Istoria României România frumoasă Today's Memory

23 Decembrie în istoria românilor

Foto: A fost inaugurat Muzeul Sportului la Muzeul de Istorie al României


1473 – A doua domnie a lui Radu cel Frumos în Țara Românească

Radu cel Frumos (cca. 1437/1439 – ianuarie 1475), fiul domnului Vlad Dracul și al Vasilisei Mușat, frate vitreg cu Vlad Țepeș, a fost domn al Țării Românești de patru ori (15 august 1462–23 noiembrie 1473; 23 decembrie 1473–ante 10 august 1474; post 4 septembrie–între 1 și 4 octombrie 1474; noiembrie-decembrie 1474 / ante 10 ianuarie – ante 1 iunie 1475). Domnia sa a fost întreruptă de patru ori de Basarab Laiotă, care a fost pus cu ajutor turcesc sau cu ajutor din partea lui Ștefan cel Mare. La 23 decembrie 1473 l-a înlăturat de la domnie pe Laiotă Basarab și s-a reinstalat a doua oară domn în Muntenia

1806 – Începutul Războiului ruso–turc (1806–1812)

Conflict armat din lunga serie de războaie dintre Imperiile Rus și Otoman, izbucnit în contextul războaielor napoleoniene. Sultanul otoman, a detronat domnitorii Munteniei (Constantin Ipsilanti) și Moldovei (Alexandru Moruzi), considerați rusofili. Rușii au mutat o armată cu un efectiv de 40.000 de oameni în Principatele Dunărene, ca răspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor rusești prin strâmtori și au declarat război Rusiei. Au avut loc primele lupte după ocuparea Moldovei, la Fierbinți și la Olteanu; rușii au ieșit victorioși. Au intrat în București la 25 decembrie 1806, reinstalându-l domn pe Constantin Ipsilanti

1823 – S-a născut Alexandru Flechtenmacher

23 decembrie 1823, Iași – 28 ianuarie 1898, București

Compozitor, violonist, dirijor și pedagog. Și-a făcut studiile muzicale la Iași și la Conservatorul din Viena (1837–1840). După întoarcerea în țară, a avut o bogată și multilaterală activitate, constituind o contribuție deosebit de însemnată la dezvoltarea muzicii românești. A fost șef de orchestră la Teatrul Național din București, la Craiova și Iași. În această calitate, a scris muzica de scenă pentru piesele din repertoriu, a compus muzică pentru toate piesele românești de teatru apărute între anii 1840–1880, creând în total circa 600 de piese muzicale, pentru producțiile lui Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Matei Millo și alții. A compus numeroase operete: Baba Hârca, după textul lui Matei Millo, prima creație românească de acest gen, Urâta satului, Coana Chirița după piesele lui Vasile Alecsandri, cântece cu caracter mobilizator, care s-au bucurat de o mare popularitate: Sfântă zi de libertate, Hora Unirii, vodeviluri și canțonete, o Uvertură națională și altele, lucrările sale fiind, în majoritate, de inspirație folclorică. A creat și numeroase melodii de joc, ceea ce a contribuit la creșterea numărului de jocuri populare – hore și sârbe – în circulație, îndeosebi după anul 1860. Prestigiul pe care l-a câștigat în viața muzicală a țării a făcut ca, în 1864, să fie întemeietorul și primul director al Conservatorului din București

Alexandru Flechtenmacher – Uvertura Moldoveană Națională • Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române

1849 – S-a născut Coriolan Brediceanu

23 decembrie 1849, Lugoj, Imperiul Austriac – 25 ianuarie 1909, Lugoj, Austro-Ungaria

Avocat, om politic, deputat. A urmat universitatea la Budapesta și a luat diploma de avocat în 1874. Odată terminate studiile s-a întors la Lugoj unde s-a stabilit definitv, a deschis un cabinet de avocatură și în scurt timp s-a remarcat pentru modul în care lua partea țărănimii în procese pe care cei mai mulți avocați refuzau să le preia. Nu lua bani celor care nu puteau să-i plătească onorariul. A apărat țăranii din Mehadia, minerii din Ciclova Montană în procese intentate de autoritățile maghiare, intelectuali, scriitori și ziariști persecutați de autoritățile maghiare pentru critici aduse acesteia. Pe front politic, s-a implicat tot mai mult în apărarea drepturilor românilor și în 1894, la Cluj, a făcut parte din corpul de avocați ai memorandiștilor. A fost membru în consiliul județean din Caraș-Severin, membru al comitetului central al Partidului Național Român (PNR), deputat în Dieta Ungariei, în două circumscripții. A făcut parte din diferite organizații culturale române și l-a sprijinit financiar și moral pe inventatorul Traian Vuia, încă din tinerețea acestuia, la realizarea primului aeroplan românesc

1869 – S-a născut Mihai Gropșianu

23 decembrie 1869, Sasca Montană, Caraș-Severin – d. ?)

Publicist bănățean, avocat, membru al Marelui Sfat Național Român din Transilvania, senator, decan al Baroului din Timișoara. A urmat studiile juridice la Academia de Drept din Oradea, absolvind în 1892 și făcând practică în cabinetul avocaților români Nicolae Zigre senior și Coriolan Pop. 1A continuat la Facultatea de Drept din Budapesta, unde în 1896 a obținut diploma de doctor în drept. S-a reîntors la Oravița și a practicat avocatura în biroul lui Petru Corneanu, s-a căsătorit cu Mileva Pavlovici, iar în 1898 a trecut examenul de „cenzură” (prin care a devenit avocat cu drept de practică). S-a implicat puternic în viața culturală a Oraviței. A reînființat Casina Română, al cărei președinte a fost, a sprijinit teatrul local și a condus comitetul parohial al orașului. La 4 noiembrie 1918 a semnat, alături de Petru Corneanu proclamația prin care s-a declarat desfacerea românilor de către Ungaria și unirea cu România. În această perioadă a scos ziarul Legiunea Română. A fost ales membru în Marele Sfat Național Român, care a decis la Alba Iulia Marea Unire. A fost primul procuror general al Curții de Apel din Timișoara, s-a implicat politic ca fruntaș al Partidului Național al lui Iuliu Maniu, fiind ales senator, a fost ales decan al Baroului avocaților din Timișoara, membru în Consiliul Comunal al Municipiului Timișoara

1887 – A avut loc deschiderea liniei de cale ferată Carei–Zalău

La 23 decembrie 1887 a avut loc deschiderea liniei de cale ferată Carei–Zalău. Construcția a fost realizată de compania privată Szamosthalbahn, fiind inaugurată în anul 1890, când s-a conectat la calea ferată Dej–Jibou–Zalău. A realizat conexiunea cu rețeaua feroviară din nordul Transilvaniei și a ajutat ca orasul Dej să devină un nod de cale ferată

1895 – S-a născut Radu Korne

23 decembrie 1895, București – 28 aprilie1949, închisoarea Văcărești

General care a luptat în cele două războaie mondiale. A urmat Școala de Ofițeri de Cavalerie din Târgoviște, absolvită în 1915, cu gradul de sublocotenent, apoi Școala Superioară de Război, absolvită în 1923. S-a specializat în Franța, la Școala de Cavalerie de la Sammur (1925–1926). La întoarcerea în țară a fost numit instructor de călărie și profesor de tactică a cavaleriei la Școala Specială de Cavalerie de la Sibiu. A participat la primul război mondial cu Regimentul 4 Roșiori Regina Maria, s-a distins în timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz. A fost Șef de Stat Major al Diviziei 12, Șef de Stat Major al Inspectoratului General al Cavaleriei, începutul războiului l-a găsit la comanda Regimentului 6 Roșiori Purtat din Brigada 5 Cavalerie, care acționa în Nordul Moldovei. A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa II-a „pentru energia și bravura excepțională cu care a condus Regimentul său în cursul luptelor dela Akimowka, reușind ca în ziua de 26 Septemvrie 1941 să răstoarne atacul inamic, svârlind forțele sovietice spre Nord Est, dincolo de vechea poziție a Brigadei. În zilele următoare, rezistă cu bărbăție la toate atacurile inamice rămânând neclintit pe poziție”.

1897 – George Enescu a interpretat pentru prima dată muzică de cameră

În sala Pleyel din Paris, a interpretat Sonata, Op. 12 de A. Gedalge, profesorul său, lucrare care îi era dedicată

George Enescu – Două Interludii pentru Coarde, Op. 12 • Orchestra de Cameră Lausanne, dirijor Lawrence Foster

1907 – După marea răscoală a țăranilor din 1907, au fost aduse modificări Legii învoielilor agricole

Legea învoielilor agricole din 1866, care se aplica țărănimii, afecta profund condiția juridică a acesteia, precum și starea ei materială. Reglementa contractele sau învoielile dintre moșieri și țărani, care aveau ca obiect arendarea unor suprafețe de pământ. În 1872 s-a adus, prin modificarea legii, o precizare importantă, constând în aceea că, pentru a-i determina pe țărani să-și îndeplinească obligația de a munci pe moșia boierului, autoritățile administrative locale pot recurge la constrângerea cu forța armată. Legea învoielilor agricole promulgată prin Înaltul Decret Regal Nr. 4.153/23 decembrie 1907 și publicată în Monitorul Oficial Nr. 213/23 decembrie 1907 a interzis formal munca sau dijma la tarla, precum și dările suplimentare în natură sau bani

1908 – A încetat din viață Eduard Wachmann (22 februarie 1836, București – 23 decembrie 1908, București)

Dirijor, compozitor și profesor universitar român de origine germană, director al Operei Române

1936 – S-a născut Peter Hammer

23 decembrie 1936, Timișoara – 27 decembrie 2006, Princeton, New Jersey

Matematician american și canadian, evreu născut în România. A studiat matematica la Universitatea din București și a luat doctoratul în 1965 cu lucrarea Pseudo-Boolean Programming and Applications sub îndrumarea lui Grigore Moisil. S-a căsătorit cu Anca Ivănescu în 1961 și a folosit numele Petru L. Ivănescu până la fuga lor în Israel în 1967, unde a predat la Institutul Politehnic Technion din Haifa. În 1969 a emigrat în Canada, a predat la Universitatea McGill și la Universitatea din Waterloo. După ce și-a luat cetățenia canadiană, a emigrat în 1983 în SUA, a devenit profesor la Universitatea Rutgers din New Jersey și a devenit cetățean american. A contribuit la domeniul cercetării operaționale și al matematicilor discrete aplicate prin studierea funcțiilor pseudo-Booliene și a conexiunilor lor cu teoria grafurilor și al extragerii de cunoștinte din date, fondator sau redactor-șef al mai multor reviste de specialitate: Discrete Mathematics, Discrete Applied Mathematics, Annals of Discrete Mathematics, Discrete Optimization, Annals of Operations Research, SIAM Monographs on Discrete Mathematics and Applications, fondatorul și directorul institutului RUTCOR, Rutgers University Center for Operations Research.

1941 – Premiera, la Opera Română din București, a operei Capra cu trei iezi de Alexandru Zirra

Libret Al. Zirra, după povestea lui Ion Creangă. George Enescu aprecia în mod deosebit opera Capra cu trei iezi, considerând-o „foarte bine scrisă, amuzantă, care are tot timpul contrastul dramatic necesar

1944 – Armata română a eliberat orașul Rožňava (Slovacia)

În perioada 18 decembrie 1944–17 ianuarie 1945, după eliberarea Ungariei, Armata a 4-a română a continuat înaintarea pe direcțiile Rožňava–Košice, eliberând localitățile Buyica, Seňa, Perin, Jablonov, Turna, Lučka, Zádiel, Silica Brezová. Operațiunea Rožňava a fost una dintre cele mai ample operațiuni militare desfășurate de Armata a 4-a română pe teritoriul slovac. În ea au fost angrenați peste 80.000 de militari care s-au desfășurat pe o fâșie ofensivă având o lărgime cuprinsă între 20 și 60 de kilometri și o adâncime de peste 80 de kilometri. După douăzeci de zile de lupte în condiții geografice și climaterice deosebit de dificile, Armata a 4-a română a forțat masivul muntos Silica Planina, a interceptat comunicațiile pe văile râurilor Štitnik, Slaná, Murań și cursul superior al Hronului și a eliberat peste 160 de localități

1952 – S-a născut Mircea Toma

23 decembrie 1952, Cluj

Psiholog, jurnalist, pedagog. A absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității „Babeș–Bolyai” Cluj (1975) și a obținut un doctorat în psihologie, Expert mass-media în 1983. A fost profesor la Grădinița de Hipoacuzici din București, psiholog la Centrul de Medicină Aeronautică din București, gazetar și unul dintre fondatorii revistei Academia Cațavencu, cercetător la Institutul de de Psihologie al Academiei Române, profesor la Școala Superioară de Jurnalism și la SNSPA, director al Agenției de Monitorizare a Presei Academia Cațavencu și președinte al Asociației pentru Protecția și Promovarea Libertății de Expresie

1954 – S-a născut Sergiu Marin Dumitrescu

23 decembrie 1954, Galați – 1 februarie 2016, Galați

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit în 1981 Institutul de Arte Plastice București, profesori Vladimir Predescu și Marin Iliescu și a fost metodist la Casa de Cultură a Studenților, profesor în mai multe unități de învățământ preuniversitar, iar după 1990 a ocupat funcțiile de consilier la Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național și manager al Centrului Cultural Dunărea de Jos. A participat la numeroase expoziții de grup în țară și străinătate, a avut expoziții personale la Galeriile de artă „Nicolae Mantu”, Galați (1984, 1986, 1987, 1989,1995, 1998) la Cuneo și Cissone, Italia (1995)

Biografie ilustrată: http://www.sculpture.ro/fisa.php?id=171

1962 – S-a născut Stefan Hell

23 decembrie 1962, Arad

Fizician german originar din România, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie pe 2014. Provine dintr-o familie de șvabi bănățeni. A copilărit la Sântana, Arad, unde a urmat școala elementară. În 1977 a fost admis la Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara, ale cărui cursuri le-a urmat până în 1978, când a emigrat cu familia în Republica Federală Germania. A studiat chimia la Universitatea din Heidelberg, unde și-a luat licența în 1987, urmând studii doctorale sub îndrumarea profesorului Siegfried Hunklinger și obținând gradul de doctor în 1990 cu tema dizertației Abbildung transparenter Mikrostrukturen im konfokalen Mikroskop (Reprezentarea microstructurilor transparente în microscopul confocal). Este membru de onoare (din 2012) al Academiei Române

1964 – S-a născut Bogdan Zsolt

23 decembrie 1964, Miercurea-Ciuc

Actor de teatru și film. În 1994 a absolvit Facultatea de Teatru „Szentgyörgyi István”, Târgu-Mureș, din 1 septembrie 1994 fiind membru al companiei Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, unde a jucat numeroase roluri în: A douăsprezecea noapte, Comedia erorilor, Troilus și Cresida, Furtuna, Poveste de iarnă și Neguțătorul din Veneția de Shakespeare, Livada de vișini și Trei surori de Cehov, Mizantropul de Moliere, D-ale carnavalului de I.L. Caragiale, Tragica istorie a doctorului Faust de Christopher Marlowe, Rața sălbatică și Peer Gynt de Ibsen, Vinerea lungă de András Visky, Richard al III-lea se interzice de Matei Vișniec, Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, Recviem pentru un spion de George Tabori, Strigăte și șoapte de Ingmar Bergman, etc.

1982 – A încetat din viață Alexandru Apolzan (6 februarie 1927, Sibiu – 23 decembrie 1982, București)

Fotbalist care a jucat pe post de fundaș la CCA București și a strâns 22 de selecții în echipa națională de fotbal a României

1986 – A încetat din viață Eugenia Popovici (1914, București – 23 decembrie 1986, București)

Actriță de film, radio, teatru și voce, a jucat peste 50 de ani pe scena Teatrului Național din București și profesoară de artă dramatică și rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1972–1976)

1989 – Revoluția română – Prima zi fără comunism, după mai bine de 40 de ani

Opinia publică internațională, conducătorii statelor au început să trimită mesaje de sprijin al revoluției române. Au trimis mesaje de sprijin: SUA (președintele George H.W. Bush), URSS (președintele Mihail Gorbaciov), Ungaria (Partidul Socialist Ungar), nou-constituitul guvern al Germaniei de Est (în acel moment cele două Germanii nu se uniseră încă), Bulgaria (Petar Mladenov, secretar-general al Partidului Comunist Bulgar), Cehoslovacia (Ladislav Adamec, lider al Partidului Comunist Cehoslovac și Václav Havel, scriitorul dizident, conducător al revoluției și viitor președinte al Republicii), China (ministrul Afacerilor Externe), Franța (președintele François Mitterrand), Germania de Vest (ministrul de externe Hans Dietrich Genscher), NATO (secretarul general Manfred Wörner), Regatul Unit (primul-ministru Margaret Thatcher), Spania, Austria, Olanda, Italia, Portugalia, Japonia (Partidul Comunist al Japoniei) și RSS Moldovenească. Sprijinul moral a fost urmat de sprijin material. Mari cantități de alimente, medicamente, îmbrăcăminte, echipament medical ș.a.m.d. au fost trimise în România. În lume, presa a dedicat pagini și uneori chiar ediții întregi revoluției române și conducătorilor acesteia.

Procesul de preluare a puterii de către noua structură politică Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), care provenea în principal din cel de-al doilea eșalon al Partidului Comunist, nu era încă încheiat.

Odată cu lăsarea serii, obiective importante atât în București (după ora 18:30) cât și în provincie au fost atacate cu arme de foc de indivizi necunoscuți. Ei au primit eticheta de „teroriști”, și populația și armata au fost chemate să apere cuceririle fragede ale revoluției. Unele dintre atacurile armate sunt doar simulate cu niște aparate care emit numai efecte de sunet și lumină.

Comandamentul Aviației Militare a trimis 7 avioane MIG 23 și 4 elicoptere pentru a survola Bucureștiul. S-a deschis focul asupra unităților militare din Piața Palatului din București de pe clădirile din zonă. S-au înregistrat schimburi de focuri în clădirea fostului CC al PCR, asupra căreia s-a tras și din fostul CC al UTC. Au fost incendiate Palatul Regal și Biblioteca Centrală Universitară.

23 decembrie 1989 în București

De la Televiziune au fost transmise informații neverificate, contradictorii, care au creat o situație confuză și o stare de psihoză generală. S-au înregistrat numeroși morți și răniți, pagube materiale.

Au avut loc lupte înverșunate care au continuat și în următoarele 3 zile. Noua conducere, Ion Iliescu personal, prin televiziune și radio a făcut apel la populație să iasă din nou pe străzi și să apere cuceririle revoluționare. Forțele loiale fostului regim (asimilate „teroriștilor”) au deschis focul asupra mulțimii și au atacat puncte vitale ale vieții socio-politice: televiziunea, radioul, sediile companiei de telefoane, precum și Casa Scânteii și oficiile poștale din cartierul Drumul Taberei; Piața Palatului; Universitatea și Piața Universității (una dintre principalele intersecții ale orașului); aeroporturile Otopeni și Băneasa; spitale și Ministerul Apărării.

Unii foști angajați ai forțelor de represiune au intrat în acțiune, cu scopul de a crea panică și teroare. Câteva cuiburi teroriste au fost distruse de însăși fostele unități ale Securității, de exemplu USLA, care a acționat de partea revoluționarilor în zona Drumul Taberei, Ministerului Apărării și clădirii Marelui Stat Major. S-au înregistrat și incidente regretabile caracterizate de literatura militară ca „friendly fire” (foc executat asupra forțelor proprii). Astfel, la Aeroportul Internațional Otopeni au fost trimise niște întăriri, dar apărătorii au crezut că sunt atacanți, și au deschis focul asupra lor, omorând în jur de 50 de militari.

La ora 21:00 pe 23 decembrie, tancuri și câteva unități paramilitare au mers să protejeze Palatul Republicii. S-au distribuit arme la mulți civili, care acționau în colaborare cu unitățile armatei. Ofițerii Departamentului Securității Statului și alte cadre ale Securității sosite pentru a-și „demonstra loialitatea față de cauza revoluției” erau cel puțin la nivel declarativ, în subordinea celor din armată, iar coordonarea acțiunilor de luptă a avut mult de suferit.

București. 23 decembrie 1989

Riposta, în majoritatea cazurilor exagerată, a celor care făceau parte din dispozitivele militare sau mixte (formate din soldați, civili, luptători din gărzile patriotice) asupra locurilor din care se trăgeau focuri răzlețe ori se presupunea că se executau trageri cu muniție de război a avut drept consecință pierderea de vieți omenești și mutilarea gravă a zeci de persoane. La orice mișcare suspectă (de exemplu, deschiderea unei ferestre, sau mișcarea unei perdele) se trăgea haotic cu muniție de război argumentându-se că „teroriștii roiesc” și atacă de peste tot, informații susținute și difuzate în special prin intermediul Televiziunii de stat de diverse persoane

Valeriu Sterian – Vino Doamne

1989 – Lansarea manifestului Apel către țară pentru reorganizarea Partidului Național Țărănesc istoric

În noaptea de 22/23 decembrie a fost lansat manifestul Apel către țară, semnat, printre alții de Corneliu Coposu, personalitate emblematică a rezistenței anticomuniste, Ion Diaconescu, Niculae Ionescu Galbeni. Era o declarație programatică în care se preciza că instaurarea democrației, a unei economii libere și a libertății religioase reprezentau principalele obiective ale partidului

1994 – A fost inaugurat Muzeul Sportului la Muzeul de Istorie al României

Muzeul a fost reînființat în 1994, după ce prima instituție de acest fel inaugurată în mai 1971 fusese desființată în 1979 pe motivul că era organizată în sectorul “0” de la tribuna I a Stadionului 23 August, deranjând serviciile de protocol înalt. Inițiativa reînființării a avut-o conducerea Ministerului Tineretului și Sportului care a reușit să obțină spațiile necesare în spațiul sediului Muzeului Național de Istorie a României, devenind o entitate lângă o instituție simbol. Din 2011, Muzeul Sportului funcționează în clădirea Comitetului Olimpic și Sportiv Român din București

2005 – Armata nu mai este obligatorie în România

Conform Legii nr. 395/16 decembrie 2005, privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat, publicată în Monitorul Oficial la 23 decembrie 2005

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #AlexandruFlechtenmacher #CoriolanBrediceanu #MihaiGropsianu #RaduKorne #PeterHammer #Capracutreiiezi #MirceaToma #SergiuMarinDumitrescu #StefanHell #BogdanZsolt #Revoluțiaromana #MuzeulSportului

0 comentarii la „23 Decembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: