Istoria României România frumoasă Today's Memory

4 Decembrie în istoria românilor

Foto: Ședința de deschidere a Sfatului Țării


Sfânta Mare Muceniță Varvara / Sfânta Varvara / Sfânta Barbara

În calendarul creștin-ortodox / calendarul romano-catolic / calendarul greco-catolic

Sfânta Varvara a fost o fecioară martiră creștină din Nicomedia (azi Izmir, Turcia), care a trăit în vremea împăratului păgân Maximian. Ea se numără printre așa-numiții Patrusprezece ajutători, invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Este considerată patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor, muribunzilor ș.a.

 

1671 – S-a născut Antioh Cantemir

4 decembrie 1671, Bârlad, Moldova – 1726, Mănăstirea Golia

Fiul domnitorului Constantin Cantemir și fratele marelui cărturar, Dimitrie Cantemir (1673–1723), a fost domnitor al Moldovei (1696 – 1700; 1705 – 1707). Cronicarul Ion Neculce ni-l descrie pe Antioh ca fiind un „om mare la trup, cinstit, chipeș, la minte așezat, judecător drept” și mai spune că nu era un om studios dar nici prost. Nu era lacom după avere, nu-i plăceau minciunile și nici vicleniile și era un bun vînător și ostaș.

1691 – Diploma leopoldină

Actul promulgat de împăratul Leopold I (1658–1705), rege al Ungariei, al Boemiei și împărat al Imperiului Habsburgic, prin care Principatul Transilvaniei a fost subordonat direct Curții de la Viena în urma succeselor militare și politice contra Imperiului Otoman, care din 1529 și până la acea dată a deținut suzeranitatea politică asupra principatului. Principatul Transilvaniei a obținut un statut politic separat de cel al Regatului Ungariei, din care a făcut parte înainte de ocupația otomană. Erau confirmate privilegiile celor trei națiuni politice (maghiari, sași și secui), precum și drepturile celor patru religii recepte (catolică, luterană, calvină și unitariană). Diploma Leopoldină a ținut loc de constituție a Transilvaniei un veac și jumătate, până la revoluția din 1848 (până în martie 1849)

1769 – A încetat din viață Constantin Mavrocordat (27 februarie 1711, Constantinopol, Imperiul Otoman – 4 decembrie 1769, Iași, Moldova)

Domn al Țării Românești de 6 ori (septembrie 1730–octombrie 1730; 1731–1733; 1735–1741; 1744–1748; 1761–1763) și al Moldovei de 4 ori (aprilie 1733–noiembrie 1735; septembrie 1741–iulie 1743; februarie 1748–august 1749; iunie 1769–decembrie 1769)

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

Maiorul Stoianich a pornit de la Hălmagiu cu 60 de soldați din Regimentul Orosz în urmărirea răsculaților, spre Baia de Criș. Pentru a face față numărului foarte mare țărani răsculați, de câteva mii de oameni, maiorul a recurs la o stratagemă: a simulat o înțelegere, în care însă românii n-au avut încredere, văzându-i pe soldați că înaintează. A urmat o nouă luptă, soldată cu morți și răniți. În total, din cele 92 de sate românești ale Zarandului, maiorul aprecia că a adus la supunere 83. La 6 decembrie urma să plece spre Mihăileni peste Ribița pentru a face joncțiunea acolo cu trupele vicecolonelului Kray, care veneau peste Brad și Crișcior

1855 – S-a deschis Școala de mică chirurgie, la Spitalul Oștirii de la Mihai Vodă din București

În 1842, Nicolae Kretzulescu, care obținuse la Paris titlul de doctor în medicină, deschisese la Spitalul Colțea din București, o școală de mică chirurgie la Colțea. În 1850, s-a deschis la Spitalul Oștirii din București Școala militară de mică chirurgie. Școala de mică chirurgie de la Colțea s-a redeschis în 1853, sub conducerea doctorului Gheorghe Polizu, la Filantropia. Domnitorul Barbu Știrbei a aprobat propunerea doctorului Kretzulescu de a se uni cele 2 școli de mică chirurgie și la 4 decembrie 1855 s-a deschis, la Spitalul Oștirii de la Mihai Vodă, Școala de mică chirurgie, sub conducerea lui Carol Davila. Un an mai târziu, s-a transformat în Școala de Chirurgie, curicula sa universitară fiind similară cu cea a școlilor secundare de medicină din occident. În calitate de director al acestei unități de învățământ, Carol Davila a structurat cursurile după principii militare, elevii participand în mod efectiv atât la pregătire medicală, cât și la exerciții de simulare și aplicații în teren, cu materiale sanitare de campanie. Școala de Chirurgie s-a transformat ulterior în Școala Națională de Medicină și Farmacie, cu o durata de 8 ani (5 de studii și 3 de practică)

1864 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Codul Civil

Normele de drept civil existente la acea epocă erau în multe privințe depășite sub aspectul conținutului, iar sub aspectul formei (sistematizării) erau dispersate, lipsite de unitate. În scopul depășirii acestor neajunsuri, pentru crearea unui drept civil modern în conținut și formă, Alexandru Ioan Cuza a cerut Comisiei Centrale de la Focșani să treacă la alcătuirea unui nou cod. Până la unificarea legislativă, în Țara Românească era aplicabilă Legiuirea Caradja (1818) iar în Moldova, Codul Calimah (1817). Noul Cod Civil avea să fie un instrument important de unificare a principatelor. Codul Civil al lui Cuza a fost decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 și pus în aplicare la 1 decembrie 1865. A fost o culegere unitară de norme juridice, alcătuit după modelul Codului napoleonean și al Codului Civil italian, dar având la bază și unele prevederi ale vechiului drept românesc. Reglementa raporturile dintre persoanele fizice și raporturile dintre persoanele fizice și cele juridice; cuprindea 1914 articole și era împărțit în trei cărți. A fost în vigoare în Principatele Unite Române și ulterior în România, din 1 decembrie 1865 și până în 1 octombrie 2011, cu modificări și completări ulterioare

1883 – S-a născut Nicolae Cartojan

4 decembrie 1883, Călugăreni, Vlașca/Giurgiu – 20 decembrie 1944, București

Autor, biograf, cercetător literar, istoric al literaturii române vechi, pedagog și publicist, membru titular (din 1941) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere, având profesori pe Titu Maiorescu, Nicolae Iorga și Ion Bianu (1902-1907). Ultimul l-a angajat după absolvirea facultății la secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române. A fost profesor de limbă și literatură română la Școala Comercială, Gimnaziul „Ion Maiorescu” din Giurgiu, după război în București, la liceele „Matei Basarab” și „Gheorghe Lazăr”, la Seminarul Central și la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”, la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie. Între 1912–1914 a urmat cursuri de specializare la Universitatea din Berlin și a luat examenul de docență la Catedra de istorie a literaturii române în 1921. A fost, pe rând, asistent, conferențiar, profesor titular al Facultății de Litere din București. Era cel mai aplicat exeget al cărților populare, acoperind, în studiile consacrate acestora, originile, motivele, temele, filiația, circulația, mediile sociale de receptare în Europa și Peninsula Balcanică. A editat 29 de scriitori români în colecția Clasicii români comentați și a publicat lucrări fundamentale asupra literaturii române vechi: Cărțile populare în literatura românească. Ca membru al Comisiei Internaționale de Istorie Literară Modernă din Paris, a colaborat la realizarea unui Repertoriu cronologic al literaturilor moderne (Répertoire chronologique des littératures modernes, 1935), coordonat de Paul van Tieghem

1888 – A apărut la București revista Fântâna Blanduziei

Foaie literară, politică și săptămânală, înființată de Ion Gorun (Alexandru I. Hodoș) și frații săi Ulpiu și Nerva Hodoș, condusă de un comitet de redacție în frunte cu poetul Mihai Eminescu, care a semnat primul său articol, intitulat chiar Fântâna Blanduziei. Motto–ul revistei a fost versul eminescian „Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul

1890 – S-a născut Marius Nasta

4 decembrie 1890, București – 5 aprilie 1965, București

Medic, unul dintre fondatorii școlii române de ftiziologie, membru titular (din 1955) al Academiei Române. Și-a început cariera pe frontul primului război mondial în lupta cu holera. Mentorul și maestrul său a fost profesorul Ion Cantacuzino, conlucrarea cu acesta fiind „evenimentul cel mai important și hotărâtor al vieții sale”, îndrumându-i pașii pe calea cercetării. A condus secția de tuberculoză a Institutului „I. Cantacuzino”, a înființat, și condus ca prim director, Institutul de Ftiziologie în cadrul vechiului Spital Filaret, unde a concentrat activitatea de îngrijire a bolnavilor de tuberculoză precum și cercetarea în domeniul ftiziologiei. S-a consacrat îngrijirii bolnavilor, cercetării medicale și învățământului, până la sfârșitul vieții dedicându-se luptei împotriva flagelului tuberculozei. A impulsionat apariția a două publicații proprii ale Institutului de Ftiziologie: Cercetări de Ftiziologie și Buletin Informativ, primite cu larg interes de specialiști, cu apariție constantă până în 1989. A fost primul redactor șef al revistei Ftiziologia.

1890 – A încetat din viață Simeon Mangiuca (2 septembrie 1831, Broșteni, Caraș-Severin – 4 decembrie 1890, Oravița)

Folclorist, jurist, profesor, autorul uneia dintre primele cercetări de folclor comparat din Banat, membru de onoare al Academiei Române

1902 – A încetat din viață Ioan Rațiu (19 august 1828, Turda – 4 decembrie 1902, Sibiu)

Om politic transilvănean, avocat, fondator și președinte al Partidului Național Român, unul dintre inițiatorii Pronunciamentului de la Blaj și al Memorandumului din 1892

1907 – S-a născut Ioan Suciu

4 decembrie 1907, Blaj, Austro-Ungaria – 27 iunie 1953, închisoarea Sighet

Episcop român greco-catolic și predicator. În tinerețe, a fost unul dintre cei mai buni fotbaliști ai Clubului Sportiv din Blaj. La vârsta de 17 ani s-a hotărât să devină preot; a fost trimis la Roma, la Colegiul Bizantin „Sf. Atanasie”, alături de Tit Liviu Chinezu, unde a obținut titlurile de doctor în filosofie și în teologie, primind inelul universității, în semn de apreciere deosebită. După încă șase ani de studii la Institutul Angelicum, a fost hirotonit preot, la Roma. În țară, a fost numit profesor de religie și limba italiană la liceul comercial de băieți, apoi la catedra de Morală și Pastorală a Academiei de Teologie din Blaj. A înființat revista pentru copii Marianistul, răspândită în toate școlile din Ardeal, mai târziu, aceasta fiind înlocuită cu Tinerimea Nouă, adresată unui cerc mai larg de cititori, inclusiv studențimii. În 1940 a fost numit episcop, fiind hirotonit episcop titular de Moglena (Slatina, Bulgaria) și auxiliar al episcopului Valeriu Traian Frențiu de la Oradea. S-a afirmat ca unul dintre cei mari oratori ai Bisericii și prieten de suflet al tinerilor, fiind cunoscut ca episcopul tineretului. În anul 1947 a fost numit de Sfântul Scaun în funcția de administrator apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș. La 27 octombrie 1948, Ministerul de Interne, în frunte cu miniștrii Teohari Georgescu și Stanciu Stoian, au luat decizia arestării episcopilor greco-catolici numiți „bandiți”, între „focarele de agitație” Blajul fiind menționat pe primul loc. A fost arestat, dus în beciurile Ministerului de Interne, supus anchetelor și unor groaznice torturi, apoi la închisoarea Văcărești, la penitenciarul la Sighetu-Marmației, unde au fost adunați demnitarii vechii Românii (câteva mii), „de unde nu au mai ieșit decât pentru a ajunge în groapa comună a închisorii”. (Vlad Georgescu, Istoria românilor. De la origini pînă în zilele noastre). A trăit și a murit ca un sfânt, nu a fost judecat și nu a avut condamnare, nu se cunoaște locul exact al mormântului. A fost beatificat de papa Francisc în anul 2019, fiind sărbătorit în Biserica Catolică în data 2 iunie

1910 – S-a născut George Togan

4 decembrie 1910 – 26 februarie 2003

Istoric, autor de cărți istorice, antologator, literat, publicist, scotocitor de documente, descoperitor de vestigii istorice, conferențiar, animator cultural. A urmat Facultatea de drept din București (1930–1932; studii întrerupte, suplinite printr-o pasiune de autodidact). A debutat poetic în Unirea poporului (Blaj, 1929) și editorial cu Istoria bisericii unite din Mediaș, (1936). În toamna anului 1934 a scos la București revista de artă Plastica românească având colaboratori artiști români cu nume prestigioase, precum N.N. Tonitza, Iosif Iser, Francisc Șirato și alții. Efectuând cercetări în arhivele din țară și străinătate, a identificat documentele originale de primă atestare documentară a localităților Mediaș, Dumbrăveni, Luduș, Cetatea de Baltă, Târnăveni, Sighișoara, fiecăreia din aceste localități întocmindu-le câte o monografie. Alte scrieri: Monografia Bisericii Unite cu Roma, Ne cheamă Ardealul, Ceea ce nu se uită și Mult iscusita vremii slovă – poezia Unirii (antologii de versuri)

1913 – S-a născut Vlaicu Bârna

4 decembrie 1913, Vaca, Comitatul Hunedoara, Transilvania/Crișan, Hunedoara – 11 martie 1999

Poet, romancier, memorialist, critic literar și traducător. A urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București. Primele versuri i-au apărut publicate în revistele Azi, Viața literară (1934). În 1936 a publicat placheta de poeme Cabane albe, apoi Brume, Turnuri. Ca urmare a Dictatului de la Viena, la București a început să apară publicația Ardealul (16 februarie 1941), sub conducerea dr. Anton Ionel Mureșeanu, secretar general al Asociației Refugiaților și Expulzaților Români din Ardealul de Nord. Timp de patru ani, publicația a atras numeroși colaboratori, care au susținut acțiunea de afirmare a drepturilor românești în Transilvania de Nord ocupată, în ciuda cenzurii aspre în vigoare. Printre colaboratorii foarte activi ai Ardealului, alături de alte nume sonore din cultura românească a epocii, Vasile Copilu-Cheatră, Ion Groșanu, Ion Herescu, Ion Vlasiu, Nicolae Brana, Coriolan Gheție, Ion Th. Ilea, Gabriel Țepelea, Mia Jaleș-Marian, Corneliu Coposu, Zaharia Boilă, Ionel Pop, Mihai Petrovici, se afla și Vlaicu Bârna. În nenumărate rânduri, publicația a fost suprimată de cenzură. Dintre volumele publicate: Tulnice în munți, Când era Horia împărat, Sandala lui Empedocle, Între Capșa și Corso

1917 – Ședința de deschidere a Sfatului Țării din Basarabia

Sfatul țării a fost organul reprezentativ al populației din fosta Basarabie țaristă, constituit la 21 noiembrie/4 decembrie 1917 și care a activat până la 27 noiembrie/10 decembrie 1918. În timpul acestei prime ședințe, Ion Inculeț a fost ales președinte. În decursul existenței sale, Sfatul Țării s-a întrunit în două sesiuni (cu 83 de ședințe plenare și două ședințe particulare). Prima sesiune a fost pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Țării și s-a desfășurat în perioada 21 noiembrie 1917–28 mai 1918, iar cea de-a doua sesiune, a fost convocată prin Înalt Decret Regal, ținându-și lucrările între 25–27 noiembrie 1918

1921 – S-a născut Alexandru Amzulescu

4 decembrie 1921, Valea Stanciului, Dolj – 9 august 2011, București

Etnolog și folclorist. Între 1938–1942 a urmat studiile universitare de literatură la Facultatea de Litere din București. A fost, pe rând, profesor suplinitor în București, cercetător, cercetător principal, secretar științific, șef al sectorului de literatură populară și al sectorului de folclor la Institutul de Etnografie și Folclor. În 1968 a devenit doctor în filologie al Universității din București cu teza Balada populară din Muscel, publicată în Studii de folclor și literatură. A fost redactor șef al Revistei de Etnografie și Folclor, a colaborat cu revistele Datini, Demos (Berlin), Limbă și literatură, Memoriile Comisiei de Folclor, etc. Din scrierile sale: Balade populare românești, Cîntece bătrînești, Repere și popasuri în cercetarea poeziei, Cântecul poporan din Muscel

1929 – S-a născut Wilhelm Georg Berger

4 decembrie 1929, Rupea – 8 martie 1993, București

Compozitor, muzicolog, violist și dirijor, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A urmat studiile la Conservatorul din București, între anii 1948–1952, printre profesorii săi numărându-se Alexandru Rădulescu, Zeno Vancea, Ioan Șerfezi, iar în particular, a studiat vioara cu Cecilia Nitzulescu-Lupu și Anton Adrian Sarvaș. A activat ca violist în Filarmonica „George Enescu” din București, în Cvartetul de coarde al Uniunii Compozitorilor, a fost secretar al Uniunii Compozitorilor. A susținut numeroase emisiuni radiofonice și de televiziune, concerte–lecții, conferințe, comunicări științifice atât în țară cât și în fosta RDG. A publicat eseuri, studii și articole în publicațiile Muzica, Studii de muzicologie, Studii și cercetări de istoria artei, Contemporanul, Secolul XX, România literară. A dirijat Filarmonici și orchestre simfonice din Iași, Brașov, Târgu Mureș și Arad și a făcut parte din jurii naționale și internaționale – la București, Liège, Dresda și Torino. A compus muzică vocal simfonică, muzică de cameră, muzică pentru pian, fiind distins cu numeroase premii naționale și internaționale pentru activitatea sa componistică

Wilhelm Georg Berger – Concertul nr. 1 pentru vioară • Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, Dirijor Iosif Conta, Violonist Mihai Constantinescu

1933 – S-a născut Eugeniu Ivanov

4 decembrie 1933, Dorobanțu, Constanța

Fizician, membru corespondent (din 1996) al Academiei Române. A absolvit Universitatea din București, Facultatea de Fizică-Matematică, Secția Fizică în 1955, iar în 1966, și-a luat doctoratul în fizică cu teza Studiul stărilor izomere Sn115, sub îndrumarea acad. Horia Hulubei. De la absolvire și până la pensionare a lucrat neîntrerupt la Institutul de Fizică Atomică, dar și-a continuat pregătirea în centre de cercetare din URSS, Italia și Germania. S-a remarcat prin contribuțiile sale în ingineria nucleară, descoperind noi izomeri nucleari din domeniul microsecundei și milisecundei. A efectuat studii asupra magnetismului nuclear. Lucrări: Sisteme de blocare a fotomultiplicatorului în tehnica fascicului pulsat, Studiul compoziției elementare a unor mostre de sol lunar prin metode nucleare la Ciclotronul IFIN

1934 – S-a născut Virgil Moise

4 decembrie 1934, Călimănești, Vâlcea – 5 august 1998, București

Pictor și scenograf de film și teatru, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București unde l-a avut profesor, printre alții, pe Camil Ressu. A pictat pe întreaga perioadă a vieții în ulei, tempera, acuarelă – compoziții, peisaje rustice și citadine, portrete de personalitați, natură statică, schițe in tuș, cărbune, creion, pastel. A participat la peste 20 de expoziții colective de pictură și peste 10 expoziții personale. A realizat decoruri, costume, design de producție pentru numeroase filme, dintre care: Un surâs în plină vară, Balul de sâmbătă seara, Astă seară dansăm în familie, Păcală, Operațiunea Monstrul, Acțiunea Autobuzul. A fost distins cu Premiul pentru scenografie al Festivalului de la Moscova 1975 pentru filmul Actorul și sălbaticii, Premiul Asociației Cineaștilor din România pentru filmul Bietul Ioanide (1980)

La porțile pământului (1966)

1940 – A fost încheiat acordul economic româno-german, Olwaffen Pakt (pactul petrolului)

Numit și „Protocolul asupra colaborării româno-germane la realizarea unui plan de 10 ani pentru refacerea economiei românești”, a fost semnat la Berlin, din partea germană de Carl Clodius, iar din partea română de Constantin Grecianu, ministrul României la Berlin, și de V. Dimitriuc, subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naționale pentru problemele petrolului. Documentul, în opt puncte, stabilea cadrul cooperării economice între Berlin și București, fiind unul din principalele instrumente pentru pătrunderea capitalurilor germane în industria românească. România devenea un important furnizor de materii prime și cel mai mare furnizor de produse agricole al celui de-al treilea Reich. A adâncit dependența față de Germania hitleristă a economiei naționale. Pactul conținea obligația ca țara noastră să livreze petrol și produse petroliere la prețul din 1938 și să achiziționeze armament la prețul zilei. În condițiile de atunci, România nu avea alternativă

1942 – A încetat din viață Artur Enășescu (12 ianuarie 1889, Botoșani – 4 decembrie 1942, București)

Poet și jurnalist, numit de criticul Perpessicius „parnasian al boemei

1943 – S-a născut Vintilă Mihăescu

4 decembrie 1943, Caracal

Artist decorator, pictor și grafician, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Este absolvent al Academiei Naționale de Arte „Nicolae Grigorescu”, Secția Tapiserie, București în 1969 și soțul artistei Viorela Mihăescu. Opera sa artistică include lucrări de pictură, grafică, tapiserie, desen și ilustrație de carte. A participat la expoziții de grup, a avut expoziții personale în București la Galeriile Simeza, Orizont, Căminul Artei, Palatul CEC, la Institutul Italian de Cultură Amsterdam, Galeria BAWAG Bank, Viena, Accademia di Romania, Roma, Biblioteca Română, Paris, Palazzo Dragomani Castiglion Fiorentino, Galeria municipală Lucca, Italia, etc. A fost distins cu Premiul special, Quatrienala de Arte 1974, Erfurt, Premiul Legiunii Lazio, Italia 1986, Premiul Salonului Național pentru Pictură 1987, Ordinul și medalia Meritul Cultural (2004), etc.

Galerie de icoane: https://vintilamihaescu.wordpress.com/

1950 – S-a născut Ion Rițiu

4 decembrie 1950, Târnăveni, Mureș

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1975 și, din același an, este actor al Teatrului Național din Târgu-Mureș. S-a remarcat pe această scenă in zeci de roluri în Tartuffe, Burghezul Gentilom de Molière, Patru Lacrimi de Victor Rozov, O Scrisoare Pierdută de I.L. Caragiale, Mincinosul de Carlo Goldoni, Povestea Dulgherului Și A Frumoasei Sale Soții de Radu Stanca, Ciuta de Victor Ion Popa, Ion de Mihail Sorbul, după Liviu Rebreanu, Luna De Miere de Platon Pardău, Pelicanul de August Strindberg, Îmblânzirea Scorpiei, Richard al II-lea de William Shakespeare, Clinica Amanților de John Chapman și Dave Freeman, etc. În 1983 era distribuit de regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Duelul, apoi a jucat in alte filme regizate de acesta ca: Noi, cei din linia întâi, Ciuleandra, Mircea, Coroana de foc, Oglinda, Supraviețuitorul, etc. Este căsătorit cu actrița Ilka Kilyen

Ciuleandra (1985)

1952 – S-a născut Adrian Georgescu

4 decembrie 1952, Pitești

Scriitor contemporan. A debutat cu poezie în 1968, în timpul studiilor liceale, în revista Amfiteatru și a publicat ulterior în România literară. În 1972 a fost angajat la Societatea Română de Radiodifuziune, unde a fost remarcat imediat de către compozitorul și muzicologul Doru Popovici, care i-a încredințat în emisiunile sale largi spații de difuzare pentru dialoguri purtate cu personalități culturale și artistice ale epocii: A. Vieru, A. Stroe, N. Balotă, A. Blandiana, I. Conta, E. Papu, E. Elenescu, H. Brauner și alții – dialoguri reunite în volumul Convorbiri. În 2002, a debutait editorial cu romanul Rebutarea omenirii. Din scrierile sale: Uleiul din candelă, Crime, Romanul îndrăgostirii de mama, Atentatele, Câți oameni sunt eu?, Moartea spionului

1959 – S-a născut Marcel Pavel

4 decembrie 1959, Independența, Galați

Interpret de muzică ușoară, compozitor și poliinstrumentist. Face parte dintr-o familie de muzicieni. A început studiile muzicale la șase ani, în clasa a IV-a, înscriindu-se Școala de Muzică și Arte Plastice din Câmpulung Muscel, la violoncel și pian auxiliar. Este absolvent al Universității Naționale de Muzică București, secția Canto clasic. A susținut nenumărate turnee în străinătate: Olanda, Germania, Italia, Belgia, Franța, Elveția, Austria, Statele Unite ale Americii, Spania, Portugalia, Grecia, Republica Moldova. În 2002 a câștigat selecția națională pentru Eurovision 2002 alături de Monica Anghel cu piesa Tell me why. În finală s-au clasat pe locul nouă, cea mai bună poziție a României în concurs de până atunci

Albinoni – Adagio • Orchestra Simfonică București, Dirijor George Natsis

1961 – S-a născut George Ostafi

4 decembrie 1961, Suceava – 31 ianuarie 2019

Pictor abstract, autodidact. A urmat studii superioare tehnice de inginerie, Construcții de mașini la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, absolvind în 1986. A fost muzeograf, șeful serviciului PR la Muzeul Ținutului Bucovina. A expus în Europa și SUA, fiind o prezență constantă în galeriile din Germania. Laureat al unor premii internaționale de grafică satirică, Tokyo 1983, Lecce-Italia 1984, Legnica-Polonia 1986. Tablourile sale au fost în expoziții de grup în Chicago și personale în Germania: Kempten, Bietigheim, Wolfsburg, Ulm, Goettingen, Augsburg, Kirtorf Ober-Gleen; Ucraina – Cernăuți, precum și în nenumărate expoziții în România.

1967 – A încetat din viață Ștefan Szönyi (26 iulie 1913, Banloc, Austro-Ungaria – 4 decembrie 1967, București)

Pictor, atras de teme biblice și expresionism în perioada interbelică, iar în perioada comunistă, un militant reprezentativ al realismului socialist

1970 – A încetat din viață Grete Csaki-Copony (28 octombrie 1893, Zărnești, Brașov – 4 decembrie 1990, Berlin)

Pictoriță săsoaică din Transilvania, stabilită după 1962 la Berlin

1970 – A încetat din viață 1970 Antonin Ciolan (1 ianuarie 1883, Iași – 4 decembrie 1970, Cluj)

Dirijor, profesor și director al Conservatorului din Iași, membru fondator al Filarmonicii de Stat din Cluj.

1973 – Convenția dintre Guvernul RSR și Guvernul SUA privind evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale asupra veniturilor

A fost semnată la Washington, la 4 decembrie 1973

1987 – A încetat din viață Constantin Noica (12 iulie 1909, Vitănești, Teleorman – 4 decembrie 1987, Păltiniș, Sibiu)

Filozof poet, eseist, publicist și scriitor, mentor spiritual al unor intelectuali români, membru post-mortem al Academiei Române

1996 – A fost inaugurată filiala din România a companiei Microsoft

Pe 4 decembrie 1996 a luat ființă oficial subsidiara locală a producătorului de soft american. Primul angajat al Microsoft pe piața locală și cel care a și recrutat primii oameni din echipă a fost Silviu Hotăran, CEO al Microsoft în România. Primii membri ai echipei au fost Magda Condruț, Paul Micheș și Ionuț Lopătan

1997 – România a semnat Convenția privind interzicerea minelor anti-persoană

Convenția privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora, adoptata la Oslo, Norvegia, la 18 septembrie 1997 a fost semnată de România cu prilejul conferinței internaționale de la Ottawa, Canada, în perioada 2–4 decembrie

1998 – A încetat din viață Elisabeta Neculce-Carțiș (25 ianuarie 1923, București – 4 decembrie 1998, București)

Soprană de operă, solistă a Operei Române din București

2000 – A încetat din viață Horia Bernea (14 septembrie 1938, București – 4 decembrie 2000, Paris)

Pictor, arhitect, director și întemeietor al Muzeului Țăranului Român, membru al Comisiei Monumentelor Istorice și al Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii

2004 – A încetat din viață Teo Peter (11 aprilie 1954, Cluj-Napoca – 4 decembrie 2004, București)

Muzician rock, basist și cofondator al trupei Compact; a murit în urma unui accident de mașină

2009 – A încetat din viață Valeriu Sârbu (18 septembrie 1931, Bujoreni, Vâlcea – 4 decembrie 2009, Brăila)

Poet, prozator, eseist, dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, și primul secretar al filialei după 1989

2009 – A încetat din viață Marin Mincu (28 august 1944, Slatina – 4 decembrie 2009, București)

Poet, critic literar, istoric literar, semiolog și eseist, profesor universitar

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #AntiohCantemir #DiplomaLeopoldina #NicolaeCartojan #MariusNasta #IoanSuciu #GeorgeTogan #VlaicuBarna #SfatulTarii #AlexandruAmzulescu #WilhelmGeorgBerger #EugeniuIvanov #VirgilMoise #VintilaMihaescu #IonRitiu #AdrianGeorgescu #MarcelPavel #GeorgeOstafi

2 comentarii la „4 Decembrie în istoria românilor

    Lasă un răspuns

    %d blogeri au apreciat: