Istoria României România frumoasă Today's Memory

2 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Anastasie Fătu (2 ianuarie 1816 – 3 martie 1886)


1529 – Radu de la Afumați a fost ucis la Râmnicu Vâlcea

Se spune că a fost ucis împreună cu fiul său Vlad de către boierii Neagoe și Drăgan în timp ce se afla în biserica numită Cetățuia

1529 – A încetat din viață Radu de la Afumați (Radu al V-lea; ? – 2 ianuarie 1529)

Fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost Domn al Țării Românești de mai multe ori: 22 ianuarie–24 aprilie 1522; 22 iunie–5 august 1522; 16 octombrie 1522–25 aprilie 1523; 27 ianuarie–10 martie 1524; 18 septembrie 1524–2 ianuarie 1529. Ginere a lui Neagoe Basarab, a fost căsătorit cu Ruxandra, fiica acestuia (21 ianuarie 1526). A dus în general o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, român turcit, pretendent la tronul Țării Românești. Între 1522–1525, pe teritoriul țării s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu Vladislav al III-lea și Radu Bădica, pretendenți la scaunul domnesc, sprijiniți de Poartă. Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Argeș amintește de 20 de bătălii

1601 – Mihai Viteazul a ajuns în pribegie la Viena

Forțat să ia calea pribegiei, Mihai s-a îndreptat spre Praga pentru solicita ajutor de la împăratul Rudolf al II-lea. Călătoria a fost lungă și anevoioasă (voievodul și însoțitorii săi fiind atacați de mai multe ori, mai ales în Transilvania), trecând prin Deva, Lipova, Oradea, Debrețin, Tokaj și Pojon. A ajuns la Viena, împreună cu cei 40 de însoțitori care îi mai rămăseseră; a fost primit de arhiducele Matthias (viitorul împărat Matia I), care i-a înlesnit primirea la Curtea Imperială de la Praga. Mihai Viteazul a ajuns la Praga pe 23 februarie 1601. De aici i-a adresat un memoriu împăratului, în care sunt relatate luptele din Transilvania: cauzele, desfășurarea și pierderea regiunii unde Mihai Viteazul acționase pe „pământ împărătesc”, în încheiere solicitând ajutor pentru redobândirea domniei. A fost primit în audiență la împărat pe 14 martie. „Părăsit de boieri, părăsit de noroc, cu familia zălog în Transilvania, viteazul domn luă calea pribegiei. Trecu împreună cu puțina oștire ce-i mai rămăsese prin Deva, unde din cetate se trase cu tunul asupră-i, apoi prin Beiuș, prin Oradea, prin Debrețin, Tokay, unde dădu drumul ultimilor ostași, prin Bratislava și ajunse în sfârșit la Viena” (C.C. Giurescu)

1784 – La Sibiu apare Siebenbürger Zeitung

Este primul ziar din Transilvania, dar și de pe teritoriul actual al României. Primul număr a apărut pe 2 ianuarie1784 la Sibiu, din presa tipografului Martin Hochmeister. După 1789 publicația a fost continuată de Martin Hochmeister cel Tânăr. A apărut săptămânal, până în 1862, când s-a unit cu Hermannstädter Zeitung

1816 – S-a născut Anastasie Fătu

2 ianuarie 1816, Mușata–Berezeni, Vaslui – 3 martie 1886, Iași

Medic și botanist, fondatorul Grădinii Botanice din Iași, membru titular (din 1871) al Academiei Române. A studiat cu o bursă la Viena, între 1834–1842, Facultatea de Drept, devenind Doctor în Drept în 1842. În același timp, a urmat și cursurile Școlii de Medicină, a plecat în Franța pentru a-și întregi studiile medicale, pe care le-a terminat în 1847, și a obținut la facultatea din Paris, diploma de Doctor în Medicină. Întors în țară în 1852, a fost numit Administrator și Profesor de nașteri la Institutul pe care-l înființase domnitorul Grigore Ghica, pentru a primi copiii părăsiți și femeile sărace înainte de naștere. În timpul lucrărilor de organizare a acestei noi instituții, el a scris un manual despre nașteri în limba română, pentru moașele care urmau cursurile sale. În 1855, a obținut de la guvern autorizația de a înființa o societate cu scopul de a sprijini elevii români, care terminîndu-și studiile în școlile naționale, nu aveau mijloacele necesare de a-și continua pregătirea la o facultate în stăinătate. A donat fundației suma de 1.000 ducați (11.750 franci), exemplul său generos fiind urmat și de alții. Mulți dintre acești studenți, au revenit în țară și au ocupat funcții înalte în administrație. În 1856 a cumpărat, tot din banii săi, un teren mlăștinos și insalubru situat la una din periferiile Iașului și l-a transformat într-o Grădină Botanică cu cheltuieli bănești care nu au fost mai mici de 50.000 de galbeni. Guvernul și Camera Deputățiilor i-au alocat drept subvenție, dar mai ales drept recompensă pentru acțiunea sa patriotică, o sumă anuală de 2.400 franci și în același timp au declarat Grădina sa, instituție de utilitate publică. În 1859 a fost însărcinat de către Consiliul de Miniștri să studieze reglementările sanitare din străinătate, precum și pe cele din Moldova și Țara Românească, cu scopul de a le unifica și de a crea un proiect de ordine sanitară și de igienă publică; lucrarea a fost tipărită și terminată în 1863. A fost numit medic șef al Spitalului Sf. Spiridon din Iași, a făcut parte din aproape toate comisiile constituite la nivel de ministere de autoritățile municipale ale acestui oraș, precum și din toate Asociațiile create în țară, atât pentru încurajarea industriei si comerțului, cît și pentru răspîndirea învățăturii în popor

1853 – S-a redeschis Școala de mică chirurgie

În 1842, Nicolae Kretzulescu, primul valah care obținuse la Paris titlul de doctor în medicină, a deschis la Spitalul Colțea din București, Școala de chirurgie „cea mică”, care însă nu a rezistat decât câțiva ani. În 1850, s-a deschis la Spitalul Oștirii din București Școala militară de mică chirurgie. Școala de mică chirurgie de la Colțea s-a redeschis în 1853, sub conducerea doctorului Gheorghe Polizu, la Filantropia

1859 – A apărut la Iași ziarul ziarul Steaua Dunării, Zimbrul și Vulturul

În 1850 a apărut, la Iași, gazeta politică și literară Zimbrul, tribună politică și literară unionistă, sub conducerea lui Dimitrie Gusti, Theodor Codrescu și V.A. Urechia, cu apariție bisăptămânală. A fost primul ziar de orientare unionistă cu preocupări literare, care a introdus foiletonul literar în publicistica românească – Foiletonul Zimbrului. Un exemplar al acestui ziar a ajuns să fie cel mai scump ziar din lume. Publicația s-a numit Zimbrul între 3 iulie 1850–21 februarie 1852 și între 17 ianuarie 1855–10 septembrie 1856. Între 1 noiembrie 1858–30 decembrie 1858 a apărut sub titlul Zimbrul și Vulturul. La 1 oct 1855, a apărut la Iași ziarul Steaua Dunării, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu.

Din fuziunea celor cele două ziare a rezultat ziarul Steaua Dunării, Zimbrul și Vulturul

1882 – S-a născut Ion Teodorescu-Sion

2 ianuarie 1882, Ianca, Brăila – 31 martie 1939, București

Pictor și desenator. A urmat cursurile Școlii de Belle Arte din București, avându-i ca profesori pe George Demetrescu Mirea, Ipolit Strâmbescu și Ion Georgescu, iar între anii 1904–1907 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Paris, unde a ajuns cu o bursă acordată de Ministerul de Război. În capitala Franței i-a avut ca dascăli pe Jean-Paul Laurens și Luc Olivier Merson. În 1909, a venit și prima recunoaștere a talentelor sale artistice, pictorul primind Premiul al II-lea la Ateneul Român, iar cinci ani mai târziu a vernisat prima sa expoziție personală. A făcut călătorii de studii în Anglia, Belgia, Algeria, Olanda, Italia, Franța etc. A publicat și desene satirice în revistele Furnica, Zavera, Nea Ghiță. A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din București și a făcut parte din comitetul de constituire al Societății Artiștilor Plastici. A luat parte la luptele din timpul Primului Război Mondial, fiind unul dintre artiștii mobilizați de Marele Cartier General pentru a crea opere cu subiecte din război, pentru a contribui la înființarea unui Muzeu Național, fiind, totodată, și membru fondator al Asociației Arta Română din Iași. A făcut parte din grupul artiștilor care au decorat interiorul Palatului Regal, care actualmente este sediul Muzeului Național de Artă al României. Lucrările sale au fost expuse la Saloanele Oficiale, la manifestările Societății Tinerimea artistică, Asociației Arta Română și în sălile Ateneului, Universul, Dalles, etc. A fost distins cu Ordinul Coroana României cu grad de Ofițer, primind și medalia Bene Merenti

Biografie ilustrată: https://galeriidearta.blogspot.com/2017/01/ion-theodorescu-sion2-ianuarie-1882-31.html

1891 – S-a născut Aron Cotruș

2 ianuarie 1891, Hașag, Sibiu – 1 noiembrie 1961, La Mirada, California

Diplomat, scriitor, jurnalist șitraducător. A urmat Facultatea de Litere din Viena, și a făcut parte din redacția ziarelor cu caracter naționalist Românul (Arad) și Gazeta Transilvaniei (Brașov), dar a avut și colaborări cu reviste de cultură: Gândirea, Vremea, Libertatea (Orăștie), Iconar (Cernăuți), etc. În timpul Primului Război Mondial a lucrat pe lîngă Legația României din Roma. După terminarea războiului, în 1919, s-a întors în țară a devenit ziarist în Arad, membru al Societății Scriitorilor Români și director la biblioteca Sămănatorul. A lucrat ca atașat de presă la Roma, Varșovia, iar în timpul celui de al Doilea Război Mondial, ca secretar de presă la Madrid și Lisabona. A fost directorul publicației Frăția de cruce (1940–1941). După prăbușirea regimului antonescian s-a exilat ca refugiat politic în Spania și a devenit președintele Comunității Românilor, apoi director la revistei prolegionare Carpații, apărută în Madrid. În 1957 s-a stabilit în Statele Unite, la Long Beach, California, unde a trăit până la sfîrșitul vieții. Din scrierile sale: Poezii, Sărbătoarea morții, Mâine, Printre oameni în mers, Rapsodie Valahă, Drumuri prin furtună, Între Volga și Mississipi.

1895 – S-a născut Ion T. Niculescu

2 ianuarie 1895, Focșani – 6 septembrie 1957, București

Medic, neuromorfolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A urmat Facultatea de medicină din București, între anii 1914–1922. A fost extern și intern, prin concurs, în clinica de neurologie a spitalului Colentina sub conducerea lui Gheorghe Marinescu, apoi M.D. Noica. A publicat primele lucrări științifice încă din anii studenției, a fost ales președinte al Societății Studenților în Medicină și secretar de redacție al revistei Spitalul. A devenit preparator în laboratorul de histologie al profesorului Besnea, iar în 1922 a obținut titlul de Doctor în Medicină și s-a căsătorit cu cea care îi va deveni colaboratoare sub numele de Maria Niculescu. A plecat la Paris unde a lucrată în serviciile de Neurologie de la spitalele Salpêtrière și Ivry sub conducerea lui Pierre Marie și Charles Foix, împreună cu care va desfășura o activitate științifică laborioasă, contribuind la descrierea nucleilor talamici și studiul anatomo-patologic al encefalitei epidemice. Volumul Les noyaux gris centraux et la région mésencéphalo-sousoptique (1925) a sintetizat rezultatele colaborării celor doi cercetători. Revenit în țară în 1924, a devenit asistent la catedra de histologie a facultății de medicină din București, în 1928 a primit titlul de docent, fiind numit conferențiar, apoi profesor titular (din 1936, pentru 21 de ani). În paralel, a lucrat medic primar neurolog la spitalul Colțea, la Spitalul Central de Boli Nervoase și Mintale. Ultima perioadă a vieții și-a dedicat-o tratatului Morfopatologia Sistemului Nervos (1957) și atlasului Aspectele morfologice ale terminațiilor nervoase viscerale (1958) și sintetizând un număr de peste 20 de lucrări originale în acest domeniu

1896 – S-a născut Sabin Popp

2 ianuarie 1896, București – 1 ianuarie 1928, Viena

Pictor, unul dintre cei mai proeminenți ai României în perioada interbelică. A studiat la Facultatea de Arte Plastice din București, cu profesorii George Demetrescu Mirea și Dimitrie Paciurea. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat, servind în arma aviație. După război, a stat în Italia timp de doi ani, decisivi în evoluția stilului său. În 1920 a expus împreună cu Adam Bălțatu în Sala Mozart din București. În 1921, s-a întors în țară. A încercat să îmbine modernitatea cu elemente din tradiția artistică medievală și ortodoxă. În naturile sale moarte și în peisaje a fost influențat de rigoarea stilului lui Paul Cézanne. Alte lucrări sunt compoziții clasice, influențate de decorații tradiționale românești și de arta ortodoxă. A murit tânăr și a lăsat un număr mic de lucrări

Pictură de Sabin Popp: https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Sabin_Popp

1901 – S-a născut George Silviu

Silvius Goliger; 2 ianuarie 1901, Focșani – 16 mai 1971, Paris

Scriitor, traducător și jurnalist. A luat licența în drept la Facultatea de Drept a Universității din București în 1922. Înscris în Partidul Social-Democrat din 1920, a ajuns redactor la ziarele democrate Adevărul, Dimineața și Lupta și colaborator constant al revistei Gândirea. A colaborat la: Adevărul literar, Rampa, Sburătorul, Aurora, Europa, Secolul, Lumina, etc. A debutat în revista Gândirea, (1927), cu piesa în versuri pentru copii Motanul încălțat, compusă împreună cu Adrian Maniu. A urmat o serie de cărți pentru copii, unele semnate cu pseudonimul Moș Grigore Sfătosu: povești versificate: Verde împărat și Zmeii; versuri: Jucării, Flori și fluturi; teatru: Ciufuliri, Brumărel, Salba fermecată. A fost atașat de presă pe lângă delegația română la Societatea Națiunilor, avocat în baroul Ilfov. În 1939, trimis la garnizoana din Focșani, a fost demobilizat în 1940 din pricina originii evreiești. După 1944, a revenit în barou. A obținut doctoratul în drept cu teza Noile legiuiri și libertatea presei. Între 1945–1948 a avut funcții înalte în guvernul vremii (secretar general, președinte de comisii) din care demisionează primind interdicție de semnatură (1949–1953); a făcut închisoare politică (1953–1954). Emigrat in Franta în 1961, s-a stabilit cu familia la Paris. A publicat: Paisie psaltul spune, Înfrîngeri, versuri inactuale, Notații și fabulele din Întâmplări cu tâlc (1956). A tradus din Paul Bourget, Nietzsche, Georges Duhamel.

1903 – S-a născut Emanoil Arghiriade

2 ianuarie 1903, București – 20 iunie 1969

Matematician. În 1926 a fost licențiat în matematică, un an mai târziu și-a dat examenul de capacitate la Iași, fiind numit profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. În 1941 a devenit doctor în matematică, iar în 1943, conferențiar la Școala Politehnică din Timișoara, apoi profesor de analiză matematică la Facultatea Electrotehnică, profesor la Institutul Pedagogic, apoi șef de catedră la cursul de matematici superioare la Institutul Politehnic din Timișoara. Are contribuții în geometria diferențială proiectivă (studiul cuadricelor osculatoare unei suprafețe, proprietățile curbelor invariante în grupul axial) și în algebră (ecuații funcționale matriciale). Dintre lucrările sale: Algebră pentru clasa a VII-a, Curs de geometrie analitică, Sur les surfaces de Cech, Sur le contact d’une surface et d’une quadrique.

1907 – S-a născut Ion Popescu Negreni

2 ianuarie 1907, Negreni, Olt – 28 octombrie 2001, București

Pictor, maestrul „culorilor potrivite”. Absolvent al Academiei de Arte Frumoase, București, în anul 1931, la clasa de pictură a profesorilor Camil Ressu și Constantin Artachino. A făcut călătorii de studii în Bulgaria, Franța, Italia, Cehoslovacia, URSS, Spania și a expus la numeroase expoziții de grup în țară și peste hotare (URSS, Cehoslovacia, Franța, Israel, Germania, Iran, Argentina, Brazilia, China, Chile). Între 1955–1996 a deschis expoziții personale, în special în București. Din 1954 până în 1972 a fost profesor la Institutul de Arte Plastice din București. A fost distins cu ordinul Meritul cultural clasa a II-a (1968), Premiul pentru pictura al UAP (1979), Marele premiu al UAP (1987), Premiul Academiei Române (1992)

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/popescu-negreni-ion-2/

1910 – A fost adoptată Legea privind sindicatele funcționarilor statului, Legea Orleanu

Elaborată de ministrul Industriei și Comerțului, Mihai Orleanu, sub al cărui nume a ramas cunoscută, legea a fost votată de către Camera Deputaților în 20 decembrie 1909 și adoptată la 2 ianuarie 1910, pe fondul opoziției crescânde dintre mișcarea sindicală care se formase și puterea politică, atât liberalii cât și conservatorii fiind combatanți ai sindicatelor, pe care le considerau un atentat la ordinea socială. Muncitorii au numit-o Legea scelerată. Era explicit îndreptată împotriva „sindicatelor, asociațiunilor profesionale, a funcționarului statului, județelor, comunelor și stabilimentelor publice”. Acestora le era interzis dreptul de a se asocia sau de face grevă, precum și contractul colectiv de muncă. Aceasta lege însă, lăsa să se înțeleagă că nu interzice salariaților particulari să se asocieze. În expunerea de motive se arata chiar că este îngăduită asocierea acestora, inclusiv să declare grevă

1910 – S-a născut Mircea Streinul

2 ianuarie 1910, Cuciurul Mare, Storojineț, Bucovina/Ucraina – 17 aprilie 1945, București

Om de litere, antologator, editor de reviste, poet, prozator și translator român originar din Bucovina. A studiat la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți, a devenit membru al Societății Steluța, o organizație culturală dedicată culturii românești și editor al revistei liceului, Ecoul tinerimii. Cu alți trei colegi, a publicat unicul număr al revistei Caietul celor patru. În 1929, urmând cariera tatălui, a devenit student la teologie al Universității Regele Carol I din Cernăuți, ale cărei cursuri le-a absolvit în 1934. Fiind student, a contribuit la publicațiile locale Tribuna, Spectatorul, Munca intelectuală, Evenimentul, Glasul Bucovinei și Junimea literară. A realizat o antologie de poezie, Poeți tineri bucovineni (1938) și a scris libretul operei lui Paul Constantinescu, Meșterul Manole. A fost redactor al revistei Iconar. A publicat poezie: Carte de iconar, Itinerar cu anexe în vis, Zece cuvinte ale fericitului Francisc de Assisi, Corbul de aur și proză: Aventura domnișoarei Zenobia Magheru – nuvelă, Ion Aluion, Lupul din țara Huțulilor, Viața în pădure, Drama casei Timoteu, Soarele răsare noaptea și Băieți de fată – romane.

1913 – S-a născut Ioan Jak Rene Juvara

2 ianuarie 1913, București – 18 februarie 1996, București

Medic chirurg, profesor universitar, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. În anul 1964 a primit titlul de doctor docent, devenind profesor la Facultatea de Medicină din București. A fost un distins și apreciat membru, titular, al mai multor societăți și academii naționale și internaționale. Recunoscut drept creator al unei prestigioase școli de chirurgie, autor al unui număr de 14 tehnici chirurgicale originale, a lăsat o prodigioasă operă științifică, materializată în aproximativ 250 lucrări comunicate și publicate, atât în țară cât și peste hotare. Pe lângă cele trei certificate de inovator, lucrările sale cu privire la Tratamentul chirurgical al hipertireozelor, Chirurgia pancreasului, Chistul hidatic pulmonar etc., au fost foarte apreciate de specialiști. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sanitar clasa a II-a (1970) și cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1972)

1918 – S-a constituit la Odessa Comitetul Național al românilor emigranți din Austro-Ungaria

O contribuție importantă în inițierea și înfăptuirea marilor acte politice care aveau să pregătească unirea Basarabiei cu România

1924 – S-a născut Victor Mercea

2 ianuarie 1924, Timișoara –. 29 iunie 1987, Cluj-Napoca

Fizician, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române, membru al Societății Americane Nucleare. A urmat studiile superioare la Facultatea de Electrotehnică din Timișoara (1942–1947), în 1949 o obținut doctoratul la Universitatea din Cluj-Napoca cu o teză despre fenomenele de transport în gaze (vâscozitate și conductibilitate termică). În 1963 i-a fost conferit titlul de doctor docent. A urmat o carieră didactică la Universitatea din Cluj-Napoca; a fost profesor titular, apoi șef al Catedrei de Fizica Solidului, Magnetism și Electronică și decan al Facultății de Fizică (1981–1984). A fost și director al Institutului de Tehnologie Izotopică și Molecularǎ, ITIM Cluj-Napoca. A elaborat lucrări în domeniile fizicii moleculare și a mecanicii fluidelor. A avut contribuții la producerea apei grele, înregistrând mai multe brevete de invenții. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în circa 200 de lucrări științifice dintre care: Evaporarea lichidelor în apropierea echilibrului, Curgere capilară de gaze, Electroliza în curent ondulat, Curgerea amestecurilor gazoase prin membrane poroase, Fizica moleculei, etc.

1928 – S-a născut Tiberiu Olah

2 ianuarie 1928, Arpad/Arpășel – 2 octombrie 2002, Târgu Mureș

Compozitor, profesor și muzicolog. În 1946 și-a început studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din Cluj, a continuat la Conservatorul din Moscova (1949–1954). Din 1958 a fost lector, apoi ca profesor la Conservatorul din București. A primit bursă de documentare și cercetare la DAAD. A susținut conferințe, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare; a realizat emisiuni de radio și televiziune și a publicat studii, articole, interviuri, cronici în Muzica, Studii de Muzicologie, Contemporanul, România Literară, Melos (Mainz) etc. A compus muzică vocal-simfonică: Cantata pentru cor de femei, două flaute, instrumente de coarde și percuție, Prind visele aripi – cantată pentru cor mixt și orchestră, Constelația omului – oratoriu pentru recitator, voce înaltă, cor mixt și orchestră; muzică simfonică: Mica suită, Simfonia I, Coloana infinită – poem simfonic pentru orchestră mare, Poarta sărutului – poem pentru orchestră mare, Spațiu și ritm; muzică de teatru: Tragedia omului, Miorița; muzică de film: Avalanșa, Comoara din Vadul Vechi, Răscoala, Meandre, Luchian, Lumini și umbre – serial TV, Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Mihai Viteazul.

Tiberiu Olah – Sonatina pentru vioară și pian • Alexandru Tomescu & Angela Drăghicescu

1933 – S-a născut Ion Băieșu

Ion Mihalache; 2 ianuarie 1933, Aldeni–Cernătești, Buzău – 21 septembrie 1992, București

Scriitor, dramaturg și autor de scenarii pentru televiziune și film. A urmat Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, apoi Facultatea de Filosofie și la Facultatea de Filologie din București, pe care le-a absolvit în 1961. În 1952 s-a angajat redactor la revista Albina, apoi la revista Scânteia tineretului, undei a înaintat mai târziu până la funcția de redactor-șef adjunct. A debutat în 1956 cu volumul Necazuri și bucurii. În 1966 a înființat revista Amfiteatru, iar în 1967 a publicat volumul Iubirea e un lucru foarte mare. Câteva minunate povestiri despre Tanța și Costel. La cererea Televiziunii române a scris și scenariul, după care s-a turnat serialul Tanța și Costel, consacrat de cuplul de actori Octavian Cotescu–Coca Andronescu. În 1969 a fost înlăturat de la conducerea revistei Amfiteatru, moment din care a refuzat orice funcții oficiale, alegând să se susțină financiar din scris. În 1985 a publicat romanul Balanța, într-o variantă cenzurată, versiunea integrală a cărții apărând abia în 1990. A scris schițe și foiletoane umoristice: Preșul, Umorul la domiciliu; piese de teatru: Alibi, Cine sapa groapa altuia, Experimentul, Tanța și Costel, Reclamație, Fantomiada, Boul și vițeii; scenarii de film: Astă seară dansăm în familie, Balanța, De ce are vulpea coadă?, Grăbește-te încet, Maiorul și moartea, Camera albă, etc.

Ion Băieșu – Tanța și Costel

1938 – S-a născut Gligor Hașa

2 ianuarie 1938, Tău–Roșia de Secaș, Alba

Prozator, folclorist. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara și a fost profesor de limba și literatura română. A publicat peste 500 de articole, cronici, comunicări și eseuri, apărute în Apărarea patriei, Scînteia tineretului, Cuvântul liber, Actual, Gazeta de Transilvania, Tribuna, Orizont, Arhipelag, Ardealul literar, Discobolul, etc. A debutat în anul 1962 cu povestirile Omagiu și Un cântec ostășesc.Din scrierile sale: De la Hațeg la Zarand, culegere de folclor, Legende strămoșești, Comoara lui Decebal, Răbdarea pietrelor, Răzbunarea gemenilor, De toate despre ne(toți) – parodii, fabule, epigrame, pamflete, etc.

1938 – S-a născut Mara Paraschiv

2 ianuarie 1938, Bacău

Prozatoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A avut o activitate cenaclieră intensă, debutând în 1987, cu prima apariție a schiței Nedumerire în revista Școlii Nr. 10, Gânduri tinere“. În 1993 schița a fost din nou publicată, în revista Catedra, împreună cu nuvela Șotronul considerând acesta adevăratul debut. Debutul editorial a fost în 1995 cu volumul de proză pentru copii și tineret, (schițe și nuvele), Speranțe într-un zâmbet. Alte scrieri: Scrisori pentru Dimitria, din care nuvela Măscăriciul (Le Buffon) în versiune franceză, traducător Florentina Florin, a fost menționată la Concursul H.Cr. Andersen, al Associan Les Amis du Livre, Franța, în 2006, un volum de povești, Sepia și elefantul, distins cu Premiul USR Filiala Bacău (2003)

1950 – S-a născut Ion „Liță” Dumitru

2 ianuarie 1950, București

Fost fotbalist. A jucat pe postul de mijlocaș defensiv la Rapid București, Steaua București, Politehnica Timișoara, Universitatea Craiova, etc. La clubul Steaua București, a câștigat două titluri de campion și a jucat patru meciuri în Cupa Campionilor Europeni. A jucat un total de 443 de partide în prima divizie românească, 64 de goluri marcate. A realizat cel mai bun sezon în 1976–1977, când a marcat 10 goluri în campionat. A jucat în echipa națională de fotbal a României, având 57 de selecții și 12 goluri între 1970 și 1980. A participat cu echipa națională de fotbal la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a. Ultima dată a fost antrenorul principal al echipei Steaua II. Este considerat unul dintre cei mai buni fotbaliști români fiind declarat Fotbalistul român al anului de două ori în 1973 și 1975

1953 – S-a născut Nicolae Stan

2 ianuarie 1953, Crăsani, Ialomița

Filosof, prozator, editor și profesor de filosofie la Școala Centrală din București. A absolvit Facultatea de filosofie a Universității din Bucuresti în 1979, iar în 2007 a devenit doctor în filosofie, cum laude, la aceeași Universitate, cu lucrarea Măștile lui Nietzsche. A debutat în presă cu proza Un taifas obișnuit, dedicată lui Marin Preda în 1981 în România literară și editorial cu volumul de proze scurte Boare de Waterloo în 1984. A colaborat la reviste literare ca România literară, Viața românească, Luceafărul, Familia, Tomis, Art-Panorama, Limba română (Chișinău), etc. A mai publicat romane: Așezarea, Evelyn; culegeri de eseuri filosofice și manuale de filozofie: Analize și aplicații filozofice, Manual de filozofie, etc.

1956 – S-a născut Adrian Romcescu

2 ianuarie 1956, București

Cântăreț de muzică ușoară și compozitor. A studiat vioara la Liceul de Muzică „George Enescu” din București. A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București. În 1973, la numai 17 ani, a câștigat Premiul I la interpretare, la Festivalul de la Mamaia, cu melodia Chemarea dragostei. În 1983 s-a stabilit în Danemarca, căsătorindu-se cu Gitte.Odată cu el fratele său, Mircea Romcescu și soția acestuia, Olimpia Panciu. Din anul 2013 s-a întors în România

Adrian Romcescu – Nu vreau să te pierd

1958 – A încetat din viață Simion Iagnov (13 aprilie 1892, București – 2 ianuarie 1958, București)

Medic clinician, profesor la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Române

1970 – S-a născut Sanda Ladoși

2 ianuarie 1970, Târgu Mureș.

Cântăreață de muzică ușoară. Încă din copilărie a cântat în diverse coruri, învățând pianul și chitara de la 10 ani. În anul 1988, a participat la Festivalul de muzică ușoară Mamaia cu melodiile Te iubesc și Mă rog, obținând locul II, iar în 1993 casa de discuri Electrecord i-a editat albumul Când vinea seara. A urmat o carieră de succes, cu participări frecvente la Festivalul de muzică ușoară Mamaia, înregistări, turnee, apariții TV.

Sanda Ladoși & Ștefan Iordache – Între noi mai e un pas

1980 – S-a născut Florin Bratu

2 ianuarie 1980, București

Fost jucător de fotbal, în prezent antrenor. A debutat în Divizia A, în august 2001 la Rapid București, a jucat și la Galatasaray Istanbul, FC Nantes, Dinamo București, etc. A jucat pe postul de atacant. După ce și-a încheiat cariera de fotbalist, a continuat ca antrenor al echipei a 2-a a celor de la Dinamo București, câștigând mai multe trofee cu aceasta

1990 – S-a înființat Asociația Foștilor Deținuți Politici din România

AFDPR este asociația apolitică a foștilor deținuți politic, a anticomuniștilor, deportaților, prizonierilor și urmașilor acestora. A fost înființată în 2 ianuarie și legalizată prin hotărârea judecătorească 7/PJ/13 ianuarie 1990 a Judecătoriei Sectorului 1 București. Este membră a Uniunii Internaționale a Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Comunismului, INTER ASSO, cu sediul central în Berlin. Inițiatorul acestei uniuni și președintele ei până în 1998 a fost Constantin Ticu Dumitrescu

1991 – Andrei Pleșu, ministrul Culturii, și-a anunțat demisia datorită reacției Guvernului la vizita Regelui Mihai

El a considerat că în comunicatul Guvernului, emis cu acest prilej, s-au invocat nepermis legi adoptate de un guvern comunist

1991 – A încetat din viață Ludmila Ghițescu (1 decembrie 1918, Volintiri, Cetatea Albă, Basarabia – 2 ianuarie 1991, Pitești)

Poetă și prozatoare, profesoară

1995 – A încetat din viață V. Em. Galan (Valeriu Emmil Galan; 15 februarie 1921, Săveni, Dorohoi – 3 ianuarie 1995, București)

Prozator, a scris romane inspirate de transformarea socialistă a agriculturii, proză de atmosferă, comedii și reportaje

2010 – A încetat din viață Stelian Filip (18 septembrie 1924, Islaz, Romanați/Teleorman – 2 ianuarie 2010, Tuzla, Constanța)

Poet și prozator, umorist, profesor, redactor-șef la Societatea Română de Radiodifuziune

2012 – A încetat din viață Ioan Drăgan (2 decembrie 1965 – 2 ianuarie 2012)

Fotbalist, a jucat 169 de partide pentru FC Brașov

2016 – A încetat din viață George Alexandru (21 noiembrie 1957, București – 1 ianuarie 2016, București)

Actor de teatru și film

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #Școalademicăchirurgie #IonTeodorescuSion #AronCotruș #IonTNiculescu #SabinPopp #GeorgeSilviu #EmanoilArghiriade #IonPopescuNegreni #LegeaOrleanu #MirceaStreinul #IoanJakReneJuvara #ComitetulNaționalalromâniloremigranțidinAustroUngaria #VictorMercea #TiberiuOlah #IonBăieșu #GligorHașa #MaraParaschiv #IonDumitru #NicolaeStan #AdrianRomcescu #SandaLadoși #FlorinBratu #AFDPR

0 comentarii la „2 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: