Istoria României România frumoasă Today's Memory

12 Decembrie în istoria românilor

Foto: Consiliul de Miniștri a aprobat transferul Tezaurului României în Rusia


1586 – A încetat din viață Ștefan Báthory (27 septembrie 1533, Șimleu, Principatul Transilvaniei – 12 decembrie 1586, Grodno, Uniunea Polono-Lituaniană)

Principe al Transilvaniei între 1571–1575 și rege al Poloniei din 1575 până la moartea sa

1701 – Edictul imperial al lui Leopold I

A doua diplomă leopoldină din 1701, care confirma credincioșilor uniți aceleași privilegii ca și celor catolici mai, mult decât cea din 1699, leza interesele stărilor privilegiate din Transilvanianefiind niciodată pusă în aplicare. La 2/12 decembrie 1701, un edict imperial lăsa românilor din Transilvania libertatea de a îmbrățișa una din cele patru religii recepte (catolică, calvină, luterană și unitariană) sau a păstra credința ortodoxă

1806 – Manifestul Țarului Alexandru I al Rusiei adresat divanurilor principatelor românești

Ca urmare a înlocuirii, de către Poartă, a domnitorilor Valahiei și Moldovei, generalul Michelson, comandantul trupelor rusești de la frontiera Nistrului, a primit ordinul de a trece Nistrul și de a ocupa Principatele. Bineînțeles, nu a fost decît un pretext pentru ocuparea Principatelor de trupele rusești și începerea unui nou război ruso-turc. Odată cu începerea războiului, țarul Rusiei, a declarat în manifestul dat celor două principate, că „le va păzi de toate relele care amenință pământul lor” și că le va apăra „sloboda lucrare a credinței, desfășurarea tuturor privilegiilor și obiceiurilor lor”, în momentul în care Principatul Moldovei era deja ocupat iar luptele se duceau pe teritoriul Valahiei… De fapt, acest război a fost purtat în întregime pe teritoriul principatelor românești, iar dintre toate promisiunile țarului, enumerate în manifestul său, una singură a fost cu adevărat respectată: „folosirea pe deplin a tuturor resurselor” Principatelor, care au suportat INTEGRAL toate costurile aprovizionării, dotării, cazării trupelor aflate pe teritoriul lor. P. Ciceagov, ultimul comandant-șef al armatei ruse, în adresarea remisă Divanului Țării Românești, cu ocazia plecării sale din București și a retragerii armatei ruse, menționa: „Ați suportat povara războiului cu constanță și generozitate. Sacrificiile Domniilor voastre sunt cunoscute. Motivele lor vă onorează și Maiestatea Sa Imperială vă este recunoscător” – nimic despre despăgubiri…

1812Incendiul de la Curtea Domnească din Dealu Spirii, zidită de către Alexandru Ipsilanti

Contele Auguste de Lagarde, în trecere prin București, scrie: „…alergai la fereastră și văzui chiar în fața mea palatul principelui Valahiei cu totul în foc… Pompierii acoperiți cu un fel de coif și cu o îmbrăcăminte romană se urcară pe acoperișurile aprinse…”. Curtea Domnească a ars în întregime, nu mai putut fi reconstruită, ruinele primind numele Curtea arsă

1817 – S-a născut Georg Daniel Teutsch

12 decembrie 1817, Sighișoara – 2 iulie 1893, Sibiu

Episcop evanghelic sas din Transilvania, și-a desfășurat activitatea ca dascăl, teolog, istoric și politician. În 1837 a început studii universitare de istorie și teologie evanghelică la Viena, le-a continuat în anul următor la Berlin, fiind nemulțumit de calitatea învățământului protestant din Viena. După terminarea celui de-al doilea an de studiu, a revenit în Sighișoara terminându-și studiile ca autodidact. În 1843 și-a finalizat studiile cu o disertație susținută în istorie, pedagogie și teologie. A devenit lector la Școala din Deal din Sighișoara, apoi co-rector și rector (director). În 1863 a renunțat la activitatea didactică, fiind ales preot evanghelic în Agnita (comitatul Târnava Mare). A fost ales în 1867 episcop al Bisericii Evanghelice din Transilvania, ocupând această funcție până la moarte. Toată activitatea depusă a fost menită să păstreze integritarea culturală, economică și teritorială a națiunii săsești (Sachsenvolk). Pentru împlinirea acestui scop s-a folosit deseori de istoria națiunii săsești din Transilvania, pe care a studiat-o de-a lungul anilor ca istoric

1821 – A încetat din viață Scarlat Callimachi (1773, Constantinopol – 12 decembrie 1821, Constantinopol)

Domn al Moldovei în perioadele 24 august 1806–26 octombrie 1806; 4 august 1807–13 iunie 1810 și 17 septembrie 1812–iunie 1819 și al Țării Românești între februarie–iunie 1821

1860 – S-a născut Ioan Istrate

12 decembrie 1860, Tecuci – 1942, București

Militar de carieră, unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. Între 1875–1879 a urmat cursurile Școlii Fiilor de Militari din Iași, în 1879 fiind declarat admis la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București, pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent (1881). În același an a fost trimis la studii în Franța unde a absolvit Școala Politehnică din Paris, precum și Școala de Aplicație pentru Artilerie și Geniu din Fontainebleau. A ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 1 Geniu, Brigăzilor 4 și 5 Infanterie și Diviziei 9 Infanterie. A comandat Divizia 9 Infanterie în cel de-Al Doilea Război Balcanic. În perioada 1892–1896 a fost ofițer adjutant al regelui Carol I, încadrat în Casa Militară Regală, iar între noiembrie 1909–martie 1911 a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major General al armatei. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Diviziei 7 Infanterie și al Corpului V Armată. Din lucrările sale: Curs de Arta Militară, Istoria militară – 4 vol., Tactica de infanterie

1864 – Episcopia ortodoxă de la Sibiu a fost ridicată la rangul de mitropolie

Prin decret imperial emis la 12/24 decembrie 1864, având în subordine episcopiile de Arad și de Caransebeș; Andrei Șaguna a fost numit mitropolit

1875 – S-a născut Victor Păcală

12 decembrie 1874, Dealu Frumos–Merghindeal, Sibiu – 1955

Folclorist. A absolvit Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu și Facultatea de Istorie a Universității din Budapesta. Pasionat de etnografie, a călătorit prin lume, ajungând, între altele, în Dalmația, Italia, Asia Mică, Africa, dar fără să-și neglijeze propria țară. A fost profesor la Seminarul Andreian din Sibiu. A fost autorul primei monografii științifice etnofolclorice românești dedicate unei localități rurale, Monografia comunei Rășinari (Sibiu, 1915), lucrare premiată de Academia Română

1893 – S-a născut Edward G. Robinson

Emanuel Goldenberg, 12 decembrie 1893, București – d. 26 ianuarie 1973, Hollywood, SUA)

Actor de teatru și film, american de origine română. A studiat la American Academy of Dramatic Arts. Consacrarea cinematografică și-o datorează apariției (cu rol de gangster) în Micul Cezar, unul dintre primele filme americane de serie neagră. A avut o carieră de mai mult de 50 de ani, realizînd numeroase roluri sub bagheta unor regizori ca John Ford, John Huston, Frank Capra. Institutul American de Film l-a clasat printre cei mai mari actori ai secolului al XX-lea; în 1972 a primit un Oscar onorific: unui „mare actor, remarcabil patron al artelor și devotat cetățean… pe scurt un om al Renașterii. Din partea prietenilor lui din industria pe care o iubește

TCM Tribute to Edward G Robinson

1895 – S-a născut Ilie Lazăr

12 decembrie 1895, Giulești, Maramureș – 6 noiembrie 1976, Cluj

Jurist și politician, fruntaș al Partidului Național Țărănesc în perioada interbelică. A studiat Academia de drept, obținând titlul de doctor în drept. A urmat mai apoi Conservatorul din Viena. A luptat în Primul Război Mondial pentru eliberarea Cernăuțiului, apoi cu trupele de moldoveni a participat la eliberarea orașului Sighet. În timpul Austro-Ungariei a fost membru al Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania. În 1928 a câștigat fotoliul de deputat din partea PNȚ. În 1946, înaintea alegerilor, a fost arestat de către autoritățile comuniste sub acuzația de trădare, fiind închis timp de 7 luni. Soția sa, Maria Lazăr, a câștigat fotoliul de deputat în locul său, dovedind astfel popularitatea de care se bucura Ilie Lazăr. În 1947 a fost implicat în înscenarea de la Tămădău, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. În urma acestui proces, a fost condamnat la 12 ani de temniță grea, 5 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată

1905 – S-a născut Virgil Huzum

12 decembrie 1905 Ianca, Brăila – 7 iulie 1987

Poet. Ca elev, a publicat versuri în Anuarul Societății literare a Liceului Unirea din Focșani, a urmat studii de farmacie și a obținut licenta în litere și filozofie la Universitatea București în 1931. a debutat în revista Adevarul literar și artistic în 1924; a debutat editorial cu parodii și pastișe poetice A la maniere de (1926), urmate de plachetele de poezie Bolta bizantină, Zenit, Mirajul sunetelor. A colaborat la Bilete de papagal, Vremea, Viața literară, Zodiac, Viața Românească, etc. A fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români

1907 – S-a născut Nicolae Sălăgeanu

12 decembrie 1907, Idicel, Mureș – 25 decembrie 1988, București

Botanist, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Facultatea de Științe la București. În 1936 și-a susținut teza de doctorat Despre nutriția la Rhinanthacae, devenind doctor în biologie. A fost titular al Catedrei de anatomia și fiziologia plantelor și director al Institutului de Biologie din București. Între 1956–1976 a condus Comisia Monumentelor Naturii. Activitatea sa științifică de cercetare a cuprins variate aspecte ale fiziologiei vegetale, ocupându-se de regimul de apă al plantelor și stabilirea coeficientului economic al transpirației la unele soiuri de cereale, determinarea rezistenței la secetă a plantelor, comportarea unor soiuri de cereale în stadiul de lumină, stimularea unor fenomene fiziologice (problema grăbirii coacerii fructelor, obținerea de fructe partenocarpice, căderea prematură a capsulelor la bumbac, studii asupra mișcării plantelor volubile ș.a.), dar domeniul principal al preocupărilor sale l-a constituit studiul asupra fotosintezei în raport cu anumiți factori. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase volume, studii și articole, apărute în țară și în străinătate

1909 – A încetat din viață Ioan Russu-Șirianu (22 iunie 1864, Șiria, comitatul Arad – 12 decembrie 1909, București)

Ziarist, scriitor, director al ziarului Tribuna, politician, deputat în Dieta ungară

1916 – Consiliul de Miniștri a aprobat transferul Tezaurului României în Rusia

Pe fondul ocupării unei mari părți din România de trupele germane, austro-ungare și bulgare, conducerea României a fost nevoită să mute capitala țării de la București la Iași și să organizeze rezistența în fața invadatorilor în Moldova. S-a decis și mutarea sediului Băncii Naționale a României, ocazie cu care și tezaurul său a fost transportat la Iași. La acea dată Banca Națională a României era în totalitate o bancă privată, în care statul român nu era deloc implicat. La 2 decembrie, Consiliul General al BNR aproba în principiu posibilitatea punerii la adăpost a tezaurului în Rusia, punct de vedere care, la 8 decembrie, era susținut și de ministrul de finanțe Emil Costinescu, care evoca între altele și precedentul creat de Banca Națională a Franței (care decisese transferarea tezaurului său în Statele Unite ale Americii). La 12/25 decembrie 1916, Consiliul de Miniștri a aprobat transferul tezaurului în Rusia, după ce ministrul Rusiei la Iași, generalul A. Mossoloff comunicase că este autorizat să semneze protocolul relativ la încărcarea tezaurului BNR într-un tren special. În „Jurnalul Consiliului de Miniștri” s-a publicat decizia guvernului român, care găsea „că este nevoie să se pună în siguranță în Rusia tezaurul Băncii Naționale și aprobă transportarea lui”. Guvernul imperial rus garanta integritatea tezaurului atât pe timpul transportului, cât și pe durata șederii lui la Moscova. Protocolul predării Tezaurului în aur către delegații guvernului imperial rus a fost semnat la Iași, la 14/27 decembrie 1916.

Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei includea trei categorii principale de valori:

  • acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare;
  • efecte publice și alte valori (cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.);
  • o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparținea Băncii Naționale a României); valoarea acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de aproximativ 13 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro (estimare din aprilie 2011)

În intervalul 12–14 decembrie 1916, în cele 17 vagoane ale trenului trimis de Rusia în gara Iași au fost încărcate 1.738 de casete cu tezaurul Băncii Naționale a României și două casete cu bijuteriile Reginei Maria. Vagoanele „s-au șnuruit și sigilat cu sigiliul BNR și din partea autorităților rusești s-a pus la fiecare ușe câte un șnur cu plumb

1925 – Prințul Carol al II-lea al României a renunțat pentru a treia oară la succesiune

Prințul Carol a profitat de o îndatorire dinastică, reprezentarea Familiei Regale la o înmormântare în Marea Britanie, pentru a rămâne în străinătate. După ce a asistat la funeralii, Carol a plecat la Paris, sub numele de Caraiman, s-a întâlnit cu Elena Lupescu, iar de aici au plecat împreună la Veneția. Pe 12 decembrie 1925, tânărul principe a adresat tatălui său o scrisoare prin care îl anunța pentru a treia oară că renunță la prerogativele sale de moștenitor al Coroanei, un act de abdicare. Întrucât a refuzat să se întoarcă, Regele Ferdinand a hotărât dezmoștenirea lui Carol și îndepărtarea lui de la succesiune. Consiliul de Coroană a ratificat la 31 decembrie renunțarea prințului Carol al II-lea la tron, în favoarea fiului său, Mihai, care a devenit rege în iulie 1927

1929 – S-a născut Marin Bucur

12 decembrie 1929, Podu Rizii, Dâmbovița – 5 februarie 1994, București

Eseist, prozator, critic și istoric literar. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1949–1953), fiind numit asistent la Catedra de literatură română încă din ultimul an de facultate. A lucrat la Institutul de Istorie Literară și Folclor, devenit Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” până la săvârșirea din viață, promovând până la funcția de șef de sector. În paralel, a fost redactor la revista Luceafărul. Și-a luat doctoratul în științe filologice cu o teză despre C.A. Rosetti. Publicistic, a debutat în 1950 cu recenzii și articole în revista Viața românească, iar editorial, în 1966 cu romanul Zi de vară până-n seară. A colaborat la numeroase reviste: Tânărul scriitor, Gazeta literară, Luceafărul, Tribuna, Astra, România literară, Contemporanul, Convorbiri literare, Revista de istorie și teorie literară, Revue roumaine de sciences sociales, Europe, Secolul 20, precum și la publicații academice din țară și străinătate. Prima sa lucrare de critică și istorie literară publicată a fost monografia Ovid Densusianu (1967)

1933 – S-a născut Viorel Mărginean

12 decembrie 1933, Cenade, Alba

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1962, membru de onoare (din 2006) al Academiei Române. A studiat la Școala Medie de Arte Plastice din Cluj și a absolvit apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1959), la clasa profesorului Ioan Marșic. Ulterior, a urmat cursuri în SUA, Franța și Anglia (1970), cu o bursă acordată de Departamentul de Stat al SUA, în Italia (1982), printr o bursă oferită de statul italian și din nou în SUA (1984). A expus atât în țară, cât și în străinătate (SUA, Germania, Austria, Bulgaria, Franța, Italia, Spania), cele mai importante expoziții personale având loc la Sala Dalles (1970), Palatul Palffy din Viena (1980), Palatul UNESCO de la Paris (1992), Accademia di Romania din Roma (1993), Muzeul Brukenthal din Sibiu (1996) și Muzeul Național de Artă al României (2004). La deschiderea Bienalei de la Paris din 1967, lucrările sale au fost remarcate de celebrul om de cultură francez Andre Malraux. A primit numeroase premii și distincții, naționale și internaționale. În decursul timpului, a ocupat funcții importante în domeniul culturii: vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici (1978–1989), director al Muzeului Național de Artă al României (1993–1995) și ministru al culturii

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/marginean-viorel/

1934 – A încetat din viață George Demetrescu Mirea (1852, Câmpulung Muscel – 12 decembrie 1934, București)

Pictor și muralist, a participat la Războiul de Independență, ca pictor atașat Cartierului General al armatei

1936 – S-a născut Iolanda Balaș-Sötér

12 decembrie 1936, Timișoara – 11 martie 2016, București

Atletă, campioană olimpică, a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu. Între 1957–1967, a învins în 150 de întreceri consecutive, depășind recordul său mondial de 14 ori, de la 1,75 m la 1,91 m. Primul ei record mondial a fost la 14 iulie 1956 la București, crescând cu 1 cm recordul stabilit de britanica Thelma Hopkins cu aproximativ două luni înainte. A participat la Jocurile Olimpice în trei ediții – Melbourne 1956 (locul cinci), Roma 1960 (a câștigat medalia de aur cu o diferență de 14 cm față de a doua clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska) și Tokyo 1966 (medalia de aur). Pe lângă recorduri mondiale și olimpice, în palmaresul ei mai intră și două medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm în 1958 și Belgrad în 1962, precum și o medalie de argint la Berna în 1954. După retragerea din competiții, a rămas activă în atletism ca arbitru. Din 1988 până în 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism; în 1993 a înființat Fundația Atletismului Românesc

1939 – S-a născut Tudor Octavian

12 decembrie 1939, Brăila

Scriitor, jurnalist, publicist, critic de artă, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din anul 1967, fiind student în anul al II-lea la Facultatea de Filologie de la Universitatea București, a fost angajat, cu dispensă de frecvență, la revistele Viața Studențească și Amfiteatru. A debutat ca publicist în anul 1968 cu volumul Povestiri diferite, a colaborat ca jurnalist la revista Flacăra și la cotidianele România liberă, Național, a semnat rubrica Scriitorul de la pagina 3 la cotidianul Jurnalul Național. Cărți publicate: Povestiri diferite, Noiembrie viteză, Sortiți iubirii, Oameni normali, Proști, dar mulți, Pictori români uitați

1941 – În cel de Al Doilea Război Mondial, România a declarat război Statelor Unite ale Americii

La insistențele guvernelor german și italian, Guvernul antonescian a comunicat la Casa Albă că, în conformitate cu dispozițiile Pactului Tripartit și respectând obligațiile solidare prevăzute prin acest pact, ca urmare a stării de război ce a intervenit între Statele Unite, pe de o parte, și Reichul german, Italia și Japonia, pe de altă parte, România se află ea însăși în stare de război cu Statele Unite ale Americii. Mareșalul Ion Antonescu afirma confidențial ziariștilor români cu acest prilej: „Eu sunt aliatul Reich-ului împotriva Rusiei, dar sunt neutru între Marea Britanie și Germania. Sunt pentru americani contra japonezilor”. La declarația de război a României americanii nu s-au sinchist să răspundă prea repede, Washingtonul reacționând abia după aproape șase luni. Președintele F.D. Roosevelt, a semnat, la 4 iunie 1942, o contradeclarație de război adresată României, Ungariei și Bulgariei. Roosevelt a avut grijă să pună în evidență, în mesajul său către Congres, că toate cele trei guverne au declarat război Statelor Unite „nu din proprie inițiativă sau ca urmare a dorinței popoarelor lor, ci ca instrumente ale lui Hitler”, iar starea de război între România și SUA intră în vigoare. Între cele două țări nu au avut loc operații militare directe, momentul marcând doar ruperea relațiilor diplomatice

1941 – S-a născut Smaranda Oțeanu-Bunea

12 decembrie 1941, Râmnicu-Sărat, Buzău

Compozitoare și critic muzical, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, a Uniunii Criticilor Muzicali, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Este absolventă a Facultății de Compoziție, clasa prof. Alfred Mendelsohn (1966), a urmat cursuri de specializare în Austria, Germania, S.U.A. și Canada. Are sute de participări la emisiunile muzicale ale posturilor de Radio și Televiziune (din 1961), peste 3000 de cronici și pagini de publicistică muzicală, a fost director fondator al revistelor Melos, Minison, Monopol. Și-a desfășurat activitatea de critic muzical la principalele cotidiene bucureștene, Scânteia, Adevărul și la Agenția ROMPRES (1966–1995). Apoi, la ziarul Ultima oră și revista Melos unde scrie și în momentul de față și în Cronica Muzicală On Line. A compus lieduri: Semiluna, Scoica, Tăcerea, Nostalgie, Ispita, poeme corale, madrigale, muzică de teatru și de film și a scris cărți de reportaj, eseuri, publicistică muzicală

1951 – S-a născut Sorin Preda

12 decembrie 1951, București – 26 noiembrie 2014, București

Prozator, publicist și profesor de jurnalism, nepot de frate al lui Marin Preda. A absolvit în 1974 Facultatea de Limbă și literatură română a Universității din București. A fost membru al cenaclului Junimea condus de Ovid S. Crohmălniceanu și al grupării literare Noii care, între 1971–1973, a editat revista de perete omonimă. A fost profesor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București, redactor la săptămânalul Formula AS. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, ASPRO. A debutat în 1981 cu volumul de proză scurtă Povestiri terminate înainte de a începe. A mai publicat volumele: Parțial color, Plus-minus o zi

1953 – S-a născut Dan C. Mihăilescu

12 decembrie 1953, București

Critic și istoric literar, eseist, traducător, cronicar literar. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română (secția română-franceză) la Universitatea București (1972–1976). A fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” (1980–2003), secretar de redacție la Revista de istorie și teorie literară, editorul suplimentului Litere, arte, idei (LAI) al ziarului Cotidianul. Realizează emisiunea Omul care aduce cartea la Pro TV. Este autor a numeroase cronici literare, în revistele Transilvania, 22, Ziarul de duminică, Idei în dialog, a debutat publicistic, după mai multe prezențe în reviste liceale și studențești, în 1974, în România literară. Din volumele sale: Perspective eminesciene, Întrebările poeziei, Carte de bucăți, Literatura română în postceaușism, Cărțile care ne-au făcut oameni, I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii

1955 – S-a născut Sorin Ilieșiu

12 decembrie 1955, Baia Mare

Cineast, operator, regizor de film și politician. Între 1979–1990 a fost director de imagine la Studiourile cinematografice Buftea apoi conferențiar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, Școala Superioară de Jurnalistică AZR, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, co-fondator al Asociației Române a Formatorilor în Jurnalism și Comunicare – Mediaform, membru al Uniunii Cineaștilor din România. A realizat filme documentare: Câte ceva despre Regina Maria, Apocalipsa după Cioran, Monarhia salvează România!, Vom muri și vom fi liberi. În plan politic, este membru fondator al Alianței Civice și al Fundației Academia Civică, membru de onoare al Organizației Salvați Copiii, membru al Societății Timișoara, a fost senator. Între 1990–2008 a lucrat numeroase filme documentare la care a fost (co)autor și a semnat scenariu, regie, imagine, a fost director de imagine pentru filme srtistice. A fost distins cu medalia Meritul pentru Învățământ (2004), Crucea Casei Regale a României (2008)

Regina Maria, ultima romantică, prima femeie modernă (2006)

1962 – A încetat din viață Felix Aderca (Froim Zelig Adercu; 13/26 martie 1891, Puiești, Tutova – 12 decembrie 1962, București)

Prozator, poet, estetician, traducător și eseist, a luat parte la Primul război mondial și la campania României împotriva Ungariei sovietice

1974 – Savantul George Emil Palade a primit Premiul Nobel pentru medicină

A împărțit premiul cu colegii săi, Albert Claude și Christian de Duve, acordat „Pentru descoperiri privind organizarea funcțională a celulei care au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne, pentru lucrarea Intracellular Aspects of the Process of Protein Secretion

1974 – A încetat din viață Fărâmiță Lambru (15 septembrie 1927, București – 12 decembrie 1974, București)

Cunoscut lăutar – acordeonist virtuoz, dirijor și solist-vocal

1978 – S-a născut Monica Bîrlădeanu

12 decembrie 1978, Iași

Actriță, prezentatoare de televiziune, model. A urmat cursuri de televiziune și apoi de actorie la Los Angeles și a început o carieră în film la Hollywood. Roluri în filmele: Moartea domnului Lăzărescu, Lombarzilor 8, Lost, Living & Dying, Francesca, Maica Domnului de la parter, Maternity Blues, Closer to the Moon

Monica Bîrlădeanu for Rafael & Sons

1980 – S-a născut Dorin Goian

12 decembrie 1980, Suceava

Fost fotbalist, cunoscut pentru activitatea sa ca fundaș central la Steaua București, cu care a obținut două titluri de campion, o supercupă, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor

1983 – A încetat din viață Amza Pellea (7 aprilie 1931, Băilești, Dolj – 12 decembrie 1983, București)

Actor de teatru, film și televiziune, a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul „Nottara”, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, profesor la IATC

1987 – Radu Filipescu a fost arestat pentru difuzarea de manifeste

În octombrie 1987, Radu Filipescu a trimis la Radio Europa Liberă manifeste semnate „Acțiunea democratică română”, prin care cerea organizarea unui referendum pentru înlocuirea lui Nicolae Ceaușescu. La 1 noiembrie, el a difuzat în București manifestele care cereau organizarea unui referendum, iar a doua zi s-a vorbit despre manifestele din București la Radio Europa Liberă. La 9 noiembrie, Filipescu a trimis o scrisoare Procurorului General al RSR în care îl informa că a aflat dintr-un manifest de inițiativa unui referendum contra lui Ceaușescu și întreba daca hotărârea lui de a participa contravine legilor statului. A trimis scrisoarea și la Europa Liberă, unde a fost citită. În data de 12 decembrie Radu Filipescu este arestat și condus la sediul Securității din Calea Rahovei, unde este anchetat în legătură cu scrisoarea adresată procurorului general. La anchetă este maltratat, dar a fost eliberat după 10 zile. Convocat la Securitate în 30 decembrie, a depus un memoriu în care prezenta tratamentul violent la care a fost supus în timpul detenției (Radu Filipescu, Jogging cu Securitatea)

1989 – A încetat din viață Ioan Zugrăvescu (29 mai 1910, Iași – 12 decembrie 1989, Iași)

Chimist, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, cunoscut în special pentru contribuțiile sale la chimia heterociclurilor

1990 – A încetat din viață Gheorghe Claudiu Suciu (6 mai 1905, Blaj – 12 decembrie 1990, București)

Chimist cu contribuții importante în dezvoltarea, proiectarea și testarea proceselor din industria petrolului, membru titular al Academiei Române

1992 – A luat ființă formația de muzică folk–pop Pasărea Colibri

Pasărea Colibri este un supergrup de muzică folk din România, format în 12 decembrie 1992 la Râmnicu Vâlcea, membri fondatori fiind Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Florian Pittiș, Vladi Cnejevici. Grupul s-a format cu ocazia unui festival de muzică, unde Baniciu și Vintilă, doi dintre cei mai respectați cantautori folk din România, cântau împreună. Prezentatorul Pittiș a rămas pe scenă după ce i-a introdus pe cei doi, în culise cooptându-l și pe claviaturistul Vlady Cnejevici, care se afla acolo cu trupa Compact.Trupa s-a destrămat în anul 2002, revenind pe scenă în anul 2009. Au mai făcut parte din grup, Marius Bațu și Radu Gheorghe

Pasărea Colibri – Scrisoare de bun rămas

1994 – A încetat din viață Victor Valeriu Martinescu (16 septembrie 1910, Craiova – 12 decembrie 1994, București)

Poet și prozator anticomunist, fost deținut politic al regimului comunist

1996 – A încetat din viață Ileana Predescu (24 iunie 1927, București – 12 decembrie 1996, București)

Actriță de teatru și film, a jucat timp de patru decenii la Teatrul „Bulandra”, Artist Emerit al Republicii Populare Române, distinsă cu Ordinul Meritul Cultural

2002 – A fost înființat Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi

Prin H.G. nr. 1438/12 decembrie 2002 privind înființarea Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi, în vigoare de la 18 decembrie. Printre cele aproximativ 900 de piese ale muzeului se numără și harta Daciei, realizată de cartograful olandez Abraham Ortelius la Anvers, în jurul anului 1595

2008 – A încetat din viață Vasile Gorduz (8 octombrie 1931, Trifești, Orhei – 12 decembrie 2008, București)

Sculptor, profesor universitar la catedra de sculptură a Universitații Naționale de Arte din București, personalitate de prim rang a sculpturii românești, Membru fondator al Grupării 9+1, alături de alți intelectuali români cu sensibilitate religioasă

2011 – A încetat din viață Mălina Olinescu (29 ianuarie 1974, București – 12 decembrie 2011, București)

Cântăreață de muzică pop, s-a lansat la Școala Vedetelor

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #GeorgDanielTeutsch #IoanIstrate #EdwardGRobinson #IlieLazar #VirgilHuzum #NicolaeSalageanu #MarinBucur #ViorelMarginean #IolandaBalasSoter #TudorOctavian #SmarandaOteanuBunea #SorinPreda #DanCMihailescu #SorinIliesiu #DorinGoian

0 comentarii la „12 Decembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: