Istoria României România frumoasă Today's Memory

19 Noiembrie în istoria românilor

Foto: Castelul Bran


1377 – Prima atestare documentară a Castelului Bran

Un document emis de regele Ludovic I de Anjou, al Ungariei (1342–1382) din reședința regală din Zvolen (Slovacia), a confirmat sașilor din Scaunul Brașovului, totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis„ privilegiul de a ridica o cetate. Documentul precizează că brasovenii „nesiliți și neconstrânsi de nimeni ci, de bună voie au promis în mod generos și unanim să construiasca o noua cetate pe stânca lui Dietrich” (novum castrum in lapide Tydrici aedificare), de a o face „cu propriile lor osteneli și de a tăia acolo pădurea în lung și în lat dupa voia noastră, de a dezrădacina și nivela, aducând și furnizând piatră, ciment, lemne necesare la cladirea numitei cetăți, procurând și zidari și cioplitori de piatră și dulgheri cu propria lor cheltuială”. Cu această ocazie, regele promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge „în mâinile noastre”, atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran

1605 – Ștefan Bocskay este recunoscut de către turci principe al Transilvaniei

În 21 februarie, Dieta de la Miercurea Nirajului l-a ales pe Bocskay principe al Transilvaniei. În 20 aprilie a fost ales principe al Ungariei la Dieta de la Szerencs. La 14 septembrie, după o serie de confruntări cu sașii din Transilvania, Bocskay a fost unanim ales principe de către cele trei națiuni aliate transilvane, sași, secui, maghiari (românii majoritari fiind fără drepturi politice) de Dieta de la Mediaș, și instaurat pe tronul princiar. În 19 noiembrie, sprijinul otoman s-a concretizat prin obținerea de către Bocskay a actului berat de numire ca principe al Transilvaniei și rege al pașalâcului turcesc, Ungaria. Ștefan Bocskay a murit la 29 decembrie 1606, la vârsta de 59 ani, după părerea unora, el fiind otrăvit de inamici

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

Vicecolonelul Schultz se afla deja la Abrud pentru a se întâlni cu răsculații. Aici câțiva români din Lupșa l-au predat pe unul dintre căpitanii lui Horea, Ursu Uibaru. În același timp, Horea a poruncit satelor să se ridice din nou sub arme, văzând că lucrurile nu evoluează în favoarea lor. La 20 noiembrie vicecolonelul Schultz s-a dus la Câmpeni pentru a se întâlni cu Horea, care însă a venit numai a doua zi. Toată noaptea tulnicele au sunat în munți pentru a aduna țăranii

1799 – A încetat din viață Alecu Văcărescu (1769 – 19 noiembrie 1799, Tulcea, Imperiul Otoman)

Fiul cel mare al lui Ienăchiță Văcărescu, poet, considerat cel mai talentat dintre Văcărești, clucer

1837 – S-a născut Aron Densușianu

Aron Pop; 19 noiembrie 1837, Densuș, Hunedoara – 2 septembrie 1900, Iași

Critic și istoric literar, poet și folclorist, profesor universitar, membru corespondent (din 1877) al Academiei Române. A făcut parte din familia nobiliară transilvană Pop de Hațeg. A urmat gimnaziul din Blaj (profesorii de aici i-au schimbat numele din Pop în Densușianu), iar între 1860–1864, Academia de Drept din Sibiu. Din 1864 s-a stabilit ca avocat la Făgăraș, devenind conducătorul opoziției politice din localitate. Activitatea publicistică, începută încă de la Blaj, la gazetele Foaie pentru minte, inimă și literatură, Amicul școalei, Aurora română, cu articole politice, poezii, traduceri și articole de critică literară, a fost continuată la almanahul Muza românească, la Concordia, Albina, Familia, Federațiunea, Columna lui Traian, Transilvania, Revista literară și științifică. Din cauza persecuțiilor politice, s-a mutat la Brașov, unde a scos revista Orientul latin, împreună cu Teofil Frâncu și Ioan Alexandru Lapedatu. În 1881, mutându-se definitiv la Iași, a ocupat Catedra de limba latină la Universitate și, apoi pe cea de limba română și a întemeiat în 1893 Revista critică literară, sprijinit de fratele său, Nicolae Densușianu, și de fiul său, Ovid Densușianu. A fost unul dintre primii critici de profesie din literatura română, asupra căreia s-a aplecat cu perseverență și convingere. Lucrarea sa, Istoria limbei și literaturei române, (1885), a fost considerată prima lucrare serios documentată, de acest gen, din cultura română. Din opera sa literară: Starea criticei literare la români, Studie asupra poeziei populare române, Aventuri literare, Cercetări literare, Studii și notițe despre cronicari români, Teatrul la noi, Epopeea noastră păstorească, Cercetări literare și numeroase traduceri din Horațiu, Dante Alighieri, Torquato Tasso, Francesco Petrarca, Giovanni Boccaccio, etc.

1854 – S-a născut Carol Telbisz, baron Telbisz de Obesenyo

19 noiembrie 1854, Cenad – 14 iulie 1914, Timișoara

Jurist, primar al Timișoarei, consilier al Curții Regale Maghiare. S-a născut într-o familie de bulgari bănățeni; după ce a luat bacalaureatul la Liceul Raab în Seghedin a studiat la Facultatea de Drept din Budapesta (1872–1877), apoi a promovat doctor în drept administrativ la Universitatea din Viena. S-a stabilit la Timișoara ca avocat, ulterior fiind numit avocat superior urban. În 1885, la doar 31 de ani, Telbisz a devenit primar al Timișoarei pentru patru ani, dar mandatul a fost prelungit până în 1914, când s-a îmbolnăvit și a murit. Timp de aproape trei decenii cât a condus Primăria, a reușit să ridice orașul la un nivel la care nimeni nu se aștepta, l-a modernizat și l-a adus la standardele din Belle Époque. A ordonat demolarea zidurilor vechi și a înnoit orașul conform unui minuțios plan de urbanizare, elaborat după model vienez. În timpul mandatului său a fost clădit sistemul municipal de canalizare, iar Cetatea Timișoara a fost conectată prin bulevarde largi cu suburbiile; au luat ființă Piața Victoriei, cu palatele ei urbane, precum și Palatul Poștei. De asemenea au fost revoluționate economia și infrastructura, au fost îmbunătățite igiena publică, educația și solidaritatea socială. În 1905, a devenit consilier al Curții Regale Maghiare. În 1912, politicianul a fost ridicat la rangul de baron maghiar cu predicatul de Obesenyo, iar doi ani mai târziu a fost decorat cu Crucea Ordinului Împăratului Franz Joseph I la gradul de cavaler

1865 – Deschiderea Dietei Transilvaniei de la Cluj

La 20 august/1 septembrie 1865 împăratul Franz Joseph a dizolvat Dieta de la Sibiu, anulând totodată legile votate de aceasta, Legea despre egala îndreptățire a națiunii române cu celelalte naționalități și religii, precum și Legea despre caracterul oficial al limbii române în Transilvania, și a convocat o nouă dietă, aleasă după alt regulament electoral, la Cluj (19–25 noiembrie). Aceasta, dominată de maghiari, s-a autodizolvat în 1867, după ce a votat unirea Transilvaniei cu Regatul Ungariei

1874 – S-a născut Sever Bocu

19 noiembrie 1874, Șiștarovăț, Arad – 21 ianuarie 1951, închisoarea Sighet

Publicist, economist, ziarist, politician, unul dintre fruntașii românilor bănățeni. Studiile superioare le-a făcut la Viena și Paris. În 1892 a participat la Conferința Națională a Partidului Național Român din Transilvania, în calitate de redactor al ziarului Tribuna din Arad, apoi a publicat la Arad traducerea unei lucrări a ministrului liberal József Eötvös, sub titlul Chestiunea de naționalitate, a editat pentru prizonierii de război români din lagăre un ziar numit România Mare. După Primul Război Mondial a devenit unul dintre fruntașii Partidului Național Român, ulterior al Partidul Național Țărănesc, deputat reprezentant al Banatului, apoi ministru în guvernul lui Iuliu Maniu. Arestat la 5/6 Mai 1950, Noaptea demnitarilor, ca „lacheu al claselor exploatatoare din regimul burghezo-moșieresc”, a fost torturat de anchetatori și a încetat din viață în închisoarea Sighet

1882 – S-a născut Aurel Vlaicu

19 noiembrie 1882, Binținți, Hunedoara – 13 septembrie 1913, Bănești, Prahova

Inginer, inventator și pionier al aviației române și mondiale. A făcut studii inginerești la Technische Hochschule München, în Germania, obținându-și diploma de inginer în 1907. După aceea a lucrat ca inginer la uzinele Opel în Rüsselsheim. În 1908 s-a întors la Binținți unde a construit un planor cu care a efectuat un număr de zboruri în 1909. În toamna anului 1909 s-a mutat în București și a început construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul a zburat fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviației mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 a construit un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câștigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. Concursul a reunit între 23 și 30 iunie 1912, 40 piloți din 7 țări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi printre care și Roland Garros, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan și românul Vlaicu.

În cel mai cunoscut ziar vienez, Neue Freie Presse, se găseau următoarele rânduri despre zborurile lui Vlaicu: „Minunate și curoajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care șade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) mașina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplatea pe român cu ovații furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit

Aurel Vlaicu

1908 – S-a născut Victor Tufescu

19 noiembrie 1908, Botoșani – 11 martie 2000, București

Geograf, considerat întemeietorul geografiei moderne din România, membru (din 1942) al Academiei de Științe, membru titular (din 1992) al Academiei Române. Studiile universitare le-a făcut la Iași (1927–1930). Deși inițial se înscrisese, la dorința mamei, la medicină, a renunțat după un semestru și s-a înscris la științe ale naturii, unde, alături de biologie, a studiat și geografia. Evidențiindu-se încă din anul întâi, a fost luat preparator la geografie matematică de Gh. Panaitescu; a luat licența cu teza Depresiunea Jijiei cu magna cum laude. S-a numărat printre fondatorii Institutului de Cercetări Geografice ale României, precum și printre cei ai Revistei Geografice a ICGR, care a continuat pentru 4 ani activitatea Buletinului Societății Regale Române de Geografie. A primit două premii ale Academiei Române: premiul „George Vîlsan” pentru lucrarea O regiune de vie circulație: Poarta Târgului Frumos (1942) și premiul „Gh. Murgoci” pentru lucrarea Modelarea naturală și eroziunea accelerată (1966). A fost membru al Comitetului Național de Geografie de sub egida Academiei Române, iar în 1990 președinte al acestuia, membru al Uniunii Internaționale de Geografie, secțiile Land use și Environment, membru al National Geographic Society din New York (din 1990)

1911 – S-a născut Ioan Ploscaru

19 noiembrie 1911, Frata, comitatul Cluj – 31 iulie 1998, Lugoj

Episcop greco-catolic, autor de memorii. A urmat cursurile Academiei Teologice din Blaj, în 1933 fiind hirotonit preot. A fost profesor de religie la Brașov și apoi preot la Ocland, Odorhei/Harghita. În 1936 a fost trimis la Universitatea din Strasbourg (Franța), unde a studiat până în 1939, an în care a plecat la Institutul Catolic de la Paris, pentru pregătirea tezei de doctorat. La 1 decembrie 1948, Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii. Episcopul Ioan Ploscaru a fost reținut fără mandat de arestare în 29 august 1949. A fost încarcerat între anii 1949–1955 și 1956–1964, dar abia în 1957 a fost condamnat la 15 ani de închisoare „pentru trădare de patrie și uneltire contra ordinii sociale”. Eliberat din închisoarea de la Gherla în 1964, a fost urmărit, în mod constant, până în 1989. Din operele sale: Lanțuri și teroare, Biblia răspunde, Răstigniți cu Cristos, Icoana Maicii Sfinte de la Scăiuș, Scurtă istorie a Bisericii Române

 

Ziua cercetătorului și proiectantului din România

Marcată, în fiecare an, la 19 noiembrie, dată la care, în anul 1912, se năștea savantul George Emil Palade, instituită prin hotărârea de guvern nr. 764/1994, în semn de omagiu față de activitatea savantului american de origine română, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină pe anul 1974

1912 – S-a născut George Emil Palade

19 noiembrie 1912, Iași – 7 octombrie 2008, Del Mar, SUA

Medic și om de știință american de origine română, biochimist specialist în domeniul biologiei celulare, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină (1974), membru (din 1961) al Academiei de Știinte a SUA, membru de onoare (din 1975) al Academiei Române, membru de onoare (din 1989) al Academiei româno-americane de arte și științe (ARA) la Universitatea din California. În 1930 s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității din București. A absolvit în 1940, obținând titlul de doctor în medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice. În perioada 1942–1945, a servit în Corpul Medical al Armatei Române. În 1946 s-a căsătorit cu fiica industriașului Nicolae Malaxa; cuplul a plecat în Statele Unite ale Americii, unde medicul a fost angajat pe post de cercetător la Universitatea Rockefeller din New York. A descoperit ribozomii și a descris sistemul și funcțiile membranelor intracelulare. Împreună cu Keith Porter a editat revista The Journal of Cell Biology (Revista de Biologie Celulară), una dintre cele mai importante publicații științifice din domeniul biologiei celulare. La 12 martie 1986, președintele Statelor Unite, Ronald Reagan i-a conferit Medalia Națională pentru Știință pentru „descoperirea fundamentală” a unei serii esențiale de structuri complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice, iar în 2007, președintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul național Steaua României în grad de Colan. A fost președinte de onoare al Fundației Naționale pentru Știință și Artă a Academiei Române

George Emil Palade, românul de premiu Nobel

1919 – A încetat din viață Alexandru Vlahuță (5 septembrie 1858, Pleșești/azi Alexandru Vlahuță, Vaslui – 19 noiembrie 1919, București)

Scriitor si publicist, unul dintre teoreticienii sămănătorismului, membru de onoare post-mortem al Academiei Române

1921 – S-a născut Dinu Pillat

19 noiembrie 1921, București – 6 decembrie 1975

Scriitor, critic și istoric literar, fiul poetului Ion Pillat. A început să scrie încă din liceu, colaborând la revista Vlăstarul cu diverse cronici literare și proze lirice. Această activitate se va contura mai târziu pe două direcții, aceea de critic și istoric literar și aceea de romancier. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București și și-a susținut doctoratul în 1947, cu două subiecte sugerate de George Călinescu: Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat și Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În anii ’40, a fost unul dintre asistenții profesorului George Călinescu la catedra de istoria literaturii române. A fost arestat de regimul comunist în 1959, alături de Constantin Noica și un grup important de intelectuali, printre care Alexandru Paleologu, Arșavir Acterian, Nicolae Steinhardt. Ei au fost implicați în cunoscutul proces Noica-Pillat, ultimul mare proces politic din timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu Dej. A trecut prin penitenciarele Jilava și Gherla. Din opera sa: Jurnalul unui adolescent, Tinerețe ciudată, Moartea cotidiană, Mozaic istorico-literar. Secolul XX, Itinerarii istorico-literare. În martie 2010, din arhiva CNSAS a fost recuperată dactilograma manuscrisului romanului Așteptând ceasul de apoi, cel mai reușit roman al său, după propria-i apreciere, considerat pierdut, fiind confiscat la arestarea autorului în 1959. A fost publicat în decembrie 2010 și tradus în limba franceză, En attendant l’heure d’après, în 2013

1922 – A încetat din viață Ioan Scărlătescu (16 aprilie 1872, București – 19 septembrie 1922, București)

Compozitor, pianist și profesor la Viena, la Iași, la Conservatorul din Cluj și la cel din București, dirijor al Corului Capelei Române din Paris

1923 – S-a născut Monica Lovinescu

19 noiembrie 1923, București – 20 aprilie 2008, Paris

A fost o intelectuală care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist. Unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, a fost la rândul ei critic literar, devenind o autoritate în materie de literatură română contemporană. La vârsta de opt ani (1931) i s-a publicat un basm în revista Dimineața copiilor, iar la vârsta 15 ani îi apar nuvele și schițe în revistele Vremea și Kalende. În 1943, a publicat sub propriul nume romanul În contratimp în Revista Fundațiilor Regale, iar după război a scris critică teatrală în ziarul Democrația al lui Anton Dumitriu. În 1946 a obținut licența în Litere Universitatea din București și a lucrat asistentă a lui Camil Petrescu în cadrul seminarului de teatru condus de acesta. După instaurarea regimului comunist în România, în septembrie 1947, a plecat în Franța ca bursieră a statului francez, iar în primele zile ale anului 1948 a cerut azil politic. A colaborat la revistele publicate de diaspora românească, fiind una din cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Liberă, unde a realizat, printre altele, emisiunea Teze și antiteze la Paris. Angajamentul ferm anticomunist s-a soldat în 1977 cu un atentat asupra vieții sale și cu campanii de calomniere în presa românească și în publicațiile finanțate de către regimul comunist. A fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca; prin publicitatea făcută disidenților români în presa internațională, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au contribuit la ameliorarea tratamentului acestora de către autoritățile de la București. O parte din articolele sale au fost reunite în seria Unde scurte, vol. I–VI

Monica Lovinescu și Virgil Ierunca Interviu

1930 – S-a născut Nicolae Nițescu

19 noiembrie 1930, Galați, România – 18 septembrie 2012, București, România

Cântăreț de muzică ușoară. A urmat studii clasice de canto cu Petre Ștefănescu-Goangă, dar marea lui pasiune a fost muzica ușoară. A excelat în interpretarea romanțelor, a muzicii ușoare românești și internaționale, a cântat și operetă, a avut numeroase apariții pe scena Teatrului de revistă „Constantin Tănase”. A fost primul solist român premiat la un festival internațional de muzicã ușoară (Polonia, 1963). Șlagărul Of, inimioară! a stârnit furtuni de aplauze pe scena prestigiosului Friedrichstadtpalast din Berlin

Gherase Dendrino & R. Costachescu – Mai spune-mi o data te iubesc (1956)

1932 – S-a născut Mircea Flonta

19 noiembrie 1932, Supur, România

Filozof, profesor de filozofie la Facultatea de Filozofie a Universității din București, membru corespondent (din 1992) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Filozofie din București (1951–1955). A obținut doctoratul în filozofie în 1970 cu o lucrare despre epistemologia genetică. A fost specialist în teoria cunoașterii, epistemologie, filozofia limbajului. A tradus din Hume, Kant, Wittgenstein, Popper, von Wright, Einstein, Kuhn, Russell, St. Toulmin și A. Janik. Dintre scrierile sale: Adevăruri necesare? Studiu monografic asupra analiticității, Presupoziții în știinta exactă, Cognitio. O introducere critică în problema cunoașterii, Kant în lumea lui și în cea de azi. Zece studii kantiene, Gânditorul singuratic. Critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein, Drumul meu spre filozofie

1933 – S-a născut Nicolae Rainea

19 noiembrie 1933, Brăila – 1 aprilie 2015 Galați

Arbitru de fotbal. După o activitate modestă de fotbalist (Laminorul Brăila, Metalul Piatra Neamț și Constructorul Bîrlad), încheiată în 1956, a intrat în arbitraj în 1959. După trei ani, a promovat în lotul divizionar, iar în Divizia A a debutat în 1965, fiind inclus în lotul FIFA în 1967. A condus 1.000 partide în diviziile românești (400 în Divizia A), a arbitrat 115 meciuri internaționale (trei finale de competiții europene intercluburi, finala CE 1980). A fost singurul fluieraș român care a oficiat la trei campionate mondiale și la unul european. S-a retras din arbitraj în anul 1983, dar a continuat să activeze în cadrul FRF, fiind totodată membru al Comisiei Centrale a Arbitrilor și observator federal

1935 – S-a născut Constantin I. Toma

19 noiembrie 1935, Gugești, Vaslui

Botanist-morfolog, profesor emerit universitar, membru titular (din 2012) al Academiei Române și membru de onoare al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A studiat la la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, având profesori renumiții dascăli Constantin Burduja și Ion Tarnovschii. Din anii studenției a îmbrățișat biologia vegetală, la absolvire a devenit asistent, colaborator și urmaș (din 1971) al prof. Constantin Burduja la conducerea școlii de fitomorfologie, inițiată de maestrul său. A efectuat vaste cercetări în floristică, corologie și fitocenologie, în dendrologie și fenologie, blastogenie și fiziologie, citologie și biologie a sexualității, embriologie și carpologie, taxonomie și fitochimie, radiobiologie, morfologie, anatomie și histologie. Este autor și coautor a prelegeri de sinteză, cursuri și manuale de lucrări practice, monografii și tratate, studii în reviste și volume colective, peste 380 de articole științifice originale de biologie vegetală publicate în reviste din România și 40 de articole publicate în reviste de peste hotare. La toate acestea se adaugă 55 de lucrări de istoria biologiei, lucrări de popularizare a științei și recenzii. Este laureat al premiului „Emanoil Teodorescu” al Academiei Române, Președinte al Subcomisiei Monumentelor Naturii din Moldova și coordonator al Centrului de Cercetări Antropologice „Olga Necrasov” al Academiei Române – Filiala Iași

1936 – S-a născut Sorin Mărculescu

19 noiembrie 1936, București

Poet, eseist, traducător, important hispanist. A fost licențiat al Facultății de Filologie, secția franceză, a Universității din București, cu o teză despre arta sonetului la Ronsard și Du Bellay (1959). A lucrat ca traducător tehnic, lector de editură. A debutat publicistic în Familia (1966), cu poezie, iar editorial cu volumul de versuri Cartea munților (1968), urmat de Locul sâmburelui, Carte singură (I-II), Lumina de seară. A tradus remarcabil din limba spaniolă autori precum: Calderon de la Barca, Baltasar Gracian, Damaso Alonso și Luis Martin-Santos. A oferit, printre altele, și o nouă versiune a romanului lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha

1936 – S-a născut Iulian Negrilă

19 noiembrie 1936, Spătaru–Albești/Cungrea, Olt

Poet și istoric literar. A urmat Institutul de învățători din Timișoara (1956–1958) și a lucrat la diferite școli din judetul Arad (1963–1965), 1936 Iulian Negrilăfiind inspector cultural la Sfatul Popular al raionului Arad. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1963–1968), a fost profesor de limba și literatura română la mai multe școli și licee din Arad. A debutat poetic în Tribuna (1975) și editorial cu volumul Păuliș. Poem antirăzboinic (1981). A colaborat la revistele Orizont, Tribuna, Familia, Vatra, România literară, Contemporanul, Ramuri, Transilvania, în paralel, făcându-și simțită prezența și ca cercetător al trecutului istoric, literar și cultural local. Alte volume: Ora plecării, Revoluția europeană de la 1848 reflectată în presa arădeană, Însemnări despre scriitori, Însemnele natale

1937 – S-a născut Ioan Fiscuteanu

19 noiembrie 1937, Sânmihaiu de Câmpie, Bistrița-Năsăud – 8 decembrie 2007, Târgu Mureș

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București în anul 1962, a fost actor al Teatrului Național din Târgu-Mureș, unde a jucat în peste 60 de roluri și în filme: Frumoasele vacanțe, Fructe de pădure, Glissando, Iacob, Balanța, Asfalt Tango, Prea târziu și Moartea domnului Lăzărescu, pentru care a câștigat Lebăda de Aur pentru cel mai bun actor la Festivalul de film de la Copenhaga

Moartea domnului Lăzărescu (2005)

1937 – S-a născut Ioan Tugearu

19 noiembrie 1937, Babuc, Durostor, România/Babuk, Silistra, Bulgaria

Dansator, coregraf și regizor al Operei Naționale din București. A studiat baletul cu maeștrii Floria Capsali și Mitiță Dumitrescu. A fost prim balerin al Operei Nationale București din 1965, iar din 1977 a montat numeroase spectacole, atît la Operele din București, Constanța, Iași, Timișoara, la Teatrul de Balet „Oleg Danovski” din Constanța, dar și la Opera din Novi-Sad (Serbia) sau Jerusalem City Ballet, fiind cunoscut pentru un stil neoclasic-modern. A fost profesor la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din București și de asemenea, maestru de balet la Opera din Oslo și la Teatro Lirico Arene di Verona. A înființat compania Orion Balet București, al cărei director artistic a fost (1990–1992). A făcut numeroase turnee în Europa, America și Africa, cu Baletul Operei Naționale din București, cu Teatrul de Balet „Oleg Danovski” din Constanța, dar și alături de companiile Jeunesse Musicale de France și Grand Ballet Classique de France. A avut, de asemenea, angajamente ca prim balerin la München, la Bordeaux, și Bari

Gustav Mahler – Richard III • Gala aniversară la 80 de ani (2017)

1937 – S-a născut Alexandra Târziu

19 noiembrie 1937, București

Scriitoare română stabilită în SUA. Absolventă a liceului sanitar din București (1953–1957), a devenit asistentă medicală, apoi bibliotecară la Uniunea Scriitorilor. A debutat în revista Luminița (1964), a colaborat la Luceafărul, Gazeta literară, Cronica, Ateneu, Familia, România literară, etc. Debutul editorial, cu volumul Strada lui Petrică (1966), a fost urmat de Nu se poate preciza, conținând schițe fantezist-ironice din lumea copilăriei si adolescenței. Din 1986, s-a stabilit in SUA. A publicat volumele Nu se poate, Nu-mi pasă, Cel ce ne scapă, False obiecte prețioase, America, pantoful Cenușăresei, Fapte bune cu Lisa și alte 12 moralități. A fost soția publicistului american de origine română Andrei Brezianu

1939 – S-a născut Emil Constantinescu

19 noiembrie 1939, Tighina, Basarabia/Republica Moldova

Geolog, om de știință și politician. A urmat Facultatea de Drept a Universității București, a obținut Diploma în Științe Juridice în 1960 și, după îndeplinirea stagiului militar la Piatra Neamț, a început activitatea ca judecător stagiar la Tribunalul Regional Pitești, secția economică. Climatul politic l-a determinat să renunțe la acest post și să redevină student la Facultatea de Geologie–Geografie (1961–1966). Este Doctor în Geologie al Universității București și Doctor ès Sciences al Universității Duke, SUA. Din 1966 a parcurs toate treptele carierei universitare ca asistent, lector și conferențiar la Facultatea de Geologie a Universității din București, iar din 1991 și în până în prezent este profesor de Mineralogie la Universitatea București, Visiting professor la Universitatea Duke, SUA, prorector și rector al Universității București, președinte al Consiliului Național al Rectorilor din România, membru al Comitetului permanent al Asociației Universităților Europene – CRE, membru al Asociației Internaționale a Președinților de Universități – IAUP. A fost președinte al României între anii 1996–2000

1946 – Primele alegeri parlamentare postbelice în Regatul României, falsificate în favoarea comuniștilor

Alegerile din România, convocate la scurtă vreme după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial (19 noiembrie 1946), în condițiile prezenței trupelor de ocupație sovietice în țară, au avut caracteristici asemănătoare cu procesele electorale din celelalte țări ocupate de Armata Roșie, care aveau să devină în scurtă vreme ceea ce se va numi mai târziu Blocul răsăritean. Deși au fost declarate „libere și nestingherite”, istoricii sunt de acord în general că Blocul Partidelor Democratice a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare și a abuzurilor electorale împotriva partidelor istorice – Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc. Au fost falsificate, cu acordul Moscovei, de guvernul Petru Groza, care a anunțat victoria BPD; rezultatele reale indicau succesul în alegeri al PNȚ (72–73%)

1946 – A încetat din viață Nicolae Lupu (6/19 noiembrie 1876 – 18 noiembrie 1946)

Om politic, de profesie medic, activ în Partidul Țărănesc, apoi membru în conducerea Partidului Național-Țărănesc, s-a separat de PNȚ în două rânduri, constituind mai întâi în 1927 o aripă dizidentă de stânga, iar apoi în 1946 Partidul Țărănesc Democrat, formațiune care s-a coalizat cu PCR

1951 – S-a născut Mihai Ghimpu

19 noiembrie 1951, Colonița, Chișinău

Politician liberal unionist din Republica Moldova, licențiat în drept. A fost președinte al Parlamentului Republicii Moldova (28 august 2009–28 decembrie 2010) și a asigurat interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova (11 septembrie 2009–28 decembrie 2010). Din 1998 este Președinte al Partidului Liberal, succesorul de drept al Partidului Reformei

1959 – Conducerea Marii Adunări Naționale a adoptat Decretul nr. 410/19 noiembrie 1959 privind completarea Decretului nr.177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase

A fost introdus în Decretul nr. 177/4 august 1948 privind regimul general al cultelor un articol nou, respectiv art. 7, care privește reglementarea vieții monahale, respectiv prevedea „autorizarea” mănăstirilor și asociațiilor religioase, precum și condițiile de admitere în monahism

1967 – S-a născut Cătălina Mustață

19 noiembrie 1967, Brașov

Actriță de teatru, film, televiziune, realizatoare de emisiuni TV și traducătoare. A urmat Școala populară de Artă și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (1987–1991), Facultatea de Teatru, Secția Actorie, clasa prof. Sanda Manu și în anul IV i-a devenit soție celebrului actor Florin Zamfirescu. Joacă la Teatrul Odeon. Din filmele sale: Șarpele, Femeia în roșu, Femeia visurilor, Iubire ca în filme, California Dreamin’ (nesfârșit), Puzzle, Ciao, Bella!.

Și totul era nimic… (2006)

1970 – Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală între Republica Socialistă România și Republica Populară Bulgaria din 19 noiembrie 1970

Încheiat la Sofia pe un termen de 20 de ani și a intrat în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare, 26 ianuarie 1971, care a avut loc la București

1979 – Incident neprevăzut la Congresul al XII-lea al PCR

În timpul Congresului, desfășurat la București între 19–21 noiembrie, s-a produs un incident inedit: Constantin Pîrvulescu, unul din fondatorii partidului, a protestat în plen față de cultul personalitații creat în jurul familiei Ceaușescu. Drept urmare, în aceeași noapte, Pârvulescu a fost evacuat din casa în care locuia

Pârvulescu contra Ceaușescu

1979 – S-a dat în folosință, pentru călători, primul tronson al magistralei 1 a metroului din București

Prima linie, M1, a fost dată în folosință experimental pe 16 noiembrie 1979, între Semănătoarea și Timpuri Noi, iar din 19 noiembrie 1979 în beneficiul călătorilor. Lungimea liniei era de 8,63 km și avea 6 stații: Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii, Timpuri Noi. Inaugurarea oficială a avut loc o lună mai târziu, pe 19 decembrie 1979

1979 – A încetat din viață Gheorghe O. Lupașcu (22 martie 1908, Botoșani – 19 noiembrie 1979, București)

Medic parazitolog, profesor universitar, șeful Catedrei de Parazitologie la IMF București, șeful Secției de Parazitologie în Institutul de Microbiologie, Epidemiologie și Parazitologie „Dr. Ion Cantacuzino”, membru corespondent al Academiei Române

1981 – A încetat din viață Traian Ionașcu (17 aprilie 1897, Iași – 19 noiembrie 1981, București)

Jurist, profesor de drept civil la Universitatea din București, vicepreședinte al Facultății internaționale de drept comparat din Strasbourg, membru titular al Academiei Române

1990 – Reuniunea la nivel înalt a Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, CSCE

Reuniunea de la Paris (19–21 noiembrie) a marcat sfârșitul războiului rece. Au fost semnate: Carta de la Paris pentru o nouă Europă, Declarația comună a celor 22 de țări ale NATO și ale Tratatului de la Varșovia, Tratatul asupra forțelor convenționale din Europa (semnat de reprezentanți a 22 de state membre ale NATO și ale Tratatului de la Varșovia)

1991 – România a aderat la Mișcarea francofonă

România a devenit membru observator al comunității statelor și guvernelor având în comun limba franceză în cadrul Sommet-ului de la Versailles (19–21 noiembrie 1991). În 1993, la Sommet-ul de la Mauritius, România a obținut statutul de membru cu drepturi depline al Organizației Internaționale a Francofoniei

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #CastelulBran #AronDensușianu #CarolTelbisz #SeverBocu #AurelVlaicu #VictorTufescu #IoanPloscaru #GeorgeEmilPalade #DinuPillat #MonicaLovinescu #NicolaeNitescu #MirceaFlonta #NicolaeRainea #ConstantinToma #SorinMarculescu #IulianNegrila #IoanFiscuteanu #IoanTugearu AlexandraTarziu #EmilConstantinescu #MihaiGhimpu #CatalinaMustata

0 comentarii la „19 Noiembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: