Istoria României România frumoasă Today's Memory

21 Noiembrie în istoria românilor

Foto: Monumentul Sfânta Treime de la Timișoara


Intrarea în Biserică a Maicii Domnului / Prezentarea la Templu a Sf. Fecioare Maria

(calendarul creștin-ortodox și greco-catolic, calendarul romano-catolic)

Este unul dintre Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorit la 21 noiembrie. În conformitate cu tradiția, Fecioara Maria a fost dusă de părinții săi Ioachim și Ana la Templul evreiesc din Ierusalim pe când era copilă, unde a trăit și slujit ca fecioară în Templu până la logodna ei cu Sfântul Iosif. Maria a fost primită solemn de comunitatea templului, condusă de preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. A fost condusă în acel loc sfânt ca să devină ea însăși „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, biserică vie și templu al Pruncului dumnezeiesc care se va naște din ea. Biserica vede în această sărbătoare ziua în care templul material din Ierusalim încetează a mai fi locuința lui Dumnezeu

 

1276 – A început războiul dintre români și ruteni

Cronicarul Thomas Tuscus scria că la 21 noiembrie 1276 a izbucnit un război religios între valahi și ruteni, care a durat până în mai 1277. Tuscus a înaintat ipoteza că acest razboi să fi fost localizat în Maramureș

1615 – Bătălia de la Tătăreni-Tăutești

Alexandru Movilă, un tânăr de 14 ani, sprijinit de nobilii polonezi Mihai Wisniowiecki și Samuel Koreki, l-a învins pe Ștefan Tomșa și s-a înscăunat domn al Moldovei (22 noiembrie 1615–2 august1616). Ștefan al IX-lea Tomșa a fugit în Muntenia, de unde s-a întors cu ajutor de la Radu Mihnea. Nu a reușit să-și recâștige tronul, dar a ars orașul Iași

1740 – S-a pus piatra de temelie a monumentului Sfânta Treime de la Timișoara

Monumentul a fost ridicat în amintirea epidemiei care a devastat întregul Banat în jurul anului 1739, fiind supranumit Coloana Ciumei. A fost înălțat în mijlocul Pieței Unirii din Timișoara, în concordanță cu stilul arhitectonic al clădirilor dimprejur (baroc). Monumentul s-a înscris în tipologia coloanelor ciumei, răspândite în epoca barocului în întregul spațiu sud-german, boem și maghiar. Piatra de fundație a acestui monument a fost pusă de consilierul administrației locale de pe atunci, Johann Anton Deschan von Hansen, inițiatorul realizării monumentului, în urma unei promisiuni solemne. Instalarea propriu-zisă s-a făcut între 1755–1758

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

La ora 13 s-a apropiat de Câmpeni o ceată de cca 600 români neînarmați, pe care vicecolonelul i-a întâmpinat lângă oraș. Horea și Cloșca au ieșit din ceată împreună cu 12 bătrâni. Acestora, ofițerul le-a cerut să predea armele și pe conducătorii răscoalei să îi trimită la Sebeș unde se vor întâlni cu generalul comandant, ceea ce românii au refuzat din două motive: arme nu aveau, se prezentaseră la întâlnire doar cu bâtele lor obișnuite, iar conducători nu aveau, răscoala se făcuse de către țara întreagă. Ofițerul insistând, spiritele s-au înfierbântat și românii au devenit amenințători. Horea s-a amestecat în mulțime pentru a scăpa de soldații austrieci. Capcana întinsă de austrieci era prea străvezie și românii și-au dat seama ce li se pregătea conducătorilor lor dacă ar fi încăput pe mâna autorităților. Orice urmă de încredere în autorități a dispărut, românii trecând la înarmare și mai riguroasă decât la prima ridicare. Au început să își facă lănci și alte arme și să se mobilizeze cât mai bine posibil, folosindu-se de experiența soldaților de origine română lăsați la vatră. Pădurile au fost tăiate masiv pentru a opri pătrunderea trupelor austriece în munți. În unele locuri, aceste tăieturi de pădure erau pur și simplu de netrecut, după cum spun rapoartele militare austriece. Au fost stabilite patru mari tabere în care s-au concentrat țăranii români înarmați: una la Mogoș, formată din țăranii din sat și cei din Ponor și Râmeț, condusă de Ion, fiul lui Horea; una, condusă de Cloșca, era formată din țăranii din Lupșa, Baia de Arieș, Cioara, Sartăș, Brăzești și Muncel; una, condusă de Horea, era formată din țăranii din domeniul de sus al Zlatnei; a patra tabără era adunată la Brad și era condusă de Crișan. Cele patru tabere plănuiau să se sprijine reciproc în caz de nevoie.

Planul austriecilor era să atace munții din mai multe direcții simultan. Au fost alocate mari forțe militare, astfel: o companie de infanterie din Regimentul Gyulay de la Cluj trebuia să plece la Câmpeni, o alta din același regiment la Baia de Arieș; două companii de infanterie rămâneau la Mediaș, altele două pornind spre Alba Iulia; la Alba Iulia se găseau trei companii din Regimentul Orosz și altele două din Regimentul Gyulay; o subunitate austriacă rămânea la Zlatna, alta pleca spre Abrud; două companii de grenadieri plecau spre Deva, iar alți grenadieri spre Orăștie; o subunitate de husari din Regimentul de Toscana rămânea la Aiud, două escadroane țineau zona de la Turda la Sântimbru, altele două pe cea de la Sebeș la Deva, altele două pe cea de la Deva până la Hunedoara și Hațeg; un batalion de secui sau oricare altul disponibil urma să ocupe Zarandul. Mai era prevăzut încă un batalion de infanterie pentru restabilirea și păstrarea liniștii. Comanda trupelor se afla la Sebeș, în mâna generalului Pfefferkorn, iar comanda supremă era în mâna generalului Preiss, la Sibiu

1852 – S-a născut Alexandru M. Vitzu

21 noiembrie 1852, Săvinești, Neamț – 25 decembrie 1902, București

Zoolog, membru corespondent (din1897) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Facultatea de Științe din Iași, luând licență în științele naturale. A continuat pregătirea la Paris (1877–1882), în 1882 susținând teza de doctorat Cercetări despre structura și formarea tegumentelor la crustaceii decapozi la Sorbona, după care a lucrat în laboratorul lui Paul Bert la Sorbona și în Stațiunea marină de la Roscoff. Revenit în țară în 1882, a fost titular al Catedrei de zoologie și fiziologie animală la Facultatea de Științe din București, inspector general al școlilor. Este considerat fondatorul școlii române de fiziologie experimentală și inițiator al endocrinologiei în România, a lăsat lucrări asupra regenerării centrilor optici cerebrali și asupra secreției interne a rinichiului, asupra glandelor cu secreție internă etc. A făcut cercetări asupra centrului vizual cortical la câine și la maimuță, asupra efectelor ablației totale a unor emisfere cerebrale la câine, iar împreună cu L. Petrescu, asupra acțiunii cardiace a digitalinei. A fost membru al Societății de Biologie și de Zoologie din Paris. Din lucrările sale: O nouă funcțiune a pancreasului, Doctrina secrețiunilor interne, La sécrétion interne des reins, La néoformation des cellules nerveuses dans le cerveau du singe consécutive à l’ablation du lobe occipital, Recherches expérimentales sur la secrétion interne des reins

1880 – Prințul Ferdinand de Hohenzollern a fost desemnat moștenitor prezumtiv al coroanei României

La 21 noiembrie/3 decembrie, Șeful casei de Hohenzollern-Sigmaringen, principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, împreună cu fiii săi – Carol, rege al României, prințul Leopold și prințul Frederic – au încheiat Pactul de familie prin care aceștia recunoșteau dispozițiile constituționale relative la succesiunea tronului României. Prin acest act, prințul Leopold a renunțat la drepturile sale de succesiune în favoarea fiilor săi. Astfel, conform documentului, cei trei fii ai prințului Leopold, prinții Wilhelm, Ferdinand și Carol, au devenit din acel moment „moștenitori prezumtivi” ai regelui României, Carol I. După tatăl său, și fratele mai mare, Wilhelm a renunțat la drepturile sale succesorale la tronul României (în 1886), iar prințul Ferdinand de Hohenzollern, nepotul de frate al lui Carol I a fost desemnat prinț moștenitor al coroanei României

1880 – S-a născut Andrei Rădulescu

21 noiembrie/4 decembrie 1880, Chiojdeanca, Prahova – 30 septembrie 1959

Jurist și magistrat, istoric, membru titular (din 1920) și președinte (1946–1948) al Academiei Române. Elev eminent (la liceul Sf. Petru și Pavel din Ploiești), Andrei Rădulescu a dovedit calități oratorice ieșite din comun și prima sa conferință intitulată, Noi în 1900 a atras atenția Regelui Carol I care l-a primit la Peleș. S-a înscris la Facultatea de Drept, obținând prin concurs bursa acordată de Fundația Universitară Carol I, precum și la Facultatea de Litere și Filosofie din București, secțiile Istorie și Filologie clasică. În 1905 a fost licențiat în Drept cu Magna cum laude, iar un an mai târziu termină cu Magna cum laude și cursurile Facultății de Litere, Secția istorică. Universitatea i-a acordat și premiul special „Josef Halfon”. În 1912 a luat Doctoratul în Drept, la Liège (Belgia), cu mențiunea Avec grande distinction. După terminarea facultății, a fost avocat la Secția I a Baroului din Prahova, supleant la Tribunalul Argeș din Pitești, judecător de ședință, la Tribunalul din Pitești iar doi ani mai târziu a fost transferat la Tribunalul Ilfov. În paralel cu activitatea în magistratură, a avut o carieră didactică la Școala de Științe de Stat, unde a susținut și primul său curs universitar de drept internațional public. Apoi, timp de aproape 30 de ani a predat neîntrerupt cursuri de drept civil, drept internațional public, drept comercial și drept constituțional la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale, dar și la Școala Superioară de Război și la Școala de Înalt Comandament. Opera sa este deosebit de complexă (peste 200 de titluri), cu un pronunțat caracter multidisciplinar. Tezele sale au influențat în mod decisiv istoriografia românească și cercetările în domeniul dreptului, fiind considerat întemeietorul școlii de istoria dreptului românesc

1881 – A fost dezvelită statuia lui Ion Heliade Rădulescu în fața Universității București

Monumentul a fost realizat din marmură de Ettore Ferrari și îl reprezintă pe Ion Heliade-Rădulescu privind spre Palatul Universității într-o atitudine caracteristică oratorilor, cu capul ușor aplecat înainte ținând o carte în mâna stângă. A fost a doua statuie dezvelită aici, dupa cea a lui Mihai Viteazul. Inaugurarea s-a făcut la 21 noiembrie 1880, la numai nouă ani de la moartea fondatorului Academiei Române,.cu mare fast, cu discursuri patriotice, în prezența tuturor oamenilor politici și de cultură din București. Ziarele au consacrat evenimentului aproape tot spațiul editorial, toate întrecându-se în enumerarea uriașelor contribuții și merite ale lui Eliade la făurirea unei Românii noi, întemeiate pe lumina culturii și a respectului Europei civilizate

1887 – A încetat din viață Petre Ispirescu (ianuarie 1830, București – 21 sau 27 noiembrie 1887, București)

Editor, folclorist, povestitor, scriitor și tipograf, considerat unul dintre cei mai pricepuți culegători de folclor

1891 – S-a născut Vasile Niculescu

21 noiembrie 1891, Fălticeni – 24 aprilie 1981, București

Pilot militar, din aviația armatei române în perioada Primului Război Mondial. La 15 august 1915 a obținut brevetul de pilot, cu numărul 61. În 1916 a fost avansat plutonier și repartizat la Corpul de Aviație, a avansat la gradul de sublocotenent. A fost trimis pe front la cerere, la Escadrila de recunoaștere și bombardament ușor F4. În timpul Războiului pentru Întregirea Neamului s-a remarcat în mai multe lupte aeriene împotriva aviației inamice. La începutul anului 1918 s-a deplasat, împreună cu unitatea sa, în Basarabia, unde a executat misiuni de recunoaștere și bombardament asupra trupelor bolșevice care se găseau pe teritoriul acestei provincii românești. A intrat în istorie datorită zborului istoric pe care l-a efectuat pe 23 noiembrie 1918, când a aterizat cu avionul său, Farman 40 pe Câmpia Libertății din Blaj, zbor ordonat și efectuat datorită faptului că Marele Cartier General Român trebuia să transmită documente importante Consiliului Național Român în vederea Unirii Transilvaniei, care avea să fie decretată peste doar câteva zile, pe 1 Decembrie 1918. Întors la unitatea sa, a continuat acțiunile de luptă. În iunie 1919, având de efectuat o misiune de recunoaștere în Transnistria, a aterizat forțat în spatele liniilor bolșevice, datorită unei defecțiuni la motor. A fost luat prizonier de către comuniști și eliberat după o lună. După terminarea războiului a fost pilot în cadrul Grupului 1 Aeronautic, fiind avansat la gradul de căpitan (1923), transferat la Comandamentul Școlii de Aeronautică, iar în 1925 a efectuat un stagiu de pregătire în aviația cehoslovacă. În 1926 a părăsit aviația la cerere și a fost transferat la Centrul de recrutare Rădăuți. A fost mutat ulterior la Regimentul 96 infanterie (1930), iar în 1937 a demisionat din armată cu gradul de căpitan. După părăsirea armatei, Vasile Niculescu a trăit până la vârsta de 90 ani, practicând meseria de ceasornicar și a murit în anonimat. Maiorul (r) Vasile Niculescu este înmormântat la Rădăuți

1895 – S-a născut Traian Grozăvescu

21 noiembrie 1895, Lugoj, Austro-Ungaria – 15 februarie 1927, Viena, Republica Austriacă

Tenor. A urmat Facultatea de Drept la Budapesta unde a început în 1914 și cursurile Academiei de Muzică. A debutat la Cluj în 1919 unde a obținut succes după succes. A plecat la Viena în martie 1923 și, cu vocea sa excepțională, a fost angajat pe rând de Operele din Viena, Budapesta, Berlin. A câștigat stima unor muzicieni celebri precum Richard Strauss, Arturo Toscanini, Pietro Mascagni, Franz Schalk. Pe 14 februarie 1927 tenorul a cântat pentru ultima dată pe scena operei din Viena, în Rigoletto. Peste numai 5 zile, pe 19 februarie, într-un acces de gelozie, a fost ucis cu un glonte de revolver de către soția sa, Nelly

Giuseppe Verdi – Rigoletto La donna è mobile

1896 – A picat Guvernul Dimitrie A. Sturdza (1)

A fost un consiliu de miniștri liberal care a guvernat România în perioada 4 octombrie 1895–21 noiembrie 1896. În această perioadă au avut loc: vizita împăratului Franz Josef la București; „chestiunea Ghenadie” (val de manifestații și proteste organizate de opoziție împotriva guvernului având ca pretext îndepărtarea în condiții neobișnuite a mitropolitului primat Ghenadie de la conducerea Bisericii)

1896 – S-a instalat Guvernul Petre S. Aurelian

Consiliu de miniștri liberal prezidat de Petre S. Aurelian care a guvernat în perioada 21 noiembrie 1896–26 martie 1897. A fost un cabinet de compromis pentru a aplana „criza Ghenadie

1910 – S-a născut Theodor Constantin

21 noiembrie 1910, Brăila – 29 august 1975, București

Prozator. Rămas orfan de tată la șapte ani, a crescut la orfelinat. A debutat ca licean în revista brăileană Luceafărul literar și artistic, iar editorial cu placheta de versuri Stanțe pentru nemurirea altora (1934). A absolvit Facultatea de Teologie din București (1937) și Facultatea de Filosofie din Cernăuți (1939), după care a lucrat corector la Editura Cugetarea. S-a făcut remarcat prin romanul fantastic Casa cu neguri (1946). A fost director la Direcția de Presă și Edituri a Ministerului Culturii, director al Editurii Științifice, redactor-șef al Editurii Tineretului. A fost concediat de la conducerea Direcției de Presă și Edituri a Ministerului Culturii după ce a publicat un manuscris despre răpirea Bucovinei. A scris poezii, nuvele, proză fantastică, scenarii de film, piese de teatru, memorii de călătorie și cărți pentru copii, fiind însă cunoscut ca autor de romane polițiste și mai ales a celor nouă romane de spionaj, care prezintă activitatea trustului internațional Nebel. Alte scrieri: Vrăjitoarea, Casa cu neguri, Sfat cu făpturile basmului, Se destramă noaptea, Căpitanul de cursă lungă, Adevărul despre Luca Cristogel, Mătrăgună contra Monseniorului, etc.

1916 – În timpul Primului Război Mondial orașul Craiova a fost ocupat

În anii neutralității (1914–1916), Craiova a devenit un puternic centru militar, aici fiind cartierul general al Armatei I, cu un efectiv de 134.400 de oameni în momentul intrării în război. Vitejia armatelor române nu a fost suficientă pentru a stăvili ofensiva armatelor germane și austro-ungare – bine pregătite, dotate cu tehnică de luptă și având experiența a doi ani de război. După lupte crâncene, armata română a fost nevoită să se retragă, iar Craiova a fost ocupată de trupele germane și austro-ungare în ziua de 8/21 noiembrie. Timp de doi ani cât a durat administrația militară germană, întreaga viață economică a Craiovei a fost paralizată. Trupele germane și austro-ungare au intrat în Craiova după ce, în prealabil, mulți cetățeni craioveni se refugiaseră spre Iași. Și primarul Nicolae Romanescu a luat calea Moldovei. Au plecat și funcționarii Prefecturii Dolj, iar conducerea generală a fost preluată de armata germană prin comandatură încartiruită la fosta Bancă a Comerțului (primăria de azi). Adminstrația germană a supus orașul unui jaf sistematic prin numeroase rechiziționări, ordine abuzive, amenințări și înscenări de procese. Cu toate acestea, cetățenii craioveni au ajutat peste o sută de deținuți să evadeze din arestul central, condamnați de tribunalul militar german

1918 – Episcopii ortodocși și greco-catolici au aderat la acțiunile întreprinse de Consiliul Național Român

Ca o recunoaștere a prestigiului de care se bucura Biserica în rândul românilor din Transilvania, liderii politici ai Unirii au trimis la 8/21 noiembrie o adresă conducerilor Bisericii Ortodoxe și Greco-Catolice, astfel că, la Alba Iulia, au participat ca delegați cu drept de vot cinci episcopi, șapte vicari, 129 de protopopi, 10 reprezentanți ai consistoriilor și capitalelor, 14 studenți de la institutele teologice. Dintre cei 1.228 de delegați, 165 au fost reprezentanți ai Bisericii, fără a fi cuantificați preoții trimiși ca delegați de către comunitățile lor. Numărul impresionant de preoți vorbește de la sine despre prestigiul și rolul Bisericii în viața ardeleană

1918 – S-a născut Eugen Todoran

21 noiembrie 1918, Cornești, Mureș – 9 august 1997, Timișoara

Filolog, istoric literar și profesor universitar, reputat eminescolog. Între 1938–1942 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, obținând diploma de licență în specialitatea istoria literaturii române cu teza: Hyperion demonic. A urmat apoi cursurile Școlii de ofițeri în rezervă din Arad, după care, în perioada septembrie-noiembrie 1944, a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. A debutat ca publicist în 1937 în revista Scânteieri din Târgu Mureș. În perioada studenției a fost membru al Cercului literar de la Sibiu și a fost unul dintre semnatarii Manifestului publicat în revista Cercului literar. A lucrat ca profesor suplinitor la Școala Normală din Cluj, profesor titular la Liceul Ortodox din Cluj și profesor la Școala Pedagogică din Cluj, îndeplinind o perioadă și funcția de inspector școlar. A început din 1949 o carieră universitară, mai întâi ca asistent la Catedra de literatură română modernă a Facultății de Litere și Filozofie din Cluj, lector universitar la Facultatea de Filologie din Timișoara, unde a predat folclor literar, literatură română (marii clasici) și critică literară. A publicat studii literare în revistele Tribuna, Orizont, etc., prefețe și studii introductive și s-a preocupat de literatura română din perioada marilor clasici. Autor al unei vaste opere științifice formate din 15 cărți și 216 studii, Eugen Todoran a fost distins cu diferite premii printre care Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1973 și 1981), Premiul Uniunii Scriitorilor (1984) și Premiul Academiei Române (1984)

1918 – S-a născut Constantin Galeriu

21 noiembrie 1918, Răcătău, Bacău – 10 august 2003, București

Preot, profesor de teologie, unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei române. A urmat seminarul teologic Sf. Gheorghe din Roman, Facultatea de Teologie din București, a fost doctorand la Institutul de Teologie Universitar (1960) și doctor în teologie (1973). A fost preot în Podu Văleni, Prahova, apoi la Parohia Sf. Vasile din Ploiești, transferat ca spiritual la Institutul Teologic Universitar, București, apoi lector și profesor titular. A fost urmărit și persecutat de Securitate. Din 1990 a fost numit vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, paroh al Bisericii Sfântul Silvestru din București. A fost președinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, membru în Comisia Națională UNESCO. Din opera sa: Iubirea dumnezeiască și judecata din urmă, Sensul creștin al pocăinței, Jertfă și răscumpărare, Tâlcuiri la mari praznice de peste an, Cartea celor nouă Fericiri

1919 – S-a născut Mihai Flamaropol

21 noiembrie 1919, București – 30 iunie 1985, București

Jucător de fotbal și de hochei, antrenor de hochei pe gheață, scriitor. Fotbalul l-a început la 12 ani la echipa de cartier Gloria, iar hocheiul la 17 ani la Telefoanele. La 19 ani s-a transferat la Juventus, unde a jucat între anii 1938 și 1947 și a devenit golgeter al primului campionat postbelic, atât ca hocheist cât și ca fotbalist, alternând sporturile în funcție de sezon. După retragere, s-a consacrat carierei de antrenor de hochei, reușind performanțe notabile cu Steaua București (5 titluri de campioană națională – în 1953, 1955, 1956, 1958 și 1959), Dinamo și cu echipa națională

1922 – Partidul Conservator-Democrat a fuzionat cu Partidul Național Țărănesc

Partidul Conservator Democrat s-a înființat la 21 noiembrie 1908, prin desprinderea unei aripi din Partidul Conservator, condusă de Take Ionescu, având ca scop declarat crearea celui de-al treilea partid de guvernământ, menit să întrerupă ciclul „rotativei guvernamentale” dintre conservatori și liberali. Partidul a fost legat indisolubil de liderul său, Take Ionescu, care l-a condus pe toată durata existenței sale. Moartea lui Take Ionescu la 21 iunie 1922, a dus practic la dispariția partidului creat de el, încetându-și oficial existența la 21 noiembrie, când s-a proclamat fuziunea Partidului Conservator-Democrat cu Partidul Național Țărănesc condus de Iuliu Maniu, care și-a mutat sediul de la Cluj la București. Ziarul Universul, condus de Ștefan Stelian Popescu, membru al acestui partid, a început să susțină PNȚ

1922 – S-a născut Naum Corcescu

21 noiembrie 1922, Lipnic, raionul Ocnița, R. Moldova – 11 mai 1989, București

Sculptor. A absolvit Academia de Arte Frumoase din Iași, promoția 1945, la clasa profesorului Ion Irimescu și a continuat studiile la București cu Cornel Medrea. Din 1945 a participat la saloanele oficiale de la Iași și la anualele de stat, precum și la numeroase expoziții de artă românească: 1958, Moscova; 1959, Varșovia, Budapesta și Minsk; 1960, Praga, Bratislava, Berlin, Helsinki; 1961, Moscova; 1969, Tel Aviv, Titograd, Moscova, Rijeka; 1971, Vilnius, Sofia, Moscova; 1972, Varșovia, Sankt Petersburg, Praga; 1973, Roma. Cunoscut mai ales pentru lucrările sale monumentale, Naum Corcescu a avut o concepție sculpturală realistă, compozițiile eroic-monumentale și portretele fiind o constantă în opera sa

Biografie ilustrată: http://www.sculpture.ro/fisa.php?id=208

1923 – S-a născut Nicolae Corneanu

21 noiembrie 1923, Caransebeș – 28 septembrie 2014, Timișoara

Înalt ierarh în Biserica Ortodoxă Română, arhiepiscop al Timișoarei și mitropolit al Banatului (1962–2014), membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. Între anii 1942–1946 a urmat Facultatea de Teologie la București și, în paralel, Facultatea de Filologie și a cea de Litere. În 1949 și-a susținut teza de doctorat cu titlul Viața și petrecerea Sfântului Antonie. Începuturile monahismului creștin pe Valea Nilului. A fost profesor suplinitor la Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș, profesor de limbile greacă și franceză la Seminarul Teologic Ioan Popasu din Caransebeș, conferențiar la Institutul Teologic din Sibiu, unde a predat teologia simbolică și limba greacă. A conferențiat la Oxford, la Universitatea Humboldt din Germaniași la Fundația Pro Oriente din Viena. A activat în administrația Mitropoliei Banatului ca secretar și consilier, a fost ales episcop al Episcopiei Aradului, arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului și mitropolit al Banatului. Din opera sa: Aspecte din lirica ambroziană, Învățătura creștină ortodoxă, Învățătura ortodoxă despre mântuire, Pe firul vremii. Meditații ortodoxe, Popasuri duhovnicești, Pe aripile cuvântului

1930 – S-a născut Ion Gheție

21 noiembrie 1930, Șimleul Silvaniei, Sălaj – 11 mai 2004, București

Lingvist, filolog și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost licențiat al Facultății de Filologie a Universității din Cluj (1953), Doctor în filologie cu teza Opera lingvistică a lui Ion Budai-Deleanu (1967). A fost cercetător științific și șeful sectorului de filologie și limbă literară la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” din București având preocupări științifice ca istoria limbii române literare, dialectologia istorică, filologia română. A editat texte vechi românești, a inițiat și coordonat, împreună cu Alexandru Mareș, colecția Cele mai vechi cărți populare în literatura română. A debutat cu proza Nașterea pruncului în revista Luceafărul (1980), iar în volum cu romanul Drumul (1983)

1930 – S-a născut Lazăr Dragoș

21 noiembrie 1930, Ursad–Șoimi, Bihor – 2 aprilie 2009, București

Matematician, profesor universitar, membru titular (din 1992) al Academiei Române. În anul 1951 a început cursurile Facultății de Matematică a Universității din București, devenind licențiat în științe matematice în anul 1955. A urmat o carieră didactică la Facultatea de Matematică și Informatică din București. A ținut cursuri de mecanică generală, mecanica mediilor continue, hidrodinamică și magneto-hidrodinamică, dinamica râurilor, oceanelor și atmosferei, teoria cinetică a gazelor, etc. în cadrul Catedrei de mecanică teoretică. A fost membru al Societății Americane de Matematică și al Societății Gessellschaft für angewandte Mathematik und Mechanic din Germania

1932 – Premiera piesei Titanic vals de Tudor Mușatescu

La 21 noiembrie 1932, avea loc premiera piesei Titanic vals de Tudor Mușatescu, la Teatrul Național din București; în distribuție: George Calboreanu, Sonia Cluceru, Ion Finteșteanu, Niki Atanasiu

Titanic vals (Film, 1964)

1933 – Ion Mihalache a devenit președinte al Partidului Național Țărănesc

După pierderea puterii, Alexandru Vaida-Voievod a demisionat și din funcția de președinte al partidului, funcție preluată de Ion Mihalache (1933–1937). Perioada a fost marcată de opoziția PNȚ la tendințele autoritare ale regelui Carol, la care acesta era îndemnat de camarila polarizată în jurul său și al Elenei Lupescu. În 1935, nu fără amestecul lui Carol, Vaida-Voievod a decis să părăsească PNȚ, înființând Frontul Românesc.

1933 – S-a născut Anghel Dumbrăveanu

21 noiembrie 1933, Dobroteasa, Olt – 12 mai 2013

Poet, prozator și traducător, aparținând generației anilor ’60. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1962–1968). A fost redactor, secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, devenită Orizont. A fost redactor-șef al revistei Rostirea românească. Scrieri: Fluviile visează oceanul, Iluminările mării, Fața străină a nopții, Predica focului, Begoniile de la mansardă

1939 – S-a născut Constantin Crișan

21 noiembrie 1939, Târgu Neamț – 30 octombrie 1996, București

Om de cultură, critic literar, epistolar, editor și traducător din literatura franceză, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1960), finalizate în București, doctoratul în 1974 cu teza Introducere la o sociologie a literaturii comparate. A fost profesor de liceu la Urziceni, corespondent pentru relații francofone la IRRCS, cronicar literar și șef al redacției literare a Televiziunii Române, redactor șef de secție la Revista Română. A avut contribuții remarcabile în lumea culturii și artei naționale și transnaționale cu cărți, studii și eseuri publicate în spații de limba română, franceză sau engleză. Din operele sale: Ieșirea din metaforă, Memorial invers: note de călătorie, Conversații de bunăvoință: eseu despre adevăruri uitate, Sociologie și bioestetică

1943 – S-a născut Nicolae Cabel

21 noiembrie 1943, Buzău

Regizor de film documentar, scriitor, publicist. A absolvit secția de Regie Film la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1970, la fosta clasă a regretatului regizor Victor Iliu, care murind după primul an, a fost preluată de Manole Marcus și Gheorghe Vitanidis. A fost angajat la Studioul „Al. Sahia” unde a realizat peste 100 de filme documentare: Pământul, ca un Dar frumos, Caii de Dimineață, Curaj pentru fiecare Zi, George Bacovia, Poemul de Mâine, Intermezzo, Victor Iliu, Lăzarea, Țărmul Prieteniei, Orele Lutului, Ion Vlasiu, un Drum spre Oameni, Am Onoarea!, Muzeul Satului, o Inimă în patru Anotimpuri, etc. A fost membru UCIN, participând în multe comisii și jurii la festivaluri de film, fiind cadru didactic și primind numeroase premii. A scris și publicat volumele: Somnul pe râu, Victor Iliu (monografie), O cometă în cușcă (poeme), proză și versuri în 5 antologii, ultima carte publicată fiind Lăstun, sub semnul Frunzei

1944 – Armatele române au dus lupte grele pentru cucerirea Munților Bukk, în Al Doilea Război Mondial

Vânătorii de munte români au ajuns în Munții Bukk, în nordul Ungariei la 21 noiembrie, și au eliberat până la 22 noiembrie stațiunile Hamor (cota 426) și Balvany (cota 956). Faptele de arme din Munții Bukk au fost evidențiate în Ordinul de zi nr. 2/23 decembrie 1944 al Divizei a 3-a de munte, Compania a 3-a făcând peste 400 de prizonieri

1954 – S-a născut Adriana Șchiopu

21 noiembrie 1954, Galați

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, clasa regretatei profesoare și actrițe Olga Tudorache, promoția 1980. De-a lungul vremii a jucat în aproximativ 30 de filme, jumătate dintre ele înainte de 89: Eu, tu și Ovidiu, Gustul și culoarea fericirii, Grăbește-te încet, Croaziera, Concurs, Cucoana Chirița, etc. și jumătate după revoluție: Această lehamite, Faimosul Paparazzo, Undeva la Palilula, Tanti Florica, Funeralii fericite, etc. și a făcut roluri remarcabile în tot cam atâtea piese de teatru

Efectul razelor gama asupra anemonelor

1954 – S-a născut Doina Deleanu

21 noiembrie 1954, Timișoara, România

Actriță de teatru. În 1994 a absolvit Academia de Arte „George Enescu” din Iași, la clasa profesorilor Geta Angheluță, Sergiu Tudose și Emil Coșeru. Între anii 1975–1980 a fost actriță la Teatrul „George Bacovia” din Bacău, iar din 1980 joacă pentru Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Este soția actorului Adi Cărăuleanu. A jucat în numeroase piese ca: Pescărușul de A. P. Cehov, Chirița în provincie de Vasile Alecsandri, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Domnișoara Iulia de August Strindberg, Cum vă place de William Shakespeare, Camera de alături de Paul Everac, Ultima noapte de vară de Aleksei Arbuzov, Jocul dragostei și-al întâmplării de Marivaux, Avarul de Molière, Cu ușile închise de Jean Paul Sartre,etc. și în filme: Pe firul apei, Salutări de la Agigea, Chirița în provincie.

Salutări de la Agigea (1984)

1955 – S-a născut Aurel Dumitrașcu

21 noiembrie 1955, Sabașa–Borca, Neamț – 16 septembrie 1990, București

Poet, considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentelor optzecist și postmodernist în literatura română. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1987). După absolvirea facultății, a fost profesor și muzeograf la Muzeul de Artă din Piatra Neamț. A debutat în revista Tomis (1976); a debutat editorial cu volumul Furtunile memoriei (1984). A fost pe rând funcționar, profesor, muzeograf, inspector cultural. A fost membru al cenaclului Universitas. Volume publicate: Furtunile memoriei, Tratatul de eretică, Fiara melancolică

1957 – S-a născut George Alexandru

21 noiembrie 1957, București – 1 ianuarie 2016, București

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, specializarea actorie unde, în primul an, i-a avut profesori pe Amza Pellea și Dan Micu, apoi a lucrat sub îndrumarea lui Gelu Colceag și Ion Cojar. Debutul pe o scenă profesionistă bucureșteană s-a petrecut în 1982, la Teatrul Foarte Mic, în montarea lui Cristian Hadji-Culea, Nu pot să dorm, de Ion Brad. A urcat pe scena Teatrului „Nottara” în 1985, când era încă student, în spectacole semnate de Ion Cojar și Alexandru Dabija și fiind prezent pe afiș, neîntrerupt, din anul 1987. Printre spectacolele în care a jucat la acest teatru se numără: True West de Sam Shepard, Jocul dragostei și al morții de Romain Rolland, Capul de rățoi de George Ciprian, Romeo și Jeannette de Jean Anouilh, Titanic Vals de Tudor Mușatescu, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Revizorul de N. Gogol, Avarul, Burghezul Gentilom de Molière, Puricele de Georges Feydeau, Păgubașii de Miron Radu Paraschivescu, Livada de vișini de Cehov. În film a început să joace începând din anul 1978, la propunerea regizorului Dinu Cocea de a intra în distribuția lungmetrajului artistic Ecaterina Teodoroiu, urmat de Ultima noapte de dragoste, Noi, cei din linia întâi, Balanța, Vulpe – vânător, È pericoloso sporgersi, Asfalt Tango, Omul zilei, Faimosul paparazzo, Triunghiul morții, În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, Dulcea saună a morții, Sindromul Timișoara–Manipularea, Milionari de weekend, Băieți buni (serial de televiziune), Happy End, Nunta mută, Supraviețuitorul, Casanova, identitate feminină

Sindromul Timișoara – Manipularea

1991 – Adunarea Constituantă a adoptat noua Constituție a României

Constituția României, în forma inițială, a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991

1999 – A încetat din viață Ioan Chirilă (25 octombrie 1925, Ismail – 21 noiembrie 1999, București)

Jurnalist sportiv și scriitor, autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive

2001 – A încetat din viață Ion Cristinoiu (26 ianuarie 1942, București – 21 noiembrie 2001, București)

Compozitor, orchestrator, dirijor și instrumentist, a compus, în 35 de ani de carieră, peste 800 de piese de muzică ușoară, cele mai multe șlagăre, muzică de film și corală

2002 – Summit-ul NATO de la Praga

Deciziile principale luate la summit-ul NATO de la Praga (21–22 noiembrie), incluse în Comunicatul Final sunt: extinderea Alianței, continuarea politicii ușilor deschise, dezvoltarea noilor capacități ale Alianței, reforma structurii aliate de comandă. Ca urmare, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia au fost invitate să devină membre NATO

2006 – A încetat din viață Gheorghe Calciu-Dumitreasa (23 noiembrie 1925, Mahmudia, Tulcea – 21 noiembrie 2006, Washington, SUA)

Preot ortodox, dizident anticomunist și luptător pentru drepturile omului; în timpul detenției din închisoarea de la Pitești (1949–1951) a colaborat cu Securitatea participând la așa-numita reeducare, torturarea deținuților, activitate pentru care, ulterior, s-a căit și s-a pocăit

2008 – A încetat din viață Luminița Stoianovici (16 iunie 1959, Iași – 21 noiembrie 2008, Timișoara)

Actriță de teatru și film, regizoare, profesoară și traducătoare

2010 – A încetat din viață Jean Pârvulescu (29 septembrie 1929, România – 21 noiembrie 2010, Paris)

Scriitor și jurnalist român cu cetățenie franceză

2012 – A încetat din viață Șerban Ionescu (23 septembrie 1950, Corabia, Olt – 21 noiembrie 2012, București)

Actor de teatru și film. A jucat la Târgu Jiu, apoi în București, la Teatrul de Comedie, la Teatrul Odeon și la Teatrul Național, în peste 50 de piese, și în peste 40 de filme

2015 – A încetat din viață Zeno Virgil Gheorghe Simon (23 aprilie 1935, Timișoara – 21 noiembrie 2015)

Chimist, membru corespondent al Academiei Române

2016 – A încetat din viață Nicolae Licareț (24 septembrie 1943, București – 21 noiembrie 2016, București)

Pianist, organist și clavecinist, director artistic al Filarmonicii „George Enescu” din București

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #AlexandruMVitzu #AndreiRadulescu #VasileNiculescu #TraianGrozavescu #TheodorConstantin #EugenTodoran #ConstantinGaleriu #MihaiFlamaropol #NaumCorcescu #NicolaeCorneanu #IonGhetie #LazarDragos #AnghelDumbraveanu #ConstantinCrisan #NicolaeCabel #AdrianaSchiopu #DoinaDeleanu #AurelDumitrascu #GeorgeAlexandru

0 comentarii la „21 Noiembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: