Istoria României România frumoasă Today's Memory

26 Noiembrie în istoria românilor

Foto: Premiera piesei Viforul de Barbu Ștefănescu Delavrancea


1587 – Bătălia de la Țuțora

O legendă versificată a evenimentelor istorice legate de Țuțora de pe Prut a fost prezentată de Dimitrie Bolintineanu, probabil lupta lui Petru Șchiopul, domn al Moldovei, cu un pretendent la tron, Ioan sau Ivan: Războiul lui Pătru Vodă, când s-au bătut la Țuțora cu niște cazaci ce venise cu un domnișor, ce-i zicea Ivan, 7096 [1587], Noemvrie 23.” Acesta, însoțit de 3.000 de cazaci, a pătruns pe teritoriul Țării Moldovei, îndreptându-se spre cetatea de scaun a acestuia, cu intenția de a-i lua tronul lui Petru Șchiopul. Oștirea pretendentului Ioan a fost întâmpinată de cea a lui Petru Vodă, la Țuțora, unde, între 23–26 noiembrie 1587, s-a desfășurat o bătălie sângeroasă, încheiată cu victoria lui Petru Șchiopul, care primise sprijin armat din partea beiului de Silistra. Rămășițele oastei căzăcești, urmărite cu furie de cetele moldovene, au fost lichidate, doar un număr foarte redus dintre cazaci reușind să scape dincolo de hotarul Moldovei – „până la apa Cerimușului, de s-au tras în țara lor, puțini întregi, ci mai toți răniți și pedestriți

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

Căpitanul Richard, staționat cu trupele sale la Zlatna, plănuia să îl prindă pe Horea, considerând că astfel poate pune capăt răscoalei. Împreună cu protopopul român din Abrud s-a înțeles ca satele să îl prindă pe Horea și Cloșca, cu ajutorul preoților și credincioșilor care erau de partea protopopului. Căpitanul i-a scris lui Horea în limba română să vină împreună cu Cloșca la Câmpeni pe data de 30 noiembrie pentru a preda locotenentului Hoffman plângerile sale, în prezența protopopului, care servea drept momeală, Horea trebuind să creadă că acesta constituia garanția că nu va fi capturat. Planul însă a eșuat. În aceeași noapte o ceată de țărani înarmați din Mogoș a vrut să atace și să atace mica garnizoană din Lupșa, formată dintr-un caporal și patru husari secui, dar au fost opriți de proprii lor juzi. Garnizoana s-a retras la Baia de Arieș, ducând un prizonier luat din rândul românilor. În zilele următoare, căpitanul Richard a trimis patrule la Baia de Arieș, Mogoș, Ponor și Lupșa. La Baia de Arieș a trimis o garnizoană de zece soldați din Regimentul Orosz, conduși de un ofițer. A cerut întăriri mai multe sute de soldați, considerând că nu are suficiente forțe la dispoziție

1826 – S-a născut Alexandru Roman

26 noiembrie 1826, Aușeu, Bihor – 15/27 septembrie 1897, Sebeș, Alba

Om politic transilvănean, îndrumător cultural, publicist, membru fondator al Academiei Române (1866), unul dintre primii profesori români care a ținut prelegeri și a predat în limba română în Transilvania. A urmat studiile superioare la Universitatea din Viena, unde a studiat filosofia, matematica și teologia. A fost profesor la gimnaziul românesc „Samuil Vulcan” din Beiuș, profesor titular de limba română la Academia de Drept din Oradea, iar între 1862–1867 a fost profesor de limba română la Universitatea din Budapesta. S-a numărat printre organizatorii Societății de Lectură a Junimei Române Studioase (1851) și ai Societății Petru Maior (1862). A fost redactor al gazetelor Concordia (înființată la Budapesta în 1861, în colaborare cu Sigismund Pap) și la Federațiunea (1868–1876), înființat tot de el la Budapesta. A suferit multe persecuții politice din partea autorităților maghiare fiindcă a apărat deschis cauza românilor transilvani, în Ungaria dualismului (1867–1918) austro-ungar. În paginile acestor reviste el a publicat articole deosebit de virulente care i-au atras numeroase procese de presă și care au culminat cu Pronunciamentul de la Blaj din 1868, articol pentru care a fost condamnat la un an de închisoare (în închisoarea ungară din Vaț, grațiat în 1870). A fost deputat în Parlamentul de la Budapesta (1865–1888), în care s-a pronunțat pentru drepturile românilor din Transilvania

1834 – S-a născut Nicolae Predescu

26 noiembrie 1834, București – 26 aprilie 1906, București

Prozator și eseist. A studiat la Facultatea de Drept din Paris (1855–1859), devenind Doctor în Drept tot la Paris în 1861. A fost consilier la înalta Curte de Casație. Iubitor de călătorii și arte frumoase, a vizitat muzee celebre din Paris, Munchen, Dresda, Veneția etc. A colaborat la Resboiul, Trompeta Carpaților etc. A publicat la Paris, în limba franceză, romanul de debut, Le Comte de Walneg (1862). Spre sfârșitul vieții i-a apărut, la București, un amplu volum de eseuri, Poeți și artiști, urmat de Păgânul și creștina.

1846 – Franz Liszt a început o serie de concerte la Cluj

Concertele au avut loc în 26 și 29 noiembrie, apoi în 3 și 6 decembrie. Repertoriul a fost alcătuit din următoarele piese: Andante din opera Lucia di Lamermoor de Donizetti, Fantezie pe teme din opera Norma de Bellini, Ave Maria de Schubert-Liszt, Regelele ielelor de Schubert-Liszt, Variațiuni de concert pe teme din opera Puritanii (Bellini-Liszt), Hexameron, Melodii ungurești (Liszt)

Schubert-Liszt – Ave Maria • Valentina Lisitsa

1867 – A fost inaugurat primul gimnaziu din Galați, actualul Colegiu Național „Vasile Alecsandri”

Inițiatorul înființării la Galați a locașului de învățământ a fost cărturarul V.A. Urechia, secretar general la Ministerul Cultelor și al Instrucției Publice; prin inspirația și la stăruințele acestuia, și pentru a se conforma dispozițiilor Legii învățământului din 1864, care prevedea înființarea măcar a unui gimnaziu în fiecare capitală de județ, Dimitrie Gusti – ministrul cultelor, a decis înființarea, pentru început, a unui gimnaziu cu patru clase. „Prin eforturile comune ale prefectului Al. Lupașcu, ale primarului P.S. Sgrumalla și ale cadrelor didactice din oraș (de la școlile primare și de la scoala comercială), s-a reușit, în cele din urmă, rezolvarea dificilelor probleme de organizare. Prin decretul ministerial nr. 12043/XI 1867, a fost numit director și profesor al gimnaziului, ardeleanul Ion Cetățeanu, care, ajutat de alți doi profesori transferați la Galați, a pregătit deschiderea cursurilor…” Inaugurarea a avut loc în ziua de 26 noiembrie (duminică). Pentru început, gimnaziul a avut 6 elevi, conform registrelor gimnaziului. Cursurile au început chiar de a doua zi, 27 noiembrie

1891 – Societatea Română de Timbrologie și-a schimbat numele în Societatea Filatelică Română

În aprilie 1891 s-a constituit la București, cu titlu provizoriu, Societatea Română de Timbrologie, având ca președinte pe deputatul Dimitrie C. Butculescu. În noiembrie, Societatea Română de Timbrologie s-a organizat definitiv, alegând Comitetul de administrație, iar în ședința din 26 noiembrie/10 decembrie, și-a schimbat denumirea în Societatea Filatelică Română, prilej cu care s-a adoptat Statutul de funcționare, „în scopul de a oferi timbrofililor din România, un centru de întalnire și a-și concentra forțele

1892 – S-a născut Valeriu Bologa

26 noiembrie 1892, Brașov – 30 octombrie 1971, Cluj

Medic, istoric al medicinii, fondator al școlii de istoria medicinii din Cluj. A studiat științele naturale la Jena în anul 1914, apoi medicina la Jena, Innsbruck și Cluj, ulterior fiind succesiv asistent, doctor, docent, profesor titular la catedra de istoria medicinii din Cluj. A cercetat istoria medicinii românești și universale, a scris lucrări despre istoria medicinii românești din secolele XIX–XX, despre medicina românească din Transilvania în secolele XVIII–XIX, medicina în Dacia și în perioada prefeudală. A fost președinte al Societății internaționale de istoria medicinii, membru în mai multe societăți și academii din România și străinătate. A fost secretar de redacție al publicației Cultura, a condus Biblioteca de istoria medicinii, și a întemeiat colecția muzeală de istorie a medicinii, farmaciei, între anii 1926–1946, ambele aflate în Cluj. A fost laureat al Academiei Naționale de Medicină din Paris (1971)

1893 – S-a născut Nicolae Bălțățeanu

26 noiembrie 1893, Drobeta Turnu Severin, Mehedinți – 27 februarie 1956, București

Actor și pedagog. La îndemnul mamei, s-a îndreptat către teatru de care era atras irezistibil. Era funcționar la Banca Românească și s-a înscris la Academia de Muzică și Artă Dramatică – conservator particular condus de Th. M. Stoenescu. La un spectacol a fost remarcat de către profesorul și marele actor Ion Livescu, care l-a sfătiut să treacă la Conservatorul de stat, fiind repartizat la clasa lui Ion Livescu. În 1916 a absolvit cu piesa Femeia îndărătnică de Shakespeare. A debutat în 1917 pe scenele teatrelor particulare, iar din 1918 până la sfârșitul vieții a jucat pe scena Teatrului Național din București. În îndelungata și fructuoasa lui carieră a interpretat o diversitate de roluri într-un număr impresionant de piese: Sfânta Ioana de George Bernard Shaw; Judita și Holofern de Hebbal; Primejdia de Pierre Fraudaine; Frământări de Mircea Ștefănescu; Secretul lui Polichinelle de Pierre Wolf; Învierea de Tolstoi; Phedra de Racine; Lorenzzaccio de Alfred de Musset; Marele duhovnic de Victor Eftimiu; Femeia de piatră de Pierre Fondaie; Iuliu Cezar de Shakespeare; Elisabeta – Regina Angliei de Ferdinand Bruckner; Scandalul de H. Bataille; Ovidiu de Nicolae Iorga; Gaițele de Alexandru Kirițescu; Unchiul Vania și Trei surori de Cehov, etc. A apărut și în filmul Ciuleandra (1930)

Nicolae Bălțățeanu în Hagi-Tudose Teatru radiofonic, Regia Ion Șahighian (1951) – fragment

1896 – S-a născut Dumitru Murărașu

26 noiembrie 1896, Botoșani – 19 octombrie 1984, București

Istoric literar, editor și traducător. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, licențiat în franceză și română în 1921 și a devenit doctor în litere cu teza Naționalismul lui Eminescu (1932). A fost profesor la Liceul din Reghin, asistent la Facultatea de Litere a Universității din București. A primit o bursă la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses. La revenirea în țară, în 1930, a continuat cariera la catedră: profesor la Liceul „Aurel Vlaicu”, conferențiar la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”, profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale, după 1947 fiind îndepărtat din învățământ. În paralel cu activitatea didactică a desfășurat o bogată activitate publicistică și redacțională de istoric literar, traducător, îngrijitor de ediții și prefațator ca fost redactor la Revista Societății Tinerimea Română, colaborând la reviste literare și culturale: Ateneu, Azi, Cronica, Familia, Făt-Frumos, Luceafărul, Revista tineretului, România literară, Steaua, etc. Din opera sa: La poésie néo-latine et la Renaissance des lettres antiques en France, Mărturii în legătură cu originea lui M. Eminescu, O ediție definitivă a lui Eminescu în anul 1933, Istoria literaturii române, Scriitori și prefacerile politice și sociale de la noi în sec. al XIX-lea, etc.

1901 – S-a născut Mihail Drumeș

Mihail V. Dumitrescu; 26 noiembrie 1901, Ohrida, Imperiul Otoman – 7 februarie 1982, București

Dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier, foarte popular în perioada interbelică, membru al Societății Scriitorilor Români, și al Societății Autorilor Dramatici, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, absolvită în 1928. O vreme a fost profesor de liceu, a trecut apoi în învățământul superior. A debutat la revista Flamura în 1922, iar debutul editorial a fost cu volumul de nuvele și schițe Capcana (1927). A fost cronicar dramatic la ziarul Rampa din București pentru Teatrul Național din Craiova. În 1930 a publicat, în foileton, în ziarul Dimineața, primul său roman, Sfântul Părere, apărut în același an și la Editura Cartea românească. Prima sa piesă de teatru, Ioana d’Arc, a fost înscrisă mai târziu în repertoriul Naționalului clujean. Din opera sa: Invitație la vals, Scrisoarea de dragoste, Elevul Dima dintr-a șaptea, Se revarsă apele, Arde Prahova

1909 – Premiera piesei Viforul de Barbu Ștefănescu Delavrancea

Este a doua parte a Trilogiei Moldovei, care mai conține piesele de teatru Apus de soare (1909) și Luceafărul (1910); prezintă trei ani (1524–1527) din istoria Moldovei. Premiera a avut loc, la Teatrul Național din București, cu Petre Liciu, Constantin Nottara, Ion Petrescu, Ion Brezeanu, Zaharia Bârsan, Tina Barbu, Olimpia Bârsan

Barbu Stefanescu-Delavrancea – Viforul Teatru radiofonic

1909 – S-a născut Eugen Ionescu

26 noiembrie 1909, Slatina – 28 martie 1994, Paris

Dramaturg, eseist, poet, considerat un clasic al literaturii absurdului membru (din 1970) al Academiei Franceze, membru post-mortem (din 2009) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere din București, obținând licența pentru limba franceză. 1909-1994 Eugen IonescuTerminând cursurile universitare în 1934, a fost numit profesor de franceză la Cernavodă, apoi la București. În 1936 s-a căsătorit cu Rodica Burileanu, iar în 1938 a plecat la Paris ca bursier și a lucrat ca atașat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul de la Vichy. Tot acolo și-a scris teza de doctorat, Tema morții și a păcatului în poezia franceză, pe care nu a susținut-o niciodată. S-a stabilit definitiv în Franța din 1939. Primele apariții ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista Bilete de papagal, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică, Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo. Volumul de debut a fost un volum de versuri numit Elegii pentru ființe mici. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat Nu !, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru scriitori tineri needitați. Întreaga operă care a urmat poate fi considerată ca un efort original și reușit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane. Prima lui piesă de teatru, La Cantatrice Chauve (Cântăreața cheală) a fost reprezentată la 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui Nicholas Bataille. Alte piese de teatru: Scaunele, Rinocerii

Cântăreața cheală Teatru radiofonic

1914 – S-a născut Liviu Constantinescu

26 noiembrie 1914, Ighișdorful român-Bârghiș, Sibiu – 29 noiembrie 1997, Saint-Louis, Alsacia

Geofizician, profesor universitar, cercetător, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Facultatea de Științe din București, Secția de Fizică, fiind licențiat în științe fizico-chimice în 1935. A lucrat ca asistent universitar în Laboratorul de Acustică și Optică al Facultății de Științe și a susținut doctoratul, sub îndrumarea profesorului Eugen Bădărău cu teza Potențiale distruptive în vapori de hidrocarburi, (1941). A fost trimis pe frontul de Est, a scăpat de încercuirea de la cotul Donului datorită unei permisii norocoase. După reforma învățământului, a fost succesiv conferențiar, profesor, profesor șef de catedră la Catedra de Geofizică, inițial la Institutul de Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie și în fine la Universitatea din București unde a predat cursuri de geomagnetism și prospecțiuni magnetice, gravimetrie și prospecțiuni gravimetrice, seismologie și radiometrie. Pensionat prematur pentru refuzul de a se înscrie în partidul comunist, a revenit din retragerea forțată de 15 ani după răsturnarea dictaturii comuniste. Ales președinte al Secției de Științe Geonomice, s-a angajat în renașterea Academiei Române și a geofizicii românești. A fost președinte al Comitetului Național Român de Geodezie și Geofizică și al Societății Române de Geofizică. Este considerat, împreună cu Sabba S. Ștefănescu, drept fondator al școlii române de geofizică

1917 – Armistițiul de la Focșani

Acord internațional încheiat între guvernele român și rus, pe de o parte, și guvernele Triplei Alianțe, având ca obiect principal suspendarea ostilităților pe Frontul Român, pe timpul Primului Război Mondial, ca urmare a condițiilor militare intervenite în urma armistițiului ruso-german de la Brest-Litovsk. Din partea română a fost semnat de generalul Alexandru Lupescu, iar din partea Puterilor Centrale de generalul Curt von Morgen, în data de 26 noiembrie/9 decembrie 1917

1925 – S-a născut Ion Omescu

26 noiembrie 1925, Arad – 14 august 2000, Paris

Poet, eseist, scriitor și om de teatru. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică din București, absolvit în 1948, s-a angajat la teatrul Comedia și, după puțin timp, la teatrul Național din București. După instaurarea regimului comunist, a încercat să fugă în Occident, împreună cu regizorul Mircea Marosin, a fost și a primit o condamnare de 6 ani. Ieșit din detenție, s-a întors la meseria sa de actor, fiind angajat la Teatrul Național din Iași. După revoluția ungară din 1956, a fost din nou arestat, după ce Securitatea a descoperit asupra sa manuscrisul unei cărți în care descria ororile de la Canal. A fost deținut în lagărele din bălțile Dunării (Salcia, Balta Brăilei, Stoenești). S-a remarcat printre deținuți ca un foarte bun orator și profesor de limbi străine, fiind eliberat în 1964 ca urmare a amnistiei generale. A reluat actoria, interpretând personaje ca Romeo, Franz Moor, Oreste, Thomas Becket. A scris scenariul filmului Pentru că se iubesc, realizat în regia lui Mihai Iacob. A început să scrie, în numai doi ani publicând un volum de piese istorice și un volum de versuri, Filtru. În 1972, în calitate de exeget al operei lui Shakespeare, a fost invitat la o reuniune internațională la Stratford-on-Avon. Nu mai revenit în România, s-a stabilit în Franța, la Paris. A predat artă dramatică la Conservatorul de la Maastricht, a fondat La Compagnie de théâtre Ion Omesco, cu care a pus în scenă piese de Michel de Ghelderode, August Strindberg și Sławomir Mrożek la Paris.

1925 – S-a născut George Alexe

26 noiembrie 1925, Smârdan, Buzău – 25 ianuarie 2013, New York

Teolog, scriitor, eseist, filosof, A studiat la Seminarul teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău și la Facultatea de Teologie din București (1945–1949), continuând cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București, specialitatea Teologie fundamentală și Istoria religiilor (1954). A lucrat la Sectorul cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în redacția revistelor Patriarhiei și la Biblioteca Sfântului Sinod, apoi la Sectorul Relații bisericești externe al Sf. Sinod. După 1969 a activat în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America și Canada. Aici a redactat și editat revistele Vestitorul Român Canadian, Comuniunea Românească, revista și calendarul Credința, ziarul American Romanian News. A fost membru al Asociației naționale a scriitorilor profesioniști din America. A înființat, împreuna cu soția sa, Societatea corală și culturală România din Detroit, Michigan (1971), care a prezentat peste o sută de concerte de colinde și de muzică bisericească bizantină și populară româneasă, însoțite de conferințe pe teme istorice și de spiritualitate sau expoziții de artă decorativă românească, etc. A fost un ziarist de talent și critic literar, poet de mare vibrație și sensibilitate patriotică, muzician pasionat (compoziții și interpretare, psaltichist irevocabil îndrăgostit de muzica bizantină bisericească), editor de reviste academice și de cultură, credincios adânc înrădăcinat în tradiția și spiritualitatea creștină a neamului nostru.

1926 – S-a născut Tudor Opriș

26 noiembrie 1926, București – 23 ianuarie 2015, București

Poet, eseist, istoric și critic literar, profesor în învățământul preuniversitar. A urmat studii universitare la Facultatea de Litere din București, unde a fost șef de promoție, apoi Doctor în filologie Summa cum laude. A profesat peste 50 de ani în București la Colegiile Naționale Mihai Eminescu și Gheorghe Lazăr. Atras de literatură din adolescență, a început să colaboreze la periodice din 1943, semnând versuri și cronici în ziarul Presa din Câmpulung-Muscel și în revista școlară Poesis a Colegiului Național „N. Filipescu”, redactată de el însuși. Ca student, a fost angajat de G. Calinescu în redacția ziarului Națiunea, spre a se ocupa de pagina literară. Abia în 1985 i-a apărut un volum de poezii, Omul cu iubirile, după ce, în 1962, văzuse lumina o carte pentru copii, Minuni ce nu mai sunt minuni

1928 – S-a născut Stelian Olariu

26 noiembrie 1928, Parța, Timiș – 29 ianuarie 2017, București

Dirijor de cor. A fost student al Conservatorului de Stat din Timișoara, unde a avut profesori mari personalități din viața muzicală: Sabin Drăgoi, Nicolae Ursu, Vasile Ijac, Liviu Rusu, Ion Țiculescu. A studiat apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” pedagogie și dirijat coral cu alte mari nume: Ion Dumitrescu, Theodor Rogalski, Nicolae Buicliu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Ion D. Vicol. După absolvire, în 1952 a fost angajat dirijor și a înființat Corul de copii al Palatului Copiilor din București, pe care l-a condus până în 1966, activând cu acest cor și în cadrul Filarmonicii „George Enescu”, desfășurând o activitate concertistică amplă la București, Iași, Cluj, Timișoara, Craiova, Sibiu, Brașov, Târgu-Mureș, Bacău, Constanța. În 1956 a înființează un Cor studențesc la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa” din București, obținând succese și premii pe țară la toate concursurile și festivalurile la care a participat. Din 1962 a fost dirijor al corului Operei Naționale din București. A compus și prelucrat colinde și piese corale reunite într-o culegere intitulată Colinde și coruri liturgice.

Stelian Olariu 50 de ani de activitate la Opera Bucuresti

1929 – S-a născut Ion Vlad

26 noiembrie 1929, Archiud–Teaca, Năsăud/Bistrița-Năsăud

Critic și teoretician literar, eseist, profesor universitar. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1952) și Doctor în litere cu teza Povestirea. Destinul unei structuri epice (1971). Debutul absolut a fost în Lupta Ardealului (1949) cu o recenzie, iar editorial în 1970 cu volumul Între analiză și sinteză. A fost decan al Facultății de Filologie și rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. A publicat studii, cronici literare și eseuri în revistele Almanahul literar, Tribuna, Steaua, Viața românească, Luceafărul, România literară, Astra, Transilvania, Familia, Vatra, Cahiers roumains d’études littéraires, Echinox, Revue roumaine, Apostrof, Transylvanian review. Dintre volumele sale: Descoperirea operei. Comentarii de teorie literară, Convergențe, Lecturi constructive, Pavel Dan. Zborul frânt al unui destin, În labirintul lecturii, Romanul universurilor crepusculare

1933 – S-a născut Alexandru Șumski

26 noiembrie 1933, Timișoara

Dirijor, profesor, cercetător. A urmat studii muzicale la Conservatorul din București, absolvit cu două licențe, pian și compoziție și dirijat orchestră. A fost pianist corepetitor la Radio București, dirijor al corului Radio, dirijor de orchestră la Filarmonica „Banatul“ din Timișoara și la Orchestra de studio a Conservatorului „Ciprian Porumbescu“, unde a fost și cadru didactic – asistent, lector, conferențiar la catedra de teorie muzicală și la clasa de orchestră. În 1972 s-a stabilit la Tübingen (Germania), unde a devenit director al Departamentului Muzică a Universității, a susținut Doctoratul la Universitatea din Hamburg cu teza Dumitru Georgescu Kiriac și stilul său neomodal, devenind profesor universitar la Tübingen. A dirijat orchestrele Nord Deutsche Rundfunk, Süd-West Funk și Baden Baden, a efectuat turnee solitare sau împreună cu orchestre germane în SUA, Canada, Venezuela, Peru, Brazilia, Australia, Hong Kong, numeroase țări din Africa, și în Europa, în mod deosebit în Italia, Franța, Olanda, Belgia, Suedia, Rusia și Belarus. A înregistrat peste 50 de discuri și CD-uri dintre care 14 cu muzică religioasă în seria Muzica mănăstirilor din Suabia Superioară, etc.

1933 – S-a născut Ella Zeller

Ella Constantinescu; 26 noiembrie 1933, Moldova Nouă

Jucătoare de tenis de masă cu rezultate deosebite pe plan național și internațional – a obținut 13 medalii la Campionatele Mondiale: 7 de aur, 1 de argint și 5 de bronz; campioană mondială de patru ori; 30 de titluri de campioană națională. Pe parcursul a 30 de ani, a fost președinta Colegiului Central al Antrenorilor și membră a Biroului Federației Române de Tenis de Masă, președintă a Comisiei naționale pentru sportul feminin. După 1989 a părăsit România și s-a stabilit în Germania. Pentru întreaga sa activitate, atât ca sportiv, cât și ca oficial al diferitelor organizații sportive, a primit titlul de membru onorific pe viață al Uniunii Europene de Tenis de Masă și a fost inclusă în Hall of Fame de către Federația Internațională de Tenis de Masă

1949 – S-a născut Ivan Patzaichin

26 noiembrie 1949, Mila 23, Tulcea

Canoist, multiplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice, în prezent antrenor al lotului olimpic de caiac-canoe, supranumit amiralul flotei de aur a sportului românesc. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport în 1975 și a devenit membru al Clubului Sportiv Dinamo București timp de 43 de ani, 18 ani în calitate de sportiv și 25 ani ca antrenor. A participat la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice de Vară: Mexico 1968, Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 și Los Angeles 1984, la cele cinci ediții cucerind 7 medalii: 4 de aur (1968, 1972, 1980, 1984) și 3 de argint (1972; 1980, 1984). A câștigat 22 de titluri la 11 ediții ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga 1970, Belgrad 1971, 1975, 1978 și 1982, Tampere 1973 și 1983, Mexico 1974, Sofia 1977, Duisburg 1979 și Nottingham 1981; 9 medalii de aur (1970, 1973, 1977; 1978, 1979, 1981, 1982; 1983), 4 medalii de argint (1971, 1975, 1981, 1983) și 9 medalii de bronz (1971, 1973, 3×1974; 1977, 1978, 2×1979). A câștigat o medalie de aur la Campionatele Europene din 1969 de la Moscova

1950 – S-a născut Traian Laie

26 noiembrie 1950, București

Artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Este absolvent al Facultății Arte Plastice, Secția Grafică a Institutului Nicolae Grigorescu din București.

Galeriehttps://www.saatchiart.com/traianlaie

1956 – A încetat din viață Constantin C. Popovici (12/24 martie 1878, Iași – 26 noiembrie 1956, București)

Matematician și astronom, profesor universitar la Iași și București, membru de onoare al Academiei Române. A înființat Observatorul Astronomic de la Iași și a condus Observatorul Astronomic din București

1968 – S-a născut Francisc Vaștag

26 noiembrie 1968, Reșița, Caraș-Severin

Pugilist, multiplu campion european și mondial, primul boxer român care a câștigat centura supremă în categoria sa. A început să practice boxul la CSM Reșița, a concurat sub culorile cluburilor Metalul Bocșa, Dinamo București, Selena Bacău, Freedom Star Farul Constanța, obținând cinci titluri de campion național la categoria 71 kg, în 1989, 1990, 1991, 1992 și 1993. A fost campion european de juniori la Broendbey (1987) și mondial la Havana, în 1988. A câștigat 3 medalii de aur la Campionatele Mondiale de seniori: Moscova (1989), Tampere (1993) și Berlin (1996) și una de bronz la Sydney (1991). A fost dublu campion european, la Bursa (1993) și Vejle (1995). A ocupat locul I la Cupa Mondială de la Bangkok (1994), locul I la Jocurile Bunăvoinței de la Seattle (1990) și a fost de 7 ori câștigator al Centurii de Aur din București, câștigand și multe alte turnee interne și internaționale

1970 – A încetat din viață Vladimir Streinu (23 mai 1902, Teiu, Argeș – 26 noiembrie 1970, București)

Autor, critic literar, deputat, estetician, istoric literar, pedagog, scriitor, membru post-mortem al Academiei Române

1984 – S-a născut Ana Maria Brânză

Ana Maria Popescu; 26 noiembrie 1984, București

Scrimeră specializată pe spadă. A fost vicecampioană olimpică la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing, campioană olimpică pe echipe la ediție din 2016 de la Rio de Janeiro, de două ori campioană mondială pe echipe (2010, 2011) și de șapte ori campioană europeană (2013 la individual și 2006, 2008, 2009, 2011, 2014 și 2015 pe echipe). A câștigat de-a lungul carierei 14 turnee de Cupa Mondială și a fost declarată cea mai bună spadasină din lume în sezoanele 2007–2008, 2008–2009, și 2012–13, egalând recordul deținut de franțuzoaica Laura Flessel-Colovic

2000 – Alegeri parlamentare si prezidențiale

Din numărul total de 17.699.727 alegători s-au exprimat 11.559.458 (65,31%). Pentru desemnarea președintelui a fost necesar și al doilea tur de scrutin, în 10 decembrie

2008 – A încetat din viață Victor Toma (14 aprilie 1922, Leova, Cahul/R. Moldova – 26 noiembrie 2008, București)

Inginer, membru de onoare al Academiei Române; a realizat primul calculator din țările socialiste, cu exceptia URSS

2013 – A încetat din viață Temistocle Popa (Mistocli Popa; 27 iunie 1921, Galați – 26 noiembrie 2013, București)

Compozitor de muzică ușoară și de film, instrumentist (flaut, saxofon) și actor de film

2014 – A încetat din viață Sorin Preda (12 decembrie 1951 București – 26 noiembrie 2014)

Prozator, publicist și profesor de jurnalism, nepot de frate al lui Marin Preda

2015 – A încetat din viață Antoaneta Ralian (24 mai 1924, București – 26 noiembrie 2015)

Importantă traducătoare de limbă engleză, membră a Uniunii Scriitorilor din România

2017 – Proteste sub lozinca: STOP Legile Justiției! Nu vrem să fim conduși de hoți!

Au avut loc în București (30.000 de participanți) și în multe alte localități din România (în total, 45.000) și din afara țării, în cea de-a 300-a seară de la adoptarea OUG 13

Foto: Dan Mihai Bălănescu

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #AlexandruRoman #NicolaePredescu #ValeriuBologa #NicolaeBaltateanu #DumitruMurarasu #MihailDrumes #EugenIonescu #LiviuConstantinescu #IonOmescu #GeorgeAlexe #TudorOpris #StelianOlariu #IonVlad #AlexandruSumski #EllaZeller #IvanPatzaichin #TraianLaie #FranciscVastag #AnaMariaBranză

0 comentarii la „26 Noiembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: