Istoria României România frumoasă Today's Memory

14 Decembrie în istoria românilor

Foto: Spătarul Mihail Cantacuzino a fondat Spitalul Colțea


1280 – Prima atestare documentară a orașului Sighișoara

Cronicarul sighișorean Georg Krauss menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării a apărut într-un document datat 14 decembrie 1280, sub numele de Castrum Sex (probabil, Castrul 6). În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch, mai târziu Schäßburg. Localitatea este menționată în anul 1367 ca civitas (oraș). Numele românesc al orașului este atestat în scris din anul 1435, forma Sighișoara a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui Segesvár

1458 – Prima atestare documentară a așezării Onești

Numele său se trage de la „Seliștea lui Oană la Trotuș”, consemnat într-un act de danie emis la 14 decembrie 1458 de cancelaria voievodului Ștefan cel Mare din Suceava. Documentul se află expus la Muzeul de Istorie al Municipiului Onești alături de obiecte și arme datând din acea vreme, descoperite de arheologi pe aceste meleaguri. În dulcele grai moldovenesc, Ștefan cel Mare poroncea cancelarului să scrie următoarele rânduri: „Malurile, ținutu Bacău, Cu mila lui dumnezeu, noi Ștefan Voievod, domn țarei Moldaviei. Facem înștiințare cu această carte domniei mele, tuturor cine o va vide, sau cetindu-se o va auzi, ca viind înainte noastră și înainte boerilor noștri, mari și mici, Marușca, fata lui Andrieș Slujăscul, giupâneasa lui Negrilă, de a sa buna voie și’au dat satele și moara, parte a ei, ci și’au împărțit, înainte noastră și înainte boierilor noștri, cu frații sei și cu surorile sale și au dat mănăstirei Bistriții, unde este hramul Adormirea preasfintei născătoarii de dumnezeu; numele satelor: giumătate de Slujești, unde au fost curtea tatălui ei, și giumătate de moară și din tot venitul, giumătate, și la Maluri amândouă coturi Oneștii și Labășeștii, și fântâna Horgăi, unde au fost mănăstirea tătânesău ca să fie sfintei mănăstiri Bistriții cu tot venitul, Iar hotarul numitelor sate să le fie pe unde din vechi s’au stăpânit. Pre care este credința a domniei mele, noi Ștefan Voievod și credința mitropolitului nostru Teoctist, și credința tuturor boerilor noștri, mari și mici

1704 – Spătarul Mihail Cantacuzino a fondat spitalul Colțea

Cel mai vechi spital (funcțional și astăzi) din București și primul spital laic din Țara Românească, Colțea își leagă numele de cel al Spătarului Mihail Cantacuzino. El este cel care a pus bazele spitalului Colțea, la 14 decembrie 1704. Fascinat de modelul italienesc de la Ospedale di Santo Lazzaro e Medicanti din Veneția, care, la vremea aceea, era una dintre cele mai moderne instituții medicale din lume, Mihail Cantacuzino a comandat construirea unui așezământ de îngrijire a bolnavilor săraci. În incinta mănăstirii, ridicată în perioada 1695–1697, începând din 1704, spătarul a ridicat un spital cu 24 de paturi după modelul vechiului spital venețian Santo Lazzaro e Medicanti, spițerie „cu felurite leacuri și felurite buruieni tămăduitoare“, casă pentru chirurg, școală, odăi pentru dascăli și alte acareturi, toate acestea fiind gata pe la 1714–1715, când nepotul său Ștefan le-a împrejmuit pe toate cu un zid. Organizarea și funcționarea spitalului s-a făcut după modelul spitalului Santo Lazzaro e Medicanti. Mihail Cantacuzino a rămas de veghe la Colțea chiar și după moartea sa – statuia spătarului, ridicată din marmură de Carrara de sculptorul român de origine germană, Karl Storck, străjuind spitalul din 1869. Biserica și spitalul au fost afectate de un incendiu în 1739 dar au fost refăcute. Cutremurul din 1802, dar și nepăsarea unor epitropi mai puțin gospodari au dus la ruinarea fostului spital, care avea să fie reconstruit în anul 1836 după planurile arhitecților Conrad Schwink și Faiser, construcția fiind isprăvită la 1842

1842 – A încetat din viață Iancu Jianu (1787 – 14 decembrie 1842)

Vestit haiduc din Oltenia, căpitan de panduri la 1821; la apogeul puterii, conducea în jur de 2.000–3.000 de haiduci, acțiunile sale erau îndreptate nu numai împotriva boierilor, ci aveau și un puternic caracter național (antifanariot, antihabsburgic, dar mai ales antiotoman)

 

Ziua Direcției de Operații a Armatei

1859 – A fost înființată prima structură centrală de operații militare din Armata României

Parte componentă a Statului Major General, constituită prin Ordinul de Zi nr. 123/14 decembrie 1859, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la numai o lună după constituirea Statului Major General

 

1863 – S-a născut Gheorghe Baba

14 decembrie 1863, Caransebeș – 10 martie 1953, Frasin, Câmpulung

Zugrav de biserici, tatăl pictorului Corneliu Baba. A făcut studii limitate, încercând diferite meserii. A fost trimis de contele von Bissinggen la Academia de Artă din Viena. S-a ocupat o vreme de retușarea portretelor de la atelierele fotografice din Turnu-Severin și Craiova. A lucrat pictură bisericească, executând în Oltenia peste 80 de interioare de biserici și iconostase. A pictat portrete, naturi moarte, peisaje. A participat la Expoziția Societății Artistice „Theodor Aman” (1905), la Expoziția pictorilor locali (1910–1911), iar în 1930 a deschis la Craiova o expoziție împreună cu fiul său

1864 – Este inaugurată Școala Națională de Arte Frumoase din București

A fost înființată la 5 octombrie 1864 prin decretul dat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, și ca urmare a demersurilor făcute de pictorii Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu, cu secțiile: pictură, sculptură, gravură, arhitectură, desen linear, estetică, istorie și perspectivă. În această perioadă, școala avea o durată de 5 ani. Theodor Aman a fost primul director al instituției. Așa o importanță i s-a acordat inaugurării Școlii Naționale de Arte Frumoase, încât ea a fost cinstită cu fanfară și gardă de onoare

1869 – Inaugurarea oficiala a Palatului Universității din București

Construit între 10 octombrie 1857–14 decembrie 1869, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, Palatul Universității este o construcție înaltă de 6 etaje, în stil neoclasic, pe fostul amplasament al Mănăstirii Sfântul Sava. Împodobirea exterioară a palatului a fost realizată de către Karl Storck împreună cu asistentul său, Waibel, și un elev de-al său, Paul Focșeneanu. Acesta a întocmit în stil clasic relieful de pe frontonul central al palatului, din piatră de Rusciuc

1870 – S-a născut Ion Rusu Abrudeanu

14 decembrie 1870, Abrud-Sat, Alba – 21 august 1934, București

Publicist, om politic liberal, deputat și senator. A urmat cursurile secundare la Brad, Sibiu și Brașov și a luat bacalaureatul în 1888. A început activitatea publicistică în anii 1890–1891. A refuzat să se înroleze în armata austro-ungară și s-a refugiat în România. A colaborat la mai multe publicații, printre care Timpul, Conservatorul, Adevărul și Dimineața. Între 1900–1914 și-a condus propria revistă, România ilustrată, în paralel cu colaborarea la alte gazete. Înainte de anul 1916 a militat pentru intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta. Pentru aceasta a fost declarat persona non-grata de către mareșalul german Mackensen, după semnarea Păcii de la Buftea în anul 1918. După încheierea Primului Război Mondial a intrat în politică, devenind membru al Partidului Național Liberal. A fost ales deputat în anul 1920, apoi senator (1931–1932)

1887 – S-a născut Virgil Madgearu

14 decembrie 1887, Galați – 27 noiembrie 1940, pădurea Snagov

Economist, sociolog și politician de stânga, membru proeminent și principal teoretician al Partidului Țărănesc și al succesorului său, Partidul Național Țărănesc, membru titular post–mortem (din 1990) al Academiei Române. A studiat economia la Universitatea din Leipzig, luându-și doctoratul în anul 1911 cu lucrarea Zur industriellen Entwicklung Rumäniens (Cu privire la dezvoltarea industrială a României), obținând cel mai mare calificativ, summa cum laude. După terminarea studiilor universitare, a plecat pentru un an în Anglia, spre a-și desăvârși cunoștințele de limbă engleză, a studiat în cadrul bibliotecii de la British Museum și, concomitent, a efectuat un stagiu de specializare într-o bancă. La întoarcerea în țară, în anul 1912, s-a stabilit la București și a fost angajat ca șef de serviciu în cadrul Casei centrale a meseriilor și asigurărilor muncitorești. În 1916 a devenit profesor în cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale. A avut o importantă activitate ca eseist și jurnalist și s-a aflat pentru o lungă perioadă de timp în conducerea editorială a influentei reviste Viața Românească. A fost teoreticianul care a fundamentat doctrina politică a curentului țărănist. În 1940, a fost asasinat de un comando legionar care l-a pedepsit pentru pozițiile sale net antifasciste

1888 – Debutul internațional al Haricleei Darclée pe scena Operei Mari din Paris

La Paris, Hariclea Darclée a fost remarcată de Charles Gounod, care i-a încredințat rolul Margaretei din opera sa, Faust, rol cu care și-a făcut debutul pe scena Operei. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée a cucerit publicul și a devenit preferata multor compozitori

1897 – S-a născut George Aurelian

14 decembrie 1897, București – cca. anii ’70

Actor de teatru și film. A primit titlul de Artist Emerit și a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice (1967). Din filmografie: Păcat, Partea ta de vină, Pădurea spânzuraților, Neamul Șoimăreștilor, Doi barbati pentru o moarte, Mihai Viteazul, Cercul magic

Cercul magic (1975)

1898 – S-a născut Petru Caraman

14 decembrie 1898, Vârlezi, Galați – 9/10 ianuarie 1980, Iași

Savant, folclorist, etnograf și filolog, profesor universitar, membru post-mortem (din 1991) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie la Iași. După absolvire, a fost profesor de limba română la un liceu din Cernăuți. Între 1925–1928 a audiat la Lvov, Cracovia și Varșovia cursuri ale unor renumiți etnologi și etnografi ai vremii. În 1928, într-un interval de numai câteva luni, a obținut, la Cracovia, două titluri de doctor, în slavistică și în filosofie. A continuat să predea, la Cernăuți și București, în 1934 a preluat șefia Institutului Român din Sofia. În 1938 a revenit la catedră la Universitatea din Iași, până în 1947, când a fost exclus definitiv din învățământ, datorită protestelor sale vehemente vizavi de cedarea Basarabiei și de ingerințele regimului comunist în autonomia universitară. Au urmat peste trei decenii de persecuții asupra sa și a familiei sale, perioadă în care casa i-a fost supravegheată, iar corespondența cenzurată. Autor a numerose studii cu profil etnografic și lingvistic, a realizat cele mai complexe clasificări ale colindelor din zona de est și sud-est a Europei, susținând întâietatea datinilor populației traco-romanice în fața celor de origine slavă. Volumul Colindatul la români, slavi și alte popoare, tipărit în limba română de-abia în 1983, la 50 de ani de la apariție, este și în prezent un reper fundamental în domeniu

1910 – S-a născut Gaby Michailescu

14 decembrie 1910, Craiova – 4 septembrie 2008, București

Impresar de teatru, cronicar dramatic, memorialist. A frecventat ca audient cursul de estetică literară ținut de Mihail Dragomirescu la Facultatea de Litere și ca student, Conservatorul din București. A debutat în Rampa (1926) și editorial cu volumul Culise și reflectoare (1935). După 1930 a fost, succesiv, corector la revista umoristică Încotro?, redactor la ziarele Naționalul nou, Frontul, Tempo, Informația, Libertatea, Capitala. A colaborat și la Zorile, România de azi, România literară, Ramuri, Cronica, Flacăra, Facla, Aplauze, Cortina, Galeria și Literatorul (seria nouă). Însemnările impresarului, desfășurate pe paginile câtorva cărți: Culise și reflectoare, Vagonul în turneu, Cușca suflerului, Cu și fără machiaj, descriu o parte din aceste peregrinări, al căror farmec e dat de existența boemă a artiștilor. Ocupându-se de o seamă de biografii artistice de excepție: Ion Ghica, Nae Leonard, Iancu Brezeanu, Maria Tănase, Michailescu scrie într-un stil entuziast, ornant, din care nu lipsește emfaza specifică oratoriei scenice. Le-a fost impresar artiștilor Iancu Brezeanu, Maria Tănase, Ion Iancovescu, Petre Ștefănescu-Goangă, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Amza Pellea

1916 – Tezaurul României a plecat spre Rusia

După încheierea încărcării, reprezentantul împuternicit al Rusiei, A. Mossoloff, noul ministru de Finanțe, Victor Antonescu, și reprezentanții BNR, Th. Căpitanovici, Anghel Saligny și M.Z. Demetrescu au semnat Protocolul încheiat la Iași la 14/27 decembrie 1916 cu ocazia încărcării tezaurului Băncii Naționale. Potrivit acestui document, valoarea totală a tezaurului BNR, în aur efectiv, alcătuit din diferite monete și lingouri de aur, a fost de 314.580.456,84 lei, iar valoarea totală a transportului a fost de 321.580.456,84 lei. „Din ziua în care a fost încredințat delegatului Guvernului Imperial Rus și încărcat în vagoane, tezaurul se află sub garanția Guvernului Imperial Rus, în ceea ce privește siguranța transportului, siguranța depozitării, ca și a revenirii în România”.

La 20 decembrie, ora 16, trenul cu tezaurul a ajuns la Moscova, fiind fost transportat și depozitat la Kremlin, în Sala Armelor, compartimentul rezervat Băncii de Stat a Rusiei. S-a semnat un protocol provizoriu până la verificarea casetelor și a valorii acestora. Sosirea tezaurului la Moscova a fost anunțată la Iași prin telegrama din 22 decembrie a consulului Pierre Guérin, care transmitea că: „funcționarii Băncii și transportul au sosit cu bine ieri seară. Operații terminate cu bine în această dimineață la ora 5

1918 – S-a născut Radu Beligan

14 decembrie 1918, Galbeni/Filipești, Bacău – 20 iulie 2016, București

Actor cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio, membru de onoare (din 2004) al Academiei Române. A studiat Dreptul și Filosofia la Universitatea București (1937–1938) și Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, având-o profesoară pe Lucia Sturdza Bulandra. Nu a terminat studiile. A interpretat – în peste șapte decenii – roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco. A pus bazele Teatrului de Comedie (1960), fiind director în perioada 1960–1968. A fost membru al CC al PCR (1969–1989), precum și deputat al Marii Adunări Naționale (1961–1975). În 2013 a fost inclus în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru. Din filmografie: O noapte furtunoasă, Visul unei nopți de iarnă, O scrisoare pierdută, Pași spre lună, Întoarcerea lui Magellan, Tată de duminică, Singurătatea florilor, Aurel Vlaicu, Iancu Jianu, zapciul, Iancu Jianu, haiducul, Horea, După-amiaza unui torționar, etc.

Singurătatea florilor (1975)

1922 – S-a născut Beatrice Bednarik

14 decembrie 1922, București

Pictoriță și graficiană, istoric al artei și muzeograf la Muzeul Național de Artă, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Fiică a artiștilor plastici Elena Alexandra Barabaș Bednarik și Ignat Bednarik (membri fondatori ai Sindicatului Artelor Frumoase din România), a studiat de mică artele plastice, a luat lecții de limba franceză și germană, a întâlnit în casa familiei, artiști plastici, muzicieni și scriitori. A mers la Pensionul Sfânta Maria de pe Pitar Moș, apoi a studiat la Facultatea de Drept din București, între 1944–1949 și la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1955–1959), unde i-a avut profesori pe Simion Luca, George Oprescu, Eugen Schileru, Ionel Jianu și Gheorghe Ghițescu. În 1978 a obținut Doctoratul în Istoria Artei la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, coordonator științific, Virgil Vătășianu. Ca artist plastic s-a dedicat în special tehnicilor desenului și acuarelei, realizând portrete, peisaje, flori și interioare. De-a lungul celor aproape 40 de ani de muzeografie a cercetat, a scris eseuri și a ținut comunicări științifice despre artiști români precum Ștefan Dimitrescu, Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Octav Băncilă și Ignat Bednarik. Din anul 1974 este membră a Societății Franceze de Istorie a Artei din Paris

1932 – S-a născut Dumitru Solomon

14 decembrie 1932, Galați – 10 februarie 2003, București

Dramaturg, eseist, cronicar dramatic, profesor universitar. A debutat în revista Viața Românească, în 1953. În 1955, a obținut licența în filologie română la Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București cu o teză despre teatrul lui Camil Petrescu. A devenit redactor al Gazetei literare apoi șef de departament la Luceafărul, și ulterior director al revistei teatrale Teatrul, devenită după 1989 Teatrul, azi, unde a rămas până la desființarea publicației, în 1998, când Ministerul Culturii și-a retras sprijinul financiar. A devenit apoi director al revistei Scena, publicată de trustul Media Pro. A deținut o rubrică săptamânală în revista Dilema în care a radiografiat cu ironie și luciditate peisajul mass-mediei românești. A scris piese de teatru, schițe și sketchuri umoristice pentru teatrul de televiziune. A scris volume: Problema intelectualului in opera lui Camil Petrescu, Socrate, măști contemporane, Teatrul ca metaforă, Dialog interior, Miriam și nisipurile mișcătoare, Mihail Sebastian – Anii jurnalului. O sinteză scenică; piese de teatru: Țara lui Abuliu, Noțiunea de fericire, Repetabila scenă a balconului, Arma secretă a lui Arhimede, Zăpezile de altă dată, Transfer de personalitate, Socrate

Cele două privighetori Teatru radiofonic

1932 – S-a născut Gheorghe Constantin

14 decembrie 1932, București – 9 martie 2010, București

Fotbalist și antrenor, poreclit „Profesorul”, considerat un simbol al echipei Steaua București. A jucat 15 ani la acest club, în post de atacant, marcând 149 de goluri. În ultimul an din cariera de profesionist a jucat la echipa turcă Kayserispor. A jucat 39 de meciuri pentru România, marcând 12 goluri. După revenirea din Turcia a fost numit antrenor secund la Steaua, apoi la SC Bacău, FCM Galați, Politehnica Iași, Gloria Buzău

1938 – S-a inaugurat Teatrul Muncă și Voe Bună

A fost înființat la sfârșitul lui octombrie 1938, ca parte a programului Muncă și Voe Bună, dezvoltat de ministrul Muncii, Mihai Ralea la sfârșitul anilor 1930, prima încercare de organizare a odihnei muncitorilor în România. Victor Ion Popa a fost desemnat să formeze un teatru pentru educarea și recreerea publicului muncitoresc. El a fost și director al teatrului între 1938–1944. Teatrul Muncă și Voe Bună era unul din cele 4 teatre subvenționate de stat, alături de Teatrul Național, Opera Română și Teatrul Liga Culturală. A fost inaugurat la 14 decembrie 1938, în localul său din strada Uranus. Din prima trupă a teatrului făceau parte: Maria Mohor, Mania Antonova, Cezar Rovințescu, Ilie Cernea, Sereda Sorbul, Al. Giugaru, Nineta Gusti, Ovidiu Rocoș, N.N. Matei, etc. Din 1941 teatrul și-a schimbat numele în Muncă și Lumină, iar din debutul stagiunii 1944/45 a preluat numele de Teatrul Muncitoresc, sub directoratul lui Al. Critico, fost actor al Teatrului Național București

1946 – S-a născut Aura Urziceanu

14 decembrie 1946, București

Cântăreață și compozitoare de jazz, considerată una dintre cele mai importante voci românești ale genului. La vârsta de patru ani, a început să studieze vioara sub îndrumarea tatălui ei. Mai târziu a absolvit clasa de canto de muzică ușoară condusă de profesoara Florica Orăscu la Școala Populară de Artă din București. A debutat la Radiodifuziunea Română în 1959, cu piesa Vreau să cânt și eu la televizor. Câțiva ani mai târziu a interpretat la Televiziune compoziția Soarele e-ndrăgostit de Mamaia, de Dinu Șerbănescu, prezentată anterior la prima ediție a Festivalului de Muzică Ușoară de la Mamaia (1963). În primii săi ani de activitate a interpretat muzică ușoară, iar mai târziu a abordat și repertoriul de muzică populară românească. În 1966 a fost distribuită în spectacolul Jazz–jazz–jazz, prezentat la Teatrul Evreiesc de Stat, alături de pianistul János Kőrössy, contrabasistul Johnny Răducanu, bateristul Miki Mănăilă și balerinele Miriam Răducanu și Cecilia Hoppe. S-a remarcat în jazz cu o adaptare a Rapsodiei române de George Enescu. A susținut turnee în compania celor mai prestigioase orchestre românești de jazz și de muzică ușoară. În 1972 a debutat internațional pe scena de la Carnegie Hall, New York cu formația pianistului și șefului de orchestră american Duke Ellington. A cântat alături de alte nume importante ale muzicii de jazz, precum cântăreața Ella Fitzgerald, pianiștii Bill Evans, Ahmad Jamal și Hank Jones, șeful de orchestră Quincy Jones, trompetiștii Dizzy Gillespie și Thad Jones, saxofonistul Paul Desmond, chitaristul Joe Pass și bateristul Mel Lewis. A efectuat turnee în Australia, Brazilia, Bulgaria, Franța, Germania, Italia, Japonia, Polonia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii etc. A făcut parte din juriile unor concursuri internaționale desfășurate la New York și Toronto (Canada). Stabilită în Canada, Aura Urziceanu este singura solistă de naționalitate română care a fost inclusă în prestigioasa publicație The Grove International Encyclopedia of Jazz.

Aura Urziceanu la Ateneul Român 2007

1946 – A încetat din viață Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (1 ianuarie 1868, Târgoviște – 14 decembrie 1946, București)

Prozator, faimos pentru povestirile sale, scrise inițial pentru copiii săi, membru și vicepreședinte al Academiei Române

1948 – Stabilirea de relații diplomatice la nivel de legație între România și India

La 15 noiembrie 1957, relațiile au fost ridicate la nivel de ambasadă. Oficiul diplomatic al României în India a fost deschis în 1955, iar al Indiei la București în 1959

1950 – S-a născut Cristian Ioan

14 decembrie 1950, Călărași

Regizor și actor de teatru. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” – Facultatea de regie-teatru, Clasa Prof. Radu Penciulescu, în 1972, Facultatea de actorie, Clasa Prof. Octavian Cotescu în 1975 și studii postuniversitare la Clasa Prof. Ion Cojar în 1986. A jucat la Teatrul Național Târgu-Mureș, fiind apoi și regizor, a fost director general și regizor la Teatrul de Nord Satu Mare, director general la Teatrul de Stat din Oradea, în prezent director general la Teatrul Național Târgu-Mureș, profesor la Universitatea de Artă Teatrală Târgu-Mureș

1955 – Republica Populară Română a fost primită în rândurile Organizației Națiunilor Unite

Deși dorința României de a face parte din Organizația Națiunilor Unite a fost exprimată oficial încă din 1946, aderarea țării noastre a fost blocată până în 1955. La 14 decembrie 1955, Adunarea generală a ONU a decis, prin rezoluția A/RES/995 (X), primirea României în ONU, alături de alte 15 state: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Ceylon, Finlanda, Ungaria, Irlanda, Italia, Iordania, Laos, Libia, Nepal, Portugalia și Spania. Misiunea permanentă a României la ONU a fost înființată la 23 martie1956 (data înmânării scrisorilor de acreditare secretarului general al organizației)

1962 – A încetat din viață Simion Mehedinți (16 octombrie 1868, Soveja – 14 decembrie 1962, București)

Geograf, geopolitician, creator al școlii române moderne de geografie, membru titular al Academiei Române; a desfășurat o vastă activitate culturală ca educator al maselor și cu deosebire al tineretului

1976 – A fost inaugurat Muzeul Teatrului Național din Iași

A fost inaugurat la 14 decembrie 1976, când se împlineau 160 de ani de la prima reprezentație teatrală în limba română, Mirtil și Hloe, pus în scenă de Gheorghe Asachi. Muzeul prezintă evoluția fenomenului teatral de la primele sale manifestări până în contemporaneitate, ilustrând principalele momente din istoria teatrului și contribuția marilor personalități la dezvoltarea acestuia. Sediul inițial al muzeului a fost casa vornicului Vasile Alecsandri, casă în care a copilărit poetul, acum dispărută

1978 – S-a născut Radu Sîrbu

14 decembrie 1978, Peresecina, raionul Orhei, URSS

Cântăreț și producător muzical român, originar din Republica Moldova, care în prezent activează și locuiește în București, devenit cunoscut ca membru al formației O-Zone. Și-a început cariera muzicală în cadrul clubului artistic pentru copii Picături muzicale, din orașul Orhei. A urmat apoi studii muzicale în Chișinău, acolo unde s-a întâlnit și cu viitorii colegi din trupa O-Zone, Dan Bălan și Arsenie Todiraș

Radu Sîrbu – Infidel

1989 – Adunarea împotriva regimului Nicolae Ceaușescu din Iași

Se pare că prima sccânteie a revoluției din 1989 s-a aprins la Iași. Organizația clandestină Frontul Popular Român a încercat să organizeze o adunare în Piața Unirii, pentru a protesta împotriva regimului Ceaușescu și a condițiilor grele de viață. Grupul, care se organizase pe principiul „din om în om” a difuzat manifeste prin care oamenii erau chemați în Piața Unirii din Iași pe 14 decembrie:

Chemare către toți românii de bună-credință

A sosit ceasul descătușării noastre.Să punem capăt foamei, frigului, fricii și întunericului care ne stăpînesc de 25 de ani. Să punem capăt terorii dezlănțuite de dictatura ceaușistă care a du un popor întreg în pragul deznădejdii. Am rămas ultima țară din Europa în care mai persistă coșmarul stslinist amplificat de către oconducere incompetentă și răuvoitoare.

Să arătăm că noi cei din urmă vom fi cei dintîi.Stă în puterea noastră și numai a noastră să ne eliberăm de cel mai odios jug pe care l-a avut vreodată țara noastră. Pentru aceasta chemăm toți cetățenii de bună-credință sîmbata 16 decembrie ora 18.00, lademonstrația de protest care va avea Ioc în Piața Unirii.

Dorim ca demonstrația să se desfășoare într-o tăcere deplina,iar la ora 19.00 să pornim cu toții către Piața Palatului Culturii, unde se va sfîrși demonstrația, urmînd să neîntîlnim sîmbătă,23decembrie, la aceeași oră, în același loc. Ultima demonstrație va avea Ioc Ia 30 decembrie, ora 18.00,cînd vom cere înlăturarea de la conducerea statului a lui Ceaușescu și a familiei sale.Facem apel la Armată, Miliție și Securitate să dea dovadă de curaj, patriotism și clarviziune politică și să sprijine acțiunea noastră de salvare a acestui neam, care este al nostru, al tuturor.

Intervenția autorităților și a forțelor de ordine, care au blocat zona și au arestat liderii, a făcut ca acțiunea să eșueze, reprimată de Securitate

1994 – A încetat din viață Petrache Lupu (14 octombrie 1907, Maglavit, Dolj – 14 decembrie 1994, Maglavit)

Un cioban, care a pretins că a avut mai multe viziuni divine, ceea ce, în perioada interbelică, a declanșat un fenomen de masă, Maglavitul devenind loc de pelerinaj pentru mulțimi de oameni

1996 – A încetat din viață Nicole Valéry-Grossu (Nicoleta Valeria Bruteanu; 4 iulie 1919, Turnu Măgurele – 14 decembrie 1996, Paris)

Scriitoare și jurnalistă, creștină și anticomunistă, soția scriitorului Sergiu Grossu, împreună cu care s-a refugiat în Franța

2000 – A încetat din viață Nicolae N. Constantinescu (27 martie 1920, București – 14 decembrie 2000, București)

Economist, doctor docent în științele economice, membru titular al Academiei Române

2001 – S-a înființat, la București, postul privat de televiziune B1 TV

Post de televiziune din România, lansat în 14 decembrie 2001 ca post generalist și transformat în 2011 într-un canal de știri și publicistică. B1 TV emite 24 de ore din 24, la nivelul întregii țări

2007 – A încetat din viață Mihai Pelin (25 august 1940, Cernăuți – 14 decembrie 2007, București)

Istoric, scriitor și publicist, primul cercetător care a intrat în Arhivele fostei Securități în scopul publicării documentelor studiate

 

#todaysmemory#Romaniafrumoasa#istoriaRomaniei #Sighisoara #Onesti #SpitalulColtea #GheorgheBaba #PalatulUniversitatiiBucuresti #IonRusuAbrudeanu #VirgilMadgearu #GeorgeAurelian #PetruCaraman #GabyMichailescu #RaduBeligan #BeatriceBednarik #DumitruSolomon #GheorgheConstantin #AuraUrziceanu #CristianIoan #MuzeulTeatruluiNationalIasi

0 comentarii la „14 Decembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: