Istoria României România frumoasă Today's Memory

6 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Statuia lui Ion Heliade-Rădulescu, București


Botezul Domnului / Epifania / Boboteaza

Se prăznuiește botezarea Domnului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan și începutul propovăduirii timpurii a lui Hristos. Praznicul Epifaniei marchează sfârșitul sărbătoririi Crăciunului, care începe de la 25 decembrie și se încheie pe 6 ianuarie. În cadrul slujbei acestei sărbători, în această zi se face slujba de sfințire a Aghiasmei Mari, care este folosită de preoți pentru a binecuvânta casele credincioșilor. Sărbătoarea se numește a Teofaniei deoarece, la botezul lui Hristos, Sfânta Treime a apărut lumii pentru prima data – glasul Tatălui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat și stă în râul Iordan, iar Sfântul Duh se pogoară asupra Lui în chip de porumbel

 

1622 – Pacea de la Mikulov

Legat de o „alianță pe veci” cu cehii, Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei a fost implicat în luptele dintre Imperiul Habsburgic și Cehia, obținînd victoria la Bratislava la 9 octombrie 1620, dar nu a mai putut veni în ajutorul cehilor, învinși decisiv la Muntele Alb, la 8 noiembrie. După o lungă perioadă de hărțuieli, a acceptat încheierea unui tratat de pace cu Habsburgii la Mikulov, la 6 ianuarie 1622. Documentul prevedea cedarea către Bethlen a regiunilor Partium (7 comitate din Nord-Vestul Transilvaniei) și Nord-Estul Ungariei, precum și numirea sa principe al Imperiului German, acesta renunțînd la coroana de rege acordată de Dieta maghiară. Punctul cel mai important al tratatului se referea la ajutorul reciproc împotriva otomanilor

1760 – S-a născut Ioan Budai Deleanu

6 ianuarie 1760 sau 1763, Cigmău, comitatul Hunedoara – 24 august 1820, Liov

Scriitor, filolog, lingvist, istoric și jurist, corifeu al Școlii Ardelene, om cu o solidă cultură umanistă și cunoscător al limbii latine, germană, franceză și italiană. A urmat seminarul greco-catolic din Blaj și apoi Facultatea de Filosofie din Viena (1777–1779). A trecut la Facultatea de Teologie, ca bursier al Colegiului Sf. Barbara. A obținut titlul de doctor în filozofie, câștigând o solidă cultură umanistă; a aprofundat studiul limbii latine și a învățat limbile germană, franceză și italiană. În timpul studiilor, a proiectat întocmirea unui lexicon, în 10 volume, pentru care a cules material. La Viena a îndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara, apoi a devenit profesor și prefect de studii la seminarul de la Blaj, s-a stabilit la Liov, unde a fost secretar juridic al tribunalului provincial. În 1796 a fost avansat consilier (judecător) la Curtea de Apel, funcție deținută pentru tot restul vieții. A elaborat numeroase lucrări, cele mai multe rămase însă în manuscris, și publicate – doar în parte – mult după moartea sa. Era preocupat de domenii variate: drept, pedagogie, istorie, etnografie, lingvistică și literatură. La scrierile originale s-au adăugat traduceri de opere legislative și literare. Lucrări literare: Țiganiada, Trei Viteji.

1802 – S-a născut Ion Heliade Rădulescu

6 ianuarie 1802, Târgoviște – 27 aprilie 1872, București

Scriitor, filolog și om politic, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte. Este considerat cea mai importantă personalitate din cultura română pre-pașoptistă, prin aportul său cultural și estetic la dezvoltarea literaturii române, fiind apreciat și ca un precursor al poeziei moderne. Elevul și succesorul lui Gheorghe Lazăr la Școala de la Sfântul Sava, membru activ al asociaților culturale din epocă: Societatea Literară, Societatea Filarmonică, întemeietor al presei din Țara Românească: Curierul Românesc, Curierul de ambe sexe, tipograf, editor, poet, prozator, critic. În 1846, Heliade a propus planul unei biblioteci universale, inspirat de cel al lui L. Aymé-Martin, menită să înzestreze cultura română cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, întreprindere uriașă, care depășea cu mult chiar puterile unei generații, oricât de ambițioase. A fost și director al Arhivei Țării Românești. A fost o personalitate marcantă a Revoluției de la 1848 din Țara Românească, fiind membru al guvernului provizoriu și apoi al locotenenței domnești. Scrieri literare în proză: Bată-te Dumnezeu! (Coconița Drăgana), Fata lui Chiriac, Domnul Sarsailă autorul și în versuri: Sonet. La anul 1830, Cântarea dimineții, Portret, O noapte pe ruinele Târgoviștii, La un poet exilat, Mihaida, Sânta cetate (Terța rima), Muștele și albinele, Un buchet de mireasă

1826 – A încetat din viață Alecu Beldiman (1760, Huși – 6 ianuarie 1826, Iași)

Vornic, cărturar, poet și traducător moldovean. Scrierile originale ale lui Beldiman sunt puține: un acrostih din 1801, Stihuri făcute la Tazlău (1824), meditații și poezii de dragoste, o amplă scriere în versuri Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldavei întâmplare după răzvrătirea grecilor 1821, publicată postum. A fost și autorul unora dintre primele meditații poetice din literatura română, influențate de preromantism. A tradus din limba franceză, din Metastasio, Homer, Florian, Gessner, Voltaire și Abatele Prevost

1832 – S-a născut Iacob Felix

6 ianuarie 1832, Horschitz/Hořice v Podkrkonoší, Boemia/Republica Cehă – 19 ianuarie 1905, București

Medic de origine cehă-austriacă, membru titular (din 1879) și vicepreședinte al Academiei Române (1885–1886). A urmat Facultatea de Medicină a Universității Caroline din Praga, s-a transferat la Facultatea de Medicină a Universității din Viena, Alma mater Rudolphina. În 1858 a obținut, pe rând, titlurile de doctor în medicină, pe cel de magistru în obstetrică și pe cel de doctor în chirurgie. După absolvirea facultății, a decis să încerce să-și exercite meseria într-o țară în care nu se lovea de concurența unor confrați cu mijloace financiare mai importante și a venit la București unde, la 16 august 1858, s-a prezentat înaintea Consiliului medical al Țării Românești, pentru a obține permisul de liberă practică. A fost o personalitate științifică în domeniul igienei, îndeplinind funcția de medic-șef al Capitalei și a participat la Războiul de Independență al României conducând spitalele militare din Turnu Măgurele

1833 – A încetat din viață Nicolae Stoica de Hațeg (23/24 februarie 1751, Mehadia, Caraș-Severin – 6 ianuarie 1833, Mehadia)

Istoric, cronicar, epigrafist și numismat bănățean, colecționar de antichități romane

1857 – Protocolul de la Paris a stabilit că Delta Dunării și Insula Șerpilor aparțin statului posesor al gurilor Dunării

Semnat la 6 ianuarie 1857, între Austria, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman, încălcînd prevederile Tratatului de la Paris din 18/30 martie 1856, Protocolul a hotărât ca Delta Dunării și Insula Șerpilor să fie repuse sub suzeranitatea Porții Otomane, care se obliga să ridice pe insulă un far pentru navigația navelor care se îndreptau spre Dunăre sau spre Odesa. Farul a fost ridicat în 1860 de către inginerul francez de origine armeană Artin Aslan. În urma Războiului Crimeii, Rusia fusese obligată să cedeze către Principatul Moldovei, prin Tratatul de pace de la Paris din 26 decembrie 1856, Delta Dunării, insula Șerpilor (anexată în 1829) și partea de sud a Bugeacului (anexat în 1812). Inițial, sultanul otoman, suzeran al Moldovei, revendicase și cedarea Cetății Albe de Rusia către Moldova, pentru a relua el însuși direct în stăpânire Delta și insula Șerpilor. În final Turcia a recuperat Delta Dunării și insula Șerpilor, dar fără ca Moldova să recapete Cetatea Albă

1860 – S-a născut Raoul Gunsbourg

6 ianuarie 1860, București – 31 mai 1955, Monte Carlo

Scriitor, compozitor, director de operă și unul dintre cei mai importanți impresari români de operă. A fost un autodidact în domeniul muzicii, literaturii și limbilor străine. În 1875 a absolvit Școala de medicină din București, pentru ca în anii 1877–1878 să participe la Războiul Ruso-Turc ca sanitar în armata Imperiului Rus. În 1881 a înființat o trupă de operă franceză la Moscova, cu care a dat spectacole și la Sankt Petersburg. La Moscova fiind, l-a cunoscut pe compozitorul german Richard Wagner. A devenit director al Operei din Monte Carlo, ridicând-o la un înalt nivel atistic; aici a montat, în premieră, opera Damnațiunea lui Faust de Hector Berlioz. A organizat Concours musical de Cormatin (Concursul muzical din Cormatin), prezidat de Jules Massenet. În timp, pe la Cormatin au trecut interpreți prestigioși, precum Enrico Caruso, Feodor Șaliapin, Félicia Litvine, Francesco Tamagno etc. A cunoscut două interprete ale artei lirice de faimă mondială, originare din România: Hariclea Darclée și Elena Teodorini. A compus: Le Vieil Aigle, drame lyrique după Maxim Gorki, Ivan le Terrible, drame lyrique după Lev Tolstoi, Maître Manole (Meșterul Manole, operă în 3 acte), Lysistrata, comédie musicale după Aristofan, Les Dames galantes de Brantôme.

1881 – S-a născut Ion Minulescu

6 ianuarie 1881, București – 11 aprilie 1944, București

Poet, prozator și dramaturg, reprezentant important al simbolismului românesc. În 1897, atunci încă elev la Pitești, sub pseudominul (I.M.) Nirvan, apar primele sale producții poetice în revista Povestea vorbei. În 1900, poetul a mers la Paris, pentru a studia dreptul. Poeții francezi i-au schimbat însă viziunea și, captivat de scrierile acestora, a uitat de studiile juridice. După numai 4 ani s-a întors în țară, unde a compus poezie și proză. A publicat versuri și proză scurtă în revistele Foaia pentru toți, Viața nouă, Viața literară și artistică. S-a împrietenit cu Dimitrie Anghel, cu care a tradus în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, Henry Bataille, Henri de Régnier, publicate în Sămănătorul. A fost numit Director general al artelor în Ministerul de culte și arte, a condus publicațiile simboliste Revista celorlați, Insula. A scris volume de versuri: Romanțe pentru mai târziu, De vorbă cu mine însumi, Strofe pentru toată lumea, Nu sunt ce par a fi, dar și de proză: Casa cu geamurile portocalii, Măști de bronz și lampioane de porțelan, Manechinul sentimental, Bărbierul regelui Midas, Cetiți-le noaptea

1882 – S-a născut Emil Monția

6 ianuarie 1882, Șicula, Arad – 15 februarie 1965, Șiria, Arad)

Compozitor clasic, culegător de folclor și avocat, unul dintre membrii Marelui Sfat Național Român aleși în Adunarea de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. A urmat cursuri de muzică la Timișoara, Oradea și Viena și a absolvit apoi Facultatea de Drept, cu titlul de Doctor în Drept obținut în 1906; din 1907, după obținerea diplomei, a practicat avocatura la Șiria. În primul război mondial, de pe frontul din Galiția, a ajuns în Rusia, prizonier în lagărul de la Darnița, a studiat la Kiev muzica rusească și a început să lucreze la opera de inspirație folclorică Ileana. În primăvara anului 1918 s-a înrolat în Corpul de voluntari ardeleni și bucovineni, la Iași, iar în noiembrie 1918 a plecat în Transilvania pentru a participa la pregătirea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. În 1919 a fost numit consilier pe lângă Ministerul Agriculturii și Comerțului. Și-a petrecut următorii ani la București, în cercurile muzicienilor români, a luat parte la fondarea operei bucureștene, fiind și unul din fondatorii Operei din Cluj și al Societății Compozitorilor Români. A compus suite de doine și cântece românești pentru pian: Codrule frunză galbenă, Doină haiducească, Doina vadului, suite de colinde: Colinde pentru pian nr. 1–44, Rătăceam într-o grădină și alte piese: Fata de la Cozia, Cercel, Moștenitorul, La fântâna cu găleată

Emil Monția – Sus la poarta Raiului • Corul Academic Radio, dirijor Dan Mihai Goia

1887 – S-a născut Dumitru Combiescu

6 ianuarie 1887, Drănic, Dolj – 25 noiembrie 1961, București

Medic militar specializat în microbiologie și epidemiologie. A absolvit Institutul Medico-Militar din București și s-a specializat la Strasbourg, Paris, Boston, Baltimore, New York și Londra. În 1913 a participat la combaterea epidemiei de holeră, fiind decorat cu Ordinul Virtutea Militară, iar în perioada 1916–1918 a fost mobilizat la Spitalul de Contagioși nr. 2 al Armatei Române și a contribuit la combaterea epidemiei de tifos din Moldova. A fost șeful secției de vaccinări a Institutului de Seruri și Vaccinuri din București, încă de la înființarea acestuia. În 1937 a devenit profesor de patologie generală la Facultatea de Medicină din București. A fost elev și colaborator al lui Ioan Cantacuzino. A adus numeroase contribuții originale în microbiologie, epidemiologie, imunologie și medicina experimentală, fiind autorul primelor lucrări asupra variabilității microorganismelor și întemeietorul învățământului universitar de epidemiologie. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în mai 1946, exclus în 1948 odată cu transformarea Academiei Române în Academia RPR, apoi repus în drepturi, și a devenit membru titular în 1955.

1897 – S-a născut Ionel Teodoreanu

6 ianuarie 1897, Iași – 3 februarie 1954, București

Romancier și avocat interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței. La doi ani după terminarea liceului (1916) a promovat, în trei sesiuni consecutive, toate examenele din cei trei ani de studii ai Facultății de Drept de la Universitatea din Iași. În 1920 i s-a eliberat diploma de licențiat în drept, pe baza examenului pe care l-a trecut cu un succes deosebit. În același an s-a căsătorit cu Ștefana Lupașcu (scriitoarea Ștefana Velisar Teodoreanu). A debutat în revista Însemnări literare în 1919 cu Jucării pentru Lily. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele Ulița copilăriei (1923). A fost legat, ca și fratele său Păstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de grupul Viața Românească, tutelat de Garabet Ibrăileanu. Începând cu anul 1924, a început lucrul la trilogia La Medeleni, publicând succesiv în revista Viața românească, până în anul 1928, părți ale celor trei volume care compun acest roman. Împărțindu-și timpul între baroul avocățesc (după Delavrancea, se pare că Ionel Teodoreanu a fost cel mai de seamă avocat–scriitor din câți au fost în România) și masa de scris, a elaborat, până prin 1947, aproape în fiecare an câte un volum. Puțin cunoscut a fost faptul că, neîntrerupându-și activitatea de avocat și scriind în această perioadă două ample romane, Fata din Zlataust și Golia, ambele în câte două volume, între 1930–1933, Ionel Teodoreanu a deținut și postul de decan al Teatrului Național din Iași. A fost singura funcție oficială pe care a avut-o de-a lungul vieții. Perioada directoratului său a rămas un moment distinct, prin calitatea sa ridicată, în istoria Teatrului Național. Conștiinciozitatea exemplară și pasiunea nedezmințită, dublată de o remarcabilă competență, caracterizează în cel mai înalt grad persoana tânărului director. În 1937 ia decis să părăsească Iașul în favoarea Bucureștiului, unde și-a continuat, firește, atât activitatea literară, cât și pe cea de avocat. Propria biografie a devenit sursă de inspirație pentru una din direcțiile cele mai interesante ale operei sale, memorialistica: În casa bunicilor, Masa umbrelor, Întoarcerea în timp

1897 – S-a născut Ernest Abason

6 ianuarie 1897, București – 1942, București

Matematician și inginer constructor. Și-a efectuat studiile universitare în București. În 1921 a fost licențiat în matematică, iar un an mai târziu în domeniul ingineriei construcțiilor. A avut ca profesor pe Traian Lalescu, sub îndrumarea căruia, în 1926, a obținut doctoratul în matematică cu un subiect din domeniul ecuațiilor integrale. A fost asistent universitar, conferențiar și profesor la Școala Politehnică din București, începând din anul 1938 șef al catedrei de geometrie descriptivă și cinematică și subdirector al aceleiași școli, membru al Societății Gazeta Matematică. A adus contribuții în domeniul funcțiilor periodice, în mecanică și în electricitate. În octombrie 1940 a fost înlăturat din învățământ pe baza decretului-lege rasial împotriva evreilor. A redactat manuale pentru învățământul secundar și superior și o serie de articole în diferite publicații de specialitate

1900 – S-a născut Regina Maria a Iugoslaviei

Marie de Hohenzollern-Sigmaringen; 6 ianuarie1900, Gotha – 22 iunie 1961, Londra

S-a născut în familia regală a României, dobândind prin naștere titlurile de principesă a României și principesă de Hohenzollern-Sigmaringen. Educația primită de Mărioara, aidoma cu cea a celorlalți copii ai familiei regale,a fost asigurată la cel mai înalt nivel: părintele Mazarie la religie, Vasile Păun la limba română, domnișoara Păun la limba franceză și Nicolae Iorga la istorie. De desăvârțirea culturală muzicală s-a ocupat marele George Enescu. A fost soția regelui Alexandru I al Iugoslaviei, devenind Regină a Iugoslaviei. Principesa Mărioara a fost alături de mama sa, Regina Maria, în toate etapele primului război mondial: pierderea a 2/3 din țară, refugiul familiei regale la Iași, precum și cel al Parlamentului și Guvernului, molimele, înfrângerile militare, disperarea și haosul ce cuprinsese țara. Alături de Regina Maria, mereu lângă aceasta, se găsea Mărioara în uniforma ei albă de soră de caritate sau soră medicală. S-a căsătorit cu regele Alexandru I al Iugoslaviei pe 8 iunie 1922. A devenit regina mamă a Iugoslaviei, după asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei la Marsilia în 1934. Cel mai mare fiu al ei a devenit rege sub numele de Petru al II-lea al Iugoslaviei, ultimul suveran iugoslav. A murit în exil la Londra

1907 – S-a născut Ion I. Agârbiceanu

6 ianuarie 1907, Bucium-Șasa, comitatul Alba de Jos – 9 martie 1971, Cluj

Fizician, specialist în fizică atomică-spectroscopie, proiectantul primului laser cu gaze din România (1960–1961), membru corespondent (din 1963) al Academiei Române, fiul prozatorului și protopopului Ion Agârbiceanu. A absolvit cursurile Institutului Electrotehnic din București (1930), apoi ale Facultății de Științe din Paris (1934), obținând doctoratul în fizică cu lucrarea de spectroscopie Recherche sur le spectre de fluorescence et d’absorption des vapeurs de Iodine. În 1948 a devenit profesor universitar la Institutul de Petrol și Gaze din București, din 1951 a fost profesor la Facultatea de Matematică și Fizică din cadrul Universității București, apoi, transferat la Institutul Politehnic din București, a deținut, în perioada 1955–1971, funcția de șef al Catedrei de Fizică. În 1956 a organizat, la Institutul de Fizică Atomică din București, laboratorul de Metode Optice în Fizica Nucleară, în cadrul căruia s-au realizat numeroase cercetări privind structurile atomice hiperfine și izotopice, rezonanța magnetooptică și păturile subțiri dielectrice. În același laborator, a fost realizat, sub conducerea sa, în 1962, primul laser cu gaz (heliu–neon) cu radiație infraroșie, după o concepție originală. Prin focalizarea fasciculului luminos produs de laserul monocromatic, se obțin densități enorme de radiație pe suprafețe foarte mici

1910 – A încetat din viață Constantin I. Brătianu (17 septembrie 1844, București – 6 ianuarie 1910, București)

Geodez, cartograf și ofițer al armatei române în timpul Războiului de Independență al României, general de brigadă, membru corespondent al Academiei Române

1918 – Incidentul armat din gara Chișinău

Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 a reprezentat un element al tentativei autorităților Regatului României de a susține militar Sfatul Țării de la Chișinău – amenințat de o lovitură de forță a bolșevicilor – înainte de dislocarea trupelor române de campanie dincolo de Prut. A avut caracter militar și a implicat în calitate de protagoniști un eșalon de voluntari ardeleni sosiți de la Kiev – pregătiți de luptă – și forțe militare bolșevice din capitala Basarabiei ale Front-Otdel – filială a organizației militare bolșevice RUMCEROD din Odesa.

Pe 30 decembrie, guvernul român a decis, cu asentimentul Aliaților, trimiterea de trupe în Basarabia, dar la 1 ianuarie bolșevicii au preluat deja controlul asupra Gării din Chișinău, Poștei și Telgrafului. Având în vedere suprimarea anarhiei în teritoriul dintre Prut și Nistru, Comandamentul german a promis să nu profite de retragerea unor unități române din prima linie, destinate a fi folosite cu acest scop. La 5 ianuarie 1918 subdiviziunea Front-Otdel (condusă de V. Kaabak) a RUMCEROD din Odessa, împreună cu câteva unități militare bolșevizate, au declanșat o operațiune împotriva parlamentului moldovenesc, guvernului și susținătorilor acestuia. În aceeași zi, în sprijinul detașamentului care urma să sosească, au pornit spre Basarabia 2 batalioane de voluntari ardeleni (un al treilea trecuse deja Prutul cu 1 zi înainte) și 2 batalioane de grăniceri români. Misiunea forțelor de sprijin a fost aceea de a se alătura detașamentului din Chișinău pentru a nimici împreună bandele rusofone antiunioniste, pentru a apăra populația românească cu avutul său și depozitele de materiale, precum și de a asigura securitatea guvernului și a instituțiilor de stat create în Basarabia.

Eșalonul de ardeleni (cu un efectiv estimat între 850–1.000 de oameni) a fost trimis de la Darnița (Kiev), având ca misiune declarată paza depozitelor de subzistențe ale Armatei Române, de comun acord cu autoritățile ucrainene. Transportul detașamentului s-a făcut însă fără luarea unor măsuri de siguranță informativă și militară. Acesta ar fi trebuit să ajungă în gara Chișinău între miezul nopții și ora 1 a zilei de 6 ianuarie, dar de la Tighina operațiunea a fost desconspirată, transportul fiind întârziat la ordinul Front-Otdel, care între timp au ocupat gara și împrejurimile instalând tunuri în baterii și mitraliere pe acoperișuri.

Eșalonul de voluntari ardeleni a ajuns în gara Chișinău în dimineața zilei de 6 ianuarie. Poziționate din timp, trupele bolșevice au forțat armat, depunerea armelor de către detașamentul de voluntari. Dislocate cu una până la două zile înainte dincolo de Prut, trupele române de sprijin formate din 5 batalioane (din care 4 destinate direct Chișinăului) au întâmpinat o rezistență militară rusă semnificativă, care a determinat fie retragerea lor prin luptă, fie căderea în prizonierat.

După eșuarea puciului bolșevic din Chișinău, prizonierii supraviețuitori ai eșalonului de la Kiev au fost eliberați de forțele armate locale loiale guvernului moldovenesc. În scurtă vreme 4 divizii românești au fost dislocate în Basarabia și au forțat retragerea unităților militare bolșevice dincolo de Nistru

1919 – S-a născut Dan Nasta

6 ianuarie 1919, București – 15 septembrie 2015, București

Actor și regizor de teatru și film. A urmat cursurile Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, după care a vrut să se înscrie la conservator, dar n-a primit acordul mamei. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie și la Facultatea de Drept, audiind cursurile lui Tudor Vianu și Mircea Vulcănescu. Ulterior, după ce a devenit major, s-a înscris la Conservatorul Regal de Artă Dramatică. A fost unul dintre cei mai mari colecționari români de opere de artă. o parte dintre obiectele aparținând colecției sale decorează acum Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost mobilizat ca actor în plutoanele de propagandă, recitând poezii patriotice în orașele din Moldova. În 1947 a înființat teatrul cooperatist Odeon, punând în scenă piese de Maxim Gorki și Anton Cehov. În teatru, a rămas cunoscut prin rolurile titulare interpretate în piesele Despot Vodă de V. Alecsandri, Egmont de Goethe, Hamlet și Richard al III-lea de Shakespeare. Roluri importante în filme: Pescărușul, Buzduganul cu trei peceți, Iancu Jianu, zapciul, Bietul Ioanide, Totul se plătește, Brâncuși. A fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964), Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, etc.

Castelul din Carpați (1981)

1927 – S-a născut David Ohanesian

6 ianuarie 1927, București – 30 septembrie 2007, București

Bariton care, alături de Octav Enigărescu și Nicolae Herlea, a făcut parte din triada de aur a celor mai mari baritoni ai României. A fost admis, în 1948, la Conservatorul din Cluj (în prezent Academia de Muzică „Gheorghe Dima”) pe care l-a absolvit în 1953, la clasa profesorului Aurel Costescu-Duca. După absolvirea Conservatorului a devenit prim solist al Operei Române din Cluj-Napoca și al Operei Române din București, artist invitat la Opera din Hamburg. În decursul carierei sale artistice a jucat în peste 2.000 de spectacole de operă, interpretând peste 40 de roluri și primind numeroase premii și distincții. A cântat pe marile scene ale lumii, alături de alți mari interpreți ca Luciano Pavarotti, Montserrat Caballe, Placido Domingo, Leontyne Price sau Birgit Nilsson. A rămas memorabilă interpretarea sa în rolul Oedip, din opera cu același nume de George Enescu, care i-a adus renumele de „cel mai apreciat Oedip al secolului al XX-lea”. A fost distins cu Ordinul Național Steaua României în grad de comandor

Giuseppe Verdi – Aida O ciel, mio padre • Arta Florescu și David Ohanesian

1930 – S-a născut Paul Lampert

Paul Louis Lampert; 6 ianuarie 1930, București

Jurnalist și scriitor român de origine alsaciană, descendentul uneia dintre cele mai vechi familii europene, localitatea alsaciană de referință Lampertheim fiind semnalată documentar la 824 ca domeniu al familiei contelui Von Lampert. Este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București. A debutat la 20 de ani, s-a legitimat la Agerpres, România liberă, Informația Bucureștiului, a parcurs toate treptele profesionale, de la reporter la redactor-șef. A fost atestat ziarist profesionist, acreditat corespondent diplomatic și ziarist străin. În noiembrie–decembrie 1989 a fost martor ocular la evenimentele de stradă din Praga și București, susținând activ sensul schimbărilor prin intervențiile sale în paginile revistei cehoslovace Orizont și cotidianului românesc Libertatea. După 1989 și-a reluat preocupările literare din tinerețe. A publicat reportaje literare, schițe, eseuri, aforisme, cugetări, a editat și tradus literatură universală, a obținut atestatul de consilier editorial, a înființat edituri. Este membru al Uniunii Ziariștilor, Societății Ziariștilor din România, Asociației Ziariștilor Liber-Profesioniști, Asociației Corespondenților Presei Străine, Organizației Internaționale a Jurnaliștilor. A publicat circa 5.000 de articole, reportaje, comentarii, anchete, interviuri, foiletoane, editoriale publicate în peste 60 de ziare și reviste din țară și străinătate, printre care: Scînteia, România Liberă, Magazin, Viața Capitalei, Televiziunea Română, Informația Bucureștiului, Libertatea, Dimineața, Ioana, Men’s Health, Glasul Armatei, Scutul Patriei, La Roumanie Nouvelle, A travers la Roumanie din țară și Orizont, Vecerny Praha din Praga, Jenminjibao Pekin, Nepszabadsag Budapesta, Revista mea Tel Aviv, Trud Moscova, Ukrainskaia Pravda, Kiev, Bașkimi, Tirana, etc.

1932 – A încetat din viață Iacob Negruzzi (31 decembrie 1842, Iași – 6 ianuarie 1932, București)

Scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, secretarul Junimii și redactorul Convorbirilor literare, președinte al Academiei Române (1893-1894; 1910-1913; 1923-1924)

1934 – S-a născut Gheorghe Horvat

6 ianuarie 1934, Oradea – 30 august 1992, București

Regizor de film documentar. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, promoția 1958. A semnat numeroase filme documentare și utilitare. Excepție: scurtmetrajul de ficțiune Întâlnire cu Lizuca (1964) inspirat din Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu. A regizat: Comori din străbuni, Oameni de milioane, Ape și lumini. A fost „un atent observator al realității” (Călin Căliman)

1939 – S-a născut Jean Păunescu

6 ianuarie 1939, București

Cântăreț de muzică ușoară. A studiat cu profesoară Elena Horos, care i-a îndrumat primii pași în muzică. Din anul 1963, s-a angajat la teatrul „Constantin Tănase“ și a început imprimările la Radiodifuziune. A apărut în spectacole de revistă și spectacole muzicale, în emisiuni TV și a avut o serie în turnee peste hotare (URSS, Cehoslovacia, Cuba, Bulgaria, Ungaria, Spania, Franța, Israel). A câștigat Premiul special al juriului la Festivalul Internațional de la Sopot 1969 și același premiu la Concursul Songs for Peace 1983, cu melodia Întinde-ți mâinile prieteniei de Petre Mihăescu

Un cântec pentru ochii tăi

1940 – S-a născut Doina Badea

6 ianuarie 1940, Craiova – 4 martie 1977, București

1940-1977 Doina BadeaInterpretă de muzică ușoară. A absolvit Școala Populară de Artă din Craiova. A debutat cu Corul Filarmonicii de Stat Oltenia, cu care a avut mai multe turnee și spectacole, a colaborat cu teatre muzicale și de revistă din țară. A debutat ca solistă în 1960, pe scena teatrului din Deva și s-a remarcat prin vocea ei deosebită, gravă, puternică și cu un ambitus puternic. În 1963 a fost angajată la Teatrul „Constantin Tănase” din București; a avut foarte multe apariții la radio și TV și a făcut înregistrări pentru Electrecord.

Cânta un matelot

A participat la turnee peste hotare iar apariția sa la Olympia din Paris a fost unul din succesele sale de notorietate. A susținut recitaluri la Festivalul internațional Cerbul de Aur din 1968 și 1971. A dispărut tragic, împreună cu soțul ei, la cutremurul din 1977

Ploaia și noi

1940 – S-a născut Ion Iuga

6 ianuarie 1940, Săliștea de Sus, Maramureș

Poet. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1964). A fost redactor la revista Familia și director al cinematografului Doina din București. A debutat cu reportaje în ziarul băimărean Pentru socialism (1959) și cu poezie în Luceafărul (1963), urmând debutul editorial cu volumul Tăceri neprimite. Ulterior i-au apărut alte volume de versuri: Almar, Țara fântânilor, Irosirea zăpezilor, Din Marmația, Ieșire din vis, Casa poemelor, Povara umbrei

1943 – S-a născut Ion Drăgănoiu

6 ianuarie 1943, Brașov – 23 mai 2003, București

Poet și jurnalist, discipol literar și prieten al lui Nichita Stănescu. A absolvit în 1965 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, secția jurnalistică. Între 1965–1970 a fost redactor la Radioteleviziunea Română, apoi redactor la România liberă. A debutat în 1966, în revista Luceafărul, iar prima carte de versuri, Aproape sonete, i-a apărut în 1969. Pentru Scene de vânătoare (1981) a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar pentru Starea provizorie (1984), cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. A mai fost distins cu premii la festivalurile internaționale de la Varșovia, Sarajevo, Smederevo. A colaborat la mai toate revistele literare din țară

1944 – A încetat din viață Constantin N. Vasiliu Bolnavu (1867 – 6 ianuarie 1944)

Filantrop și om politic liberal, deputat. Opera sa principală de binefacere a fost Fundația Universitară Constantin N. Vasiliu Bolnavu, cu sediul în Piața Amzei din București, o instituție culturală de referință în România interbelică, cu misiunea de a ajutora studenții din provincie veniți pentru studiu în București după reîntregire. A înzestrat Fundația în 1923, la înființare, cu suma de douăsprezece milioane lei, apoi cu o mare proprietate la marginea Bucureștiului și ulterior, în anul 1928, cu 575 hectare în apropiere de Sinaia, pentru înființarea unei stațiuni de creație pentru intelectuali. A fost cunoscut și pentru ctitorirea unor biserici și a multor școli sătești

1961 – A încetat din viață Radu Cioculescu (20 februarie 1901, Turnu-Severin – 6 ianuarie 1961, închisoarea Dej)

Scriitor, muzicolog și eseist, primul traducător al lui Marcel Proust în limba română, subdirector al Operei din București, director adjunct al Filarmonicii Române

1965 – S-a născut Steliana Sima

Florea Sima Cuța; 6 ianuarie 1965, Cilieni, Olt

Interpretă de muzică populară din zona Romanați. Primele sale manifestări artistice au început încă din școala generală iar din anul 1983, a început să participe la concursuri și s-a angajat la Ansamblul Rapsodia Oltului din Slatina, colaborând și la Ansamblul Plaiurile Oltului. În 1987, după ce a cunoscut-o pe Maria Ciobanu, i s-au deschis noi orizonturi, deoarece s-a angajat ca solist vocal la Ansamblul Artistic Ciocârlia al MAI. În anul 2006 a absolvit Facultatea de Muzică a Universității Spiru Haret, după care a dobândit statutul de agent de poliție. Din anul 2009 îndeplinește funcția de șef al Ansamblul Artistic Ciocârlia

Am crescut pe langa mine

1969 – S-a născut Ilie Dumitrescu

6 ianuarie 1969, București

Fost fotbalist, actual antrenor. A cunoscut consacrarea ca fotbalist la Steaua București. A mai jucat în Anglia, Spania și Mexic. A făcut parte din lotul echipei naționale a României cu ocazia realizării celei mai mare performanțe a acesteia, sfertul de finală jucat la Mondialul din 1994. Ca antrenor, a pregătit printre altele echipele grecești AEK Atena, PAOK Salonic, dar și fosta sa echipă, Steaua București. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a, „pentru rezultatele obținute la campionatele europene și mondiale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate

1974 – A încetat din viață Laurențiu Faifer (14 aprilie 1916, Iași – 6 ianuarie 1974, Iași)

Profesor, dramaturg, critic și istoric literar

1989 – A încetat din viață Marcel Budală (9 iulie 1926, Câmpina – 6 ianuarie 1989, București)

Cunoscut acordeonist, faimos pentru interpretarea muzicii lăutărești și făcându-se cunoscut ca instrumentist solist și acompaniator în Orchestra de muzică populară Radio

1990 – A încetat din viață Gheorghe Bazavan (8 octombrie 1916, Bragadiru, Tulcea – 6 ianuarie 1990)

Compozitor, dirijor de cor, folclorist

2005 – A încetat din viață Petru Mihai Gorcea (28 ianuarie 1942, Timișoara – 6 ianuarie 2005)

Scriitor și critic literar, profesor universitar

2006 – A încetat din viață Sorin Stoica (27 iulie 1978, Bănești, Prahova – 6 ianuarie 2006, București)

Scriitor și jurnalist, preparator la Catedra de Antropologie Culturală a Facultății de Jurnalism și asistent cercetător la Muzeul Țăranului Român

2007 – La Bâlea Lac s-a inaugurat prima biserică ecumenică de gheață din România

De atunci, în fiecare iarnă, biserica a fost reconstruită și apoi sfințită de preoți de mai multe rituri creștine. Biserica a fost construită din blocuri de gheață tăiate din Lacul Bâlea, pe interior acestea fiind sculptate. Crucile sunt făcute tot din gheață. Lăcașul de cult a fost construit dupa modelul unei vechi biserici sibiene, din satul Mălăncrav. Aici se pot ține botezuri și cununii

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #Boboteaza #IoanBudaiDeleanu #IonHeliadeRădulescu #IacobFelix #RaoulGunsbourg #IonMinulescu #EmilMonția #DumitruCombiescu #IonelTeodoreanu #ErnestAbason #ReginaMariaaIugoslaviei #IonIAgârbiceanu #IncidentuldingaraChișinău #DanNasta #DavidOhanesian #PaulLampert #GheorgheHorvat #JeanPăunescu #DoinaBadea #IonIuga #IonDrăgănoiu #StelianaSima #IlieDumitrescu #Primabisericădegheață

0 comentarii la „6 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: