Istoria României România frumoasă Today's Memory

28 Decembrie în istoria românilor

Foto: Primul tramvai cu cai în București


1805 – S-a născut Eftimie Murgu

28 decembrie 1805, Rudăria, comitatul Caraș-Severin – 30 aprilie 1870, Budapesta

Jurist, profesor de filosofie, filolog, om politic, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania, deputat în parlamentul revoluționar maghiar de la 1848 (Dieta de la Debrețin), apoi avocat în Budapesta. A urmat Facultatea de Filosofie din Seghedin, pe care a terminat-o în 1827. În 1830 a terminat Facultatea de Drept de la Universitatea din Pesta, pentru ca în 1834 să obțină titlul de doctor al Universității din Pesta, specialitatea drept universal, toate diplomele obținute având titlul de Eminence. Pe lângă română, vorbea fluent latina, maghiara, germana, greaca și slavona. A fost unul dintre cei mai clarvăzători revoluționari democrați pașoptiști români, una din marile personalități pașoptiste „care n-a pregetat a se jertfi pentru obșteasca fericire a poporului și a țării”. Și-a început activitatea în 1830, intrând în viața publică prin tipărirea lucrării sale Combaterea dizertației (Wiederlegung), ca răspuns împotriva defăimărilor maghiarului Sava Tököly, care punea la îndoială autenticitatea limbii și istoriei poporului român. La activitatea sa cărturească s-a adăugat faptul că a fost un deschizător de drum al învățământului filosofic în limba română. A fost un mare adversar al absolutismului habsburgic; în 1849 în Dieta de la Debrețin a votat detronarea habsburgilor, fapt care a constituit unul din principalele acte de acuzare în urma cărora a fost condamnat la moarte. S-a declarat împotriva oligarhiei Bisericii Ortodoxe Sârbești, condusă de Iosif Rajacič, militând pentru dreptul Bisericii Ortodoxe din Banat și Transilvania să-și desfășoare activitatea în limba maternă. A fost un adept înflăcărat al ideii de republică, un neobosit luptător pentru desființarea relațiilor feudale cât și pentru unitate națională a românilor. În iarna anului 1848, era la a doua detenție, procesul s-a reluat în februarie, el cerând să fie dus în fața împăratului. Datorită manifestațiilor tineretului român din Pesta, Murgu a fost eliberat la 9 aprilie. După câteva zile, Timotei Cipariu i-a propus să prezideze Adunarea de la Blaj, ofertă pe care a refuzat-o. Marea Adunare Națională de la Lugoj (15 iunie 1848), al cărei președinte a fost, a cerut, printre altele, următoarele: înființarea unei armate populare române prin înarmarea poporului, organizarea Banatului ca un căpitanat general cu numirea lui Eftimie Murgu căpitan general al Banatului, recunoașterea limbii române ca limbă oficială în tot Banatul, independența Bisericii Române din Banat. Pentru curajul de a vota împotriva habsburgilor, a fost arestat la 22 august 1849 și condamnat la moarte pentru înaltă trădare față de monarhia habsburgică. Pedeapsa i s-a comutat la patru ani de închisoare pe care i-a executat în Iosefstadt, Boemia. După ce a ieșit din închisoare, în 1861 a fost ales din nou deputat (al circumscripției electorale Moravița), iar în 1865 scrie ultima sa lucrare, intitulată Despre memorandumul Congresului Sîrbesc.

1812 – S-a născut Francisc Serafim Caudella

28 decembrie 1812 – 26 decembrie 1868

Compozitor, violoncelist, pianist, organist și profesor de origine germană. A fost un muzician autodidact, care a venit din Viena și s-a stabilit la Iași, Principatul Moldovei, în 1830, unde a lucrat pentru început ca violoncelist pe lângă trupele de teatru franceză și germană. După ce s-a făcut cunoscut predând muzica unor copii de boieri, a fost numit, la 1 octombrie 1860, ca primul director al nou înființatei școli de muzică, care din 1864 a devenit Conservatorul de muzică și declamațiune.

A fost tatăl compozitorului Eduard Caudella.

1840 – S-a născut Ioan Kalinderu

Ioan Calenderoglu; 28 sau 29 decembrie 1840, București – 11 decembrie 1913, București

Jurist expert în Drept Roman, silvicultor, publicist, om politic liberal, membru titular (din 1893) și președinte (1904–1907) al Academiei Române. A studiat dreptul la Universitatea din Paris, și-a luat licența cu un studiu asupra zestrei în dreptul roman (1860) și doctoratul cu o teză privind legile ex post facto (1864): De la non-rétroactivité des lois, apoi s-a întors acasă pentru a ocupa un post de judecător, devenind primul președinte al Tribunalului București. Ulterior a devenit consilier al Curții de Casație. Confident al regelui Carol I, a slujit timp de treizeci de ani ca administrator al domeniilor coroanei. În această calitate, și-a impus viziunea de îmbunătățire a spațiului rural, a înființat ferme model și industria căminelor, promovând alfabetizarea și artele și încurajând antreprenoriatul. El a privit aceste metode ca o alternativă de lucru la reforma agrară, apărarea drepturilor de proprietate în timpul și după răscoala țărănească din 1907. A jucat un rol semnificativ în promovarea alpinismului și o silvicultură modernă, a înființat stațiunea Bușteni și a creat propriul său muzeu de artă

1868 – S-a născut Bucura Dumbravă

Fany Seculici; 28 decembrie 1868, Bratislava – 26 ianuarie 1926, Port Said, Egipt

Prozatoare. Pe când se afla într-o vacanță la Sinaia, tânăra de 14 ani i-a citit câteva poezii proprii în limba germană reginei Elisabeta a României, care a încurajat-o să continue, a invitat-o de mai multe ori la Castelul Peleș și a sprijinit-o din punct de vedere material. În 1905 a înființat societatea Chindia, care își propunea să cultive gustul pentru jocurile naționale și portul popular. Societatea a funcționat până la primul război mondial. A început să scrie romane istorice, concepând o trilogie intitulată Spărgătorul de valuri, în limba germană, din care au fost traduse două, Haiducul și Dorobanțul. Alte scrieri: Cartea munților, Ceasuri sfinte, Pe drumurile Indiei

1872 – S-a inaugurat în București prima linie de tramvai cu cai, tramcarul

În 1871, Societatea Anonimă Română de Tramvaie, cu capital englez și belgian, a obținut autorizația de a instala, pe unele străzi, linii de fier, pe care să circule primele tramvaie trase de cai. Prima linie de tramvai avea numărul 1 și circula pe traseul Calea Târgoviștei–Podul Mogoșoaiei–Teatrul Național–strada Biserica Enei–strada Academiei–strada Colței–Piața Sfântu Gheorghe–Calea Moșilor. Tramvaiul 1 avea o capacitate de până la 25 de călători și circula cam la 10 minute, între orele 6 și 10 seara. Tramvaiele trase de cai erau galbene, vatmanii aveau uniforme și șepci roșii, stăteau pe platforma din față și îndemnau caii cu lovituri de bici. Controlorii erau îmbrăcați asemnător vatmanilor

1874 – S-a născut Francisc Iosif Rainer

28 decembrie 1874, Rohozna, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar/Cernăuți, Ucraina – 5 august 1944, București

Medic, antropolog, membru de onoare al Academiei Române. După ce a studiat la Facultatea de Medicină din București, a lucrat pentru aproape 17 ani ca preparator la Spitalul Colțea (realizând necropsii și examinări microscopice). A fost profesor la universitățile din Iași (1913–1920) și din București (1920–1941). A ocupat funcțiile de director al Institutului de Anatomie și Embriologie al Facultății de Medicină din București și director al Institutului de Antropologie (pe care l-a fondat în 1940). A întreprins studii fundamentale asupra sistemului limfatic, asupra inimii, asupra structurii funcționale a organelor etc. Rainer a fost creatorul școlii antropologice românești. A preconizat în anatomie o concepție biologică dinamică, punând fundațiile anatomiei funcționale și a embriologiei experimentale din România

1887 – S-a născut Spiridon Georgescu

28 decembrie 1887, București, România – 1974

Sculptor, a început să lucreze întâi sculptură în lemn și apoi modelaj în gips. A urmat Școala Superioară de Arte și Meserii, deoarece fostul său director de școală susținea că „avea un talent deosebit la desen“. Cursurile au durat 6 ani, timp în care a avut ca profesori pe sculptorul Ștefan Ionescu-Valbudea și pe Arcangelo Figini. După absolvire (1906), la sfatul profesorilor săi, a plecat în Italia pentru perfecționare, dar, după numai 6 luni, rămas fără bani, s-a întors acasă, unde a început să lucreze întâi sculptură în lemn și apoi modelaj în gips. În 1911 a plecat din nou în Italia, s-a înscris la Academia de Belle-Arte din Carrara și timp de un an, a învățat modelajul, desenul ca bază a sculpturii, la clasa sculptorului Augusto Polina. S-a înscris apoi la Institutul Superior de Belle-Arte din Roma, unde timp de 2 ani în atelierul profesorului sculptor Cesaro Aureli, s-a perfecționat în special în arta modelajului. A promovat în 1914, cu rezultate deosebite, și a revenit la București. În timpul primului război mondial a fost încorporat, perioadă în care a făcut schițe cu scene din război pe baza cărora a realizat peste 25 de lucrări în gips patinat, pe care le-a prezentat în cadrul unei expoziții personale la Ateneul din București. Majoritatea lucrărilor aveau subiecte de război: Gornistul, În timpul armistițiului, Lupta corp la corp, Avântul, Războiul, Capturarea unui tun inamic, Ștafete, etc. Macheta Avântul a fost refolosită pentru Monumentul Infanteristului, realizat de sculptor în 1930 și amplasat în scuarul de lângă Podul Cotroceni. Monumentul a fost închinat jertfei eroilor din Regimentul 9 Vânători de Gardă „Regele Alexandru al Iugoslaviei“ care s-au acoperit de glorie în Primul Război Mondial în luptele de la Bazargic, Amzacea, Letca Nouă și Mărășești și a fost dezvelit cu fast în prezența regelui Carol al II-lea al României în 22 mai 1931. Între cele mai cunoscute lucrări ale sale: Monumentul Unirii din Cernăuți, Ostașul român în atac din Dorohoi, Monumentul Eroilor din Arma Geniului (Leul), Bustul Doamnei Stanca din Făgăraș, Mausoleul eroilor români, ruși și germani de la Mărăști, Vrancea

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/georgescu-spiridon/

1893 – S-a născut Ana Pauker

Hanna Rabinsohn; 28 decembrie 1893, Codăești, Vaslui – 3 iunie 1960, București

Militantă și politiciană comunistă, prima femeie vicepremier și ministru de externe atât din istoria României cât și din lume și una dintre puținele femei din epoca stalinistă ajunsă în funcții înalte. A intrat, în anul 1920, în mișcarea comunistă, fiind racolată ca agent sovietic; arestată de mai multe ori pentru activitate politică interzisă, fiind membră a Partidului Comunist din România, în cadrul căruia, ca activistă Comintern, milita și pentru desprinderea Basarabiei românești de România. A participat activ la procesul de impunere în România a comunismului prin crimă și teroare, fiind supranumită „Stalin în fustă

5 minute de istorie: Ana Pauker

1898 – S-a născut Gheorghe Bănciulescu

28 decembrie 1898, la Iași – 12 aprilie 1935, Cairo

Pilot, a fost prima persoană care a pilotat un avion având proteze în loc de picioare. A urmat Liceul militar din Iași, apoi Școala de infanterie de la Botoșani. La 19 ani, cu gradul de sublocotenent, s-a aflat în focul luptelor de la Jiu, Nămoloasa, Corbu și Mărășești, din plutonul comandat de el la Mărășești rămânând în viață doar șase soldați. A urmat cursuri de aviație cu pilotul Nicolae Tănase, în 1919, locotenentul Bănciulescu ridicându-se pentru prima dată singur la manșa unui Newport. La 12 septembrie 1926, împreună cu mecanicul Ion Stoica, la bordul unui Potez-XXV, a decolat de pe aeroportul Le Bourget cu destinația București, pentru obținerea unui record de viteză. După parcurgerea a 1000 km într-un timp prin care, în mod evident, se stabilea un nou record, din cauza ceții, avionul s-a izbit de o creastă a muntelui și s-a prăbușit la Visoka Hole-Podisul inalt, Cehoslovacia. Mecanicul Ion Stoica a murit în drum spre spital, iar lui Bănciulescu i-au fost amputate picioarele datorită unei hemoragii care putea să-i fie fatală. După zile și nopți chinuitoare petrecute în spitalele din Cehoslovacia, România și Germania, după marele efort de a se obișnui cu mai multe rânduri de proteze, cu ajutorul comandantului său, Gheorghe Negrescu, și a prietenului Mihai Pantazi, dorința de a pilota cu proteze i s-a îndeplinit. În iulie 1927, pentru prima oară în practica mondială, Gheorghe Bănciulescu cu picioarele amputate a condus un avion și pentru acest fapt, în octombrie același an, Louis Barthou, președintele Franței, i-aa conferit căpitanului–aviator român Ordinul Legiunea de Onoare cu grad de cavaler. La șase ani după tragicul accident din Visoka Hole, a luat parte la o serie de raiduri aeriene de lungă durată. Primul a fost un raid de 8000 km prin Europa, în fiecare zi parcurgând mai bine de 1000 km. În ziua a șaptea a zburat pe itinerariul Paris–Strasbourg–Nürnberg–Praga–Viena–Belgrad cu un avion românesc de tip SET-41, iar ultimul raid al comandorului cu baston a făcut parte din misiunile aviației civile franceze de identificare și stabilire a traseelor aeriene deasupra continentului african, alături de principele Valentin Bibescu, cu cel mai modern avion francez, un Potez-9 AB. La 13 martie 1935, și-au luat zborul în lungul și temerarul raid pe ruta Paris–Marsilia–Napoli–Tunis–Tripoli–Bengazi–Cairo–Wadi Halfa–Khartoum–Al Fashir–Abéché–Fort-Lamy–Fort-Archambault–Bangui–Bangassou–Juba–Atbara–Cairo. Cu toate că au depășit cu bine capcanele Africii și au aterizat la Cairo, Bănciulescu, extenuat de o gripă tropicală, cu febră și delir, n-a reușit să învingă boala și, chinuit și epuizat, s-a stins din viață la vârsta de numai 37 de ani

1900 – S-a născut Eugen Cuteanu

28 decembrie 1900, Deva – 18 martie 1968, Timișoara

Compozitor interpret și pedagog, membru în Societatea Compozitorilor Români (din 1929). Primele sale încercări componistice, mici lieduri scrise la vârsta de 10 ani, se bazau pe texte de Heine și Goethe. În clasa I de liceu, a primit o vioară. A studiat vioara la Deva cu profesorul Boda, la Cluj cu profesorul Sándor János de la Liceul Unitar și cu profesorul Taritzky de la Conservatorul maghiar de muzică. Din anul 1916 el a studiat în mod sistematic gamele, tehnica arcușului și alte aspecte ale tehnicii viorii, cu profesoara Ruzitska. La insistența părinților, s-a inscris la medicină, dar cei patru ani de studii nu au reușit să-i stingă pasiunea pentru instrumentul preferat. În 1919 s-a înscris la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj, pe care l-a absolvit în 1923, făcând parte din prima promoție de violoniști de la Cluj. A fost numit profesor suplinitor la Școala Normală de fete și gimnaziul Anghelescu din Cluj. Între anii 1925–1926 a organizat primele recitaluri cu programe alcătuite din lucrările sale, iar publicul și presa a primit aceste manifestări cu deosebit entuziasm. În 1929 a fost chemat de compozitorul Sabin Drăgoi la Timișoara, pentru a fi profesor de vioară la Conservatorul Municipal. S-a impus în viața muzicală a Timișoarei prin polivalența ofertei sale artistice. În calitate de compozitor, a lăsat posterității o moștenire impresionantă de la miniatura instrumentală la concertul instrumental, de la lied și cor la partitura vocal-simfonică de extensie, de la cvartetul de coarde la suită orchestrală ori simfonie. Sursa principală de inspirație a fost folclorul: Sonata în sol minor pentru vioară și pian, Andante pentru vioară și pian, Improvizație pentru vioară și pian, Variațiuni pentru vioară și pian, Suita pentru cvartet de coarde pe teme populare, Concertul pentru vioară și orchestră, etc. Dintre lucrările sale simfonice, de cea mai mare prețuire s-au bucurat cele trei suite pentru orchestră: Suita I „Românească“, Suita a II-a „Rustica“, Suita a III-a, apoi Poemul simfonic „Sarmizegetusa“ și, ca un lucru inedit, Final la Simfonia a VIII-a „Neterminata“ de Schubert. A fost timp de 18 ani secretarul filialei timișorene a Uniuni Compozitorilor (1950–1968). În domeniul violonisticii s-a manifestat în concerte camerale fiind și întemeietorul Cvartetului de coarde „Eugen Cuteanu“

Eugen Cuteanu – Concert pentru vioară și orchestră

1903 – S-a înființat Societatea Numismatică Română

Pe data de 28 decembrie 1903, la inițiativa unui grup de entuziaști și pasionați ai acestei discipline, lua ființă Societatea Numismatică Română cu sediul în București. Adunarea Generală, în ședința sa inaugurală, a votat Statutele Societății și a ales Comitetul de conducere: D.A. Sturdza, președinte de onoare; M.C. Sutzu, președinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreședinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar și D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck și E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa și țelul principal al Societății, care își propunea „să dezvolte știința și arta numismatică” în România

1903 – S-a născut Nicolae Kirculescu

28 decembrie 1903, Corabia, Olt – 31 decembrie 1985, Recaș, Timiș

Compozitor, pianist, jurist, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din 1941. A studiat muzica de la trei ani, luând lecții de pian cu Lucreția Popovici Pretorian. Din 1922, a urmat Facultatea de Drept și Conservatorul din Viena, și-a susținut doctoratul în Drept la Paris. Întors în țară, și-a format propria orchestră, Los Occhios, cu care cînta la diferite manifestări ocazionale și la clubul Libertatea. A debutat în 1940 în muzica ușoară, printr-o melodie devenită instantaneu șlagăr, La căsuța cu zorele, în comedia muzicală Suflet candriu de papugiu. Și-a pus semnătura pe 35 de spectacole de teatru prezentate între 1940–1963 la Teatrele „Ion Vasilescu”, Alhambra, Sărindar, Lipscani, Colorado, Gioconda, de Estradă, al Marinei, Barașeum, la Constanța, Brașov, Deva, printre care: Bing Bang Melody, Un băiat iubea o fată, Secretara tatii, Bonsoir Colorado, Sfinxul din Hollywood, Două ore în cosmos, Tarzan, Așa începe dragostea… A compus peste 200 de melodii de muzică ușoară: Anticarul, Coșarul, Nu te pot uita, Prima poezie, Pleacă-n zori un tren spre zarea-albastră, Cărăruie care urci în vârf de munte, Ești dragostea mea, Să nu-ți spui dorul nimănui, romanțe de neuitat: Ploua în seara acea, doamnă, Inimă de ce nu vrei să-mbătrânești?, muzică de film: Visul unei nopți de iarnă, Doi iepurași, Fetița mincinoasă, a colaborat cu Televiziunea Română pentru realizarea unor piese de spectacol destinate micului ecran. Una dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale a fost Momentul muzical pentru pian și orchestră, utilizată ca temă muzicală a emisiunii Teleenciclopedia

Nicolae Kirculescu – Rapsodie pentru pian și orchestră

1907 – S-a născut Nicolae Brânzeu

28 decembrie 1907, Pitești – 7 august 1983, Arad

Compozitor, dirijor și om de cultură. Și-a început educația muzicală în orașul natal, avându-i ca profesori pe Maria Lerescu și Lucia Stănescu. A urmat apoi Conservatorul din București, unde i-a cunoscut pe compozitorii Dumitru Georgescu-Kiriac, Alfonso Castaldi, Mihail Jora și Dimitrie Cuclin. În 1931 a absolvit și Facultatea de Drept din București. A continuat studiile la Schola Cantorum din Paris, sub îndrumarea compozitorului și muzicologului Vincent d’Indy. Revenit în țară, în perioada interbelică s-a afirmat ca pianist, dar și ca profesor suplinitor la catedra de armonie a Conservatorului bucureștean. Creația sa cuprinde genuri diverse, însă remarcabile sunt creațiile pentru teatru liric. În 1948, a înființat Filarmonica din Arad, unde a contribuit la profesionalizarea orchestrei și corului, dat fiind că la aceea vreme ele erau formate în cea mai mare parte din oameni fără studii muzicale academice. Pentru liedurile sale, a fost criticat în anii 1950 și cenzurat de către regimul politic din țară. A fost distins cu Premiul II „George Enescu” (1934) și cu Premiul I „George Enescu” (1942), precum și cu Ordinul Meritul Cultural (1968). A compus teatru liric: Monna Vanna, Săptămâna luminată, Piatra din casă, (vodevil după textul lui Vasile Alecsandri), Cruciada copiilor (dramă-muzicală în trei acte după piesa lui Lucian Blaga), Zâna Zorilor, operă-feerie după basmul cu același nume a lui Ioan Slavici; muzică vocal-simfonică: Hymne, Cântecul bradului, Meșterul Manole, Luceafărul; muzică simfonică: Fantezie simfonică, Preludiu și fugă pentru orchestră, Suita simfonică în Do major, Rapsodia I-a pentru orchestră, Simfonie de cameră; muzică de cameră: Cvartetul pentru pian și coarde, Sonată pentru violoncel și pian; muzică corală: Foaie verde, firul ierbii, Cântec pentru țară; muzică vocală: Isus din copilărie, Pe pajiștile verzi, Inscripție pe amintiri

Nicolae Brânzeu – Simfonia a III-a

1910 – Demisia Guvernului Ion I.C. Brătianu (2)

Consiliu de miniștri liberal prezidat de Ion I. C. Brătianu, care a condus țara între 4 martie 1909–28 decembrie 1910. În mandatul său a adoptat Legea Orleanu, Legea referitoare la cooperativele de muncitori și meseriași, Legea pentru școalele de copii mici, Codul Silvic și a creat un program de construire de locuințe ieftine pentru muncitori. Brătianu i-a propus regelui extinderea dreptului de vot prin înființarea colegiului unic, dar Carol I a refuzat. Datorită activității legislative și necesității de reorganizare a partidului, iderul liberal și-a depuns mandatul

1937 – Demisia Guvernului Gheorghe Tătărăscu (4)

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Gheorghe Tătărăscu, care a condus țara între 17 noiembrie–28 decembrie 1937, după încă trei guverne cu același prim-ministru. Principala sa sarcină era organizarea alegerilor din 20 decembrie 1937, fiind acuzat de toate forțele de opoziție că devenise Cabinetul personal al Regelui Carol al II-lea, iar posibila sa victorie în alegeri ar fi facilitat instaurarea dictaturii regale. La alegerile din 20 decembrie nici un partid nu a reușit să obțină cel puțin 40% din voturi pentru a beneficia de prima majoritară, astfel încât să poată forma cabinetul; PNL este primul partid de guvernământ din istoria noastră care a pierdut alegerile fiind la putere

1937 – S-a instalat Guvernul Octavian Goga

Consiliu de miniștri național-creștin, prezidat de Octavian Goga, care a guvernat în perioada 28 decembrie 1937–10 februarie 1938. La sfârșitul anului 1937, mandatul legitim de guvernare al PNL expira, iar conform uzanțelor politice, șeful statului trebuia să cheme la putere formațiunea de opoziție. Regele a profitat de criza politică determinată de rezultatul alegerilor și a chemat la guvernare formațiunea clasată pe locul patru, Partidul Național-Creștin, care câștigase doar 9,15% din voturi, un guvern cu adevărat personal. Sarcina noului guvern era de a organiza noi alegeri în martie; Garda de Fier s-a angajat să sprijine PNC la alegerile programate în martie

1941 – S-a născut Ioana Em. Petrescu

28 decembrie 1941, Sibiu – 1 octombrie 1990, Cluj

Critic și istoric literar, eminescolog și profesor universitar, membră a Uniunii Scriitorilor din România. După absolvirea Facultății de Litere din Cluj, a devenit preparator, asistent și în final profesor la Facultatea de Litere a Universității din Cluj. A luat doctoratul la Cluj cu o teză despre Ion Budai Deleanu, coordonată de profesorul Iosif Pervain. A fost autoarea a două studii esențiale despre opera lui Mihai Eminescu, Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică și Eminescu și mutațiile poeziei românești. Își însoțea mereu studenții la Iași, la colocviul studențesc de critică „Mihai Eminescu”, care are loc anual. Ultima ei carte, despre relația dintre postmodernism și poezia lui Ion Barbu, a fost editată postum. Prima imagine a omului Ioana Em. Petrescu a putut fi descoperită în epistolarul său american Molestarea fluturilor interzisă, carte apărută în 1998 într-o ediție îngrijită de Ioana Bot

1950 – A încetat din viață Constantin Karadja (Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; 24 noiembrie 1889, Haga – 28 decembrie 1950, București)

Diplomat, jurist, istoric, bibliograf și bibliofil, membru de onoare al Academiei Române, declarat de Statul Israel Drept între popoare

1954 – S-a desființat sistemul de aprovizionare a populației României pe bază de cartele și rații

Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2.697/25 decembrie 1954 privind unele măsuri economice și financiare ca urmare a desființării sistemului de aprovizionare pe bază de cartele și rații, publicată în Monitorul oficial la 28 decembrie

1955 – S-a născut Magda Cârneci

28 decembrie 1955, Gârleni, Bacău

Poetă, eseistă, critic și teoretician de artă și publicistă. A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1979, iar în 1997 a obținut un doctorat în istoria artei la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris și numeroase burse de cercetare pre și postdoctorale în străinătate. A debutat poetic în 1975 în revista România literară și editorial în 1980 cu volumul Hipermateria. În epoca studenției a frecventat cenaclurile literale Amfiteatru și Cenaclul de luni din București, condus de criticul Nicolae Manolescu. A fost cercetător științific la Institutul de Istoria Artei din București, președintă a Centrului Internațional pentru Artă Contemporană din București, co-director al revistei de arte vizuale Artelier, lector invitat la Institut National des Langues et Civilisations Orientales din Paris. A condus Institutul Cultural Român din Paris. În prezent este profesor asociat la Universitatea Națională de Artă din București, redactor cultural la Revista 22 și redactor-șef al revistei de arte vizuale ARTA din București. A publicat numeroase grupaje de versuri în revistele literare din țară și în diferite reviste din străinătate și în volume ca: O tăcere asurzitoare, Haosmos, Le paradis poétique, Trois saisons poetique

1957 – S-a născut Laurențiu Cazan

28 decembrie 1957, Buzău

Muzician multiinstrumentist (vioară, pian, chitară, muzicuță, percuție), compozitor, textier, solist vocal și orchestrator. A studiat vioara și pianul încă din copilărie. Fiind autodidact, mai târziu a învățat să cânte la chitară (acustică, electrică, bas) și și-a însușit tehnica percuției. Pe parcursul carierei a interpretat melodii atât în limba română cât și în alte 8 limbi străine. Începuturile carierei sale sunt legate de Orchestra Liceului de Muzică din Buzău, unde a cântat într-un taraf, la vioară. În perioada următoare a cântat în mai multe formații: Omicron, Nona alături de Mihaela Runceanu, Apollo a Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești, Litoral, Cromatic, Sfinx. A debutat la televiziune cu piesa Uită tristețea, muzică și versuri proprii, în 1978, a lansat primul disc în 1983, din 1991 s-a stabilit pentru o perioadă în Olanda. În 1993, a obținut locul al II-lea la finala pentru Eurovision cu piesa Say something

Laurențiu Cazan – Te caut

1971 – S-a născut Cristina Dogaru

28 decembrie 1971, Râmnicu Vâlcea

Fostă handbalistă care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar. A evoluat în 115 partide și a participat la Campionatul Mondial din 1995, Campionatele Europene din 1994 și 1998, precum și la Jocurile Olimpice de vară din 2000

1972 – Legea nr.14/28 decembrie 1972 privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialiste România

A fost votată la 28 decembrie, fiind vigoare de la 31 martie 1973 până la 10 iunie 1996

1979 – S-a născut Claudia Presăcan

28 decembrie 1979, Sibiu

Fostă gimnastă artistică de talie internațională, retrasă din activitatea competițională, actualmente și antrenoare. A fost laureată cu aur pe echipe și cu bronz la individual la Sydney 2000

1981 – S-a inaugurat al doilea tronson al primei magistrale a metroului bucureștean, Timpuri Noi–Republica

Tronsonul, lung de 10,1 km, avea 6 stații noi: Mihai Bravu, Dristor, Leontin Sălăjan (ulterior „Nicolae Grigorescu”), Titan, Muncii (ulterior „Costin Georgian”), Republica

1981 – S-a născut Alexandra Ungureanu

28 decembrie 1981, Onești, Bacău

Cântăreață de muzică pop/house/dance. La vârsta de șase ani a început să ia lecții de canto și de pian, în adolescență a urmat cursuri de chitară, ulterior a participat la diverse concursuri de muzică pentru copii, în cadrul cărora a obținut rezultate remarcabile. Treptat, ea și-a format un repertoriu cu piese compuse pentru ea de Dinu Giurgiu, Ionel Tudor, Adrian Despot, Marius Țeicu sau Cornel Ilie și a participat la diverse emisiuni televizate. În 2001 a colaborat cu formația Sistem, pentru care a înregistrat vocea principală a unor melodii precum Emoții, Senzații, Departe de tine. În 2003 a obținut locul al treilea la Selecția Națională pentru concursul muzical Eurovision cu piesa Make this love come true și a reprezentat România la festivalul Cerbul de Aur

Cel mai frumos cadou

1997 – A încetat din viață Corneliu Baba (18 noiembrie 1906, Craiova – 28 decembrie 1997, București)

Pictor, profesor universitar, cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar și pentru alte tipuri de tablouri și ilustrații de cărți

1989 – Momente post-revoluție

• S-au înființat, prin decrete-legi ale Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ministerul Economiei Naționale, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului Înconjurător, Ministerul Culturii. Totodată, prin decret al CFSN, Mihail Drăgănescu și Gelu Voican Voiculescu au fost numiți în funcția de viceprim-miniștri ai Guvernului

• 1989 – S-a constituit la Sibiu Forumul Democrat al Germanilor din România

• 1989 – Pentru prima dată, după o lungă pauză, s-a întrunit Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor. A fost ales un comitet provizoriu de conducere a Uniunii Scriitorilor, președinte fiind Mircea Dinescu

• Nicolae și Elena Ceaușescu au fost înmormântați, în secret, la Cimitirul Ghencea Civil din București

1989 – A încetat din viață Hermann Oberth (25 iunie 1894, Sibiu – 28 decembrie 1989, Nürnberg)

Fizician, inventator, pionier al astronauticii, membru post–mortem al Academiei Române, a conceput primele rachete balistice de mare distanță și a elaborat proiectul unei rachete în trei trepte pentru explorarea spațiului cosmic

2004 – A încetat din viață Vasile Chinschi (1 ianuarie 1939 – 28 decembrie 2004)

Pictor, președinte al Secției de Pictură a Uniunii Artiștilor Plastici

2007 – A încetat din viață Clody Bertola (12 august 1913, București – 28 decembrie 2007, București)

Actriță a Teatrului „Bulandra”, a jucat și la Teatrul de Comedie, Teatrul Național din București și Teatrul Mic; a fost căsătorită cu regizorii Liviu Ciulei și Lucian Pintilie; rare apariții în film

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #EftimieMurgu #FranciscSerafimCaudella #IoanKalinderu #BucuraDumbravă # PrimultramvaicucaiinBucurești #FranciscIosifRainer #SpiridonGeorgescu #AnaPauker #GheorgheBănciulescu #ugenCuteanu #SocietateaNumismaticăRomână #NicolaeKirculescu #NicolaeBrânzeu #IoanaEmPetrescu #MagdaCârneci #LaurențiuCazan #CristinaDogaru #ClaudiaPresăcan #AlexandraUngureanu

0 comentarii la „28 Decembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: