Istoria României România frumoasă Today's Memory

10 Decembrie în istoria românilor

Foto: S-a constituit Organizația Șoimii Patriei


1389 – Tratatul de la Radom dintre Mircea cel Bătrân și Vladislav al II-lea Jagello

În condițiile în care regele Poloniei, Vladislav Jagello și regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, ridicau reciproc pretenții asupra coroanei celuilalt, ca moștenitori ai regelui Ludovic cel Mare, între cele două state era o situție conflictuală, care s-a perpetuat pentru câteva decenii. Conștient de puterea crescândă a turcilor și urmărind să înlăture influența politică a Ungariei asupra Țării Românești, domnitorul Mircea cel Bătrân a încheiat un tratat de alianță cu regele Poloniei, Vladislav Jagiello. Tratatul dintre regele polon și domnitorul român era încheiat de pe poziții egale, ca între doi suverani. Principala prevedere consta în sprijin reciproc obligatoriu împotriva dușmanului comun – regele Ungariei – iar sprijinul împotriva altor inamici ai uneia dintre părți era lăsat la latitudinea celuilalt. A fost ratificat la Lublin, în 1390. Mircea cel Bătrân a renunțat la acest tratat, câtiva ani mai târziu, prevederile lui nefiind puse în practică

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

Vicecolonelul Ott a făcut joncțiunea cu trupele vicecolonelului Schultz la Mogoș. Trei tunuri și două care cu muniție le-au lăsat la Zlatna. Până la finalul răscoalei, în Transilvania se concentraseră următoarele trupe austriece: patru batalioane de câmp, două batalioane de garnizoană, șapte batalioane de grenadieri, de divizioane de dragoni, patru divizioane de husari și patru batalioane de grăniceri, plus un număr de piese de artilerie cu servanții lor

1855 – Divanul Obștesc al Moldovei a adoptat în unanimitate legea privind emanciparea țiganilor

Această chestiune fusese luată în discuție de multă vreme și de mulți oameni de seamă, în frunte cu Mihail Kogălniceanu. Urgentarea adoptării legii, se pare că a fost legată de un aspect pe cât de romantic, pe atât de dramatic. Mătușa domnitorului Grigore Alexandru Ghica, Profira Cantacuzino-Pașcanu, avea în casă un rob țigan, pe nume Dincă, rodul pasiunii dintre soțul Profirei, Dumitrache, și Maria, mama lui Dincă. Cu toate acestea, robul era foarte iubit de stăpână care nu avea nici un copil. După moartea lui Dumitrache, văduva a plecat într-o călătorie la Paris, luându-l cu dânsa și pe Dincă. În capitala Franței, acesta s-a îndrăgostit de frumoasa Clementina, pe care, la întoarcere a adus-o cu el în țară. Când franțuzoaica a aflat că Dincă este rob țigan, nici nu a mai vrut să audă de el. Dincă a încercat zadarnic s-o înduplece pe Profira să-i dea drumul. A ajuns chiar până la domnitor, care i-a oferit Profirei 100 de robi în locul nefericitului îndrăgostit. Fără succes, însă! Așa că, disperat, Dincă a luat un pistol, s-a dus în camera Clementinei, care tocmai își făcea bagajul, i-a tras un glonț în inimă, după care și-a zburat creierii! În aceeași seară, pe 27 noiembrie, se întrunise Divanul domnesc, unde, principala chestiune pe ordinea de zi era chiar cea legată de emanciparea țiganilor. În toiul discuțiilor, a sosit aga orașului Iași, aducând vestea tragediei din casa coanei Profira. La aflarea dramei, Ghica Vodă a ieșit din camera Divanului, nu înainte de a spune miniștrilor să nu plece până ce nu ajung la un acord privind eliberarea robilor. Și într-adevăr, demnitarii s-au înțeles în cele din urmă, iar peste două săptămâni, robia era desființată în Moldova

1856 – S-a născut Constantin Hârjeu

10 decembrie 1856, București – 24 mai 1928, București

Politician și general, membru corespondent (din 1909) al Academiei Române. A urmat Școala de Ofițeri din București, absolvind șef de promoție (1876). Cu ajutorul unei burse, și a completat studiile la Școala Politehnică din Paris, unde a obținut titlul de inginer, și la Școala de Aplicații de Artilerie și Geniu de la Fontainbleau. A avansat în scurt timp treptele ierarhiei militare, de la locotenent (1879), la căpitan, maior, colonel, până la gradul de general de brigadă (1904). A fost profesor ajutor la Cursul de fortificație de la Școala Specială de Artilerie și Geniu din București, scriind cursuri și manuale de specialitate, a colaborat cu articole la România Militară, a organizat standul secției militare la Expoziția Universală de la Paris (1900). Din lucrările sale: Apărări, accesorii și construcții complementare permanente, Curs de topologie militară, Curs de telegrafie militară (rămas de referință în istoria comunicațiilor), L’Armee Roumain en 1900 (în colaborare cu generalul Constantin Brătianu și locotenent-colonelul G. Aronovici), Pregatirea armatei pentru razboi, vol. I-IV, Studii critice militare,etc. A fost distins cu Virtutea Militară, Steaua României, Crucea Trecrerii Dunării și alte înalte distincții militare, fiind considerat un important om de știință, în lucrările sale strângând toate cunoștințele din literatura militară universală până în secolul XX

1859 – A încetat din viață Eufrosin Poteca (1786, Nucșoara, Argeș – 10 decembrie 1858, Mănăstirea Gura Motrului, Mehedinți)

Călugăr, cărturar iluminist, profesor de filosofie la Sf. Sava, a adus o contribuție importantă la fixarea terminologiei filozofice în limba română

1870 – S-a născut Nicolae Vasilescu-Karpen

10 decembrie 1870, Craiova – 2 martie 1964, București

Om de știință, inginer, fizician și inventator, membru titular (din 1923) al Academiei Române. A urmat cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București absolvind-o în 1891, ca șef de promoție, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani. Timp de trei ani a activat ca inginer în Ministerul Lucrărilor Publice, lucr\nd în domeniul căilor de comunicație. A plecat la Paris, la cursurile Școlii Superioare de Electricitate, obținând diploma în 1900, în paralel, frecventând și cursurile Universității, devenind licențiat în științe fizice în 1902. În 1904 a obținut titlul de doctor cu teza Recherches sur l’effect magnétique des corps électrisés en mouvement, susținută în fața unei comisii formată din Gabriel Lippmann, Henri Poincaré și Henri Moissan. A efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticității, termodinamicii, electrochimiei și a ingineriei civile, a realizat pilele Karpen, care funcționează folosind exclusiv căldura mediului ambiant. A fost profesor la catedra de electrotehnică a Universității din Lille, unde a activat timp de un an, dar în 1905 s-a întors în țară și a inaugurat cursul de electricitate și electrotehnică la catedra cu acest profil înființată atunci în cadrul Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București. La izbucnirea primului Război Mondial a fost înrolat, și a contruit la Băneasa primul telegraf fără fir din estul Europei, antena acestuia având o rază de acțiune de peste 2000 km. Din poziția de director al Școlii Naționale de Poduri și Șosele, are meritul de a fi elaborat – pe baza unui studiu amplu, documentat și realist – proiectul de transformare a acesteia în Școală Politehnică, fiind numit rector al noii universități

1875 – A luat ființă Societatea Arboroasa

Societatea, căreia i s-a dat un nume care provenea din traducerea cuvântului nemțesc Buchenland (Țara Fagilor), cum au numit austriecii partea de nord a Moldovei, a fost înființată la 10/22 decembrie 1875, din inițiativa unui grup de studenți români de la nou creata Universitate din Cernăuți. În același timp, organizații similare au fost înființate de către studenții germani, polonezi și ruteni ca grupuri pan-naționale. Inițiatorul Arboroasei, Teodor V. Ștefanelli, a fost membru al societății România Jună și a folosit statutul acelui grup ca un model pentru noua organizație. Scopul său declarat a fost de a îmbunătăți simțirea patriotică, literară și culturală a membrilor, de a dezvolta un spirit social și de a-i ajuta pe membrii mai săraci, inclusiv cu asistență medicală gratuită în caz de boală. Membri activi ai Societății pentru anul universitar 1875–1877 au fost 62 de studenți de la facultățile de teologie, filosofie și drept. Pentru anii 1875–1876 a fost ales un comitet format din Gherasim Buliga (președinte), Leon Cerneavschi (secretar interne), Constantin Morariu (secretar externe) și doi membri. Ioan Iliuț și Ștefan Cocinschi. Deviza Societății era: „Uniți să fim în cuget,/ Uniți în Dumnezeu”. Pentru anul universitar 1876–1877 a fost ales un nou comitet: Ciprian Porumbescu (președinte), Zaharie Voronca (vicepreședinte), Constantin Morariu (secretar externe), Leon Cerneaschi (secretar interne), Orest Popescu (casier) și Eugen Siretean (bibliotecar)

1877 – A încetat din viață Nicolae Golescu (1810, Câmpulung Muscel – 10 decembrie 1877, București)

Om politic, a fost ministru de interne, ministru de război, membru în comitetul revoluționar din 1848, membru al Locotenenței Domnești care a condus statul după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, prim-ministru

1882 – Statul român a răscumpărat calea ferată Cernavodă–Constanța și portul Constanța de la DBSR

La 1 septembrie 1857, reprezentanți ai guvernului otoman au semnat cu Robert Barkley, delegat al consorțiului englez Danube and Black Sea Railway and Küstendge Harbour Company Ltd., actul de concesiune a lucrărilor de construire a căii ferate Cernavodă–Constanța și a portului Constanța. Compania se angaja să construiască o linie ferata simplă, documentul făcând referiri și la importanța portului Constanța, a cărui amenajare urma să înceapă odată cu calea ferată. Noul statut Dobrogei a determinat compania engleză să vândă calea ferată și instalațiile portuare. Comisia română a evaluat lucrările la 13,5 milioane lei. În urma dezbaterilor din Parlament, la 21 mai 1882 s-a adoptat Legea privind răscumpărarea de către statul român a căii ferate Cernavodă–Constanța și instalațiilor portuare pentru suma de 16.800.000 franci aur. Contractul dintre statul român, reprezentat de colonelul Nicolae Dabija și delegatul DBSR, s-a perfectat la 9 noiembrie 1882 – s-au cumparat cheurile, digurile, ambarcațiunile, magaziile și clădirile care aparțineau DBSR în portul Constanța, Medgidia și Cernavodă, calea ferată, liniile de garaj, garile, depourile, atelierele de reparații, parcul de locomotive și vagoane, atelierele cu mașini și unelte. Odata cu bunurile enumerate, s-au predat statului român convențiile semnate de Turcia cu Compania DBSR. Răscumpărarea a fost finalizată la 10 decembrie 1882

1893 – S-a născut Plautius Andronescu

10 decembrie 1893, Zürich – 4 noiembrie 1975, Timișoara

Inginer electrotehnician, creatorul școlii românești de electrotehnică teoretică, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România și membru corespondent al Federației Internaționale a inginerilor. Tatăl său a murit pe când el era în anul III de liceu, așa că a fost nevoit de tânăr să-și câștige singur existența, dând meditații de matematică sau lucrând ca supraveghetor la internat. În 1914 a obținut o bursă de studii pentru Elveția și s-a înscris la Școala Politehnică Federală din Zürich, aceeași pe care o urma tatăl său atunci când s-a născut. A absolvit studiile în 1918 și, până în 1923 a lucrat ca asistent în aceeași instituție. A obținut titlul de doctor în științe tehnice (1922) și de doctor docent (1923). S-a remarcat în comunitatea științifică prin studii publicate în reviste de specialitate, cum a fost cel legat de rezolvarea problemelor la joncțiunile de cale ferată. S-a specializat în electromagnetică și electrotehnică. În 1925, profesorul Dimitrie Leonida, care tocmai punea pe picioare studiile tehnice la nou-înființata Școală Politehnică din Timișoara, i-a oferit șefia catedrei de electrotehnică și electricitate, pe care o va conduce timp de 40 de ani. Aici a înființat primul laborator de tehnică a tensiunilor înalte din țară (1927). A făcut parte din primul birou de conducere a Comitetului Electrotehnic Român, a fost și rectorul Politehnicii în perioada războiului (1941–1944). A fost membru în Comisia de electrificare a Căilor Ferate Române și a deținut diferite posturi în societăți cu profil tehnic. A publicat zeci de lucrări de specialitate, atât în țară cât și în străinătate

1900 – S-a născut Ion Sava

10 decembrie 1900, Focșani – 26 octombrie 1947, București

Regizor, dramaturg, pictor și caricaturist, teoretician al artei spectacolului și inovator în regie și scenografie. A absolvit Facultatea de Drept la Iași (1920). A fost director al Teatrului Național din Iași, director de scenă la Teatrul Național din București în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial. A semnat direcția de scenă a numeroase premiere, între care Orașul nostru de T. Willer, Pălăria florentină de Labiche, Gelozia de Sacha Guitry, Capriciile îndrăgostiților de Goethe, Cavalcada spre stele de B. Yeats, etc. În 1944 a fost regizorul și scenaristul coproducției româno-italiene Escadrila albă (Squadriglia bianca)

1902 – S-a născut Dan Simonescu

Dan Simion; 10 decembrie 1902, Câmpulung – 11 martie1993, București

Istoric și critic al literaturii române vechi, bibliograf, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. A urmat cursuri universitare la București (1921–1925). A obținut titlul de doctor în 1938, și pe cel de doctor docent în 1962. A fost influențat de școala de cercetare literară și bibliologie a lui Nicolae Cartojan și Ion Bianu, ale căror opere le-a ținut la mare preț. A fost cercetător științific la Institutul de Istorie al Academiei Române. A fost responsabil pentru ediții critice de cronici românești, pentru studii privitoare la literatura românească veche (atât cronicărească, cât și populară) și pentru contribuții la istoria cărții și a tiparului românesc. Din opera sa: O însemnare românească pe o carte din Asia Mică, Iscălituri de cărturari în documente, Cronici și povestiri românești versificate.

1919 – România a semnat Tratatele de pace cu Austria și Bulgaria, după încheierea Primului Război Mondial

România nu a semnat tratatul de la Saint-Germain-en-Laye, tratat care recunoștea expres unirea Bucovinei cu România, decât la 10 decembrie. Delegatul României la Conferința de Pace, generalul Constantin Coandă, prim-ministru al României, a semnat Tratatul de pace cu Austria, Tratatul cu Bulgaria și Tratatul privind minoritățile, care pentru România prevedea obligația de a acorda „tuturor locuitorilor, fără deosebire de naștere, de naționalitate, de limbă, de rasă sau de religie deplina și întreaga ocrotire a vieții și libertății lor

1919 – S-a născut Sile Dinicu

10 decembrie 1919, Bacău – 7 ianuarie 1993, București

Compozitor, dirijor, pianist și orchestrator de muzică de estradă și ușoară. A fost nepot al lui Grigoraș Dinicu. A urmat studiile muzicale la Galați cu pianistul Theodor Fucs, apoi a parcurs studiile Conservatorului Lyra din Brăila (1929–1930). După debutul la Radio (1936), a fost pianist în diverse formații de muzică ușoară din capitală, în 1941 a fost angajat de către Constantin Tănase în orchestra teatrului Savoy din capitală, a dirijat orchestra Teatrului Gioconda (1943–1947), unde l-a secondat pe Ion Vasilescu, iar în paralel a participat în programul localurilor bucureștene Zissu și Cina. Din 1947 a început lunga colaborare cu Societatea Română de Radiodifuziune, cântând la pian, apoi a devenit dirijorul orchestrei de muzică ușoară a Radiodifuziunii Române (1951), ulterior a Radioteleviziunii Române, pentru 30 de ani. Ca dirijor de estradă, a realizat numeroase turnee în Israel, Franța, Germania și în țările socialiste de la acea dată, a condus formații de muzică ușoară din Portugalia (Lisabona) și Cehoslovacia (Bratislava), a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale. A participat ca dirijor la Concursurile și Festivalurile de muzică ușoară de la Mamaia (1963–1984) și Cerbul de aur de la Brașov (1968, 1969, 1970). A compus peste 100 de melodii de muzică ușoară. Pentru întreaga sa activitate, a primit titlul de artist emerit, iar de-a lungul anilor i-au fost decernate numeroase premii

Sile Dinicu – Ritm de tangou • Orchestra Titel Popovici

1922 – Greva studențească de la Iași

În decembrie 1922 studenții din cele patru centre universitare au intrat în grevă, având ca principală revendicare numerus clausus – respectarea proporției de la nivel național dintre români și evrei, la înscrierea în învățământul secundar și universitar. Corneliu Zelea-Codreanu se afla în Germania; el s-a întors la Iași pentru a lua parte la organizarea grevei studențești. La 10 decembrie 1922 Corneliu Zelea-Codreanu a organizat, în marele amfiteatru al Facultății de Medicină din București, un congres al delegaților studenților anticomuniști din România, simpatizanți ai Gărzii de Fier, care au emis o moțiune prin care se cerea limitarea admiterii la studii pentru studenții evrei în universități, numerus clausus. De asemenea a fost criticată și „acțiunea politică a democrației francmasonice”, trăgând un semnal de alarmă față de primejdia care se ridica la granița de răsărit a României, ca urmare a provocărilor sovietice. Congresul s-a încheiat cu o manifestație pogromistă în cartierul Văcărești, intens populat de evrei. Manifestația studenților pe străzile Capitalei a ținut până după miezul nopții. Jandarmii au tras focuri de armă, au fost răniți, s-au făcut arestări

1927 – S-a născut Ilie Pavel

10 decembrie 1927, Dumbrava, Prahova – 29 iulie 1995, Laval–Montreal, Canada

Pictor, sculptor, grafician. Absolvent al lnstitutului de Arte Plastice București, secția de pictură în 1955, a devenit profesor la Universitate și la Institutul de Arte Plastice București (1960–1995). A avut prima expoziție personală în România abia în 1974, după personalele de la Edinburgh și Torino și cu doar trei ani înainte de emigrarea definitivă în Elveția (1977). În 1975 a obținut premiul artiștilor plastici români pentru Pictură. În 1994 s-a stabilit definitiv în Canada, la Montreal

Biografie ilustrată: https://www.modernism.ro/2014/01/18/expozitia-ilie-pavel-macsb/

1928 – S-a născut Mitzura Arghezi

Domnica Theodorescu; n. 10 decembrie 1924, București – 27 octombrie 2015, București

Actriță de teatru și film. A fost fiica poetului Tudor Arghezi. A studiat o perioadă pictura, a realizat ilustrații de cărți. În 1948 ea și fratele său Baruțu au fost exmatriculați de la Facultatea de Litere, după ce poetul a fost interzis. A studiat baletul cu balerina și coregrafa Floria Capsali și a dansat pe scena Teatrului Național, descoperind astfel teatrul. S-a înscris la Institutul de Cinematografie pe care l-a abandonat după 2 ani și s-a transferat la Institutul de Teatru. A absolvit în 1952, la clasa profesoarei Aura Buzescu. A jucat pe scena Teatrului Național, la Teatrul Radiofonic, dar și în 17 filme, debutul în cinematografie având loc în 1961, cu ecranizarea schiței lui Tudor Arghezi Doi vecini, în regia lui Geo Saizescu. A fost director onorific al Casei Memoriale Tudor Arghezi din București. După 1993 s-a implicat în viața politică. Din filmografie: Furtuna, Titanic vals, La porțile pământului, Hyperion, Audiența, Grăbește-te încet, Secretul lui Nemesis

Titanic vals (1964)

1931 – S-a născut Nicolae Girardi

10 decembrie 1931, Mânăstirea, Ilfov – 25 decembrie 1999, București

Operator și director de imagine de film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1955, debutând ca asistent de imagine la filmul Dincolo de brazi al regizorilor Mircea Drăgan și Mihai Iacob. Începând din 1958 a lucrat ca operator-șef, debutând la filmul Circul de Mihai Bucur. Între anii 1968–1970 a filmat mai multe filme documentare. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Cerul începe la etajul III, Gioconda fără surâs, Cantemir, Mușchetarul român, Zile fierbinți, Roșcovanul, Pentru patrie, Revanșa, Nea Mărin miliardar, Ultima noapte de dragoste, Capcana mercenarilor, Ciuleandra, Noi, cei din linia întâi, Trenul de aur, Mircea, Coroana de foc, Începutul adevărului (Oglinda). La 27 mai 1996 (Centenarul filmului românesc), Uniunea Cineaștilor din România i-a fost oferită Medalia Jubiliară pentru întreaga activitate cinematografică

Sfânta Tereza și diavolii (1972)

1933 – Garda de Fier a fost dizolvată

Dizolvarea Gărzii de Fier, hotărâtă în Consiliul de Miniștri pe 9 decembrie, a fost pusă în aplicare în 10 decembrie. În acea noapte au fost arestați, în întreaga țară, peste 10.000 de legionari, sediile partidului naționalist au fost sechestrate, arhivele confiscate, iar buletinele de vot, care erau deja tipărite, date la topit, în locul lor tipărindu-se altele noi, în care listele Gărzii de Fier nu mai figurau

1934 – S-a născut Leopoldina Bălănuță

10 decembrie 1934, Păulești, Vrancea – 15 octombrie 1998, București

Actriță de scenă, film, voce și televiziune. A absolvit Institutul de de Artă Teatrală și Cinematografică din București la clasa Mariettei Sadova, Marcel Anghelescu și a debutat la București, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din Prima întâlnire, de Tatiana Sîtina, a avut roluri memorabile în Vassa Jeleznova și Mama de Maxim Gorki, Anna Karenina de Lev Tolstoi, Medeea de Euripide, Martin Eden de Jack London, Noaptea Iguanei de Tennessee Williams, Oameni sărmani de Dostoievski, Livada cu vișini de Cehov, Doi pe un balansoar de William Gibson și, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, Ca frunza dudului în rai, O batistă în Dunăre în care a jucat ultimul său rol, la Teatrul Național, montat de Ion Cojar. A fost distribuită și în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, Nunta de piatră, Dincolo de pod, Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii, Clipa, Bietul Ioanide, Năpasta, a avut și o colaborare de succes cu Televiziunea, a practicat spectacolul de poezie. A fost căsătorită cu actorul Mitică Popescu. În 1967, a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a, „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice

Dincolo de pod (1976)

1935 – George Enescu a fost numit cetățean de onoare al Bucureștiului

Primăria orașului București a luat hotărârea de a-l proclama pe George Enescu Cetățean de onoare

1939 – S-a născut Andrei Igorov

10 decembrie 1939, Brăila – 10 noiembrie 2011, Brăila

Canoist. În 1963 a cucerit medalia de argint la proba de canoe simplu pe 10.000 m, la prima sa participare la un Campionat European. În același an, a devenit vicecampion mondial la aceeași probă la campionatul de la Jajce. Pentru realizările sale a fost numit Maestru Emerit al Sportului în 1963. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo și a cucerit medalia de argint la proba de 1.000 m. Pentru acest rezultat a fost decorat cu ordinul Meritul sportiv clasa a III-a. A devenit campion european la 10.000 m în cadrul Campionatului European din 1965 de la Snagov și celui din 1967 de la Duisburg

1941 – Australia a declarat război României

După ce Marea Britanie a declarat război României, și dominioanele sale au declarat, pe rând, război României

1948 – S-a născut Petre Petrescu

10 decembrie 1948, Alba Iulia – 28 august 2006, București

Cineast, director de imagine. A fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1978). A semnat imaginea mai multor filme, dintre care Un oaspete la cină, Dragoste și apă caldă, A doua cădere a Constantinopolului, Senatorul melcilor.

Senatorul melcilor

1951 – A încetat din viață Anton Durcovici (17 mai 1888, Bad Deutsch-Altenburg, Austria – 10 decembrie 1951, Sighet)

Cleric romano-catolic care a îndeplinit funcția de episcop de Iași; arestat de Securitate la 26 iunie 1949, a murit în închisoarea de la Sighet, în urma relelor tratamente la care a fost supus, fiind beatificat în 2014

1953 – A încetat din viață Victor Bădulescu (28 iulie 1892, Găești, Dâmbovița – 10 decembrie 1953, închisoarea Sighet)

Economist, profesor universitar, director al Băncii de Credit Român, membru titular al Academiei de Științe din România, membru corespondent al Academiei Române, arestat și trimis la Închisoarea Sighet, unde a murit

1954 – S-a născut Cristian Teodorescu

10 decembrie 1954, Medgidia

Prozator, eseist și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit în 1980 Facultatea de Filologie a Universității din București. În perioada studenției și după absolvire a fost membru al Cenaclului de proză „Junimea”, îndrumat de criticul și profesorul Ovid S. Crohmălniceanu, și al Cenaclului de Luni, coordonat de criticul și profesorul Nicolae Manolescu. În prezent este redactor la ziarul Cațavencii și deține o rubrică permanentă în săptămânalul România Literară, unde este redactor. A debutat în 1985 cu volumul de povestiri Maestrul de lumini, urmat de: Tainele inimei, Faust repovestit copiilor mei, Povestiri din lumea nouă, Îngerul de la benzinărie, Medgidia, orașul de apoi

1954 – S-a născut Florentin Smarandache

10 decembrie 1954, Bălcești, Vâlcea

Matematician român-american, scriitor, poet și artist. A absolvit Facultatea de Științe, secția informatică, a Universității din Craiova, ca șef de promoție, în 1979. A obținut apoi doctoratul în matematică, specializarea Teoria Numerelor, la Universitatea de Stat din Chișinău (1997). În Statele Unite a urmat studii de perfecționare în matematică, informatică și educație la Arizona State University (Tempe), Pima Community College (Tucson), University of Phoenix (Tucson); a urmat studii postdoctorale la New Mexico State University (Las Cruces), University of New Mexico, National Science Foundation (Chautauqua Program, University of Texas, Austin) și Los Alamos National Laboratory (Educational Networking Support Program, Gallup). A plecat din țară în 1988 și a trăit în Turcia până în 1990, ca refugiat, până a reușit să obțină viză pentru Statele Unite. Profesor universitar, a publicat o sumedenie de lucrări nu numai în domeniul matematicii, ci și al fizicii, economiei, filozofiei, literaturii, artei etc.

1959 – S-a născut Toni Grecu

10 decembrie 1959, Iași

Inginer, fondatorul grupului umoristic Divertis. A urmat cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații din Iași, formând cu Doru Antonesi și Florin-Viorel Constantin trupa umoristică Divertis. La repartitie, a ales un post de inginer de telecomunicații la Bacău și a lucrat într-un post mascat la telefoane pentru poșta din Comănești, după șase luni s-a mutat la București, unde a lucrat la Fabrica de Calculatoare Electronice Felix, până în 1993. În anii ’80, a susținut cu Divertis mai multe turnee prin țară, în cadrul Cenaclului Flacăra. Succesul formației a continuat și în anii ’90, debutând pe micul ecran în martie 1990 la TVR. Din 1999 formația a ajuns la Pro TV, apoi la Antena 1 cu Toni Grecu prezentator și scenarist

Divertis – Show la Sala Palatului, 1998

1961 – S-a născut Cornel Scripcaru

10 decembrie 1961, Bicazu Ardelean, Neamț

Actor de teatru și film. A absolvit in 1990 Academia de Teatru și Film din București și de atunci joacă pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” în roluri diverse în Visul Unei Nopți De Vară de William Shakespeare, Deșteptarea Primăverii de F. Wedekind, Merlin de Tankred Dorst, Antigona de Sofocle, Woyzeck de G. Buchner, Caligula de Albert Camus, Petru de Vlad Zograffi, Căderea Romei de Heiner Muller, Gloria Unui Comis Voiajor de Marcel Pagnol, etc. Pe marele ecran a debutat în 1989, cu filmul Noiembrie – ultimul bal, regizat de Dan Pizza, urmat de: E pericoloso sporgersi, Dark Angel: The Ascent, Terminus paradis, Tertium non datur, Logodnicii din America, Matei copil miner, 2+2

Logodnicii din America (2007)

1966 – A încetat din viață Ion Chinezu (15 august 1894, Sântana de Mureș – 10 decembrie 1966, București)

Critic literar și traducător, o personalitate culturală transilvăneană a timpului său

1971 – A încetat din viață Miluță Gheorghiu (2 octombrie 1897, Iași – 10 decembrie 1971, București)

Celebru actor de teatru, scenă și vodevil, cunoscut, mai ales, prin rolurile în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri (Coana Chirița, Muza de la Burdujeni)

1976 – S-a constituit Organizația Șoimii Patriei

Șoimii Patriei a fost o organizație comunistă a copiilor preșcolari și școlari, în vârstă de 4-7 ani, înființată după modelul organizațiiei Octombriștilor din Uniunea Sovietică. La 10 decembrie 1976 s-a constituit, la nivel central, Comisia pentru îndrumarea activității Organizației Șoimii Patriei, din care făceau parte adulți și pionieri – membri ai Consiliului Național al Organizației Pionierilor (CNOP) – precum și reprezentanți ai Ministerului Educației și Învățământului, CC al UTC, UASCR și ai altor ministere, mame eroine etc. Organizația avea rolul de a contribui la „educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei și respectului față de patrie și popor, față de Partidul Comunist Român”. Își desfășura întreaga activitate sub conducerea PCR, sarcina de îndrumare a activității ei revenind Organizației Pionierilor. A fost singura organizație de acest tip din țările blocului socialist

1979 – S-a născut Bogdan Nicula

10 decembrie 1979, București – 21 iunie 2015, Germania

Balerin german de origine română. A studiat baletul clasic de la vârsta de 12 ani, în cadrul Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București, sub îndrumarea profesorilor Eugenia Cotovelea, Mihaela Santo și Constantin Marinescu. La 16 ani a câștigat medalia de argint în cadrul ediției a X-a a Concursului Internațional de Dans de la Caen, Franța, cu o variație din baletul Silvia, muzica Leo Delibes. Absolvent al Universității Naționale de Teatru și Film „I.L. Caragiale” din București, secția Coregrafie, în 2001 a plecat din România și a parcurs rapid drumul spre succes, devenind solist principal al Balletmainz, apoi al Ballet am Rhein din Düsseldorf, Germania (director artistic Martin Schläpfer) și a participat la realizarea unor producții pentru televiziune ale companiei din Mainz la Arte, ZDF și 3sat. În 2008 a dansat pe celebra scenă a Teatrului Balșoi din Moscova în cadrul Galei Prix de Benois, prezentând un solo din baletul Streichquartett, cu care a reușit performanța de a obține Premiul pentru cea mai bună coregrafie a anului. A realizat coregrafia și regia spectacolului Noi Origini desfășurat la București

In My Day and Night (2004) • Bogdan Nicula & Yuko Kato

1980 – S-a născut David Deejay

Adi Cristian Colceru; 10 decembrie 1980, Bârlad

DJ, producător și compozitor. A studiat vioara la o școală de specialitate, dar a abandonat, iar la vârsta de 16 ani a început să mixeze piese pe calculator. În 2003 s-a mutat în București, unde a compus cântece la MOF Records pentru Akcent, TNT și Hi-Q. Este cel care a inventat o nouă formă a stilului muzical popcorn, prin prima piesă, Sexy Thing (2008). A lansat patru discuri single, toate ajungând în top 10 în clasamentul difuzărilor radio din România

David DeeJay feat Dony – Temptation

1992 – Acordul de comerț liber dintre România și țările membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb

Acordul dintre România și AELS a fost semnat la Geneva, la 10 decembrie 1992 și ratificat la 16 aprilie 1993, prin publicarea Legii Nr. 19/1993 în Monitorul Oficial al României

1992 – Prima ședință de tranzacționare la Bursa Romană de Mărfuri

Bursa Română de Mărfuri este o companie privată de interes public, înființată în noiembrie 1992, activitatea principală fiind axată pe Piața la disponibil și Piața licitațiilor

1995 – A încetat din viață Constantin Popovici (1 februarie 1938, Iași – 10 decembrie 1995, București)

Sculptor, fiul sculptorului Ion Grigore Popovici și al pictoriței Nadia Popovici, laureat al Premiului Uniunii Artiștilor Plastici

1998 – A încetat din viață Banu Rădulescu (12 februarie 1924, București – 10 decembrie 1998, Berlin)

Medic, scriitor, deținut politic, fondator al revistei Memoria – revista gândirii arestate și al Fundației Culturale, membru al Uniunii Scriitorilor din România

2017 – Proteste împotriva modificării legilor justiției

În București precum și în multe alte orașe din România și din afara țării, au avut loc proteste împotriva modificării legilor justiției. Românii au ieșit din nou în stradă pentru a protesta față de modul incredibil în care PSD și ALDE au înteles să-și impuna autoritatea în Parlament și să măcelarească fără drept de apel Legile Justiției. Peste 15.000 de români (dintre care 10.000 doar în București) au protestat în apărarea Justiției: Ei cu hoții, noi cu toții! La protestul de la Guvern au luat parte și liderii Opoziției, Ludovic Orban (PNL), Dan Barna (USR), Dacian Cioloș (Platforma România 100)

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #SoimiiPatriei #ConstantinHarjeu #NicolaeVasilescuKarpen #SocietateaArboroasa #PlautiusAndronescu #IonSava #DanSimonescu #SileDinicu #IliePavel #MitzuraArghezi #NicolaeGirardi #LeopoldinaBalanuta #AndreiIgorov #CristianTeodorescu #FlorentinSmarandache #ToniGrecu #CornelScripcaru #BogdanNicula #DavidDeejay #Eicuhotiinoicutotii

0 comentarii la „10 Decembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: