Istoria României România frumoasă Today's Memory

23 Noiembrie în istoria românilor

Foto: Zborul legendar al Avionului Unirii de la Bacău la Blaj


1406 – Prima atestare documentară a localității Târgu Jiu

Orașul este menționat pentru prima oară sub numele de Jiul, într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg

1659 – Bătălia de la Frătești

Face parte din răscoala antiotomană declanșată la 12 septembrie de voievodul Munteniei, Mihnea al III-lea. La 15 octombrie Gheorghe Rakoczi al II-lea a trecut în Țara Românească lângă Rucăr, unde s-a întâlnit cu Mihnea la III-lea, stabilind planul viitoarei acțiuni antiotomane. Rákóczi trebuia să atace Lugojul și Caransebeșul, Consantin Șerban, după ce va fi ocupat tronul Moldovei, urma să oprească intervențiile tătarilor, iar Mihnea al III-lea să-i atace pe turci la sud de Dunăre. Doar că, acționând separat, cei trei au fost învinși pe rând, mai întâi Constantin Șerban, în Moldova cam în același timp când era înfrânt Rakoczi în Ardeal. Mihnea deși i-a biruit pe turci la Frătești, la 23 noiembrie 1659, a fost nevoit să părăsească asediul Giurgiului și, atacat de turci și tătari, a fost înfrânt la începutul lui decembrie în apropiere de Călugăreni

1710 – A început a doua domnie a lui Dimitrie Cantemir în Moldova

Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1676 – 21 august/1 septembrie 1723), fiul domnului moldovean Constantin Cantemir, a fost domnul Moldovei de două ori, între 18/28 martie – aprilie 1693 și 23 noiembrie/4 decembrie – 11/22 iulie 1711. Fiind un admirator al lui Petru cel Mare, a dorit să introducă și în Moldova principiile absolutismului luminat și a încercat să pună capăt rivalităților dintre diferitele grupări boierești. În scurta sa domnie, Dimitrie Cantemir a făcut unele reforme, pentru anumite pături sociale mai puțin bogate: a scăzut birul steagului, a desființat dijma, în special pentru boierimea mică, acordarea unui privilegiu pentru breasla mișeilor calici din Roman, pentru breasla cioclilor din Iași, pentru niște jupânese sărace văduve, etc.

 

Ziua Economistului din România

1843 – Ion Ghica a inaugurat cursul de Economie politica la Academia Mihăileană de la Iași

Deschis cu prelegerea Despre importanța economiei politice, cursul încredințat lui Ion Ghica spre a fi predat era cel dintâi de nivel universitar, fiind urmărit de multă lume, boieri și intelectuali, chiar de domnitorul Mihail Sturdza. În fiecare an, Asociația Generală a Economiștilor din România, AGER, organizează, în data de 23 noiembrie, Ziua Economistului. Marcarea zilei a fost hotărâtă la cel de-al III-lea Congres al Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER)

 

1861 – S-a organizat Direcția Stabilimentelor de material de artilerie

În clădirile fostei mănăstiri Mihai Vodă din capitală și-au început activitatea primele ateliere militare menite să repare și să confecționeze echipament și harnașament pentru armată. Pentru conducerea și organizarea activității întreprinderilor de profil, în baza aprobării domnitorului Al.I. Cuza, este emis Înaltul ordin de zi nr. 344/23 noiembrie 1861, prin care Direcția s-a organizat pe 3 secții: Pirotehnia și Arsenalul din București și Fabrica de pulbere de la Târgșor, lângă Ploiești. În 1863 a fost creat Arsenalul Armatei din Dealul Spirii, o manufactură de arme. O turnătorie de tunuri a fost deschisă la Târgoviște, ulterior fiind transformată în depozit. La Brăila, pentru executarea lucrărilor de întreținere și reparații a navelor s-a creat Arsenalul flotilei

1897 – A fost înființată prima societate de ocrotire a copiilor orfani

Creată de către Maria Cuțarida-Crătunescu, prima femeie medic din România, societatea s-a numit Materna și a avut sub ocrotirea sa, chiar de la început, un număr de 100 de copii orfani proveniți din familii de muncitori săraci. Tot Maria Cuțarida a înființat în 1897 și prima creșă de copii din București, pe care a numit-o Leagănul.

1898 – S-a născut Constantin N. Dinculescu

23 noiembrie 1898, Alexandria – 15 septembrie 1990, București

Inginer electromecanic, profesor universitar, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A fost student în matematici al Universității din Iași (1917–1918), dar s-a transferat la Politehnica din București (1918–1922), unde a obținut diploma de inginer electromecanic. A urmat o carieră didactică la Politehnica din București, a fost profesor la Politehnica din Timișoara. Este considerat fondatorul școlii românești de centrale electrice. Ca rector al Institutului Politehnic București a înființat secția de Energetică Nucleară din cadrul Facultății de Energetică. A lucrat și ca inginer și director la Institutul de Studii și Proiectări Energetice. A fost decorat cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I și Ordinul Muncii clasa I

1905 – S-a născut Petru Comarnescu

23 noiembrie 1905, Iași – 27 noiembrie 1970, București

Critic literar, eseist, memorialist, jurnalist cultural și cunoscut anglist. A fost lincențiat în Drept în 1928 și în Litere și Filozofie în 1929 la Universitatea din București, când a plecat în SUA unde a obținut, după doi ani, doctoratul la University of Southern California din Los Angeles cu lucrarea The Nature of Beauty and Its Relation to Goodness (Natura frumosului și relația lui cu binele), publicată în românește sub titlul Kalokagathon. Acesta a fost echivalat abia în anul 1966 cu un doctorat românesc în Istoria artelor. În perioada interbelică a colaborat la mai multe reviste sau ziare: Adevărul, Adevărul literar și artistic, Azi, Stânga, Arta, Excelsior, Da și nu, Ulisse și a fost redactor la Vremea, Rampa, Revista Fundațiilor Regale. Între 1944–1949 a publicat texte în Bis, Agora, Timpul, Arcade, Națiunea, Universul. Între 1949–1960 nu i s-a permis să publice cu numele lui dar a publicat sub pseudonim (Anton Coman), din motive politice. Singurele excepții erau monografiile consacrate unor sculptori sau pictori: Octav Băncilă, Abgar Baltazar, Viața și opera lui Rembrandt van Rijn, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian. A fost inițiatorul grupării Criterion din care făceau parte M. Eliade, M. Vulcănescu, C. Noica. Din operele sale: Homo Americanus, Răspântii – forme de viață culturală, Giordano Bruno, Șirato, Ion Țuculescu, C. Brâncuși – mit și metamorfoză în sculptura universală, Pagini de jurnal

1905 – S-a născut Nicolae Sireteanu

23 noiembrie 1905, Cernăuți – 16 noiembrie 1963, București

Actor de teatru și film. A fost absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică București și a jucat la Teatrul Giulești din București. A fost distins cu titlul Artist Emerit al Republicii Populare Române. Filme: Răsună valea, Bălcescu, Răsare soarele, A fost prietenul meu, Columna. A fost tatăl actriței Ruxandra Sireteanu

Răsună valea (1949)

1916 – Armatele germano-austro-ungare au ocupat orașele București și Ploiești

În timpul Primului Război Mondial, armatele germano-austro-ungare, conduse de feldmareșalul german Anton Ludwig August von Mackensen, au ocupat Bucureștiul, iar trupele germane ocupau Ploieștiul (23 noiembrie/6 decembrie), unde 26 de instalații de rafinare a petrolului, ca și toate sondele și rezervoarele din schele și rafinării, fuseseră distruse de români la cererea guvernelor englez și francez, pagubele ridicându-se la peste 9 milioane de lire sterline.

În București a sosit o delegație germană, condusă de prințul Schaumburg-Lippe, fostul atașat militar al Germaniei în România, care a cerut să se semneze capitularea orașului. Primarul Emil Petrescu, în prezența reprezentanților guvernului (plecat la Iași) a semnat declarația de capitulare în fața inamicului. Trupele germane, austro-ungare, bulgare și turcești au intrat în pas de defilare în capitala României, dinspre Chitila, pe Calea Griviței, iar centrul orașului s-a animat de curioși.

Constantin Bacalbașa, cunoscut jurnalist și om politic, a inventariat cel puțin cincizeci de ordonanțe militare prin care bucureștenilor li se raționaliza sau confisca, după caz toată, toată agoniseala. În același mod au procedat ocupanții și cu produsele strategice ale României: petrol, cereale, lemn, material rulant, unități de producție industrială și agricolă, mașini de scris, până și microscoape (sic!). Cu binecunoscuta lui rigoare, ocupantul a înființat zece secțiuni de supraveghere și control a vieții orașului. Orice abatere era pedepsită cu moartea. Desigur, au fost și excepții, când viața unora a fost răscumpărată cu ajutorul banilor sau a altor monede de schimb…

1918 – Zborul legendar al Avionului Unirii de la Bacău la Blaj

Acest zbor a fost ordonat de Marele Cartier General Român, care trebuia să transmită documente importante Consiliului Național Român în vederea Unirii Transilvaniei, care avea să fie decretată peste doar câteva zile, pe 1 Decembrie 1918. Locotenentul Vasile Niculescu, împreună cu căpitanul Victor Precup s-au îmbarcat în dimineața cețoasă a zilei de 23 noiembrie 1918 pe aerodromul de la Bacău. Carlinga avionului era una deschisă, astfel încât cei doi membri ai echipajului erau foarte gros îmbrăcați, având inclusiv fețele acoperite pentru a face față gerului de –40 grade care era la altitudinea de 2.600 metri la care au survolat Carpații. După doar două ore și cincisprezece minute de zbor, avionul românesc ateriza la Blaj, pe Câmpia Libertății, fiind întâmpinat cu mare entuziasm de românii care se adunaseră acolo pentru a-i primi pe primii militari români care treceau în Ardeal după semnarea Păcii de la București la începutul anului 1918. În avionul care a aterizat în după-amiaza de 23 noiembrie pe Câmpia Libertății, aducând mesaj de pace, se aflau un sac plin cu manifeste și o geanta sigilată, în care se găsea, printre alte documente, scrisoarea primului-ministru Ion I.C. Bratianu pentru Consiliul Național Român Central. La plecare, pe lângă acte importante care trebuiau să ajungă în Regat, au primit de la frații lor ardeleni, în mod simbolic, o bucată de piatră care se păstrase din monumentul ridicat în anul 1848 de către români pe Câmpia Libertății din Blaj și care fusese distrus de inamic. Sute de oameni și-au pus semnătura pe pânza avionului, fiind mesajul românilor din Ardeal către Guvernul de la Iași, anunțând Unirea care va avea loc peste doar câteva zile

1920 – S-a născut Paul Celan

Paul Peisah Antschel; 23 noiembrie 1920, Cernăuți, Regatul României – 20 aprilie 1970, Paris, Franța

Poet modernist, eseist si traducător de limbă germană. Tatăl său, Leo, sionist, și-a înscris fiul la școala de limbă ebraică Safah Ivriah. Mama sa, o avidă cititoare de literatură germană, a insistat ca germana să fie limba vorbită în familie. După ceremonia de Bar Mitzvah din 1933, Paul Celan a abandonat sionismul și și-a încheiat educația ebraică, devenind un membru activ al mișcării socialiste și suporter al cauzei republicanilor în timpul războiului civil din Spania. Primul său poem, intitulat De ziua mamei (1938), era o declarație de dragoste pentru mama sa. Amândoi părinții lui au murit într-un lagăr de concentrare din Transnistria, unde fuseseră deportați de administrația antonesciană și Armata română. A plecat în 1938 în Franța, la Paris, la unchiul său, Bruno Schrager – care, ulterior, a fost deportat și ucis la Auschwitz – și a început să studieze medicina la Tours, dar nu a perseverat. În 1939 s-a reîntors la Cernăuți, unde izbutise să fie admis ca student la universitatea din oraș, la literatură și limbile romanice. Ocupația sovietică din iunie 1940 l-a lăsat fără mari iluzii în privința stalinismului și a comunismului sovietic, care nu semăna deloc cu ceea ce visase adolescentul cu vederi socialiste. La sosirea lor, oficialitățile române au ars sinagoga orașului, veche de șase sute de ani, au deportat o parte dintre evrei și i-au inchis pe ceilalți într-un ghetou. Din cauza antisemitismului, luase în considerație eventualitatea emigrării în Palestina dar, în 1945 s-a decis să se stabilească la București, unde a locuit până în 1947. Ca membru activ al comunității literare evreiești din România, el a tradus literatură rusă în limba română și a publicat cărți sub diferite pseudonime. În 1947, când s-a instaurat regimul comunist în România, s-a refugiat la Viena, apoi s-a mutat la Paris în 1948, unde și-a publicat prima colecție de poeme, Der Sand aus den Urnen (Nisipul din urne) și s-a căsătorit cu graficiana Gisèle Lestrange. În următorii 19 ani, ei și-au scris peste 700 de scrisori, dar a purtat și o corespondență celebră și de valoare literară cu scriitoarea Nelly Sachs, viitoarea laureată a Premiului Nobel pentru literatură. Unul dintre reprezentanții cei mai tenaci ai modernismului, considerat a fi unul din marii poeți moderni ai lumii, a scris în limba germană și a tradus în această limbă literatură română, portugheză, rusă, engleză și franceză, iar din limba germană a tradus în românește povestirile lui Franz Kafka. A colaborat la prestigioasa revistă Secolul 20. Opere în limba română: Nisipul urnelor, Grațiile limbii, Trandafirul nimănui.

1921 – S-a născut Emilian Birdaș

23 noiembrie 1921, Rohia, Someș/Târgu Lăpuș, Maramureș – 5 aprilie 1996, Caransebeș

Episcop ortodox, membru de onoare al Academiei Române. A intrat de tânăr ca frate în Mănăstirea Rohia (1935), fiind tuns în monahism tot acolo sub numele Emilian și hirotonit ierodiacon și ieromonah. Și-a început studiile la seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica în anul 1936, dar le-a întrerupt din cauza ocupației Transilvaniei de Nord. A slujit ca administrator parohial în jurul Rohiei și în jurul Mănăstirii Sfântul Ilie din Toplița. Și-a reluat studiile la Seminariile Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea și Nifon mitropolitul din București, apoi la Institutul Teologic Universitar din București (1948–1952). În timpul studiilor a fost hirotesit protosinghel și preot la Mănăstirea Călugăra, Oravița, a fost stareț al Mănăstirii Martirii Neamului din Baia de Arieș, responsabil al internatului școlii de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Radu Vodă din București. După absolvirea Facultății, a fost numit preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București, a devenit vicar administrativ, apoi arhimandrit la Episcopia Romanului și Hușilor, preot-paroh al Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia. În 1973 a fost ales episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul Rășinăreanul, din această funcție preocupându-se de soluționarea problemelor pastoral-misionare din Harghita, Covasna și Mureș, contribuind la apropierea dintre confesiuni și etnii

1923 – A încetat din viață Urmuz (Dimitrie Demetrescu Buzău; 17 martie 1883, Curtea de Argeș – 23 noiembrie 1923, București)

Scriitor, considerat precursor al suprarealismului, unul dintre cei mai originali reprezentanți ai literaturii române de avangardă; s-a sinucis

1925 – S-a născut Gheorghe Calciu-Dumitreasa

23 noiembrie 1925, Mahmudia, Tulcea – 21 noiembrie 2006, Washington, SUA

Preot ortodox român, dizident anticomunist și luptător pentru drepturile omului. În timpul detenției din închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949–1951) a colaborat cu Securitatea participând la așa-numita reeducare, la torturarea deținuților, activitate pentru care, ulterior, s-a căit și s-a pocăit. A fost un luptător anticomunist. A îndurat peste 21 de ani de închisoare sub comuniști (1948–1964, 1979–1984), după reducarea de la Pitești refuzând orice compromis cu sistemul comunist. A fost eliberat în urma amnistiei generale din 1964. A urmat Filologia și Teologia, fiind învestit cu harul preoției. A devenit profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București, fiind un oponent activ al ateismului. În Postul Sfintelor Paști, din anul 1978, a ținut prelegeri, intitulate Șapte cuvinte către tineri, care s-au bucurat de o largă audiență în rândul studenților din București. A luat public atitudine față de dărâmarea Bisericii Enei din București, pe locul căreia se planificase construirea unei crâșme. Atât predicile cât și protestul față de demolarea Bisericii Enei l-au adus din nou în vizorul Securității. A fost arestat în 1979, judecat și condamnat abuziv la mai mult de 10 ani închisoare. I s-a confiscat și averea, astfel încât soția și copilul au rămas fără orice bunuri de strictă folosință. Aceste fapte au determinat un val de proteste din partea exilului românesc. În ajutorul său s-au ridicat intelectualii din exil: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. A fost mai întâi internat la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava. Ulterior a fost transferat la penitenciarul Aiud, dar cea mai mare perioadă a detenției a petrecut-o în izolare, a fost bătut, umilit și ținut nemâncat. După 5 ani și jumătate, în 20 august 1984, a fost eliberat, ca urmare a presiunilor internaționale venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. Contrar voinței sale, în anul 1985 a fost obligat să părăsească țara împreună cu familia și s-a stabilit în Statele Unite. Pentru a-și asigura existența sa și a familiei, a lucrat și în construcții, ca muncitor necalificat. În 1989 s-a mutat cu familia la Washington DC și a preluat parohia românească Sfânta Cruce. De-a lungul păstoririi sale, numărul credincioșilor a crescut impresionant. Multe persoane de alte confesiuni s-au convertit la ortodoxie, pentru dragostea, harul și viața îmbunătățită pe care le avea părintele

1931 – A încetat din viață Virgil Bărbat (24 aprilie 1879, Rassa, Ialomița – 23 noiembrie 1931, Cluj)

Sociolog, profesor universitar, filosof, întemeietorul școlii sociologice de la Cluj, membru al Asociației Americane pentru Științele Politice

1933 – S-a născut Stancu Ilin

23 noiembrie 1933, Fărcașele, Olt

Istoric literar. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1957. A beneficiat de o bursă Humboldt la Universitatea din Tübingen și apoi de o altă bursă la Universitatea din Bonn. Cercetările sale dedicate operei literare a lui Liviu Rebreanu au fost finalizate cu o teză de doctorat în filologie intitulată Liviu Rebreanu în lumina manuscriselor și a corespondenței sale (1978). A fost cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” din București, remarcat prin cercetarea intensivă și editarea operelor literare ale lui Liviu Rebreanu, B.P. Hasdeu și I.L. Caragiale. A debutat publicistic în 1959 cu un articol publicat în Studii și cercetări de istorie literară și folclor. Studiile sale de istorie literară au apărut în revistele Contemporanul, Cronica, Luceafărul, Manuscriptum, Revista de istorie și teorie literară, Steaua, Transilvania, Viața Românească.

1935 – A încetat din viață Maria Cunțan (7 februarie 1862, Sibiu – 23 noiembrie 1935, București)

Poetă, membră în Societatea scriitorilor români, a publicat în revistele Tribuna, Vatra, Famila, Telegraful român

1939 – S-a născut Zaharia Sângeorzan

23 noiembrie 1939, Feldru, Bistrița-Năsăud

Critic literar. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași în 1968, a devenit doctor în filologie al Universității din București în 1979. S-aspecializat ca bursier al Universității din Perugia (1980). A fost redactor la revista Cronica, din 1968 (cu o scurtă întrerupere în 1974). A colaborat cu eseuri, cronici literare și recenzii la revistele Vatra, Viața Românească, Tribuna, Convorbiri literare. A debutat editorial cu un studiu amplu despre opera lui Mihail Sadoveanu (1976). După Pelerini români la Columna lui Traian (1979), a publicat două culegeri de cronici literare și articole extinse, Conversații critice, Anotimpurile criticii

1940 – Ion Antonescu a semnat adeziunea României la Pactul Tripartit

Pactul Tripartit a fost semnat la Berlin pe 27 septembrie 1940 de Imperiul Japonez, Germania Nazistă și Italia Fascistă, punând bazele unei alianțe militaro-politice și fiind actul oficial de constituire al Axei Berlin–Roma–Tokyo, care s-a opus Aliaților. România a semnat Pactul Tripartit pe 23 noiembrie 1940, după venirea la putere a Gărzii de Fier, fiind un act prin care se încerca protejarea țării în fața unei noi agresiuni a URSS-ului. Ion Antonescu, șeful statului român (1940–1944), a semnat la Berlin adeziunea României la Pactul Tripartit, semnat și de ministrul Afacerilor Străine al Reich-ului, J. von Ribbentrop, conducătorul secției politice din Ministerul de Externe al Italiei, ambasadorul Berti și ambasadorul Japoniei la Berlin, generalul Kurusu, pe de altă parte. Prin acest act, generalul Antonescu urmărea ca, mergând alături de Germania, România să redobândească nordul Ardealului, cedat Ungariei

1941 – S-a născut Constantin Ilea

23 noiembrie 1941, Turda

Pictor, profesor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A urmat Școala Medie de Artă, apoi Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu în Cluj, a predat desen tehnic la Școala Medie nr. 3, a lucrat în cooperația meșteșugărească, s-a reîntors în învățământ, la Liceul de Artă din Sibiu, unde a lucrat până la pensie. A avut numeroase expoziții în țară și străinătate

Galerie: http://www.galeriadearta.com/albume/thumbnails.php?album=183

1942 – S-a născut Gheorghe Rusnac

23 noiembrie 1942, Ocnița, Moldova

Istoric și politolog din Republica Moldova, profesor universitar, membru (din 2000) al Academiei de Științe din Moldova. A urmat Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău (1965–1969). A fost profesor la școala medie din Clocușna, raionul Ocnița, apoi lector la Universitatea de Stat din Moldova. A făcut apoi studii la doctorantura universității, a revenit la activitatea didacticăfiind pe rând lector, lector superior, conferențiar universitar, prodecan, cercetător științific superior, șef de catedră, profesor. A urmat studii de postdoctorat la Moscova. A fost rectorul Universității de Stat din Moldova, Ambasadorul Republicii Moldova în Italia, a publicat o serie de lucrări (monografii, dicționare, articole) despre istoria contemporană și situația politico-socială a Republicii Moldova

1948 – S-a născut Grete Tartler

23 noiembrie 1948, București

Scriitoare, traducătoare, orientalistă, diplomat, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Este absolventă a Universității din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția arabă-engleză, și a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. Este doctor în filosofie al Universității București, 1995, cu teza Utopia însingurării în Evul Mediu islamic. A lucrat ca profesoară, redactor la revista Neue Literatur, atașat cultural și secretar I la Viena, ambasador la Copenhaga și Reykjavík, ca ministru plenipotențiar la Atena. A publicat 9 volume de poezie în limba română, dintre care: Apa vie, Astronomia ierbii, Cuneiforme, Roșiile portocalii când sunt verzi sunt galbene, 9 volume eseuri si studii, numeroase traduceri

1949 – A încetat din viață Carol Ardeleanu (16 martie 1883, București – 23 noiembrie 1949, București)

Romancier din epoca interbelică, opera sa descrie mediile și categoriile sociale supuse condițiilor dure de viață

1950 – S-a născut Dona Tudor

23 noiembrie 1950, Vida/Videle, Teleorman

Jurnalistă, realizatorare de emsiuni de televiziune, profesoară de jurnalism. În 1978 s-a licențiat în filologie, în 1981, în ziaristică, absolventă a cursului postuniversitar de sociologia comunicării și a Colegiului Național de Apărare. A fost prima femeie din istoria învățământului militar superior din România care a obținut titlul de doctor în științe militare, în 1999, la Academia de Înalte Studii Militare cu o teză despre agresiunea informațională și structurile mediatice. A debutat în 1974 cu reportaje la Ziarul Teleormanul, a colaborat la Revista Română de Drept Umanitar, Telemond, Ultima oră, Economistul. A fost reporter, redactor și realizator în TVR. A realizat numeroase emisiuni, seriale, a participat ca reporter la misiuni de menținere a păcii sub egida ONU

1953 – S-a născut Lucian Perța

23 noiembrie 1953, Gâlgău, Sălaj

Scriitor, poet și profesor. A absolvit în 1978 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost profesor de școală generală, membru fondator al grupului Ars Amatoria din Cluj, membru al Uniunii Epigramiștilor din România, al Societății Naționale de Haiku, al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în 1967, în volumul colectiv Cântec de început. A fost redactor-șef al revistelor de satiră și umor Pupăza, Colac peste pupăză, inițiator și organizator al Festivalului Internațional de Satiră și Umor Zâmbete în prier, care se desfășoară la Vișeu de Sus. Este considerat de criticul literar Gheorghe Grigurcu, dar și de regretații Laurențiu Ulici și Marin Mincu drept cel mai mare parodist al României și că a realizat o „istorie paralelă a literaturii române în cheie satirică”. Nu a scris însă numai literatură în cheie umoristică, ci și literatură pentru copii

1953 – A încetat din viață Ilie E. Torouțiu (17 iunie 1888, Solca, Suceava – 23 noiembrie 1953, București)

Critic, istoric literar, folclorist și traducător, membru corespondent al Academiei Române

1956 – A încetat din viață Jean Alexandru Steriadi (29 octombrie 1880, București – 23 noiembrie 1956, București)

Pictor și grafician, profesor universitar la Școala de Arte Frumoase din București și membru de onoare al Academiei Române

1978 – A încetat din viață Sandu Albu (22 august 1897, Sinaia – 23 noiembrie 1978, București)

Compozitor, violonist, profesor de vioară și violă la Brooklyn Conservatory of Music din New York J. Hartt School of Music din Hartford, Connecticut din SUA

2000 – Au fost repatriate rămășițele pământești ale lui Nicolae Rădescu

A fost ultimul prim-ministru democrat al României înainte de comuniști (6 decembrie 1944–28 februarie 1945); silit să demisioneze, a părăsit România la 17 iunie 1946, stabilindu-se în SUA. Rămășițele sale pământești au fost re-înhumate în țară, în cavoul familiei de la Cimitirul Bellu, București, cu onorurile militare și de stat cuvenite unei asemenea personalități

2002 – Președintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush, a sosit la București, într-o vizită oficială

A fost cel de-al patrulea președinte american care a vizitat România, după Gerald Ford, Richard Nixon și Bill Clinton. Sosit la București după încheierea summit-ului de la Praga, la care România a fost invitată să adere la structurile NATO, liderul de la Casa Albă a ținut un discurs în Piața Revoluției, în care i-a asigurat pe zecile de mii de români prezenți de sprijinul SUA. A fost decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de mare Colan, cea mai înaltă distincție a României

2012 – A încetat din viață Achim Nica (20 ianuarie 1930, Obreja, Caraș-Severin – 23 noiembrie 2012)

Interpret de muzică populară, în special de muzică tradițională din zona Banatului

2017 – A încetat din viață Stela Popescu (21 decembrie 1935, Orhei, România – 23 noiembrie 2017, București)

Actriță de teatru, film și televiziune, a realizat cupluri celebre alături de Ștefan Bănică și Alexandru Arșinel

 

#todaysmemory#Romaniafrumoasa#istoriaRomaniei #TarguJiu #ZiuaEconomistului #ConstantinNDinculescu #PetruComarnescu #NicolaeSireteanu #VasileNiculescu #AvionulUnirii #PaulCelan #EmilianBirdas #GheorgheCalciuDumitreasa #StancuIlin #ZahariaSangeorzan #ConstantinIlea #GheorgheRusnac #GreteTartler #DonaTudor #LucianPerta

0 comentarii la „23 Noiembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: