Minovici (ipotecarea casei personale), permitea îngrijirea tuturor bolnavilor indiferent de posibilitatea de a plăti serviciile medicale și avea o secție de chirurgie cu 60 de paturi. Actualul Spital de Urgență Floreasca.

1936 – S-a născut Siminică

Simion Avram; 31 octombrie 1936, București – 27 septembrie 2018, București

Artist și acrobat, considerat cel mai celebru comic al Circului românesc. La doar 7 ani și-a făcut debutul în arenă într-un spectacol în care executa atît numere de acrobație, contorsionism și diverse giumbușlucuri; în scurt timp, Siminică și sora sa au reușit să execute în arenă, fără lonja de siguranță, cîteva numere de neuitat de dublu trapez, excentric acrobat sau un număr aerian în dantură cu elemente de înaltă clasă și foarte periculoase. A executat mai toate meseriile artei circului: zburător, trapezist, looping în doi, echilibristică la mare înălțime, echilibristică cu bara de bambus în dantură, saltator, echilibrist la sol, excentric acrobat, etc. A fost angajat al Circului de Stat din București. Muncind din greu, a suferit de-a lungul carierei sale nu mai puțin de 8 fracturi de mîini și picioare, unul din cele mai grave accidente producîndu-se în timpul unui spectacol la Turnu Măgurele cînd s-a rupt o frînghie la trapez și a căzut de la 12 metri înălțime

1944 – România a rupt relațiile diplomatice cu Japonia

În contextul celui de-al doilea război mondial, după ce România s-a alăturat coalției antihitleriste, la 31 octombrie 1944, relațiile diplomatice bilaterale au fost întrerupte, fiind reluate în 1959

1945 – S-a născut Mircea M. Ionescu

31 octombrie 1945, București

Prozator și dramaturg, stabilit în SUA. A absolvit Facultatea de Filozofie, Universitatea București (1969), un curs post-universitar de ziaristică la București și unul de relații sociale la Adelphi University New York. A lucrat ca ziarist, în București, la ziarele Munca, Sportul și revista Fotbal, comentator radio și TV, Director-Manager al Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu. La New York a fost taximetrist de noapte, editorul întâiului săptămânal de sport în limba română din afara țării, Lumea Sporturilor (New York, 1987–2005), publicație care, din august 1989, a avut și suplimentul de cultură și politică Lumea Noastră. Dintre scrierile sale: Asasinul acordă interviuri, Întâlniri care se uită greu, Pierdut în New York, Hamlet a murit degeaba, Deținuți în Statuia Libertății, Pușlamaua de la etajul 13, Condamnat la Libertate, etc.

1953 – A încetat din viață Petre Dulfu (10 martie 1856, Tohat, comitatul Sălaj – 31 octombrie 1953, București)

Autor de basme în versuri, poet, profesor, traducător și doctor în filozofie, membru al Societății Scriitorilor Români

1960 – A încetat din viață Mircea Florian (1 aprilie 1888, București – 31 octombrie 1960, București)

Filosof, membru titular post-mortem al Academiei Române; a elaborat studii erudite de istoria filosofiei universale

1963 – România a ratificat Tratatul privind încetarea experiențelor nucleare în atmosferă, în spațiul cosmic și sub apă

Încheiat la Moscova, la 5 august 1963, între SUA, Marea Britanie și URSS și ratificat de RSR prin Decretul nr 686/31 octombrie, publicat în Monitorul Oficial din aceeași zi

1972 – A încetat din viață Onisifor Ghibu (31 mai 1883, Săliște, comitatul Sibiu – 31 octombrie 1972, Cluj)

Pedagog, memorialist și om politic, luptător pentru drepturile și unitatea poporului român, unul dintre participanții importanți la realizarea Marii Uniri de la 1918, membru corespondent al Academiei Române

1974 – S-a adoptat Decretul nr. 212/31 octombrie 1974 pentru ratificarea Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, semnate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966

1977 – S-a perfectat acordul de construcție a centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă

Încheiat la 31 octombrie 1977 între guvernul României și firma Atomic Energy of Canada Limited care promitea construcția simultană a centralei nucleare și a uzinei de apă grea. Canadienii au acceptat implicarea specialiștilor români și a industriei autohtone în proiect, preconizându-se, în caz de reușită, continuarea colaborării chiar și la construcția unor centrale în alte țări

 

Ziua Internațională a Mării Negre

1996 – Planul Strategic de Acțiune pentru Marea Neagră a fost semnat de cele șase țări riverane Mării Negre

Planul conține cel mai complet set de strategii și măsuri pentru salvarea și reabilitarea Mării Negre.

Ziua internațională a Mării Negre este sărbătorită anual la 31 octombrie de către cele șase țări riverane Mării Negre, respectiv Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia și Ucraina

 

1999 – Primul transplant de cord din România

Efectuat la Spitalul de Urgență Floreasca de o echipă de medici condusă de conf. dr. Șerban Brădișteanu. Intervenția a început la 20.30 și a durat 4 ore

2005 – A încetat din viață Mihaela Cristea (2 octombrie 1946 – 31 octombrie 2005)

Jurnalistă TV și în presa scrisă, scriitoare, memorialistă, membră a Uniunii Scriitorilor și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști

2006 – A încetat din viață Dan Beizadea (14 octombrie 1933, Chiriacu – 31 octombrie 2006, București)

Compozitor de muzică ușoară, dirijor al mai multor formații muzicale, instrumentist în orchestra Teatrului „Ion Vasilescu” din București

2012 – A încetat din viață Gheorghe Mincă (4 septembrie 1942, Broșteni, Argeș – 31 octombrie 2012, Buzău)

Poet, ziarist, traducător, eseist și epigramist

2017 – A încetat din viață Mircea Drăgan (3 octombrie 1932, Gura Ocniței, Dâmbovița – 31 octombrie 2017, Râmnicu Vâlcea)

Regizor și scenarist de film

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „31 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: