Istoria României România frumoasă Today's Memory

9 Noiembrie în istoria românilor

Foto: Bătălia de la Posada – „Fuga lui Carol Robert” tablou de Molnár József (1855)


1330 – Bătălia de la Posada

Bătălia de la Posada a încheiat conflictul militar dintre Regatul Ungariei și Țara Românească – declanșată în septembrie de Carol Robert de Anjou, campania a început prin ocuparea fără dificultăți majore a Severinului și a continuat cu înaintarea către Argeș, capitala Țării Românești. Zona fiind pustiită, oastea slăbită și înfometată nu a cucerit cetatea, s-a încheiat un armistițiu urmând să se retragă spre Transilvania. Oastea lui Basarab I a atacat oștirea ungară condusă de Carol Robert de Anjou, care se retrăgea prin defileele Carpaților Meridionali. Surprinse într-o ambuscadă și izolate într-una dintre văile înguste ale munților, trupele lui Carol Robert au fost aproape nimicite de către oștenii voievodului într-un măcel. Regele însuși și-a salvat viața cu mare dificultate, travestindu-se în hainele unuia dintre credincioșii săi. Bătălia a fost menționată în mai multe cronici: cea pictată de la Viena, Chronicon pictum (cca. 1360), cea a lui Thurocz, Chronica Hungarorum (cca. 1486), analele lui Jan Długosz, Annales seu cronici incliti regni Poloniae (cca. 1455–1480), precum și alte lucrări ungare, poloneze și germane din secolele XV-XVI, care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze, dar încă nu se știe cu exactitate locul unde a avut loc, denumirea fiind introdusă de Nicolae Iorga. Această luptă a marcat emanciparea Țării Românești de sub tutela coroanei maghiare

Mai mult: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/anul-1330-macelul-de-la-posada

1376 – Primele mărturii păstrate despre existența statutelor de breaslă din Transilvania

Primele statute de breaslă datează din timpul lui Ludovic de Anjou și au reglementat cele mai de seamă probleme în legătură cu viața economică și juridică a breslei, cu alegerea staroștilor și raporturile acestora față de membrii breslei și față de conducerea orașului. Sunt menționate patru orașe din Transilvania de Sud (Sibiu, Sighișoara, Sebeș, Orăștie) în care existau 19 bresle și 25 de branșe meșteșugărești: brutari, pielari, tăbăcari, cizmari, fierari, curelari, blănari, mănușari, cuțitari, frânghieri, dogari, croitori, trăistari și alții

1818 – S-a născut Ion Codru-Drăgușanu

9 noiembrie 1818, Drăguș, Comitatul Făgăraș, Marele Principat al Transilvaniei, Imperiul Austriei/Brașov – 26 octombrie1884, Sibiu, Regatul Ungariei

Scriitor, memorialist, călător. A studiat la școala din sat, la Școala Grănicerească Germană din Viștea de Jos și a urmat un semestru la Colegiul Sf. Sava din București, fiind însă mai mult un autodidact. Plecat din Transilvania în 1835, a făcut mai multe călătorii în Europa (1838–1846), după care a fost institutor la Ploiești, a îndeplinit diverse funcții administrative în Transilvania, culminând cu cea de vicecăpitan al districtului Făgăraș. A fost participant la revoluția de la 1848 în Țara Românească, deputat de Hațeg în Dieta de la Sibiu, secretar al Comitetului Școlar Grăniceresc, vicepreședinte al Despărțământului Făgăraș al Astrei. Prima sa lucrare tipărită este un Cuvânt scolastic, apărută în ziarul Universul (1848). A colaborat la Foaie pentru minte, inimă și literatură, Concordia, Albina, Telegraful român, Federațiunea, Gazeta Transilvaniei, Familia, Transilvania, etc. Reputația sa literară a fost întemeiată de Peregrinul transelvan (1865), unul dintre cele mai interesante jurnale de călătorie ale epocii postpașoptiste. A fost străbunicul matern al deputatului Ion Rațiu

1857 – Jalba deputaților din Adunarea ad-hoc a Moldovei

Un număr de 15 deputați clăcași, în frunte cu Ioan Roată, au întocmit și supus Adunării ad-hoc o jalbă în care erau arătate suferințele și dorințele clăcașilor moldoveni: „ […] Până în ziua de astăzi, toate sarcinile cele mai grele numai asupra noastră au fost puse și noi mai nici de unele bunuri ale țării nu ne-am îndulcit, iar alții, fără să fie supuși la nici o povară, de toată mana țării s-au bucurat; câtu-i Dunărea de mare și de largă curge râul sudorilor noastre, se duce peste mări și peste hotare, acolo se preface în râuri de aur și de argint și curg iarăși înapoi de se revarsă în țeara noastră, iar noi nici rânduială, nici dreptate nu am avut”. Deși prezentată la 9/21 noiembrie, jalba n-a intrat în discuție decât la 18/30 decembrie, fiind respinsă. Ioan Roată s-a numărat printre sprijinitorii amendamentului lui Costache Negri, relativ la împroprietărirea țăranilor prin acordarea unei indemnizații stăpânilor de moșii

1872 – A încetat din viață Alexandru Hâjdeu (30 noiembrie 1811, Mișiurineț, Șumsk/ Ternopil, Ucraina – 9 noiembrie1872, Cristinești, Hotin, Basarabia/Ucraina)

Scriitor român din Basarabia, efor al școlilor din județul Hotin, a adus o contribuție importantă la unificarea principatelor române, tatăl lui Bogdan Petriceicu Hașdeu

1877 – Armata română a cucerit complet reduta otomană de la Rahova

Bătălia de la Rahova s-a încheiat după trei zile: În prima zi, complexul sistem de redute al cetății Rahova fusese iremediabil avariat, trupele române exercitând un control de la distanță asupra redutei principale. În ziua următoare, s-a trecut la misiuni de recunoaștere în teatrul de operațiuni și la evaluarea condiției precare a oștilor adverse. În noaptea de 8/9 noiembrie comandantul otoman al dispozitivului a decis părăsirea pozițiilor din interiorul redutelor, sub acoperirea salvelor de artilerie. Atacat prin surprindere de batalionul 1 Mehedinți, sub comanda căpitanului Constantin Merișescu, convoiul otoman în retragere a fost obligat să reia lupta. Intervenția generalului maior Meyendorff și abilitățile logistice ale colonelului Crețulescu au contribuit la demontarea planurilor otomane de retragere, astfel încât, în dimineața zilei de 9 noiembrie, lupta pentru ocuparea Rahovei s-a sfârșit cu victoria trupelor române

1883 – S-a născut Marin Simionescu-Râmniceanu

9 noiembrie 1883, Focșani – 25 martie 1964, Focșani

Dramaturg, prozator, eseist, critic și istoric literar, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române. A urmat studii de filosofie și estetică la Universitatea din Charlottenburg-Berlin. A colaborat la Ramuri, Adevărul literar și artistic, Sămănătorul, Flacăra, Rampa, ș.a. Spirit erudit, preocupat de varii domenii. Unul dintre personajele celebre ale literaturii române, Tănase Scatiu, a fost inspirat de Marin Simionescu-Râmniceanu, rudă a scriitorului Duiliu Zamfirescu. Din operele sale: Propilee artistice, Istoria artelor. Scurtă expunere a evoluției stilurilor și a caracteristicei celor mai însemnați artiști, Martirolog profan, Considerații stilistice asupra arhitecturii bizantine, Bucureștii, metropola culturii

1895 – Școala de Aplicație a Școlii Normale Superioare și-a deschis oficial cursurile

Alexandru Odobescu, director al Școlii Normale Superioare din București, a depus eforturi oficiale în sensul organizării unei Școli de Aplicație a Școlii Normale Superioare, destinată pregătirii practice a viitorilor învățători și profesori. La 5 octombrie 1895 s-au finalizat demersurile juridice privind înființarea Școlii de Aplicație a Școlii Normale Superioare, inaugurată la 9 noiembrie, cu două clase de elevi, sub numele de Școala de Aplicație a Școlii Normale Superioare. În prezent, Colegiul Național „I.L. Caragiale”

1897 – S-a născut Basil Munteanu

Vasile Munteanu; 9 noiembrie 1897, Brăila – 1 iulie 1972, Paris

Istoric și critic literar, filolog, membru corespondent (din 1939) al Academiei Române. A absolvit în cadrul Universității din București filologia modernă (franceza) cu magna cum laude (1920). A fost bibliotecar la Biblioteca Academiei, membru al Școlii Române din Fontenay-aux-Roses, În 1939 a luat doctoratul în litere la Universitatea din București. A fost profesor de literatură comparată la Facultatea de Litere din București și titularul Catedrei de Limbă și Literatură Franceză, timp de câteva decenii secretar de redacție al Revistei de literatură comparată. Fiind un autor bilingv, a scris cu egală ușurință în limba română și în limba franceză. După ce s-a refugiat în Franța în 1946 (cu ocazia plecării în Franța ca membru al delegației României la Conferința de Pace din Paris) s-a semnat cu numele Basil Munteano. Din scrierile sale: Panorama de la littérature roumaine contemporaine (Panorama literaturii române contemporane, 1938), tradusă în mai multe limbi europene, Istoria literaturii franceze, Solitude et contradictions de Jean Jacques Rousseau, Fantezii panteiste, Permanențe românești: Discursuri și portrete.

1899 – S-a născut Gheorghe Ștefan

9 noiembrie 1899, Băteșani, Vâlcea – 29 februarie 1980, București

Istoric și arheolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1952) al Academiei Române, membru al Academiei de Științe Sociale și Politice (din 1970). A absolvit cursurile Universității din București și a fost membru al Școlii Române de la Roma (1926–1928), specialist în filologia clasică. A fost asistent al lui Vasile Pârvan, apoi profesor pe la diverse licee din țară, iar din 1948 profesor titular la catedra de istorie veche a României, în două rânduri decan al Facultății de istorie. În afara colaborărilor la diverse sinteze, precum Istoria României (vol. I, 1960), Dinogeția (vol. I, 1967), etc., este autorul volumului Formarea poporului român și a limbii sale (1973), dar și al mai multor studii pe aceași temă publicate în reviste de specialitate

1901 – S-a născut Liviu Rusu

9 noiembrie 1901, Sărmașu, Austro-Ungaria/Mureș – 17 decembrie 1985, Cluj-Napoca

Psiholog, estetician, cercetător și istoric literar, comparatist, profesor universitar. A studiat la Facultatea de Drept (1920–1921), apoi la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj (1921–1925). A început cariera universitară încă din timpul studenției, fiind numit preparator. A debutat în 1925 în ziarul Națiunea, din Cluj, cu critică literară.În 1928, a devenit asistentul renumitului psiholog Florian Ștefănescu-Goangă, la Institutul de Psihologie din Cluj, dar și doctor în filosofie, specialitatea psihologie, la Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj. S-a specializat în Germania, la Leipzig, Berlin, Hamburg. A fost conferențiar, din 1931 docent în Psihologie cu teza Aptitudinea tehnică și inteligența practică, devenind una dintre personalitățile de marcă ale vieții universitare clujene, recunoscut totodată și pe plan internațional. A publicat studii de psihologie în Revista de psihologie, în volume colective sau personale: Principiile de bază ale psihologhiei aplicate, Problema orientării profesionale. După o specializare la Paris, în 1935 a susținut un doctorat în estetică, la Universitatea Sorbona, cu teza principală Essai sur la creation artistique. Contribution a une esthetique dynamique, cea secundară fiind Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine. A fost profesor titular de estetică la Facultatea de Filosofie și Litere din Cluj, fiind înlăturat în 1948. A fost este bibliotecar, alături de Lucian Blaga, la Academia RPR, Cluj, a lucrat în paralel și la Institutul de Lingvistică.

1908 – S-a născut Lucian Boz

9 noiembrie 1908, Hârlău, Iași – 14 martie 2003, Sydney, Australia

Critic literar, eseist, poet și traducător, unul din reprezentanții de seamă ai Generației 1927. A urmat Facultatea de Drept din București, obținând licența în 1934. În 1930 a debutat la Facla, a devenit redactor al ziarelor Dimineața, Adevărul și săptămânalul Cuvântul Liber. În 1932, a publicat eseul Eminescu. Încercare critică, atrăgând atenția lui George Călinescu, care i-a scris un comentariu elogios. A înființat revista literară Ulise. Debutul literar l-a făcut la revista Premiera în 1937. A fost prieten apropiat cu Eugène Ionesco, Emil Cioran, Mircea Eliade, Ion Vinea, Ilarie Voronca, George Călinescu, Ștefan Baciu, Emil Boldan, Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Grigore Cugler și a multor alte personalități ale literaturii române. După suprimarea ziarelor Adevărul și Dimineața de către Guvernul Octavian Goga, în 1937, a plecat la Paris, unde a urmat cursuri de drept economic la École Pratique de Hautes-Etudes (Sorbona), pe care nu le-a putut termina din cauza războiului, după care a participat la mișcarea de Rezistență. A fost arestat de Gestapo și a ajuns, împreună cu soția sa, în lagărul La Cité de la Muette (un Sammellager, adică lagăr de adunare) de la Drancy, de unde urma să fie trimiși în Germania. Au fost salvate doar 12 persoane, între care și soții Boz, prin intervenția Legației române de la Paris. Întors în țară, a creat, în asociație cu Martin Econom, cotidianul în limbă franceză L’Information Internationale, și a devenit redactor al cotidianului Finanțe și Industrie. În 1946 a părăsit România și s-a stabilit la Paris, unde a colaborat ocazional la Le Monde, ulterior plecând la Geneva, de unde a emigrat în Australia. Din operele sale: Cartea cu poeți, Masca lui Eminescu, Moartea abstractă și alte nuvele, O săptămână a poeziei, Piatra de încercare.

1916 – A încetat din viață Ioan Dragalina (16 decembrie 1860, Caransebeș – 9 noiembrie 1916, București)

General al Armatei Române, comandant al Școlii Militare de Infanterie din București, comandant al Diviziei I de Infanterie, a murit eroic în luptele care au avut loc pe Valea Jiului, în primul război mondial

1918 – Ultimatumul Consiliului Național Român Central adresat trupelor de ocupație

La 27 octombrie/9 noiembrie, Consiliul Național Român Central a decis să solicite trupelor de ocupație ale Antantei să părăsească teritoriul României în 24 de ore și preluarea „puterii depline de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească”. Nota diplomatică, redactată de către Vasile Goldiș, solicita guvernului maghiar să-i transmită Consiliului autoritatea politică, administrativă și militară a celor 23 de comitate din Transilvania și a părților românești din comitatele Bichiș, Cenad și Ugocea și a fost trimisă la 28 octombrie/10 noiembrie 1918, termenul de îndeplinire fiind fixat la 12 noiembrie 1918, la ora 18:00. În noaptea următoare, Armata Română a reînceput operațiunile militare împotriva puterilor centrale. Trupele au primit ordin să treacă simultan în Transilvania, Muntenia și Dobrogea

1918 – Militari români din Divizia a 8-a au intrat în Bucovina

La cererea guvernului bucovinean, aprobată de regele Ferdinand, Divizia a 8-a Română Infanterie, condusă de generalul Iacob Zadik, din cadrul Corpului 4 Armată, a intrat în Siret la 26 octombrie/8 noiembrie, stabilindu-și comandamentul în Casa Sbierenilor, fost sediu al jandarmeriei austriece, iar la 11 noiembrie în Cernăuți, unde a avut parte de o primire triumfală, au restabilit ordinea și au participat la preluarea puterii

 

Ziua Națională a Surzilor din România

1919 – A luat ființă Asociația Amicală a Surdo-Muților din România

Fondată prin asocierea voluntară a unor persoane cu handicap, sub patronajul reginei Maria. Primul Președinte a fost Alexandru Clarnet, iar din comitetul de conducere a făcut parte și prințul Henry Ghica, fiul surd al lui Constantin Ghica.

Marcată ca Ziua Națională a Surzilor din România din 1995, la Congresul Asociației Naționale a Surzilor din România

 

1928 – A apărut primul număr al revistei Radiofonia

Publicație oficială a Societății de Difuziune Radiotelefonică din România

 

1930 – S-a născut Aurel Rău

9 noiembrie 1930, Josenii Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud

Poet, prozator, traducător și eseist. După terminarea Facultății de Filologie din Cluj (1953), a lucrat redactor, apoi redactor-șef la revista Almanahul Literar (Steaua, din 1954). A debutat cu versuri în suplimentul literar al ziarului Lupta Ardealului (1949). A colaborat la majoritatea revistelor literare din țară. Mai puțin semnificativ, volumul de debut, Mesteacănul (1953), a fost urmat de Focurile sacre (1956). Alte scrieri: Unde apele vorbesc cu pământul, Turn cu ceas, Micropoeme și alte poezii, Cuvinte deasupra vămii, Flori din cuvinte, În povești cu Ion Creangă, Piatra scrisă, Octavian Goga cenzurat

1933 – S-a născut Lucian Pintilie

9 noiembrie 1933, Tarutino, Județul Cetatea-Albă, România – 16 mai 2018, București

Regizor de teatru și film. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a montat o serie de spectacole la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din București, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice: Copiii soarelui, Proștii sub clar de lună, Cezar și Cleopatra, Biedermann și incendiatorii, Inima mea e pe înălțimi, D’ale carnavalului, Livada cu vișini, Revizorul (spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6, Reconstituirea, film care a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Personalitate de marcă și personaj singular în peisajul teatrului și cinematografului românesc contemporan, după scandalul interzicerii piesei Revizorul, a primit un pașaport și a fost invitat de regimul comunist să emigreze. A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru și de operă montate pe câteva din scenele importante ale lumii. A revenit după 1990 în țară și a montat: Balanța, O vară de neuitat, Prea târziu, Terminus Paradis, După-amiaza unui torționar, Niki Ardelean, colonel în rezervă.

O vară de neuitat (1994)

1942 – S-a născut Michaela Tonitza Iordache

9 noiembrie 1942, Craiova – 13 martie 2010, București

Teatrolog, profesoară universitară, nepoata pictorului Nicolae Tonitza. Bursieră Herder al Universității din Viena (recomandată de Tudor Arghezi), a avut o carieră impresionantă, fiind unul dintre întemeietorii catedrei de teatrologie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, director artistic și secretar literar la Teatrul Mic și Teatrul „Ion Creangă”, iar între 1986–1999 director al Teatrului Țăndărică din București. A fost soția actorului Ștefan Iordache (din 1970), cu care a trăit o poveste de dragoste de excepție. A scris, împreună cu George Banu, Arta teatrului, publicând ulterior volumele Despre joc și Eliza Petrăchescu. A realizat importante dramatizări după romane ca Maestrul și Margareta după Bulgakov, Evreul Suss după Leon Feuchwanger, Patul lui Procust după Camil Petrescu, Clipa după Dinu Sararu, Un om de afaceri după Shalom Alehem, Adunarea Păsărilor, după Farrin Udin Attar, Lolita după Vladimir Nabokov, Oblomov după Goncearov. Spectacolul Maestrul și Margareta, montat de Cătălina Buzoianu, i-a marcat, în 1980, cariera lui Ștefan Iordache la Teatrul Mic.

Oblomov Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”

1961 – România a devenit membră a Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, FAO

1968 – S-au restabilit relațiile diplomatice, la rang de ambasadă, între România și Perú

Legăturile oficiale dintre România și Republica Peru datează încă de la sfârșitul secolului al XIX lea, Peru numărându se printre primele state latino-americane care au recunoscut independența României. Relațiile diplomatice dintre România și Peru au fost stabilite la 10 octombrie 1939, la nivel de legație, au fost întrerupte în martie 1942, în contextul celui de-al doilea război mondial și restabilite ulterior, la 9 noiembrie 1968, la nivel de ambasadă

1981 – A încetat din viață Paul Constant (Paul Constantinescu; 29 ianuarie 1895, Craiova – 8 noiembrie 1981, Sibiu)

Militar de profesie, pensionat colonel de intendență, prozator și poet interbelic, autor de romane de factură istorică, sau din genul umoristic

1983 – A încetat din viață Nicolae S. Petrulian (7 ianuarie 1902, Româna, Olt – 9 noiembrie 1983, București)

Geolog, profesor universitar, membru titular al Academiei Române, membru al Societății Franceze de Mineralogie și Cristalografie

1986 – PF Teoctist a devenit Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

După moartea Patriarhului Iustin Moisescu la 31 iulie 1986, IPS Mitropolit Teoctist a devenit locțiitor de patriarh, iar la 9 noiembrie, în urma votului Colegiului Electoral Bisericesc, este ales arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

1990 – A încetat din viață Ștefan Berceanu (26 septembrie 1914, Măceșu de Jos, Dolj – 9 noiembrie 1990, București)

Medic și un dramaturg, membru post-mortem al Academiei Române

2012 – A încetat din viață Iurie Darie (Darie Maximciuc; 14 martie 1929, Vadul Rașcov, județul interbelic Soroca – 9 noiembrie 2012, București)

Actor de scenă, film, radio, televiziune și voce. Dotat cu talent la desen, dar având și reale însușiri pentru scenă, s-a remarcat și în emisiunile de televiziune pentru copii, a interpretat roluri memorabile în peste 40 de producții cinematografice

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #BataliadelaPosada #IonCodruDragusanu #MarinSimionescuRamniceanu #BasilMunteanu #LiviuRusu #LucianBoz #AurelRau #LucianPintilie #MichaelaTonitzaIordache

0 comentarii la „9 Noiembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: