Istoria României România frumoasă Today's Memory

25 Noiembrie în istoria românilor

Foto: Muzeul de Antichități din București


1467 – A încetat din viață Evdochia de Kiev (prima parte a sec. XV – 25 noiembrie 1467, Suceava)

Fiica lui Alexandru (Olelko) și a Anastasiei, rudă cu marii cnezi ai Kievului și marii duci ai Lituaniei, după tată, și cu marii cnezi ai Moscovei, după mamă și sora cneazului Simion Olelkovici, prima soție a lui Ștefan cel Mare, fiica principelui Olelko

 

1600 – Bătălia de lângă Curtea de Argeș

S-a ținut între valahii conduși de Mihai Viteazul și trupele poloneze ale lui Jan Zamoyski, sprijinite de trupe moldovenești conduse de Ieremia Movilă. Voievodul Mihai Viteazul a fost înfrânt și s-a retras la Viena pentru a-i cere ajutor împăratului Rudolf al II-lea

1629 – A încetat din viață Gabriel Bethlen (15 noiembrie 1580, Ilia, Hunedoara – 25 noiembrie 1629, Alba Iulia)

Principe al Transilvaniei între 1613–1629

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

O trupă de 9 husari din Regimentul de Toscana, conduși de vagmistrul Bernath a fost atacată și distrusă la Ponor de o grupare de cca 600 țărani români din zonă. Un soldat și vagmistrul au fost uciși, ceilalți grav răniți și toate armele lor capturate de răsculați

1814 – S-a născut Matei Millo

25 noiembrie 1814, Stolniceni-Prăjescu, Iași – 9 septembrie 1896, București

Actor și cântăreț, autor dramatic. A urmat Academia Mihăileană, iar după absolvirea acesteia, în 1840, a plecat la Paris, unde a studiat arta dramatică timp de cinci ani. A desfășurat la Iași și la București o activitate multilaterală de actor, director de scenă, autor dramatic, conducător de trupă și director de teatru, precum și de profesor. Matei Millo a fost un fervent susținător al repertoriului național și un interpret strălucit al comediilor lui Vasile Alecsandri. A cultivat în teatrul românesc interpretarea realistă reacționând împotriva stilului declamator. Jocul lui Millo se caracteriza printr-un fin simț de observație, sobrietate, capacitate de nuanțare, minuțiozitate în caracterizarea variată a personajelor, umor și vervă neobosită. În 1848, la Teatrul Național din Iași, a avut loc premiera primei operete românești, Baba Hârca, pe text de Matei Millo și muzică de Alexandru Flechtenmacher, cu subtitlul operată-vrăjitorie în două acte și trei tablouri. Matei Millo a interpretat rolul principal fiind și primul actor român care a jucat în travesti. Costumul este păstrat și astăzi la Muzeul „Mihai Eminescu”. Printre rolurile care i-au asigurat popularitatea se numără travestiurile: Chirița, Mama Anghelușa, Baba Hîrca, dar și Ciubăr din Despot-Vodă, rolul titular din Barbu Lăutaru de V. Alecsandri, Shylock din Neguțătorul din Veneția de Shakespeare, Sancho Panza din Don Quijote de Cervantes etc.

1859 – Facultatea de Drept din București a devenit independentă

La 17 octombrie 1850 a luat ființă Facultatea de Drept, în cadrul grupului de studii de la Colegiul național Sf. Sava, prima promoție de juriști fiind consemnată în anul 1854. Prin decret princiar, Facultatea de Drept a devenit instituție independentă, primul său decan fiind Constantin Boșianu. Inițial a avut 9 catedre, 9 profesori și 30 de studenți

1863 – S-a născut Ion Cantacuzino

25 noiembrie 1863, București – 14 ianuarie 1934, București

Medic și bacteriolog, profesor universitar și membru titular (din 1925) al Academiei Române. A urmat atât studiile liceale, cât și cele superioare, Filosofie (1882–1886), Științe naturale (1886–1891) și Medicină (1887–1894) la Paris. În 1895 a obținut titlul de Doctor în Medicină cu teza: Recherches sur le mode de destruction du vibrion cholérique dans l’organisme(Cercetări asupra modului de distrugere a vibrionului holeric în organism). După terminarea studiilor, a lucrat în Institutul Pasteur din Paris, ca asistent al lui Ilia Mecinikov, în domeniul mecanismelor imunitare ale organismului. Întors în țară, a fost numit profesor de Medicină experimentală la Facultatea de Medicină din București (1901) și Director general al Serviciului Sanitar din România (1907). Este fondatorul școlii românești de imunologie și patologie experimentală. Vocația sa de fondator și organizator a fost demonstrată prin înființarea unor instituții ca Institutul de Seruri și Vaccinuri (1921), care astăzi îi poartă numele, a Laboratorului de Medicină Experimentală (1901) din cadrul Facultății de Medicină, precum și a unor publicații de specialitate, Revista Științelor Medicale, Annales de Biologie, Archives roumaines de pathologie expérimentale et de microbiologie. A desfășurat o bogată activitate de cercetare privind vibrionul holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și patologia scarlatinei. Începînd cu anul 1896 a publicat lucrări despre sistemele și funcțiile fagocitare în regnul animal și despre rolul fenomenelor electrofiziologice în mecanismele imunitare. Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită Metoda Cantacuzino, metodă folosită și astăzi în țările unde se mai semnalează cazuri de holeră, recunoscută în istoria epidemiologiei ca marea experiență românească de vaccinare. A fost membru în Comitetul de Igienă al Ligii Națiunilor, al societăților de Biologie, de Patologie Exotică și al Academiei de Științe din Paris. Numeroase universități i-au acordat titlul de Doctor honoris causa, Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932) și Bordeaux (1934)

1864 – A fost promulgată Legea instrucțiunii publice

A fost prima lege modernă a învățământului românesc. Vasile Boerescu a alcătuit singur un proiect de lege, pe care l-a publicat în octombrie 1863 sub numele de Proiect de lege asupra reorganizării instrucției publice din România. Susținut de ministrul cultelor și instrucției, Dimitrie Bolintineanu, proiectul a fost însușit în decembrie 1863 de Consiliul de miniștri și trimis spre deliberare Camerei Legiuitoare. Dezbătut la 11 martie 1864, a fost votat cu majoritate zdrobitoare. Astfel că legea a fost înaintată domnitorului spre sancționare. Sub titlul de Lege asupra instrucțiunii a Principatelor Unite Române, a fost promulgată cu numărul 1150/25 noiembrie 1864, iar la 5 decembrie 1864 a fost publicată în Monitorul. S-au stabilit trei grade de învățământ: primar, secundar și superior, din care „instrucțiunea primară este obligatorie și gratuită

1864 – Regulamentul pentru administrarea și organizarea Muzeului de Antichități din București

În 1834 a fost fondat Muzeul de Istorie Naturală și Antichități de către domnitorul Alexandru Ghica; când banul Mihalache Ghica a donat întreaga sa colecție: 150 piese de mineralogie, o colecție de moluște (213 piese), o colecție de pești, o vulpe albă, dinți de mastodont, antichități și 1.258 monede grecești, romane și bizantine. Din 1837 conservator (director) al muzeului a fost numit Carol (Scarlat) Wallenstein prin grija căruia sporesc colecțiile care includ curiozități naturale, piese arheologice, sculpturi și monede greco-romane și bizantine. Ulterior, colecțiile de științele naturii au fost separate de restul obiectelor constituind bazele Muzeului de Zoologie și Mineralogie. Câțiva ani mai târziu titulatura muzeului a fost schimbată, fiind numit Muzeul Național, în concordanță cu mișcarea de emancipare națională, fenomen specific țărilor europene din centrul și estul Europei în secolul al XIX-lea. În 1862, generalul N. Mavros dona o importantă colecție compusă din 4.000 de monede, statui, basoreliefuri, antichități egiptene, ceramică elenă și etruscă, dar și ceramică descoperită pe plan local. Primul sediu, începând din anul 1834, s-a aflat în clădirea Colegiului Sf. Sava, iar din anul 1864 colecțiile muzeului au fost mutate în clădirea Universității. Spațiul destinat muzeului s-a dovedit insuficient, fiind cumpărate case alăturate. Instituția a intrat într-o nouă etapă de activitate în urma Decretului lui Alexandru Ioan Cuza din 25 noiembrie 1864 privind aprobarea Regulamentului pentru administrarea și organizarea Muzeului de Antichități din București, tutelat de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, avându-l drept conservator pe Alexandru Russo și fiind diriguit de un Comitet arheologic

1885 – A încetat din viață Grigore Alexandrescu (22 februarie 1810, Târgoviște – 25 noiembrie 1885, București)

Poet și fabulist, a impus în literatura română, ca specii literare, satira, fabula și epistola

1892 – S-a născut Petre Constantinescu-Iași

25 noiembrie 1892, Iași – 1 decembrie 1977, București

Istoric, profesor universitar și om politic comunist, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași, unde i-a fost student lui Orest Tafrali și a fost licențiat în istorie în anul 1914. 1892-1977 Petre Constantinescu-iaşiDupă absolvirea facultății, a lucrat profesor secundar la licee din Iași, Huși și Bârlad, profesor la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, șef al catedrei de istoria artelor la Facultatea de litere și filosofie a Universității din București, apoi șef al catedrei de Istoria României la Universitatea din București. A fost membru al Academiei de Științe Sociale și Politice din RSR, precum și membru corespondent al Academiei de Științe din RP Bulgaria. A deținut funcțiile de președinte al Societății de științe istorice, președinte al Uniunii societăților științifice ale corpului didactic din România, președinte al Comitetului național al științelor din RSR, președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, director al Institutului de istorie „Nicolae Iorga” din București, director al Institutului de studii româno-sovietice. A participat la elaborarea primului tratat de Istoria României

1896 – A apărut la București primul număr al revistei Literatura și arta română. Idei, simțire și formă

Întemeiată de Dumitru C. Olănescu și Nicolae Petrașcu, a apărut, cu intermitențe, între 25 noiembrie 1896–25 decembrie 1910, în condiții grafice excelente, sub conducerea lui Nicolae Petrașcu, care era editor și director; au apărut articole și cronici despre viața muzicală a țării precum și partituri de Gh. Ștefănescu, G. Musicescu, G. Dima

1896 – S-a născut George Vraca

25 noiembrie 1896, București – 17 aprilie 1964, București

Renumit actor, director de teatru, animator, conducător de colective artistice. Interpretările lui George Vraca excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța ținutei, gestica sobră și dicțiunea exemplară. S-a remarcat în interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic și modern, universal și național: Hamlet, Visul unei nopți de vară, Cum vă place, Neguțătorul din Veneția, Macbeth, Richard al III-lea de Shakespeare, Din jale s-a întrupat Electra de Eugen O’Neil, Vlaicu-Vodă de Alexandru Davilla, Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri etc. A jucat în filme: Datorie și sacrificiu, Visul unei nopți de iarnă, Nepoții gornistului, Răsare soarele, Tudor

Tudor (1962) Partea I

1916 – Acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov–Ialomița

Luptele s-au desfășurat între 25 noiembrie/8 decembrie–30 noiembrie/13 decembrie, imediat după Bătălia pentru București, încheiată cu victoria forțelor centrale. Obiectivul comandamentului român era de a întîrzia înaintarea inamicului prin acțiuni ofensive, în scopul de a câștiga timp pentru a permite concentrarea trupelor rusești pe linia de rezistență Râmnicu Sărat–Viziru–Dunărea. După înfrângerea încercării de rezistență pe acest aliniament, forțele române și ruse au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul Moldovei, spre Focșani și Siretul inferior

1918 – Pantelimon Halippa a fost ales președinte al Sfatului Țării din Basarabia

Sfatul Țării a fost un consiliu legislativ care a condus între 1917–1918 noul stat, Republica Democrată Moldovenească, format pe teritoriul fostei guberniei ruse Basarabia, care fusese creată după 1812 de Imperiul Rus în partea estică a Principatului românesc medieval, Moldova. Sfatul Țării a proclamat, în calitate de Parlament al Basarabiei (21 noiembrie 1917–27 noiembrie 1918) după destrămarea Imperiului Rus și fondarea Republicii Democratice Moldovenești, Unirea cu Regatul României în 1918. După ce, la data de 2 martie 1918, Ion Inculeț și-a dat demisia din conducerea Sfatului Țării, fiind numit ministru fără portofoliu pentru Basarabia, a fost numit ca președinte al Sfatului Țării omul politic Constantin Stere (între 2 aprilie 1918–25 noiembrie 1918) și apoi Pantelimon Halippa (25–27 noiembrie 1918). Vicepreședinti au fost aleși: V. Bîrcă și Gh.Buruiană, iar secretari: I. Buzdugan, A. Scobioală și B. Epure. La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării s-a autodizolvat

1919 – S-a format Blocul Parlamentar democratic

Blocul Parlamentar format pe 25 noiembrie 1919 a fost o coaliție politică alcătuită din Partidul Național Român (Transilvania), Partidul Țărănesc (Vechiul Regat), Partidul Țărănesc din Basarabia, Partidul Democrat al Unirii (Bucovina), Partidul Naționalist-Democrat și gruparea independentă condusă de Nicolae Lupu, cu scopul de forma o majoritate parlamentară pentru susținerea noului guvern. S-a autodizolvat pe 12 martie 1920, odată cu demisia guvernului

1930 – S-a născut Dorel Zugrăvescu

25 noiembrie 1930, Râmnicu Vâlcea – 20 noiembrie 2019, Constanța

Inginer geofizician, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A absolvit Institutul de Mine București, Facultatea de Geofizică (1948–1954). A devenit doctor în științe, specialitatea Geofizică, în 1985, cu teza Contribuții la studiul geodinamic al teritoriului României și Doctor în științe, specializarea medicină alternativă (1987). A fost cercetător științific la Institutul de Fizică, cercetător științific principal la Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române, șef laborator la Laboratorul de Geodinamică în Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române, la Observatorul Astronomic din București, la Centrul de Fizica Pământului, cercetător principal, apoi director la Institutul de Geodinamică „Sabba S. Ștefănescu” al Academiei Române. A introdus în România Geodinamica instrumentală, a realizat profile, poligoane și observatoare de geodinamică, echipate inițial exclusiv cu aparatură de construcție proprie și a montat aparatură de geodinamică, inclusiv de construcție proprie, inclusiv în observatoare din străinătate. A publicat peste 150 de lucrări în reviste de specialitate, respectiv în volume ale unor manifestări științifice internaționale. Din 1977 a fost profesor asociat în Catedra de Geofizică a Universității București. A fost membru al Academiei de Științe Tehnice din România, secția Ingineria Petrolului, Minelor și Geonomiei, membru titular și fondator al Academia Oamenilor de Știință din România (2007), membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, specialitatea Științe terestre (2012)

1931 – S-a născut Panait I. Panait

25 noiembrie 1931, Pietroiu, Ialomița/Borcea, Călărași – 21 martie 2015

Istoric și arheolog, cu preocupări în domeniul arheologiei medievale. Studiile universitare le-a urmat între 1951–1956 la București. A fost, din 1956 șef de secție la Muzeul de Istorie al municipiului București, ulterior deținând funcția de director. A făcut săpături arheologice în București și în jurul orașului, fiind interesat de istoria sa. A dublat preocuparea pentru aducerea la lumină a vestigiilor și de interesul pentru conservarea lor, aducând contribuții muzeologice. Împreună cu Ștefan Ionescu, a scris lucrarea Constantin vodă Brâncoveanu: Viața. Domnia. Epoca, o monografie de referință în domeniu. A fost căsătorit cu istorica Ioana Cristache-Panait. Din operele sale: Aspecte din lupta populației bucureștene împotriva regimului turcofanariot: 1716–1821, Muzeul Curtea Veche, Arheologie medievală română.

1931 – S-a născut Nicu Stan

25 noiembrie 1931, Constanța – 24 august 1990, Iași

Operator, director de imagine de film, scenarist și regizor de film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1955, debutând încă din ultimul an ca student pe post de cameraman și asistent de operator la scurtmetrajul Și Ilie face sport (1955). A colaborat la realizarea a două lungmetraje: Alarmă în munți (1955) și Pasărea furtunii. A regizat apoi câteva scurtmetraje documentare (Covoare orientale, Confex și Nu, nu e miraj) și a fost asistent de operator la lungmetraje de fiicțiune, debutând ca director de imagine în filmul Partea ta de vină (1962), regizat de Mircea Mureșan. În anii ’80, urmând exemplul altor operatori, a regizat patru filme de lung metraj: Un echipaj pentru Singapore, Vreau să știu de ce am aripi, Furtună în Pacific și Cale liberă. Și-a continuat, în paralel, și meseria de director de imagine. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Răscoala, Diminețile unui băiat cuminte, Columna, Baltagul, Puterea și adevărul, Actorul și sălbaticii și Toate pînzele sus.

Puterea și adevărul (1972)

1932 – Pactul de neagresiune electorală între Partidul Național Țărănesc și Garda de Fier

Pactul de neagresiune electorală a fost încheiat pe 25 noiembrie 1937 de Iuliu Maniu, președintele Partidului Național-Țărănesc și Corneliu Zelea Codreanu, căpitanul Mișcării Legionare, la care au aderat ulterior Gheorghe I. Brătianu, președintele Partidului Național Liberal–Gheorghe Brătianu (georgiștii), Constantin Argetoianu, președintele Uniunii Agrare, și Partidul Evreiesc din România. „Se încheie între partidele subsemnate o înțelegere cu scopul de a apăra libertatea și de a asigura corectitudinea alegerilor” … „Aceste partide încheie pentru timpul alegerilor actuale în vederea scopului propus un pact de neagresiune”. Pactul semnifica „înconjurarea actelor și limbajului de violență și de denigrare, dar nu împiedică afirmarea ideologiei proprii și discuția de bună credință

1937 – A încetat din viață Gheorghe Em. Filipescu (28 martie 1885, Botoșani – 25 noiembrie 1937, București)

Inginer, membru corespondent al Academiei Române. A elaborat metoda coeficienților nedeterminați pentru calculul sistemelor static nedeterminate, cunoscută în literatura de specialitate ca metoda Filipescu

1940 – A început dezgroparea, în vederea reînhumării, a osemintelor legionarilor uciși la 29/30 noiembrie 1938

Sugrumați și împușcați în Pădurea Tâncăbești, Corneliu Zelea Codreanu, nicadorii și decemvirii au fost apoi azvârliți într-o groapă comună din închisoarea Jilava, peste care s-a aruncat acid sulfuric și var nestins și s-a turnat o placa de beton. La doi ani de la asasinat, după căderea sângeroasei dictaturi Carol al II-lea, între 25–26 noiembrie 1940 și în prezența familiei Căpitanului, cadavrele au fost deshumate, și reînhumate la Mausoleul de la Casa Verde, pe 30 noiembrie, alaturi de Moța și Marin, comandanți legionari uciși ca voluntari în Spania

1941 – S-a născut Nicolae Turtureanu

Nicolae Turta; 25 noiembrie 1941, lacobeni–Vlădeni, Iași

Poet, eseist și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iasi (1961–1966). A fost redactor la Radio Iași și la revista Cronica A colaborat cu versuri la revista Secera și ciocanul din Pitești (1960), dar adevăratul debut literar a fost în 1962, în paginile revistei Viața studențească. A publicat versuri, cronici literare și articole pe teme culturale la revistele: Alma mater, Amfiteatru, Amfitrion, Ateneu, Contrapunct, Convorbiri literare, Cronica, Dacia literară, Literatura și arta, Luceafărul, Orizont, Porto-Franco, Revista română, România literară, Symposion, Tribuna, Viața studențească, etc. Din operele sale: Punctul de sprijin, Cuvinte încrucișate, Atâta verde peste cerul alb, Capăt de linie: Exerciții de neuitare, Eternitatea, desigur.

1942 – A încetat din viață Mihail Dragomirescu (22 martie 1868, Plătărești, Călărași – 25 noiembrie 1942, București)

Estetician, teoretician și critic literar, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române

1944 – S-a născut Marin Petrache Pechea

25 noiembrie 1944, București – 9 octombrie 2016, București

Cântăreț de jazz și saxofonist. În anul 1986 a cerut azil politic în Danemarca. În România a fost condamnat de regimul comunist, în absență, la șapte ani de închisoare. S-a întors în țară în anul 1991. A facut parte din formația Cromatic Band, a deținut o casă de discuri, precum și un restaurant care-i purta numele

Marin Petrache Pechea & Royal Gipsy Band

1948 – S-a născut Doina Cojocaru

Doina Băicoianu; 25 noiembrie 1948, în Sighișoara – 14 decembrie 1996

Handbalistă care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de coordonator. A jucat la echipele IEFS București și Universitatea Timișoara și în echipa României care a cucerit medalia de aur în Olanda, la Campionatul Mondial pentru Tineret din 1967, s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din Olanda (1971), a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din Iugoslavia (1973)

1961 – A încetat din viață Dumitru Combiescu (6 ianuarie 1887, Drănic, Dolj – 25 noiembrie 1961, București)

Medic militar, specializat în microbiologie și epidemiologie, profesor de patologie generală la Facultatea de Medicină din București, membru titular al Academiei Române

1972 – A încetat din viață Henri Coandă (7 iunie 1886, București – 25 noiembrie 1972, București)

Inventator și inginer, pionier al aviației, fizician, descoperitor al efectului care îi poartă numele, creatorul primului avion cu reacție din lume

1973 – A încetat din viață Elisa Leonida Zamfirescu (10 noiembrie 1887, Galați – 25 noiembrie 1973, București)

Una dintrea primele femei inginer din lume, inventatoare, șefă a laboratoarelor Institutului Geologic al României, membră a Asociației Generale a Inginerilor din România și membră a Asociației Internaționale a Femeilor Universitare

1994 – A încetat din viață Gheorghe Vitanidis (1 octombrie 1929, Mangalia – 25 noiembrie 1994, Atena, Grecia)

Regizor și scenarist de film de acțiune și documentar, profesor la IATC, unde o bună perioadă a condus și Catedra de Regie film

1995 – A fost promulgată Legea nr. 112/25 noiembrie 1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului

Publicată în Monitorul Oficial nr. 279/29 noiembrie 1995. A stabilit măsurile reparatorii pentru foștii proprietari ai locuințelor naționalizate

1996 – A încetat din viață Valentin Silvestru (Marcel Moscovici; 20 octombrie 1924, Scânteia, Iași – 25 noiembrie 1996, București)

Teatrolog, prozator și dramaturg, critic și istoric de teatru, traducător, unul dintre cei mai importanți animatori ai vieții teatrale românești

1999 – A încetat din viață Alexandru Ciorănescu (15 noiembrie 1911, Moroeni, Dâmbovița – 25 noiembrie 1999, Santa Cruz de Tenerife, Spania)

Autor, comparatist, diplomat, director literar, dramaturg, enciclopedist, eseist, lingvist, etimolog, istoric, poet, prozator român care a trăit în exil din 1946

1999 – A încetat din viață Dan Cernovodeanu (10 octombrie 1921, Ploiești – 25 noiembrie 1999, Paris)

Istoric, heraldist, stabilit la Paris în 1978; a avut o însemnată contribuție în cunoașterea istoriei Tricolorului național, a stemelor provinciilor românești, a diferitelor emisii monetare de pe teritoriul țării noastre

2000 – A încetat din viață Nicolae Florei (10 noiembrie 1927, Vasiova, România – 25 noiembrie 2000, București)

Bas, solist al Operei române, cântăreț de romanțe

2007 – Primele alegeri pentru Parlamentul European în România

Cele mai multe mandate, 13, au fost câștigate de Partidul Democrat. Concomitent cu desfășurarea alegerilor reprezentanților pentru Parlamentul European, s-a desfășurat și un referendum, inițiat de Traian Băsescu, cu privire la tipul de vot uninominal, care a fost adoptat

2009 – A încetat din viață Theodor Hristea (1 mai 1930, Drănic, Dolj – 25 noiembrie 2009, București)

Lingvist și profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, autorul unor lucrări din domeniile etimologiei, lexicului sau problemelor de cultivare a limbii

2015 – A 46-a Adunare Generală a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre (APCEMN)

S-a desfășurat la București, între 25–27 noiembrie. Dezbaterea generală a APCEMN a fost consacrată implicării parlamentare în implementarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă în spațiul Mării Negre, având în vedere importanța participării corpurilor legislative din regiune la atingerea obiectivelor înscrise în Agenda de Dezvoltare post–2015

2018 – A fost sfințită Catedrala Mântuirii Neamului din București

Simbol închinat eroilor neamului românesc din toate timpurile, a fost sfințită la împlinirea unui secol de la Marea Unire. Impresionantul edificiu, finalizat în proporție de 95%, va fi terminat în aproximativ trei ani. Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, a participat, alături de PF Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de sfințire a Catedralei Naționale, ce va avea hramul principal Înălțarea Domnului (zi în care sunt pomeniți eroii români din toate timpurile), al doilea ocrotitor fiind Sfântul Apostol Andrei, încreștinătorul și ocrotitorul poporului român. Sub Sfânta Masă a Altarului a fost așezată „cu evlavie și recunoștință” lista cu numele tuturor eroilor români cunoscuți care și-au jertfit viața pentru neam și credință în Războiul de Independență din 1877–1878, în Războiul Balcanic din 1913, în Primul Război Mondial din 1916–1919, în Al Doilea Război Mondial din 1944–1945, precum și numele făuritorilor României Mari de la 1918

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #MateiMillo #IonCantacuzino #PetreConstantinescuIasi #GeorgeVraca #DorelZugravescu #PanaitIPanait #NicuStan #NicolaeTurtureanu #MarinPetrachePechea #DoinaCojocaru

0 comentarii la „25 Noiembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: