Istoria României România frumoasă Today's Memory

4 Noiembrie în istoria românilor

Foto: Centrala hidroelectrică de la Stânca-Costești


1465 – A încetat din viață Maria Oltea (cca. 1405–1407 – 4 noiembrie 1465)

Mama lui Ștefan cel Mare. Se pare că nu a fost căsătorită cu domnul Moldovei Bogdan al II-lea (sau căsătoria nu a fost recunoscută), a avut încă cinci copii, probabil dintr-o căsătorie anterioară. După asasinarea lui Bogdan la Reuseni (15 octombrie 1451), Maria Oltea a salvat viața lui Ștefan și a celorlați copii și s-a refugiat în Transilvania. Spre sfârșitul vieții s-a călugărit, primind numele monahal Maria. A fost înmormântată la Mănăstirea Probota. A fost considerată de Spiru Haret „femeia care a dat neamului românesc pe cel mai mare fiu al său

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

Țăranii au ajuns la Baia de Criș, unde au atacat reședința călugărilor franciscani bulgarici. Doi călugări care nu se refugiaseră încă în Ungaria au fost bătuți de răsculați, iar tot ce aparținea de biserica acestora a fost prădat sau distrus. În satul Băița au fost distruse alte bunuri nobiliare

1841 – S-a născut Alexandru Mocioni

4 noiembrie 1841, Budapesta – 1 aprilie 1909, Birchiș, Arad

Om politic, deputat în mai multe legislaturi în Camera Ungară a Parlamentul de la Budapesta. A intrat pentru prima dată la vârsta de 24 de ani în Camera Ungară a Parlamentul de la Budapesta, unde a prezentat numeroase proiecte de lege iar discursurile sale l-au făcut unul dintre cei mai faimoși, dar și cei mai redutabili adversari politici. Proiectele sale de lege au vizat direct protejarea prin lege a drepturilor națiunilor conlocuitoare din Ungaria Mare, cu accent pe protejarea drepturilor românilor. A propus și a sprijinit înființarea unui Partid Național al românilor din Banat și Crișana, a militat pentru drepturile românilor din Banat și din Transilvania. Crezul său politic era cooperarea dintre națiuni și combaterea poziției partidelor care se opuneau recunoașterii drepturilor celorlalte națiuni. Discursul său se baza pe materiale documentare din Belgia și Elveția, adunate cu ocazia susținerii doctoratului în științe juridice. A scris articole filosofice: Conștiința națională, Problema vieții, Religiune și știință, a fost pianist concertist, compozitor de muzică clasică și animator cultural. A compus Pansées Fugitives pentru pian, 12 compoziții lirice cuprinse în două caiete cu câte șase piese și trei sonate. Pentru a sprijini politica națională, a înființat la Timișoara, ziarul Dreptatea.

1853 – Bătălia de la Oltenița

Bătălia de la Oltenița a avut loc în timpul Războiulului Crimeii, pe 4 noiembrie 1853, între armata rusă și armata otomană condusă de Omar Pașa. Bătălia s-a încheiat cu victorie otomană. Armata rusă s-a retras cu pierderi însemnate. Trupele turcești au traversat pe malul stâng al Dunării, distrugând fortificațiile inamicului

1856 – Comisia Europeană a Dunării și-a început activitatea la Galați

Comisia Europeană a Dunării (1856–1938) a fost un organism internațional înființat după încheierea Războiului Crimeii și semnarea Tratatului de pace de la Paris, care stabilea neutralizarea Mării Negre, retrocedarea către Moldova a trei județe din sudul Basarabiei și libera circulație pe Dunăre, aflată sub supravegherea unei comisii internaționale. Și-a început activitatea în 4 noiembrie 1856 la Galați, fiind împuternicită cu atribuții executive și administrative, dar și pentru problemele de navigație pe Dunăre. Puterile reprezentate în acest organism internațional erau: Imperiul Austro-Ungar, Al Doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Prusia, Imperiul Rus, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman. Principatul Moldovei a avut, la început, doar un rol consultativ. După războiul de independență și încorporarea Dobrogei, Regatul României a devenit membru cu drepturi depline al Comisiei. Pentru buna desfășurare a activității comisiei s-a hotărât, printr-un acord mutual, ca puterea executivă să fie deținută de reprezentantul englez, iar cea administrativă de reprezentantul francez. În toată perioada ei de existență, Comisia a beneficiat de numeroase scutiri de taxe și impozite și de dreptul de a aborda propriul drapel (cinci benzi orizontale, două de culoare roșie, două de culoare albă și una albastră, cu inițialele C.E.D., în alb). În cele opt decenii de existență, CED a contribuit la amenajarea cursului inferior al Dunării, dar și la dezvoltarea socio-economică a regiunii. În ciuda tuturor conflictelor regionale sau europene, (războaiele balcanice, Primul Război Mondial), Comisia a reușit să-și păstreze poziția neutră stabilită prin actul constitutiv

1860 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat Legea de organizare a Poliției Române

Primele atestări privind Poliția Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau Mihai Viteazu – crearea instituției agiei, continuă cu domnia lui Mihai Sutzu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate și reglementarea portului armelor) iar din 1806, organele de pază și ordine din Capitală au primit denumirea generică de Poliție. În 1821, Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe și impozite celor însărcinați să mențină ordinea publică și să apere proprietatea cetățenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice, atribuțiile poliției au fost extinse. În 1850, domnitorul Ghica Vodă a emis Cronica polițienească prin care a reglementat sarcinile și structurile polițienești, dar cu legea lui Al.I. Cuza competențele organelor de poliție au fost extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului erau mult mai bine reglementate

1872 – S-a născut Prințul Barbu Știrbey

4 noiembrie 1872, Buftea – 24 martie 1946, București

Om politic, președinte al Consiliului de Miniștri, ministru de interne și ad-interim la Finanțe și la Externe, membru de onoare (din 1929) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Științe Juridice din Paris. Personalitatea lui Barbu Știrbey, om rafinat, cult, manierat, bărbat frumos, cu părul bogat și negru, cu ținută tipic englezească, i-a adus supranumele de Prințul alb. A înființat lângă parcul palatului său de la Buftea o pepinieră de viță americană, o lăptărie, o moară sistematică, iar în 1902 o fabrică de vată și pansamente. Este primul care a introdus în Vechiul Regat cultura bumbacului și a orezului. Regele Carol I l-a numit administrator al Domeniilor Coroanei Regale (1913) și apoi consilier personal. În timpul războiului mondial, a fost alături de familia regală, în refugiul de la Iași

1876 – S-a născut Nicolae Lupu

4 noiembrie 1876 – 1947

Medic, om politic, membru în conducerea Partidului Național-Țărănesc. S-a separat de PNȚ în două rânduri, constituind mai întâi, în 1927, o aripă dizidentă de stânga, iar apoi în 1946 Partidul Țărănesc Democrat, formațiune care s-a coalizat cu PCR

1889 – A intrat în vigoare Regulamentul Școalei Superioare de Resbel

Școala Superioară de Resbel, destinată a forma ofițeri de stat major, a fost înființată prin Înaltul Decret Regal Nr. 2073, semnat de Regele Carol I al României. Regulamentul a fost primul document de organizare și funcționare a instituției

1892 – S-a născut Constantin Loghin

4 noiembrie 1891, Budineț, Storojineț/Cernăuți – 23 februarie 1961, Gura Humorului

Istoric literar. Licențiat al Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Cernăuți (1919). A fost profesor de liceu în Cernăuți, București, Timișoara, Gherla și Gura Humorului, cu o importantă activitate de popularizare și stimulare a culturii bucovinene prin scris și pe căi administrative. A devenit membru, apoi vicepreședinte al Societății pentru Literatură și Cultură Română în Bucovina, corespondent și redactor pentru Bucovina al ziarului Universul, a întemeiat și condus Societatea Scriitorilor Bucovineni, a fost autor de manuale de limba română și antologii de uz școlar, etc. A scris o Istorie a literaturii române (1926). Alte lucrări: Scriitori bucovineni, Istoria literaturii române din Bucovina, Antologia scrisului bucovinean, Aron Pumnul – M. Eminescu

1900 – S-a născut Lucrețiu Pătrășcanu

4 noiembrie 1900, Bacău – 17 aprilie 1954, închisoarea Jilava, București

Avocat, sociolog și economist, om politic, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru. În tinerețe, a devenit adept al învățăturilor marxiste, astfel că în 1919 s-a înscris în Partidul Socialist Român și a lucrat ca editor al ziarului acestuia, Socialismul. În 1921 a fost unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist din România (PCdR). În 1922 a absolvit Facultatea de Drept a Universității București iar în 1925 a obținut doctoratul la Universitatea din Leipzig, cu o teză despre reforma agrară din România – era o figură rară printre puținii comuniști din România. Pentru o perioadă de timp a fost și profesor la Universitatea București. A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944. După lovitura de stat de la 23 august 1944, a intrat în noul guvern al lui Constantin Sănătescu, în calitate de ministru al Justiției. A fost autorul proclamației pe care regele a citit-o în seara zilei de 23 august la postul național de radio. Spre sfârșitul anilor ’40, s-a descoperit opoziția lui față de politicile staliniste, fiind de asemenea suspectat pentru abordarea sa intelectuală a socialismului. În 1948, a fost acuzat de naționalism burghez și de șovinism și arestat. A fost condamnat la moarte pe 14 aprilie 1954, după un proces de șase ani

1901 – S-a născut Henri H. Stahl

4 noiembrie 1901, București – 9 septembrie 1991, București

Antropolog cultural, etnograf, istoric social, memorialist, sociolog rural, membru (din 1969) al Academiei de Științe Sociale și Politice, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A absolvit Dreptul, Literele și Filosofia în 1921. În anii ’30 a colaborat strâns cu Dimitrie Gusti, ca asistent la catedra de sociologie. Tot în această perioadă a fost director al Fundațiilor Culturale Regale. A fost unul din cei mai mari sociologi români din toate timpurile, reprezentant de frunte al Școlii monografice, autor prestigios în domeniile sociologiei rurale, antropologiei culturale, istoriei sociale, teoriei etnografice și memorialisticii. A fost adept al cercetărilor empirice, fundamentate teoretic și metodologic, al înțelegerii procesuale și raționale, a culturii și societății, unul dintre cei mai proeminenți colaboratori ai lui Dimitrie Gusti. În anul 1936, Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl și Victor Ion Popa au înființat Muzeul Satului din București. În 1939 a fost numit director al statisticii administrative la Institutul de statistică. În 1943 s-a înființat catedra de sociologie rurală, unde a devenit conferențiar, apoi a preluat și catedra de sociologie generală. Însă în 1948, odată cu instaurarea regimului comunist, studiul sociologiei a fost interzis, iar activitatea sa a fost brusc curmată. Abia în 1966, odată cu relaxarea presiunii ideologice, a fost rechemat în învățământ. A organizat din nou cercetări monografice, a publicat lucrări importante de sociologie și sociologie istorică. A fost cavaler al Legiunii de Onoare. Din opera sa: Tehnica monografiei sociologice, Monografia unui sat. Cum se alcătuiește, Sociologia satului devălmaș românesc, Studii de sociologie istorică, Teorii și ipoteze privind sociologia orânduirii tributale, Probleme confuze în istoria socială a României

1903 – S-a născut Ion Vasilescu

4 noiembrie 1903, București – 1 decembrie 1960, București

Compozitor de muzică ușoară, de cameră, de scenă și de film, profesor și dirijor. Și-a început studiile muzicale la Conservatorul Cornetti din Craiova cu George Fotino (armonie) și Ida Capatti (vioară), perfecționându-se la Schola Cantorum din Paris cu Paul le Flem. A fost dirijor la Teatrul Național din Craiova, profesor de muzică la liceele Frații Buzești, „D.A. Sturdza” și „Nicolae Bălcescu” din Craiova, profesor la Conservatorul Cornetti, dirijor la teatrele de revistă Cărăbuș, Alhambra, Gioconda, Teatrul de Estradă din București. A fost cea mai importantă personalitate a muzicii ușoare românești din secolul XX. A creat o muzică ușoară cu caracter național precis conturat, valorificând intonațiile și ritmica cântecului popular, a mai compus muzică de cameră, de scenă și de film, precum și coruri

Ion Vasilescu – Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea

1907 – S-a născut Cella Serghi

Cella Marcoff; 4 noiembrie/22 octombrie 1907, Constanța – 19 septembrie 1992, București

Scriitoare, publicistă și traducătoare, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A urmat Facultatea de Drept la București, luându-și licența în 1931. Încă din timpul studenției a început să lucreze, angajându-se ca secretară la un avocat. A practicat un timp avocatura, fapt ce i-a servit la cunoașterea diferitelor caractere, îmbogățind gama personajelor sale. A trimis ziarelor Gazeta și Reporter un număr de reportaje și cronici teatrale, care s-au bucurat de mult succes, primul său reportaj fiind Week end în Bucegi. Aceste prime publicații aveau să-i deschidă Cellei Serghi perspectiva permanentei munci literare. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. A publicat în Viața românească, Revista Fundațiilor, Sburătorul. Schițele publicate în revistele amintite, având aceeași eroină, Mirona, vor deveni romanul de mai târziu Cad zidurile, apoi în alte ediții Cartea Mironei sau Mirona. În 1945 a devenit secretara Universității libere populare și a publicat articole și schițe în revistele Femeia, Flacăra, Viața românească. Romanele sale – toate bine primite de cititori, au cunoscut câte trei și patru ediții. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei

1918 – Reprezentanții Partidului Țărănesc și al Ligii Poporului Basarabean, au decis unirea partidelor lor

Partidul Țărănesc din Basarabia s-a constituit la 23 august/5 septembrie 1918 la Chișinău. La 14 septembrie 1918 s-a format Liga Poporului din Basarabia. La 4 noiembrie, Partidul Țărănesc din Basarabia condus de Pantelimon Halippa și Liga Poporului din Basarabia condusă de Sergiu Niță, întrunindu-se, au decis să fuzioneze

1924 – A apărut la București cotidianul politic Cuvântul

Fondat de Titus Enacovici, din colectivul de redacție făceau parte Pamfil Șeicaru, Cezar Petrescu, Mihail Sebastian, Nichifor Crainic, Adrian Maniu și, din 1926, Nae Ionescu. În program au fost înscrise monarhia și ortodoxismul ca valori ale României de mâine. A apărut între 4 noiembrie–1 ianuarie 1934; 1 iunie 1937–7 aprilie 1938; 14 octombrie 1940–24 ianuarie 1941

1926 – S-a născut Oliver Lustig

4 noiembrie 1926, Șoimeni, Cluj – 19 aprilie 2017, Cluj-Napoca

Scriitor și jurnalist, supraviețuitor al lagărului de exterminare de la Auschwitz și autor al mai multor cărți despre Holocaust și despre cel de-al Doilea Război Mondial. În 3 mai 1944 Oliver Lustig a fost arestat, împreună cu părinții și cei șase frați ai săi, și au fost deportați în lagărul de exterminare Auschwitz–Birkenau. La Birkenau, unde se făceau selecțiile în vederea gazării și, respectiv, a trimiterii în lagărul de muncă de la Auschwitz, și-a pierdut mama și trei dintre frați, iar tatăl său a murit câteva luni mai târziu în lagărul de concentrare Mauthausen–Gusen. În septembrie 1944 Oliver și fratele său, Emilian, au fost transferați în lagărul Kaufering 4, de unde au fost eliberați la 27 aprilie 1945 de Armata Americană. Din cei nouă membri ai familiei sale, odată cu el au supraviețuit Holocaustului o soră și doi frați. Reîntors în România, a urmat Universitatea din Cluj și în 1965 a obținut titlul de doctor în istoria doctrinelor economice. A fost încadrat ca jurnalist militar în Ministerul Apărării Naționale, a lucrat la revista militară Apărarea patriei, fiind pentru o perioadă redactor șef-adjunct. A publicat o serie de cărți, dintre care 12 pe tema Holocaustului, traduse în limbile germană, maghiară, italiană, portugheză și engleză. Mărturiile sale personale și, respectiv, cele ale lui Leopold Schobel, de pe site-urile Supraviețuitori din România ai Holocaustului și Auschwitz.ro reprezintă doar două din nenumăratele istorii din perioada brutalelor măsuri antisemite care au culminat pentru cei mai mulți cu moartea

1928 – La microfonul Radiodifuziunii Române a fost invitat primul actor

La câteva zile după emisia inaugurală a Radioului public românesc, actrița Victoria Mierlescu, de la Teatrul Național, a deschis, cu un recital de versuri, seria programelor semnate de personalități marcante ale scenei românești.

1930 – S-a născut Horia Aramă

4 noiembrie 1930, Iași – 22 octombrie 2007, Constanța

Prozator, eseist, scenarist, traducător, critic, redactor și poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în 1950 cu versuri pentru copii, în SF a debutat cu o povestire despre mutanți, Omul care are timp. A absolvit al Școala de literatură „Mihai Eminescu” din București, în 1954. A scris literatură SF: Moartea păsării-săgeată, Dumnezeu umbla desculț, Țărmul interzis, Cetatea soarelui, poezie, Scări la stele, teatru: Simpaticul Charlie

1939 – S-a născut Boris Petroff

4 noiembrie 1939, București

Actor de teatru și film, regizor, producător și scenarist de film. A urmat Școala Militară Superioară de marină și a trecut în rezervă în 1958 cu gradul de sublocotenent. Din 1960 a început studiile la Institutul de artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”, pe care le-a terminat în 1964, când a fost angajat la Teatrul de stat Oradea. Între 1966–1974 a făcut parte din trupa Teatrului Tineretului din Piatra Neamț. A venit apoi în București și până în 2009 a jucat pe scenele teatrelor „Ion Creangă”, „C.Nottara” și Teatrul evreiesc de stat. S-a retras în Moroieni (Dâmbovița) și mai a colaborat cu Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște. Ajucat în filme: Artista, dolarii și ardelenii, Balanța, Craii de Curtea Veche, Herz ohne Krone / The Uncrowned Heart, Iubire ca în filme, a regizat: Red Snow, The Unearthly, Outcasts of the City, Anatomy of a Psycho, a scris scenariu de film: Two Lost Worlds

Craii de Curtea Veche

1944 – Instalarea Guvernului Constantin Sănătescu (2)

Consiliu de miniștri de uniune națională, prezidat de Constantin Sănătescu, a guvernat între 4 noiembrie–5 decembrie 1944, continuând guvernarea Guvernului Constantin Sănătescu (1). S-a confruntat cu provocările Partidului Comunist Român, susținut de Uniunea Sovietică, care a solicitat să-i fie acordate două ministere strategice, Ministerul de Interne și Ministerul de Război

1944 – S-a născut Corneliu Ursescu

4 noiembrie 1944, Pitești

Matematician, programator. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității „Al.I. Cuza” din Iași și a devenit doctor în matematici al aceleiași universități. A fost profesor de liceu în Vaslui, cercetător științific la Institutul de de Matematică al Academiei Române, filiala Iași, programator la Centrul de calcul al Universității. Nominalizat la Premiul pentru excelență în cultura românească (2001), este membru al American Mathematics Society

1947 – Demiterea miniștrilor aparținând PNL–Tătărescu din Consiliul de Miniștri

Adunarea Deputaților a votat la 3 noiembrie o moțiune de neîncredere în activitatea liberalilor conduși de Gheorghe Tătărăscu, iar a doua zi, toți miniștri tătărescieni au fost demiși. Gheorghe Tătărescu s-a retras de la conducerea partidului în favoarea secondantului său, Petre Bejan. Însă în noaptea de 5/6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri PNL–Tătărescu, în frunte cu liderul lor, au fost arestați și întemnițați la Sighet. Astfel, reprezentanții liberali au fost înlăturați din guvernul Dr. Petru Groza, iar activitatea Partidului Național Liberal a încetat până în ianuarie 1990

1951 – S-a născut Traian Băsescu

4 noiembrie 1951, Basarabi, Constanța

Ofițer naval, politician, ministru al transporturilor, primar general al municipiului București (iunie 2000–decembrie 2004), președinte al Partidului Democrat, președinte al României (2004–2014). La 1 ianuarie 2007, în timpul mandatului său de președinte, România a aderat la Uniunea Europeană. În decembrie 2006, a condamnat comunismul din România, într-un discurs ținut în Parlamentul țării. În prezent este membru al PMP

1957 – Accidentul aviatic de pe aeroportul Vnukovo al delegației Partidului Muncitoresc Român

Delegația PMR s-a îmbarcat într-un avion sovietic pus la dispoziție pentru ei, pentru a se deplasa la Moscova, în scopul participării la sărbătorirea celor 40 de ani de la revoluția bolșevică, pe 7 noiembrie. Delegația română era alcătuită din: Chivu Stoica, prim-ministru, Grigore Preoteasa, Nicolae Ceaușescu, Ștefan Voitec, Leonte Răutu și Alexandru Moghioroș, însoțiți de personal tehnic: translatorul Mihai Novicov, Ștefan Voicu, stenograful Petrescu și ofițerul de Securitate Mecu. În avion trebuia să se afle și Gheorghiu-Dej, însă acesta a absentat, pe motiv, poate real, de gripă. Accidentul s-a produs în momentul în care avionul se pregătea să aterizeze pe aeroportul moscovit Vnukovo. Din cauza proastei vizibilități, nava a ratat pista de aterizare, iar la scurt timp după prăbușirea într-o pădure de lângă aeroport, s-a aprins în flăcări. În accident și-au pierdut viața Grigore Preoteasa și trei membri ai echipajului sovietic. Ceilalți pasageri și membri ai echipajului au fost doar răniți. Cei care au supraviețuit impactului au fost duși imediat la spitalul de partid Kremliokova, unde au fost vizitați de o delegație sovietică, în frunte cu premierul Bulganin

Accidentul aviatic din 4 noiembrie 1957

1966 – A încetat din viață Traian Chelariu (21 iulie 1906, Hatna–Dărmănești, Ducatul Bucovinei – 4 noiembrie 1966, Suceava)

Poet și dramaturg, profesor, a colaborat la Glasul Bucovinei, Junimea Literară, Gazeta Bucovinei, Bilete de papagal, Gândirea, Convorbiri literare, Universul literar, Revista Fundațiilor Regale, etc.

1970 – A încetat din viață Tudor Mușatescu (22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel – 4 noiembrie 1970, București)

Poet, prozator, dramaturg și umorist, la maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, s-a dedicat trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru

1975 – A încetat din viață Plautius Andronescu (10 decembrie 1893, Zürich – 4 noiembrie 1975, Timișoara)

Inginer electrotehnician, creatorul școlii românești de electrotehnică teoretică, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România și membru corespondent al Federației Internaționale a inginerilor

1978 – S-a inaugurat Centrala hidroelectrică de la Stânca-Costești de pe râul Prut

Construită în 7 ani, împreună cu URSS (azi la granița cu Republica Moldova), una dintre cele mai frumoase, dar și mai utile construcții hidrotehnice din România, Barajul de la Stânca-Costești, din județul Botoșani, se situează pe locul al doilea în țară din punct de vedere al volumului de apă, după Porțile de Fier I. Pentru costruirea barajului au fost folosite mii de tone de materiale de construcție, fier și beton în principal, dar și echipamente pentru dotarea hidrocentralelor. Pentru a crea marele lac de acumulare de la Stânca, au fost făcute expropieri. Ceaușescu a ordonat strămutarea a nu mai puțin de 4 sate, pentru a face loc barajului și lacului. De cealaltă parte tovarășii din URSS, nu au rămas mai prejos, și au mutat 11 sate. Lucrările au început în anul 1973, inaugurarea oficială a fost la 4 noiembrie 1978, iar recepția definitivă s-a făcut în 1979

2006 – A încetat din viață Vladimir Țopa (27 noiembrie 1929, Mărcăuți, Hotin/Moldova – 4 noiembrie 2006)

Fizician, membru corespondent al Academiei Române, a lucrat la Institutul de Fizică și Tehnologia Materialelor din Măgurele, unde a adus contribuții la studiul materialelor optice prin creștere de cristale, studii spectroscopice și opto-electrice

2015 – Demisia Guvernului Victor Ponta

La presiunea protestelor din centrul Bucureștiului, generate de incebdiul de la Colectiv, Victor Ponta și-a depus mandatul. Tot în aceeași zi, și-a depus mandatul și primarul Sectorului 4, Cristian Popescu-Piedone

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #AlexandruMocioni #BarbuAȘtirbey #HenriHStahl #IonVasilescu #CellaSerghi #HoriaAramă

0 comentarii la „4 Noiembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: