Istoria României România frumoasă Today's Memory

26 Decembrie în istoria românilor

A doua zi a Crăciunului – Soborul Maicii Domnului. Crăciun Fericit!

 

1848 – Premiera primei operete românești, Baba Hârca

Baba Hârca este un personaj din mitologia românească, o vrăjitoare care încheagă apele și trăiește izolată într-o văgăună. Este și numele primei operete românești, compuse de Alexandru Flechtenmacher pe libretul lui Matei Millo (care a interpretat rolul titular). Premiera a avut loc pe 26 decembrie 1848 la Teatrul cel Mare al Moldovei din Iași.


1868 – A încetat din viață Francisc Serafim Caudella (28 decembrie 1812 – 26 decembrie 1868)

Compozitor, violoncelist, pianist, organist și profesor de origine germană, care a venit din Viena și s-a stabilit la Iași, primul director al nou înființatului Conservator de muzică și declamațiune.

1890 – S-a născut Aurel Perșu

26 decembrie 1890, București – 5 mai 1977, București

Inginer mecanic, constructorul primului automobil cu profil aerodinamic avansat din lume cu roțile integrate în caroserie. A urmat Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu deosebit în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic. Invenția care l-a făcut celebru a fost Automobilul de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice. Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924. După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma aerodinamică ideală a unui automobil, a unui vehicul în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22 care și azi sînt greu de atins. A construit automobilul în perioada 1922–1924, cu bani proprii, în Germania. Automobile cu profil aerodinamic au existat și anterior celui imaginat și construit de inginerul român, dar toate aveau roțile în afara caroseriei și, cu excepția automobilului Rumpler, nu atingeau gradul de aerodinamicitate al creației lui Persu. În țară a fost conferențiar la Școala Politehnică, iar din 1938 director general la Fabrica de avioane IAR Brașov. A fost scos din cadrele universitare în 1948 și a activat între 1953–1962 ca violoncelist profesionist în Orchestra Cinematografiei, apoi a fost membru al Orchestrei Inginerilor și șef de partidă violoncel

1912 – S-a născut Neagu Rădulescu

26 decembrie 1912, București – 3 februarie 1972

Prozator, grafician și caricaturist. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie a Universității București (1931–1936). Debutul editorial a avut loc în revista Liceului „Sf. Sava”, în anul 1927. A frecventat Cenaclul Sburătorul, unde a citit proze și a prezentat caricaturile tuturor participanților. A colaborat la revistele: Cronica, Facla, Viața literară, Reporter, iar după 23 august 1944, a publicat în România literară, Luceafărul, Tribuna. In anul 1931, a fondat revista XY. Literatură și artă. Prima sa carte a fost Dragostea noastră cea de toate zilele (1934), o colecție de proză scurtă, răsplătită cu Premiul Societății Scriitorilor din România. Alte volume de schițe și povestiri scurte: Nimic despre Japonia, 4 pe trimestrul 2, Fetele au crescut, a publicat, de asemenea, albume de caricaturi și cărți pentru copii

1921 – S-a născut Imre Tóth

Imre Roth; 26 decembrie 1921, Satu Mare – 11 mai 2010, Paris, Franța

Filosof, istoric al matematicii și filolog născut în România. A supraviețuit Holocaustului (singurul membru al familiei sale) în mod paradoxal, deoarece fusese membru al Rezistenței comuniste anti-naziste și fusese condamnat la 6 ani de închisoare, iar deținuții evrei urmau să fie deportați ceva mai târziu decât populația evreiască civilă. La data de 6 iunie 1944 a fost dus împreună cu alți deținuți la un tren cu care urmau să fie deportați la lagăre de exterminare, dar, cu puțin timp înainte ca trenul să plece, a fost oprit de către un ofițer maghiar care auzise de debarcările din Normandia și considera că războiul este pierdut; deținuții au fost duși înapoi în închisoare. După război, a studiat matematica și filosofia la Universitatea din Cluj, predând apoi între 1949–1968 filosofia și istoria matematicii la Universitatea din București. Ca urmare a evenimentelor din Ungaria din 1956, a fost exclus din PMR, ceea ce i-a afectat și cariera universitară. La începutul anilor ’70 s-a stabilit în Germania, a fost numit profesor de istoria științei la Universitatea din Regensburg, a devenit a profesor emerit în 1990, după care a trăit la Paris. A lucrat ca cercetător științific invitat la Ecole Normale Supérieure și la Institute for Advanced Study. Filosoful german Vittorio Hösle l-a numit „unul dintre cei mai importanți istorici ai matematicii ai secolului al XX-lea

1926 – S-a născut Jancy Körössy

26 decembrie 1926, Cluj – 21 ianuarie 2013

Muzician (pianist, aranjor și compozitor) de jazz. Primul său profesor a fost pianistul și dirijorul Teodor Cosma. A fost primul om de jazz din România care a îmbinat limbajului tipic al genului cu elemente din folclorul muzical autohton – ethno jazz. Tot el este cel care a introdus subgenul free în România. A realizat un aranjament jazzistic la Rapsodia română nr. 1 de George Enescu și numeroase alte prelucrări. A format ansamblul de jazz Jancy Körössy Trio (Körössy – pian, Johnny Răducanu – contrabas, Bob Iosifescu – baterie). De-a lungul anilor 1960, s-a bucurat de o largă apreciere în țări ale Blocului estic, mai ales în Ungaria, Cehoslovacia și Polonia. În 1969 s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, la Atlanta. Drept consecință, în România comunistă, numele muzicianului a fost dat uitării (nu figurează în Dicționarul de jazz de Mihai Berindei, din 1976). A cântat și înregistrat în țară sau peste hotare alături de interpreții români: Ramona Horváth (pian), Nicolas Simion (saxofon și clarinet), Johnny Răducanu (contrabas), Bob Iosifescu (baterie), a evoluat și efectuat înregistrări alături de nume mari de jazz din Statele Unite ale Americii, precum Woody Herman și Phil Woods (saxofon și clarinet), Zoot Sims și Lee Konitz (saxofon), Milt Jackson (vibrafon), Percy Heath și Ray Brown (contrabas). A mai colaborat cu: James Singleton (contrabas), Connie Kay (baterie) și mulți alții. Este considerat de criticii muzicali „unul dintre cei mai autentici pianiști europeni de jazz

Jancy Körössy – That old Devil called love

1927 – S-a născut Ion Stoian

26 decembrie 1927, Constanța – 4 martie 2000

Tenor și interpret de lied și canzonetă. A studiat din copilărie canto în particular, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, unde i-a avut ca profesori pe: Petre Ștefănescu-Goangă, Jean Rânzescu, Mihail Jora, Marțian Negrea (armonie), Ion Șerfezi (teorie și solfegiu). A debutat cu mare succes la București în rolul Belmonte din opera Răpirea din Serai de Mozart, (1951). A continuat cu multe partituri de tenor de operă și operetă: Don Ottavio din Don Giovanni, Ferrando din Cosi fan tutte, Pedrillo din Răpirea din Serai de Mozart, Jaquino din Fidelio de Beethoven, David din Maeștrii cântăreți de Wagner, Șuiski din Boris Godunov de Mussorgski, Almaviva din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Nemorino din Elixirul dragostei și Ernesto din Don Pasquale de Donizetti, Alfredo din Traviata, etc. Pe scena bucureșteană, în teatrele din Cluj-Napoca, Galați, Constanța, Brașov, Timișoara, Iași, în turneele întreprinse împreună cu colectivul Operei în Polonia, Bulgaria, Franța, Uniunea Sovietică, Grecia, Iugoslavia, a avut ca parteneri nume de primă linie ca: Virginia Zeani, Nicola Rossi-Lemeni, Aldo Protti, Gundula Janowitz, Joseph Rouleau, Leonardo del Ferro și alții

Ion Stoian – Poema ochilor Romanță

1935 – S-a născut Viorica Cortez

26 decembrie 1935, Bucium, Iași

Celebră mezzo-soprană. A început cariera muzicală la 17 ani, ca solistă a Corului „Gavriil Musicescu” din Iași, apoi a urmat cursurile Școlii de Muzică, urmate de cele ale Conservatorului „George Enescu” din Iași – primii trei ani de studiu. Încă studentă fiind, a obținut Marele Premiu la Concursul Internațional de Canto din Toulouse (1964). Au urmat Marele Premiu special Kathleen Ferrier din t’Hertogenbosch (Olanda, 1965) și Premiul I cu medalie de aur al Concursului Internațional de Muzică „George Enescu” din București (1967). Premiul de la Toulouse i-a deschis imediat toate marile scene. Fără a mai trece prin roluri mici, a obținut un contract în Franța pentru rolul principal din opera Samson și Dalila de Camille Saint-Saëns. În 1971 s-a stabilit în Franța; a obținut cetățenia franceză, dar nu a renunțat nici la cea română. S-a căsătorit cu sculptorul Marcel Guguianu, și a avut accesul interzis pe scenele din România, până după Revoluția din decembrie 1989. A performat pe aproape toate marile scene ale lumii, fiind extrem de apreciată de public și criticii de specialitate. A avut o prezență îndelungată pe scene cum sunt La Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, Opera din Paris, Arena din Verona, Gran Teatre del Liceu din Barcelona, Lyric Opera din Chicago, Capitol din Toulouse, sau Staatsoper din Viena. A colaborat cu nume mari de artiști lirici, dirijori și regizori – Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Montserrat Caballe, Alfredo Kraus, dintre artiști, Franco Zeffirelli, Luchino Visconti, Pier Luigi Pizzi și Margherita Wallmann, dintre regizori, Georges Prêtre, Jean-Claude Casadesus, Zubin Mehta și Riccardo Muti – dintre dirijor

Giuseppe Verdi – Aida L’aborrita rivale a me sfuggia… Viorica Cortez & Placido Domingo

1940 – S-a născut Vintilă Ivănceanu

26 decembrie 1940, București – 7 septembrie 2008, Essaouira, Maroc

Scriitor, poet, eseist, regizor de teatru și editor de carte. A absolvit Academia de Stiințe Economice din București (1959–1966). A debutat cu poezii în Contemporanul (1964), colaborând și la Luceafărul, Gazeta literară, Ramuri, Amfiteatru. A publicat două volume de versuri: Cinste specială (1967), cu o prefata de M.R. Paraschivescu, și Versuri, precum și romanele Până la dispariție, [Nemaipomenitele pățanii ale lui] Milorad de Bouteille, Vulcalobargul și frumoasa Beleponga. Cărțile sale sunt traduse în germană, suedeză, japoneză. A fost membru al grupului oniric din jurul lui Miron Radu Paraschivescu. S-a stabilit din 1970 în Austria

1942 – A încetat din viață Frederic Storck (10 ianuarie 1872, București – 26 decembrie 1942, București)

Sculptor, profesor la Școala de arte frumoase din București și membru fondator al societății Tinerimea artistică

1962 – A încetat din viață Radu Stanca (5 martie 1920, Sebeș – 26 decembrie 1962, Cluj)

Dramaturg, poet, eseist și regizor de teatru, unul dintre inițiatorii Cercului literar de la Sibiu, profesor universitar

1997 – A încetat din viață Mircea Veroiu (29 aprilie 1941, Târgu Jiu – 26 decembrie 1997, București)

Actor, scenarist și regizor de film, stabilit în Franța în 1986, a revenit în țară după 1989

1989 – Revoluția anticomunistă și anticeaușistă din România – Finalul

Frontul Salvării Naționale a format un guvern provizoriu. Guvernul a anunțat modificările din Constituție, garantând drepturile minorităților naționale, a autorizat libera angajare în câmpul muncii, a introdus în țară economia de piață liberă și a promis desfășurarea liberă a alegerilor. Tot atunci, printr-un decret al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN), Petre Roman a fost numit în funcția de prim ministru al Guvernului României

2011 – A încetat din viață Alexandru Gheorghiță (28 iulie 1931, Fântânele, Bacău – 26 decembrie 2011)

Sculptor non-figurativ, profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București

2013 – A încetat din viață Dinu Cocea (22 septembrie 1929, Periș, Ilfov – 26 decembrie 2013, Paris)

Regizor și scenarist de mare succes la public cu filme istorice, interzis de regimul comunist, numele său fiind scos de pe genericele filmelor sale, stabilit la Paris în 1985

 

#todaysmemory, #Romaniafrumoasa, #istoriaRomaniei #AurelPerșu #NeaguRadulescu #ImreTóth #JancyKörössy #IonStoian #VioricaCortez #VintilaIvanceanu

0 comentarii la „26 Decembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: