Istoria României România frumoasă Today's Memory

7 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Sfântul Ioan Botezătorul


Îcoană de la Muntele Athos

Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului (calendar creștin-ortodox)

Sf. Ioan Botezătorul (calendar greco-catolic)

Una din figurile centrale ale creștinismului și islamului; predicator și botezător pe malurile râului Iordan; înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus; este numit de Iisus „cel mai mare dintre cei născuți din femei”, iar Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinți

Crăciunul pe stil vechi

 

1840 – A fost deschis primul pension la Chișinău

Primul pension, în care își făceau studiile fiicele de nobili, a fost deschis la 7 ianuarie 1840, în orașul Chișinău, fondatoarele fiind Anastasia și Ecaterina Rizo, pe lângă guvernatorul Basarabiei P.I. Fiodorov. În anii următori au fost înființate încă trei pensioane la Chișinău, însă acestea nu satisfăceau toate solicitările domnișoarelor dornice de a face carte

1869 – S-a născut Ștefan Orășanu

7 ianuarie 1869, București – 12 noiembrie 1903, București

Istoric și critic literar, poet. A făcut studiile elementare, liceale și universitare la București, fiind licențiat în litere și filosofie (1901). A obținut o bursă în Germania, pentru a studia istoria modernă și contemporană în 1902, dar nu a putut beneficia de ea din cauza bolii care, în curând, îi va curma viața. A fost funcționar la Biblioteca Academiei Române, a făcut parte din comitetul de redacție al Convorbirilor literare, iar in 1901 l-a suplinit pe Nicolae Iorga la Catedra de istorie a Universității București. A colaborat la Economia națională, Epoca, Liga literară, Literatorul, Noua revistă română, Revista independentă, Revista societății „Tinerimea română”, România literară, ca poet, dar mai ales ca autor de studii de istorie și istorie literară, cronică dramatică, muzicală și de artă plastică

1872 – S-a născut Frederic Storck

7/19 ianuarie 1872, București – 26 decembrie1942, București

Sculptor, fiul sculptorului Karl Storck. A studiat la Școala de arte frumoase din București, avându-l profesor pe Ion Georgescu, apoi la München. A fost profesor la Școala de arte frumoase din București și membru fondator al societății Tinerimea artistică. A executat, într-o viziune clasică și cu un accentuat simț pentru rolul detaliului, portrete remarcabile: Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Macedonski, Anastase Simu, regele Carol I al României, Regina Elisabeta, Friedrich von Schiller, Johann Wolfgang von Goethe, Alfonso Castaldi, Florica Condrus, Spiru Haret etc. și sculpturi alegorice: Adevărul pentru Palatul de Justiție din București, Industria, Agricultura pentru Palatul Administrativ din Galați, etc. Alte lucrări remarcabile ale sale sunt: Statuia lui Mihai Eminescu prezentă astăzi în Parcul Central al municipiului Galați, Statuia doctorului Constantin Codrescu, amplasată în incinta Spitalului Municipal de Adulți Bârlad, Monumentul funerar Karl Storck și Carol Storck din Cimitirul Evanghelic, una din statuile Giganții din Parcul Carol I, etc.

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/storck-frederic-fritz/

1889 – S-a născut Ionel Băjescu-Oardă

7 ianuarie 1889, București – 10 septembrie 1979, București

Compozitor, scriitor, actor în trupele lirico-dramatice din diferite orașe ale țării, cântăreț. A urmat Facultatea de Drept din București, apoi Conservatorul de Artă Dramatică. A fost inițiatorul romanței autohtone, lansând în 1905 celebra romanță Flori de nufăr. A imprimat discuri de muzică ușoară și cuplete la diferite case de discuri. A publicat: Amintiri. Cutreierând trei continente, Louvain, Di Granda – 50 de ani de teatru, 70 de ani de cântec

Ionel Băjescu-Oardă – Trubadurul • Dorin Teodorescu

1895 – S-a născut Clara Haskil

7 ianuarie 1895, București – 7 decembrie 1960, Bruxelles

Pianistă elvețiană din România. Născută într-o familie de evrei (sefarzi), a fost nevoită, în situația regimului fascist românesc, să se refugieze în 1940 în Franța, de unde, datorită persecuțiilor rasiale, în 1942 s-a refugiat în Elveția, la Vevey, unde a fost naturalizată ca elvețiană. Primele noțiuni de pian le-a primit de la mama ei, având talent nativ, învățând ușor după ureche. La vârsta de 5 ani a cântat în fața Reginei Elisabeta a României. La 7 ani, a plecat la Viena, unde a luat lecții de pian cu Richard Robert, făcând progrese rapide. În 1905, la numai 10 ani, a dat primul ei recital public cu lucrări diferite din creația marilor compozitori, pe care le-a executat fără partitură. În același an s-a înscris la Conservatorul din Paris, unde a devenit eleva renumitului pianist Alfred Cortot. A câștigat mai multe concursuri de interpretare dar, din nefericire, a fost silită să-și întrerupă activitatea pentru mai mulți ani, fiind imobilizată în ghips din cauza unei boli a coloanei vertebrale. Abia în 1921 a apărut din nou în public, solistă în recitaluri de pian sau concerte orchestrale, ori însoțind muzicieni prestigioși ca George Enescu, Pablo Casals, Eugène Ysaye, Dinu Lipatti. Adevărata consacrare, cu succese răsunătoare, a cunoscut-o după al Doilea Război Mondial, când a interpretat concerte de pian cu cele mai renumite orchestre, sub bagheta unor dirijori vestiți ca Leopold Stokowski, Thomas Beecham, Sergiu Celibidache sau în duo cu celebri instrumentiști. A fost renumită pentru interpretarea repertoriului clasic și romantic, fiind in mod special apreciată pentru concertele și înregistrările ei cu piese de Mozart, Beethoven, Schumann și Scarlatti. Datorită interpretării excepționale a muzicii lui Mozart a fost solicitată în repetate rânduri să participe la Festivalurile Muzicale din Salzburg, unde la 27 ianuarie 1956, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la nașterea marelui compozitor, a interpretat cu mult succes Concertul pentru pian și orchestră Nr. 20 în Re minor. Numele ei a fost păstrat viu de unul din cele mai mari concursuri de pian din lume, Concursul International de Pian Clara Haskil, din Vevey, Elveția

Mozart – Piano Concerto No. 20 in D minor, K. 466 • RIAS-Symphonie, Conductor Ferenc Fricsay (1954)

1900 – S-a născut Sanda Movilă

Maria Ionescu; 7 ianuarie 1900, Cerbu, Argeș – 13 septembrie 1970

Poetă și romancieră. În 1924, a absolvit facultatea de literatură și filozofie a Universității din București, cu specializarea limba franceză. A fost angajată funcționar public la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. A fost căsătorită cu scriitorul Felix Aderca. Debutul ei literar a avut loc în 1916, în ziarul Universul, cu poezia 8 octombrie, împotriva primul război mondial. A atras atenția lui Eugen Lovinescu, căruia îi datorează atât pseudonimul, cât și faptul că scrierile sale au fost publicate în Sburătorul, din 1921. Prima sa scriere în proză, Pata de umbră, a apărut în Sburătorul literar în 1922, urmată de piesele: Viața, Cel din urmă vis și Gânduri. A debutat editorial cu volumul de poezie Crinii roșii din 1925. A colaborat la reviste ca: Curierul artelor, Lumea copiilor, Vremea, Revista Fundațiilor Regale, Adevărul literar și artistic, Veac nou, Flacăra, Viața Românească, România Literară sau Luceafărul. A tradus lucrări de Paul Verlaine, Leconte de Lisle, Lev Kassil, etc. A publicat poezie: Călătorii, Fruct nou, Versuri; colecții de povestiri: Neuitatele călătorii, Câte se petrec pe mare și romane Desfigurații, Nălucile, Marele ospăț, Viața în oglinzi, etc.

1902 – S-a născut Nicolae Petrulian

7 ianuarie 1902, Româna–Balș Olt – 9 noiembrie 1983, București

Geolog, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A urmat Școala Politehnică București, Secțiunea de Mine și Metalurgie. Bursier datorită rezultatelor sale foarte bune la învățătură, și-a susținut doctoratul în Zurich, cu o teză despre zăcăminte metalifere. S-a întors la Școala Politehnică București în 1929, ca asistent suplinitor la cursul de metalurgie, a continuat ascensiunea și a devenit, în 1945, decanul Facultății de Mine și Metalurgie, iar în 1946, prorector cu delegație de rector la Școala Politehnică București, funcție în care a rămas vreme de doi ani. După 1948 a mai fost rector la Institutul de Geologie și Tehnică Minieră, Institutul de Mine, Institutul de Petrol, Gaze și Geologie. A fost inițiator al metodei de analiză calcografică a zăcămintelor de minereuri în țara noastră și a avut numeroase contribuții la descifrarea naturii mineralogice a mai multor concentrații de minerale utile. A fost membru al Societății Franceze de Mineralogie și Cristalografie. Din opera sa: Le gisement aurifère de Valea lui Stan, Contribuții geochimice la geneza zăcămintelor de la Leșul Ursului, Studiul mineralogic și geochimic al filonului nou de la Baia Sprie, Zăcăminte de minerale utile.

1905 – S-a născut Ștefan Lupșa

7 ian. 1905, Miersig, Bihor – 26 iulie 1964, Sibiu

Istoric, profesor de teologie (istoria bisericească universală, română, patrologie). A urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți (1922–1926), licențiat în 1926 și doctoratul obținut în 1929, a făcut apoi studii incomplete la Facultatea de Filosofie a Universității din Cernăuți și studii de specializare la Facultățile de Teologie catolică și protestantă din Viena. A fost profesor suplinitor, provizoriu, apoi titular la catedra de lstorie bisericească de la Academia teologică din Oradea (a predat mulți ani și Patrologia, precum și alte discipline), la Academia teologică din Arad, la Timișoara ca rector al Academiei, titular al catedrei de Istoria Bisericii Române de la Academia teologică Andreiană din Sibiu, lector de Limba greacă, duhovnic-conferențiar la același Institut. A lucrat ca diacon, preot, protopop, mai târziu iconom stavrofor, consilier eparhial onorar, membru în Adunarea eparhiala a Episcopiei Oradiei, membru corespondent în secția istorică a Astrei, apoi a ocupat diferite funcții în cadrul Consiliului Arhiepiscopesc Sibiu, preot-paroh. A publicat lucrări, studii și articole care se ocupă cu diferite aspecte ale istoriei bisericești a românilor din Transilvania, Banat și Crișana

1908 – A încetat din viață Ronetti Roman (Aron Blumenfeld; 1853, Jezierzany, Galiția, Imperiul Austriac/Ozeryany, Ucraina – 7 ianuarie 1908, Iași)

Poet, scriitor și dramaturg român de etnie evreiască care a scris piesa de teatru Manasse

1916 – S-a născut Elena Ceaușescu

Lenuța Petrescu; 7 ianuarie 1916, Petrești, Dâmbovița – 25 decembrie 1989, Târgoviște

Politiciană comunistă, odioasa soție a președintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu. Născută într-o familie săracă, după absolvirea celor patru clase primare, s-a mutat cu fratele său în București. În 1939 a intrat în rândurile Partidului Comunist din România, unde l-a întâlnit pe Nicolae Ceaușescu. Cei doi s-au căsătorit în 1947. A deținut funcțiile de membră a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR și prim-viceprim-ministru al Consiliului de Miniștri, având un rol politic tot mai important în Epoca Nicolae Ceaușescu, odată cu trecerea timpului. A beneficiat de cultul personalității alături de Nicolae Ceaușescu, fiind considerată în ultimii ani ai vieții sale unul dintre cei mai puternici oameni din România, datorită statutului său de „primă doamnă tovarășă a țării” și a autorității sale asupra soțului ei. A fost înfățișată drept o importantă cercetătoare chimistă, deși în realitate publicațiile apărute sub numele ei nu îi aparțineau. Printre numeroasele onoruri conferite, a fost și acela de membru titular al Academiei Române

1926 – S-a născut Mircea Sântimbreanu

7 ianuarie 1926, Băița, Hunedoara – 19 august 1999, București

Scriitor, publicist, scenarist și producător de film. A absolvit Facultatea de Drept (1947) și Facultatea de Filosofie din București (1951). Între 1952–1960 a lucrat ca profesor de istorie la Școala mixtă nr. 2 „La Teiu“, (cartierul Rahova). Experiența cu micii elevi l-a ajutat să înceapă să scrie primele sale cărți pentru copii. Din anul 2000, școala poartă numele „Mircea Sântimbreanu”. A fost director al Editurii Albatros, fiind cunoscut mai ales ca scriitor de literatură pentru copii și pentru promovarea unor scriitori prin publicarea lucrărilor lor la editura pe care a condus-o. Din scrierile sale: Cu și fără ghiozdan, Extemporale și… alte lucrări scrise, Recreația mare, Mama mamuților mahmuri

1928 – S-a înființat legația română de la Rio de Janeiro, prima legație română din America de Sud

Nicolae Titulescu a înțeles importanța țărilor Americii Latine pe arena internațională și, în calitatea sa de ministru de externe al României, a hotărât instalarea de legații române în Brazilia (1927), Argentina (1928), Mexic, Chile și Uruguay (1935) și în Venezuela (1936). România a stabilit relații diplomatice cu Brazilia, la nivel de legație, la 7 ianuarie 1928, fiind prima reprezentare diplomatică română în America Latină. La 9 mai 1974, relațiile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă.

1935 – S-a născut Ioana Bulcă

Ioana Bulcă-Diaconescu, 7 ianuarie 1935, Podari, Dolj

Actriță de voce, teatru și televiziune. În 1957 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București. Din 1959 este actriță a Teatrului Național din București, unde a jucat în: Tartuffe și Femeile savante de Moliére, Înșir’te mărgărite de Victor Eftimiu, Enigma Otiliei după George Călinescu, Un fluture pe lampă și Cartea lui Ioviță de Paul Everac, Apus de soare de Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Richard al III-lea de W. Shakespeare, Gaițele de Al. Kirițescu, D-ale carnavalului de I.L. Caragiale, Troienele (Trilogia antică) în regia Andrei Șerban. A jucat și în filme: Moara cu noroc, Partea ta de vină, Răutăciosul adolescent, Mihai Viteazul, Ciprian Porumbescu, Cantemir, Șantaj, Restul e tăcere, etc.

Răutăciosul adolescent (1969)

1936 – S-a născut Ioana Citta Baciu

7 ianuarie 1936, Galați – 20 ianuarie 2016, București

Actriță de teatru și film, a jucat la Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova, la Teatrul „V.I. Popa” Bârlad, la Teatrul „Maria Filotti” Brăila, la Teatrul Național Târgu-Mureș și la Teatrul „Alexandru Davilla” Pitești în piese ca: Oamenii cavernelor, Cântăreața cheală, Vizita bătrânei doamne, Tango, Gaițele, Leul în iarnă, Steaua fără nume, Casa Bernardei Alba, Scandal în culise, Cutia Pandorei, Pană de automobil, etc.

1936 – S-a născut Varujan Cozighian

7 ianuarie 1936, Constanța

Violonist. A început studiul viorii la vârsta de nouă ani cu profesorul Aurel Alexandrescu, în 1950, a intrat la Școala Medie de Muzică din București la clasa profesorului George Manoliu, iar din anul 1952 și-a continuat studiile la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” la clasa profesorului Garabet Avachian, absolvit în 1957. În 1954 și-a făcut debutul ca solist, interpretând Simfonia Spaniolă de Eduard Lalo cu Orchestra Cinematografiei. Premii internaționale i-au confirmat talentul și formația solidă: diploma de onoare la Concursul „Ceaikovski”, Moscova 1958; Premiul II la primul concurs internațional „George Enescu” București 1958 și premiul III pentru interpretarea Sonatei a III-a de George Enescu împreună cu pianistul Nicolae Brânduș; Premiul special „Ruggiero Ricci” la Concursul de vioară de la Geneva 1966. A fost numit concert-maestru la Filarmonica „George Enescu” din București (1960–1982), apoi a devenit concert-maestru la Orchestra Simfonică din Bilbao, Spania. Paralel cu activitatea de concert-maestru, a desfășurat o activitate susținută ca solist cu orchestre românești și europene, dar și numeroase recitaluri camerale, având ca partener pe soția sa, pianista Florina Cozighian

Matei Socor – Concert de cameră pentru șapte instrumente • Mihai Elena, Aurelian Octav-Popa, Dumitru Pană, Varujan Cozighian, George Popovici, George Georgescu, Florina Cozighian

1942 – S-a născut Horațiu Rădulescu

7 ianuarie 1942, București – d. 25 septembrie 2008, Paris, Franța

Compozitor francez de origine română, fondator al muzicii spectrale. A studiat la Conservatorul din București cu Tiberiu Olah, Ștefan Niculescu și Aurel Stroe. După terminarea studiilor a plecat în Franța, locuind mai tîrziu în Germania și Elveția, fiind un compozitor cunoscut în întreaga lume. A compus în jur de 100 de lucrări, sonate, concerte de cameră, etc.

Horatiu Radulescu – String Quartet No. 5 „Before the Universe was Born” • JACK Quartet (2011)

1944 – A încetat din viață Ion Theodor Simionescu (10 iulie 1873, Fântânele, Bacău – 7 ianuarie1944, București)

Geolog și paleontolog, profesor la Catedra de Geologie-Paleontologie a Facultății de Științe din Iași și la Catedra de Paleontologie a Universității din București, membru titular și Președinte (1941–1944) al Academiei Române

1946 – Sfârșitul Grevei Regale

După aproape patru luni, greva regală a ajuns la final (21 august 1945–7 ianuarie 1946). La presiunile Comisiei Aliate de Control, Petru Groza și Moscova au decis să accepte numirea în guvern a câte unui membru PNL și PNȚ, numai ca miniștri secretari de stat fără portofoliu, să organizeze alegeri libere și să asigure libertatea presei, a cuvântului și a religiei. Pe 7 ianuarie 1946 cei doi miniștri (Mihail Romniceanu, respectiv Emil Hațieganu) au depus jurământul și astfel s-a încheiat greva regală. Așadar, guvernul a primit și recunoaștere din partea SUA și Marii Britanii. În fond, însă, toate aceste angajamente au rămas doar utopii și promisiuni puerile. Alegerile din 1946 au fost falsificate, partidele istorice desfințate, Occidentul privea intenționat în altă parte iar regele Mihai a rămas singur

1947 – S-a născut Doina Modola

7 ianuarie 1947, Cluj

Critic literar și dramatic, teatrolog eseistă. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Babes-Bolyai” (1965–1969), secția Limba română. A fost corector la Editura Dacia, asistentă la Catedra de limba română pentru străini a Facultății de Filologie din Cluj, cercetător științific la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară. A devenit Doctor în litere în 1981, cu teza Modalități și forme în dramaturgia românească. Este membră a Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică (ATM), a Societății de Științe Filologice, a Societății Române de Lingvistică Romanică (din 1976), a Grupului Român de Lingvistică Aplicată. A debutat în 1971 cu cronici teatrale. A colaborat cu studii și eseuri la Steaua, Tribuna, Teatrul, România literară, Ramuri, Cronica, Transilvania, Tomis, etc. A fost prezentă în volume colective: Studii de stilistică, poetică si semiotică, Semiotică și poetică, vol. I, fiind coautoare la manuale de limba română pentru străini editate de Universitatea „Babes-Bolyai”. A debutat editorial in 1983 cu volumul Dramaturgia românească între 1900–1918.

1954 – S-a născut Marius-Ioan Piso

7 ianuarie 1954

Fizician și inventator, fondator. A absolvit Facultatea de Fizică a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1982). A obținut Doctoratul în fizică în 1994. A fost cercetător științific la Institutul de Fizică Atomică din București, în prezent director executiv și președinte al Agenției Spațiale Române, ROSA. Este autor a 20 de brevete de invenții, are numeroase lucrări în reviste internaționale. Este membru al Comisiei de Astronautică a Academiei Române. Din lucrările sale: Relativistic action on euclidean discrete space-time, Review on the 2+1 dimensional gravity, Contribuții la studiul structurilor spațiul-timp în teorii de câmp.

1958 – A încetat din viață Petru Groza (7 decembrie 1884, Băcia, Hunedoara – 7 ianuarie 1958, București)

Avocat și om politic român, prim-ministru în primele guverne comuniste ale României (impuse de URSS), între 1945–1952, președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR

1962 – S-a născut Florica Lavric

7 ianuarie 1962, Copălău, Botoșani – 20 iunie 2014, București

Canotoare, a activat la cluburile sportive Onești, Viitorul, Steaua București, iar în perioada 1982–1987 a fost componentă a lotului național feminin de canotaj al României; la Campionatele Mondiale a obținut două medalii de argint în barca de patru rame cu cârmaci (4+), în 1983 și 1985 și o medalie de bronz, cu echipajul de opt rame cu cârmaci (8+), în 1986; laureată cu aur la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984, în barca de 4+

1984 – A încetat din viață Costică Acsinte (4 iulie 1897, Perieți, Ialomița – 7 ianuarie 1984, Slobozia)

Fotograf, de război în Primul Război Mondial, portretist în Slobozia pe timp de pace

1985 – S-a născut Bănel Nicoliță

7 ianuarie 1985, Făurei, Brăila

Fotbalist. A jucat de la 14 ani la clubul din localitate, Unirea Făurei, iar de la 16 ani la Dacia Unirea Brăila, în divizia C. A jucat apoi pentru Steaua București în grupele UEFA Champions League, de trei ori consecutiv, contabilizând 15 meciuri în această competiție. Poate evolua atât atacant (mai rar), cât și mijlocaș (preferabil dreapta, dar și stânga) sau fundaș dreapta. A fost distins cu Medalia Meritul Sportiv clasa a II-a cu o baretă, pentru că a făcut parte din lotul echipei FC Steaua București care obținuse până la acea dată calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005-2006 (2006) și cu medalia Meritul Sportiv clasa a II-a cu 2 barete, pentru calificarea la Euro 2008. În prezent s-a retras din activitate și a revenit în orașul natal, acolo unde este președinte al clubului local CS Făurei din liga județeană Brăila

1990 – Decret-Lege nr. 6/7 ianuarie 1990 pentru abolirea pedepsei cu moartea, pentru modificarea și abrogarea unor prevederi din Codul penal și alte acte normative

Adoptat la 7 ianuarie, a intrat în vigoare în 8 ianuarie

1990 – A încetat din viață Ovidiu Bîrlea (13 august 1917, Mogoș, Alba – 7 ianuarie 1990, Cluj-Napoca)

Etnolog, folclorist, prozator și cercetător, fratele istoricului Octavian Bârlea

1992 – A început recensământul populației și al locuințelor

A fost efectut în perioada 7–14 ianuarie. Cifra de 22.810.035 persoane a marcat o creștere cu 1.353.000 a persoanelor înregistrate (respectiv 7,1%) față de recensământul din 1977. Ponderea populației române în totalul cetățenilor a crescut de la 88,1%, în 1977, la 89,5%

1993 – A încetat din viață Sile Dinicu (10 decembrie 1919, Bacău – 7 ianuarie 1993)

Pianist, dirijor, compozitor și orchestrator, cunoscut în special pentru colaborarea cu orchestrele de estradă ale Radioteleviziunii Române

1998 – A încetat din viață Alexandru Elian (27 octombrie 1910, București – 7 ianuarie 1998, București)

Istoric și profesor de Teologie, membru titular al Academiei Române, considerat a fi unul dintre cei mai mari bizantinologi români

1999 – A încetat din viață Constantin Dracsin (20 iulie 1940, Draxini, Botoșani – 7 ianuarie, 1999)

Poet și grafician

2007 – A încetat din viață Sorana Coroamă-Stanca (Sorana-Iosefina-Caterina Plăcințeanu; 24 ianuarie 1921, Chișinău – 7 ianuarie 2007, București)

Autoare, regizoare și scenaristă, fiica medicului profesor universitar ieșean Gheorghe Plăcințeanu și a compozitoarei Mansi Barberis

2011 – A încetat din viață Ion Vova (Vladimir Ionescu; 30 septembrie 1917, Berlin – 7 ianuarie 2011, București)

Actor, realizator de emisiuni și regizor artistic la Radiodifuziunea Română, supranumit Domnul Radio deoarece a lucrat peste 60 de ani în radio și a realizat peste 1.000 de emisiuni

2013 – A încetat din viață Epifanie Norocel (14 decembrie 1932, Mălini, Suceava – 7 ianuarie 2013, Panciu, Vrancea)

Stareț al Mănăstirii Neamț, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, episcop al Buzăului și arhiepiscop al Buzăului și Vrancei, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

2017 – A încetat din viață Nicolae Ionescu-Pallas (30 iulie 1932, Cobadin, Constanța – 7 ianuarie 2017, Timișoara)

Fizician, doctor în fizică și matematică, cercetător, istoric și filozof al științei, poet și istoric al muzicii liturgice, membru de onoare al Academiei Române

 

#todaysmemory, #Romaniafrumoasa, #istoriaRomaniei #ȘtefanOrășanu #FredericStorck #IonelBăjescuOardă #ClaraHaskil #SandaMovilă #NicolaePetrulian #ȘtefanLupșa #MirceaSântimbreanu #IoanaBulcă #IoanaCittaBaciu #VarujanCozighian #HorațiuRădulescu #DoinaModola #MariusIoanPiso #FloricaLavric #BănelNicoliță

0 comentarii la „7 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: