Istoria României România frumoasă Today's Memory

7 Decembrie în istoria românilor

Foto: Bricul Marița, 1834 Pictură de Dimitrie Știubei


 

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan – Lupta de la Mihăileni

Trupele conduse de vicecolonelul Kray au fost oprite la hotarul dintre Mihăileni și Blăjeni de un mare număr de țărani români înarmați. Doi preoți români care însoțeau trupele austriece au ieșit în față cerând răsculaților să depună armele, ceea ce aceștia au refuzat. Ca urmare, trupele imperiale au atacat, ucigând cca 50 români și rănind mulți alții, câteva zeci fiind capturați. Restul răsculaților a fost împrăștiat. Austriecii au avut numai cinci soldați răniți.

Tot la 7 decembrie vicecolonelul Schultz a înaintat cu trupele sale până la hotarul Ponorului, fără a întâmpina nici o rezistență. A doua zi și-a continuat marșul de la Ponor dincolo de Dealul Căpățâna, unde a fost întâmpinat cu focuri de pușcă de către români, care apoi s-au retras. Soldații austrieci au ajuns la Mogoș, trimițând 100 infanteriști și 30 husari pe Dealul Negrileasa pentru a ține deschisă comunicația cu Zlatna

1817 – S-a născut Iacob Bologa

7 decembrie 1817, Marpod, Sibiu – 18 mai 1888, Sibiu

Om politic, membru fondator al Băncii Albina din Sibiu, președinte al ASTREI. A urmat cursurile Academiei de Drept din Cluj, împrietenindu-se cu fruntașii tineretului românesc din Transilvania: Avram Iancu, Ilie Măcelariu, și alții. După absolvirea studiilor, a fost numit cancelist la Tabula Regia din Târgu Mureș. A luat parte la Revoluția de la 1848, participând la pregătirea mișcărilor revoluționare de la Târgu Mureș, fiind secretar al Adunării de la Blaj, membru al delegației care urma să prezinte împăratului hotărârile adunării naționale. După înăbușirea Revoluției, a reintrat în serviciul statului – cancelist pe lângă guvernatorul baron Ludwig von Wohlgemuth, consilier (judecător) la judecătoria cercuală din Dej, apoi la Tribunalul provincial (Landesgericht) din Sibiu, consilier (judecător) la Curtea de Apel din Sibiu și consilier la Guvernul Transilvaniei din Cluj, fiind decorat cu ordinul imperial austriac Coroana de Fier cl. a III-a (1864). Numit consilier aulic la Cancelaria Transilvăneană (secția juridică) din Viena, forul judiciar suprem pentru Ardeal, a desfășurat o bogată activitate pentru ridicarea Episcopiei Ortodoxe a Ardealului la rang de mitropolie; a fost deputat în Dieta Ardealului de la Sibiu (1863–1864), membru al Consiliului imperial din Viena, membru al reprezentanței Universității săsești din Sibiu. A desfășurat o bogată activitate pe plan economic, participând în 1871 la fondarea societății de asigurare Transilvania și al Băncii Albina din Sibiu, primul institut de credit și de economii românesc, a participat ca membru al comitetului de conducere al Fundației Gojdu. Membru marcant al Partidului Național Român, a participat la toate conferințele naționale, semnând toate memoriile politice adresate conducătorilor monarhiei habsburgice; a fost ales vicepreședinte, apoi președinte ale ASTREI, a fost membru al Sinodului Arhidiecezan al Mitropoliei Ardealului și consilier fiscal mitropolitan

1834 – Corabia Marița, prima navă sub pavilion românesc, a plecat în primul voiaj în afara granițelor țării

Corabia, de trip bric, care avea o capacitate de 115 tone, a fost construită la Giurgiu și l-a avut ca armator pe hatmanul Alexandru Vilara, cunoscut ca fiind semnatar al memoriilor care cereau emaniciparea Țării Românești de sub tutela otomană. Construită din „materialuri românești“, nava a fost botezată cu numele Domniței Marița, soția Principelui Gheorghe Bibescu. A făcut un singur voiaj sub culorile noastre naționale, pe ruta Sulina–Constantinopol, comandant fiind Ioan Cristescu. Cu același prilej, Cezar Bolliac a scris poezia La cea dintâi corabie românească. Iată o strofă: „Corabie frumoasă! Te du, te du, grăbește / Pe țărmuri depărtate aleargă, povestește / Că lesne-așa nu moare un neam ce a trăit / Că tirania poate un om să prăpădească, / Dar viața unei nații nu poate să sleiască.” Corabia era încărcată cu 300 kilograme de grâu. Din păcate, a fost grav avariată, trecând prin două furtuni, ultima la întoarcerea în țară, când echipajul a fost nevoit să arunce încărcătura peste bord. Ei transportau butii de vin. Documentele vremii consemnează că Marița a fost primul vas care, după secole de dominație otomană, a purtat pavilionul Țării Românești pe Dunăre și Marea Neagră, până la Constantinopol

1861 – S-a născut Henri Mathias Berthelot

7 decembrie 1861, Feurs, Franța – 29 ianuarie 1931, Paris

General al armatei franceze, membru de onoare al Academiei Române. În Primul Război Mondial a fost șef de stat major al comandantului suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest, mareșalul Joseph Joffre. În a doua parte a războiului, începând cu luna octombrie 1916 a fost detașat în România, ca șef al Misiunii Militare Franceze. În perioada ianuarie–iunie 1917, a colaborat la refacerea și reorganizarea armatei române, pe teritoriul rămas liber al Moldovei. Personalul misiunii a fost detașat pe lângă comnadamentele române, până la nivel de comandament de divizie, inclusiv. Două secțiuni cu roluri distincte au fost Misiunea Aeronautică și Misiunea Serviciului Sanitar. Pe toată durata misiunii în România generalul Berthelot a asigurat și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul de căpetenie al Armatei României, participând activ la elaborarea planurilor de luptă din vara lui 1917. După război a îndeplinit diferite funcții de guvernator militar al unor departamente din Franța

1868 – Parlamentul maghiar a votat Legea naționalităților (Legea XLIV) și Legea învățământului (Legea XXXVIII)

Legea naționalităților, votată de Dieta din Cluj, ducea la dizolvarea Guvernului provizoriu de la Cluj și la extinderea legilor Ungariei și asupra Transilvaniei și prevedea că „toți cetățenii Ungariei, în virtutea principiilor fundamentale ale Constituției formează, din punct de vedere politic o singură națiune, națiunea maghiară, una și indivizibilă, căreia îi aparține în deplină egalitate în drepturi, oricare cetățean al patriei, indiferent de naționalitatea sa.” Legea preciza că, întrucât limba maghiară este limba de stat a Ungariei, garantând unitatea politică a națiunii, de acum înainte maghiara va rămâne singura limbă pentru deliberări și discuții în Parlament, a tuturor organelor administrative, singura limbă de predare în școli și universități, a tuturor tribunalelor, cu excepția tribunalelor comunale unde locuitorii pot să recurgă la limba maternă

1884 – S-a născut Petru Groza

7 decembrie 1884, Băcia, Hunedoara – 7 ianuarie 1958, București

Avocat și om politic. A studiat la Facultatea de Drept și Științe Economice din Budapesta, cu o bursă de la Fundația Gojdu, apoi la Berlin și în 1907 a obținut doctoratul în științe juridice la Facultatea de Drept Comercial și Economie Politică din Leipzig. A practicat avocatura în Lugoj, a început cariera politică în Partidul Național Român, a trecut în Partidul Poporului, s-a retras la Deva și a revenit în politică fondând Frontul Plugarilor (1933), o formațiune politică minoră, pe stânga eșichierului politic sub aripa protectoare a Partidului Comunist, care se afla, în acele vremuri, în ilegalitate. A fost un apropiat și lingușitor al lui Stalin, îndeplinind fără scrupule ordinele acestuia. La 6 martie 1945 a fost impus în funcția de prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care a amenințat în caz contrar cu neretrocedarea Transilvaniei către România. A fost prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (funcție asimilată celei de șef al statului, 1952–1958). Deși a mimat apartenența la un partid propriu, în fapt, era un executant docil al deciziilor luate de comuniști și al ordinelor venite de la Moscova. După alegerile parlamentare, câștigate fraudulos, din noiembrie 1946, obiectivul politic esențial al guvernului Groza a fost acapararea întregii puteri în stat și lichidarea oricăror forme de opoziție, plan elaborat de ministrul de Interne, Teohari Georgescu și ofițerul de informații sovietic, Pantelei Bodnarenko. Au urmat numeroase arestări împotriva adversarilor politici și comiterea de grave abuzuri, Înscenarea de la Tămădău, etc. La 30 decembrie 1947, împreună cu Gheorghiu-Dej, Groza l-a forțat pe regele Mihai să abdice, în cursul aceleiași zile proclamând, în mod ilegal și neconstituțional, în parlament, republica populară

1909 – S-a născut Tanți Cocea

7 decembrie 1909, București – 24 martie 1990, București

Actriță de teatru și film, fiica scriitorului N.D. Cocea și a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille) și sora mai mare a actriței Dina Cocea. A fost absolventă a Conservatorului Regal de Artă Dramatică și Muzică din București, clasa profesorului Ion Manolescu. A jucat pe scenă de când era studentă, apoi, pentru toată viața pe scena Teatrului Național din București, în O lună la țară, Nevestele vesele, Trei generații, Hamlet, Azilul de noapte, Anna Karenina, Macbeth, Mașina de scris, Vedere de pe pod, Dulcea pasăre a tinereții, Fanteziile lui Fariatiev. A debutat în film cuBijuterii de familie, urmat de: Cartierul veseliei, Răpirea fecioarelor, Serata, Păcală, Instanța amână pronunțarea. A fost distinsă cu Ordinul Muncii Clasa II (1953) și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967)

https://www.youtube.com/watch?v=XA9dIuNol3Y&t=2948s

Bijuterii de familie (1957)

1917 – S-a instituit primul guvern al Republicii Democratice Moldovenești

La 7 decembrie 1917, confirmat de Sfatul Țării din fosta Basarabie țaristă, a fost investit primul guvern al Republicii Democratice Moldovenești, Sfatul Directorilor, alcătuit din 9 directorate, în următoarea componență: P. Erhan – președinte al Sfatului Directorilor și director al agriculturii, V. Cristi – director de interne, N. Bosie-Codreanu – director al comunicațiilor, Șt. Ciobanu – director al învățămîntului, T. Ioncu – director al finanțelor, T. Cojocaru – director al războiului, M. Savenco – director al justiției, I. Pelivan – director de externe, V. Grinfeld – director al industriei și comerțului

1935 – S-a născut Sorin Titel

7 decembrie 1935, Margina, județul interbelic Timiș – 17 ianuarie 1985, București

Eseist, romancier și scriitor contemporan, membru în Uniunea Scriitorilor din România. În 1953 a intrat la Facultatea de Cinematografie din București, un an mai târziu s-a transferat de la regie cinematografică la Facultatea de Filologie, dar în 1956 a fost însă exmatriculat pentru că s-a solidarizat cu mișcările studenților din Ungaria. A fost reînmatriculat în 1957 la Cluj dar numai pentru o lună. A debutat în 1957 cu schița Drumul în revista Tânărul scriitor, iar în 1963 a publicat primul său volum de schițe, Copacul. A scris numeroase schițe, povestiri, romane, eseuri. A fost profesor suplinitor de limba română la Caransebeș și în satul Cârpa (azi, Valea Timișului). În 1961 a revenit la facultatea de filologie în anul al IV-lea, la cursuri fără frecvență, absolvind în 1964. A fost redactor la revista Scrisul bănățean din Timișoara și la România literară în București. Din operele sale: Reîntoarcerea posibilă, Noaptea inocenților, Țara îndepărtată, Pasărea și umbra, Femeie, iată fiul tău, Bucătăria de vară

1939 – S-a născut Nicolae Sabău

7 decembrie 1929, Cicârlău, Satu Mare

Cântăreț de muzică populară. De la debutul artistic al tânărului de doar 16 ani, copleșit de aplauze după interpretarea cântecelor Arză-te focu Gutâi, Când am zis daina, daina, până la primul său concurs național (1956), n-a fost decât un pas. În anul următor, Studioul Teritorial de Radio Cluj l-a invitat pe adolescentul Nicolae Sabău să realizeze primele înregistrări cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Cluj, iar în anul următor, la Radio București, cu Orchestra Radioteleviziunii Române, dirijată de Victor Predescu. În anul 1959 a luat ființă Ansamblul de cântece și dansuri al Regiunii Baia Mare, instituție profesionistă de folclor, care l-a promovat pe tânărul interpret, alături de celebrul Felician Fărcașu. Pasiunea și dăruirea exemplară în interpretarea cântecului popular i-au adus lui Nicolae Sabău, în anii care au urmat, prestigiul profesional și un loc privilegiat în galeria marilor artiști ai genului. A fost distins în 2002 cu Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a

De la Nistru pân’ la Prut (2007)

1941 – S-a născut Adolf Armbruster

7 decembrie 1941, Tălmaciu Sibiu – 8 martie 2001, Radolfzell, Germania

Istoric german de origine română. A urmat Facultatea de Istorie la București (1960–1965), avându-i profesori, printre alții, pe Ion Nestor, Emil Condurachi (istorie veche), Andrei Oțetea, Mihai Berza, Radu Manolescu (istorie medie), Emil Vârtosu (științe auxiliare). Între 1965–1980 a fost cercetător științific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. A părăsit legal România la începutul anului 1981. A fost cercetător științific al Universității Tübingen, apoi consilier cultural federal al Asociației germanilor bucovineni cu sediul la München, pentru care a editat numeroase cărți. Pe lângă Romanitatea românilor, cartea sa de vizită, a mai editat numeroase izvoare, a publicat cărți: Dacoromano-Saxonia, Der Donau-Karpaten-Raum in den mittel-und westeuropäischen Quellen vom 10. bis zum 16. Jahrhundert, Auf den Spuren der eigenen Identität, studii și articole științifice, traduceri. A fost specialist în studii imagologice și al relațiilor româno-săsești. A fost soțul mezzo-sopranei Viorica Cortez

1960 – A încetat din viață Clara Haskil (7 ianuarie 1895, București – 7 decembrie 1960, Bruxelles)

Pianistă elvețiană de origine română, renumită pentru interpretarea repertoriului clasic și romantic

Mozart – Piano sonata in C major, KV 330 (1954 recording)

1965 – Adunarea Generala a ONU a adoptat, în unanimitate, Rezoluția 2037/XX din 7 decembrie 1965

Este vorba despre Declarația cu privire la promovarea în rândurile tineretului a idealurilor de pace, respect reciproc și înțelegere între popoare, o nouă inițiativă a României

1966 – Decretul nr. 773/29 septembrie 1966 privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare

Convenția a fost încheiată la Londra, la 17 iunie 1960, iar decretul de aderare a fost publicat în Monitorul Oficial în 7 decembrie 1966

1972 – România a aderat la acorduri privind instituții specializate ale Organizației Națiunilor Unite

Este vorba despre Decretul nr. 493/7 decembrie 1972 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Acordul privind Fondul Monetar Internațional, FMI, care a intrat în vigoare la 9 decembrie și, respectiv Decretul nr. 494/7 decembrie 1972 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Acordul privind Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, BIRD

1992 – A fost inaugurat, la Iași, Centrul cultural francez

Centrul Cultural Francez a fost creat în baza unui acord interguvernamental franco-român, semnat in 1990; a fost inaugurat de către președinții Ion Iliescu și François Mitterrand la 19 aprilie 1991 și deschis oficial în decembrie 1992. Ocupă de atunci una dintre cele mai frumoase clădiri din oraș, Palatul Racoviță, construit la mijlocul secolului al XIX-lea

1997 – A încetat din viață Ion Larian Postolache (18 noiembrie 1916, Adjud, Vrancea – 7 decembrie 1997, București)

Poet, traducător din lirica sanscrită și egipteană veche

1998 – Prima transmisiune directă de la Teatrul Scala din Milano la Radio România Muzical

Derulată sub genericul Serii de operă, cu deschiderea stagiunii la Teatrul Scala din Milano. Anual, Radio România Muzical a transmis ulterior spectacolul care deschidea stagiunea la Scala din Milano

1999 – Președintele României, Emil Constantinescu, a promulgat legea privind dosarele Securității

Legea nr. 187/7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, adoptată de Camera Deputaților și de Senat în ședința din 20 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 603/9 decembrie 1999 a fost în vigoare de la 9 decembrie 1999 până la 14 martie 2008, fiind abrogată și înlocuită prin Ordonanța de urgență nr. 24/2008

2001 – Suspendarea vizelor pentru cetățenii români în spațiul Schengen, începând de la 1 ianuarie 2002

Consiliul Miniștrilor de Justiție și de Afaceri Interne Interne (JAI) ai Uniunii Europene a hotărât, la 7 decembrie 2001, la Bruxelles, să elimine obligativitatea vizelor pentru români, suprimând astfel regimul de vize pentru cetățenii singurei țări, candidate la aderarea la UE, care nu puteau călători liber pe teritoriul Uniunii. Hotârarea de eliminare a regimului de vize pentru România a fost luată în unanimitate

2017 – A încetat din viață Alexandru Moșanu (19 iulie 1932, Braniște, Bălți, Regatul României – 7 decembrie 2017, București)

Istoric și politician basarabean, profesor universitar, doctor în științe istorice, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române, deputat în Parlamentul Republicii Moldova și primul președinte al Parlamentului Republicii Moldova (1990–1993)

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #IacobBologa #BriculMarita HenriMathiasBerthelot #PetruGroza #TantiCocea #SorinTitel #NicolaeSabau #AdolfArmbruster

0 comentarii la „7 Decembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: