România frumoasă

8 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Monumentul memorial Iuliu Maniu – Făuritor de Țară. Opera sculptorului Nicu Mihoc


1392 – Prima atestare documentară a stolnicului și paharnicului în Țara Românească

În Evul Mediu, stolnicul (din slavonă „stolu” – masă) era un dregător care se îngrijea de masa domnului și se ocupa de aprovizionarea curții domnești cu produsele alimentare necesare. În împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea pe domn și gusta mâncarea acestuia pentru a se asigura că nu era otrăvită. Aproviziona curtea cu pește și era mai mare peste bucătărie. A făcut parte din sfatul domnesc, dar nu avea o importanță prea mare. Era cel mai mare peste grădinari, pescari și peste toate bălțile formate de brațele Prutului și Nistrului. Stolnicii au dispărut odată cu reformele introduse de Alexandru Ioan Cuza.

Paharnicul era un rang boieresc la curtea domnilor din Țara Românească și Moldova, care desemna dregătorul care avea în grijă băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia, pentru a se convinge că nu este otrăvită

1595 – Oastea munteană i-a înfrânt pe turci la Silistra

După declanșarea revoltei antiotomane, la 13 noiembrie 1594 (când a ucis creditorii turci, care a echivalat cu o declarație de război), Mihai Viteazul a atacat și pustiit malurile Dunării cu scopul de a institui controlul asupra acestui segment al marelui fluviu. Au fost atacate, rând pe rând, Giurgiu (cetatea n-a putut fi cucerită), Târgul de Floci (8 decembrie 1594), Hârșova (1 ianuarie 1595) și Silistra (8 ianuarie 1595)

1788 – S-a născut Pavel Kiseleff

8/19 ianuarie 1788, Moscova – 14 noiembrie 1872, Paris

General rus, considerat ca fiind cel mai strălucit general reformator rus, în timpul domniei conservatorului țar Nicolae I al Rusiei. Între 1829–1834 a condus administrația militară rusească a Țării Românești. A fost Președinte plenipotențiar al divanurilor Moldovei și Țării Românești în timpul administrației militare ruse. A contribuit la reorganizarea administrativă a celor două principate și la întocmirea Regulamentelor Organice, care de fapt au fost primele Constituții din istoria Moldovei și Valahiei. Aceste regulamente organice au fost introduse in Tara Romaneasca în 1831 și în Moldova în 1832. Ca ambasador al Rusiei la Paris în perioada 1856–1862, a sprijinit unirea Principatelor Române

1849 – Masacrul de la Aiud

Răsculații români și sași din Munții Apuseni de sub comanda lui Axente Sever și Simion Probu Prodan au intrat în localitate la 8 ianuarie 1849 (ziua Crăciunului după calendarul iulian). După ocuparea orașului, părăsit de unitățile revoluționare maghiare, unele surse indică că a început un măcel, alte surse doar că au fost mici jafuri, comise mai ales de sași. Aproximativ 800-1000 femei, bătrâni și copii maghiari ar fi fost torturați și omorâți cu securi și furci, iar Colegiul Național Bethlen și valoroasa sa bibliotecă au fost incendiate. Teroarea s-ar fi terminat la 17 ianuarie 1849. Trupurile morților ar fi fost aruncate în șanțurile cetății. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat fiind că ar fi participat la masacru, dar a fost găsit nevinovat la proces. La fel, preotul greco-catolic Simion Probu Prodan a fost găsit nevinovat de către autoritățile imperiale

1864 – A fost deschisă, după reorganizare, Școala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi din Iași

Școala a fost înființată în 15 decembrie 1855, de domnitorul Grigore Alexandru Ghica. La 8 octombrie 1863 Alexandru Odobescu, Ministrul Instrucțiunii Publice, l-a numit director pe Titu Maiorescu. Acesta, înainte de deschiderea cursurilor, a mers la Berlin, unde a studiat organizarea unei școli normale și metodele didactice întrebuințate. Pe lîngă studii de pedagogie, s-au întrodus lecții de gramatică, compunere, psihologie, dictare, aritmetică, caligrafie, muzică și agronomie. Până la Titu Miorescu școala se numea când Institutul Preparandal, când Școla Vasiliană sau Școala Preparandală de la Trei Sfetitele. Titu Maiorescu a stabilit numele Școala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi din Iași. La data de 8 ianuarie 1864, școala s-a deschis, iar printre cursanții înscriși în anul întâi se afla și Ion Creangă

1873 – S-a născut Iuliu Maniu

8 ianuarie 1873, Bădăcin–Pericei, Sălaj – 5 februarie 1953, închisoarea Sighet

Om politic, deputat român de Transilvania în Dieta de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928–iunie 1930; iunie 1930–octombrie 1930; octombrie 1932–ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926–1933, 1937–1947), membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. Și-a efectuat studiile la Universitatea din Cluj, Facultatea de Drept (1891–1896), pe care le-a continuat la Budapesta și la Viena, unde a devenit doctor în drept în anul 1896. Revenit în Transilvania, s-a stabilit la Blaj, unde și-a început activitatea de avocat al Mitropoliei greco-catolice și profesor de drept civil la Academia Teologică greco-catolică din Mica Romă a Transilvaniei. Și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania. A debutat totodată ca membru, iar apoi președinte al Societății Academice „Petru Maior”, fiind cooptat în 1897, la numai 24 de ani, în comitetul de conducere al PNR. În 1915 a fost încorporat în Armata Comună austro-ungară și trimis pe frontul italian, de unde a fost demobilizat în 1918, întorcându-se la Arad. Împreună cu personalități de primă mărime ale Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania, precum Gheorghe Pop de Băsești și Ștefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu a participat hotărâtor la pregătirea unirii Transilvaniei cu Vechiul Regat, s-a numărat printre organizatorii Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. După 23 august 1944, Maniu a luptat împotriva preluării țării de către comuniști, proces pe care a refuzat să-l accepte, încrezător în sprijinul marilor puteri occidentale. Deținut politic după 1947, a decedat în închisoarea Sighet

1892 – Conferința extraordinară a Partidului Național Român

Conferința a avut loc la Sibiu, între 8/20–9/21 ianuarie. Dr. Ioan Rațiu a fost ales președinte al partidului. Totodată, s-a hotărât elaborarea unui Memorandum al românilor, adresat împăratului de la Viena, Franz Joseph. Redactat de patriotul transilvănean Iuliu Coroianu, Memorandumul a susținut revendicările românilor din imperiu și a denunțat politica de asuprire națională și intoleranța practicată de guvernul de la Budapesta

1899 – S-a născut Ion Jovin

8 ianuarie 1899, Felnac, Arad – d. 3 august 1994)

Medic, întemeietorul oncologiei și radioterapiei românești, profesor al Facultății de Medicină din București, președinte al Societății Române de Radiologie, membru post-mortem (din 2017) al Academiei Române. În 1916 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Budapesta, dar în 1917 a fost nevoit să-și întrerupă studiile ca urmare a încorporării în armata austro-ungară. A fost trimis pe front, în Italia, la Piave. Aici l-a cunoscut pe Iuliu Maniu, cu care a legat o prietenie strânsă, devenind totodată și medicul său personal. A participat la evenimentele premergătoare Marii Uniri de la Alba Iulia, ca telefonist al Consiliului Național Român și ca delegat supleant al Societății studenților români „Petru Maior” din Budapesta. După studii în domeniul radioterapiei și radiologiei în Franța și Statele Unite, s-a reîntors în țară, hotărât fiind să organizeze și în România un centru anticancer, pe model francez, cu o secție de chirurgie și una de radium și roentgenterapie. Primul centrul a fost găzduit de Spitalul Colțea și beneficia de 2 posturi de roentgenterapie și 6 paturi. În 1933 centrul de oncologie a fost mutat de la Spitalul Colțea la Spitalul Filantropia, Ion Jovin fiind la conducerea lui până în 1940. A fost primul cadru universitar arestat de regimul comunist și condamnat pentru motivul de a fi fost medicul lui Iuliu Maniu. A fost încarcerat pentru un an la penitenciarul din Craiova, a urmat apoi o perioadă de patru ani la canalul Dunăre–Marea Neagră. Dat uitării în țară pe întreaga perioadă comunistă, medicul Jovin a primit recunoașterea meritelor sale pe plan internațional. Astfel, în 1956 a fost ales membru de onoare al Societății Franceze de Radiologie, în 1970 a fost numit membru de onoare al Societății Braziliene de Radiologie, în 1973 i s-a decernat premiul Medalia Antoine Beclere, o distincție medicală deosebită, neacordată până în acel moment niciunui medic din estul Europei

1904 – S-a născut Dumitru A. Isăcescu

8 ianuarie 1904, Galați – 10 octombrie 1977, București

Chimist, membru corespondent (din 1936) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Chimie a Universitatea București și a susținut teza de doctorat intitulată Acțiunea iodului și a derivaților halogenați asupra oxinitroderivaților alcalini, devenind Doctor în Științe Chimice. A ocupat diferite funcții didactice la Facultatea de Științe din București, Facultatea de Medicină din București, Facultatea de Chimie a Universității din București. A desfășurat o intensă activitate în cadrul Ministerului Apărării Naționale, care înființase o secție „G” (gaze) pe lângă Laboratorul de chimie organică al Facultății de Științe din București. Împreună cu prof. Costin D. Nenițescu, a inițiat și a realizat cercetări în domeniul gazelor de luptă, ca arsinele, lewisita, iperita, lumânări fumigene și toxice. A adus o contribuție de seamă în separarea și caracterizarea acizilor naftenici și a derivaților fenolici din fracțiunea petrol lampant, în studierea chimiei furfurolului, domeniu în care a elaborat noi metode de sinteză a unor produși macromoleculari cu utilitate industrială

1915 – S-a născut Iosif Pervain

8 ianuarie 1915, Cugir, comitatul Hunedoara – 16 mai 1982, Cluj-Napoca

Istoric literar, profesor la Universitatea din Cluj, unul dintre cei mai importanți cercetători ai Școlii Ardelene. Din 1939 a urmat o carieră didactică universitară, fiind totodată Șeful sectorului de istorie literară de la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj, profesor universitar și șef de catedră la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Rector al Institutului Pedagogic din Oradea. Din lucrările sale: Studii de literatură română, George Bariț și contemporanii săi, vol. I-X, Românii în periodicele germane din Transilvania, vol. I-II, Istoria literaturii române, vol. I-III (Editura Academiei, coordonator, în colaborare)

1915 – S-a născut Aurel Tita

8 ianuarie 1915, Risipiți/Unirea, Dolj – 14 octombrie 1994, București

Poet, traducător și profesor. A absolvit Școala Normală Superioară din București, în urma căreia a obținut licența în litere și filozofie. A debutat cu versuri în revista Picătura de rouă din Craiova (1931), fiind elev, iar primul sau volum a fost Undeva, în amintire…, versuri (Craiova, 1935). A colaborat la: Picătura de rouă, Ion Maiorescu, Arhivele Olteniei, Poezia, Familia, Azi, Ramuri, Convorbiri literare, Revista Fundațiilor Regale, Kalende, Vremea, Tribuna, Iașul literar, Argeș, Gazeta literară, Orizont, Oltul, Tomis, Viața Românească, etc. Alte opere: Mic îndreptar de omenie, Gheorghe Lazăr. Poem dramatic în versuri, Ca să ai un cer al tău…, Gravitația flăcării, Cantilene.

1919 – Adunarea Națională a sașilor de la Mediaș

Adunarea Săsească de la Mediaș, din 26 decembrie 1918/8 ianuarie 1919, a fost rodul unei perioade de negocieri și discuții, prin care conducătorii sașilor transilvăneni și-au exprimat speranța poporului lor că va putea să-și păstreze și să-și consolideze identitatea națională în noua patrie, că-și va putea dezvolta liber cultura, că-și va putea folosi nestânjenit limba maternă în viața publică. Au fost dezbateri aprinse, iar ședința a durat aproape opt ore. S-a propus ca adunarea să pronunțe fie rămânerea la Ungaria, fie o Transilvanie cantonală, după modelul Elveției. În cele din urmă, textul declarației sașilor de recunoaștere a Unirii a fost adoptat în unanimitate. Se hotărâse aderarea la Marea Unire. Manifestul Către poporul nostru a fost preluat și tipărit de ziarul local Mediascher Wochenblatt, fiind distribuit participanților. „Poporul săsesc din Transilvania se pronunță, conform principiilor de autodeterminare, pentru unirea Transilvaniei cu România. Salută poporul român și îl felicită pentru îndeplinirea idealurilor sale naționale. Poporul săsesc ia act nu numai de un proces istoric de importanță mondială, ci și de dreptul legitim al poporului român pentru unire și formarea unui stat”, spunea proclamația de la Mediaș, care sublinia și faptul că „pe deplin conștient poporul săsesc se consideră, de acum înainte, ca parte a statului român; el consideră pe fiii și fiicele sale ca cetățeni ai acestui stat

1921 – S-a născut Radu Botezatu

8 ianuarie 1921, Iași – 11 ianuarie 1988, București

Geofizician, specialist în domeniul geofizicii aplicate, membru corespondent al Academiei Române. A absolvit în 1945 Facultatea de Mine și Metalurgie, din cadrul Școlii Politehnice timișorene. A fost inginer la Societatea petroliferă Româno-Americană Moreni, șef de echipă prospecțiuni geofizice, șef serviciu gravimetrie la Centrala Petrolieră Muntenia și la Comitetul Geologic, ulterior îndeplinind funcții administrative importante, respectiv: inginer șef și director al Întreprinderii de Prospecțiuni și Laboratoare (a Comitetului Geologic) și adjunct al ministrului Minelor, Petrolului și Geologiei. În 1970 a obținut titlul de doctor în științe, iar în 1974 a devenit doctor docent. A fost profesor universitar la Departamentul de Geofizică, Facultatea de Geologie și Geofizică, Universitatea din București. Din lucrările sale: Prospecțiuni geofizice, Metode geofizice de cercetare a subsolului, Interpretarea geologică a prospecțiunilor geofizice, Prospectarea geofizică a zăcămintelor de minereuri

1928 – S-a născut Manole Marcus

8 ianuarie 1928, București – 12 octombrie 1994, București

Regizor de film, în special de comedie, tributar stilului proletcultist al epocii în care a lucrat. A absolvit în 1955 Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În deceniul ’50, când cultura românească a fost subordonată proletcultismului, Manole Marcus a realizat un număr de filme de comedie de mai mică valoare. Către a doua jumătate a anilor 1960, regizorul a abordat un ton mai grav. Realizări notabile: Canarul și viscolul, Actorul și sălbaticii, Operațiunea Monstrul

Canarul și viscolul (1969)

1928 – A încetat din viață Dumitru Georgescu-Kiriac (6 martie 1866, București – 8 ianuarie 1928, Viena)

Compozitor, profesor, dirijor de cor și folclorist; a fondat Societatea Compozitorilor români în 1920

1931 – Premiera filmului Ecaterina Teodoroiu

A fost o reprezentație de gală, în prezența întregii familii regale, a guvernului, a corpului diplomatic, a înalților demnitari ai statului, la sala Femina. Este vorba despre un film sonorizat ulterior, după ce a fost turnat fără sunet, cu muzică și efect”, cum se sublinia în presă, aranjamentul muzical utilizând motive românești, în rest filmul conținând zgomote de luptă și câteva replici. În prim planul acțiunii este personajul Ecaterinei Teodoroiu, cercetașa pornită de acasă să-și caute fratele pe front, și care, aflând că fratele a murit în luptă, se decide să lupte în locul lui, căzând eroic în luptă, având pe buze vorbele „Înainte băieți! Pentru țară și rege!”. În rolul Ecaterinei Teodoroiu a apărut Felicia Frunză, altfel distribuția include chiar protagoniști ai întâmplărilor evocate (mama Ecaterinei Teodoroiu din film este mama Ecaterinei Teodoroiu din realitate, comisarul Pompilian este…comisarul Pompilian), în film a fost inclusă și o secvență documentară, cu regina Maria, vizitând spitalul unde era internată Ecaterina Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu (1930)

1933 – S-a constituit organizația democratică a țărănimii muncitoare, Frontul Plugarilor

Organizație politică de stânga a țăranilor români, înființată în 8 ianuarie 1933 la Deva, sub conducerea lui Petru Groza, cu scopul de a mobiliza la luptă masele țărănești pentru apărarea drepturilor și libertăților lor. Inițiată în județul Hunedoara, (după plecarea lui Petru Groza din Partidul Poporului, al generalului Alexandru Averescu), mișcarea s-a răspândit curând în Banat, iar apoi și în celelalte zone ale României. În septembrie 1935 Frontul Plugarilor a semnat un acord cu Uniunea oamenilor muncii maghiari din România, MADOSZ, iar la 6 decembrie 1935, la Țebea, sub gorunul lui Horea, a încheiat o înțelegere cu Blocul Democratic (organizație aflată sub influența PCR, pe atunci în ilegalitate) și cu Partidul Socialist. Membri marcanți ai organizației au fost, alături de Petru Groza: Romulus Zăroni si Octav Livezeanu. La 12 octombrie 1944, organizația a participat la constituirea Frontului National Democrat (FND), împreună cu PCR și alte partide de stânga. A contribuit la guvernare și la instaurarea comunismului în Romania, alături de PCR. La alegerile din 1946 a fost aliat al comuniștilor în cadrul asa-zisului Bloc al Partidelor Democrate, care a sfârșit prin a se autodizolva în 1953

1932 – A încetat din viață Constantin Hamangiu (31 decembrie 1869, Bârlad –8 ianuarie 1932, București)

Jurist, specialist în drept civil, membru de onoare al Academiei Române; a contribuit la realizarea Codului Civil, a Codului General Român și a Codului Comercial

1939 – S-a născut Silviu Catargiu

8 ianuarie 1939, Capul Codrului, Suceava – 17 ianuarie 2016, Galați

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1968 și președinte al Filialei Galați între anii 1974–1990. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoția 1965, secția sculptură, clasa profesorului Romulus Ladea. Din același an s-a stabilit la Galați și a participat la toate expozițiile Filialei Galați a UAP și la manifestările interjudețene. Până la pensionare a fost profesor la mai multe școli. A participat la expoziții naționale în București (19681980). la tabere naționale de sculptură: Măgura Buzăului, Galați, Tabăra națională de sculptură în lemn de nuc, Muzeul de Artă Vizuală Galați. Din lucrările sale de artă monumentală: Bachus (Focșani), Aurora (Măgura Buzăului), Pasărea apelor (Galați), Vasile Alecsandri, bust monumental, (satul Vasile Alecsandri, comuna Braniștea, județul Galați), Icar (Muzeul de Artă Vizuală, Galați), Reculegere (Luncavița, Tulcea), Rugăciune (Brăila), etc. A fost distins cu Medalia Meritul Cultural, clasa I, Categoria C – Arte Plastice (2004)

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2017/11/30/catargiu-silviu/

1939 – A încetat din viață Caton Theodorian (14 mai 1871, Craiova – 8 ianuarie 1939)

Dramaturg, poet, scriitor, romancier și publicist

1944 – S-a născut Dan Ștefănică

8 ianuarie 1944, Câmpina – 17 decembrie 2010, București

Compozitor, instrumentist, orchestrator, dirijor, și profesor. A fost absolvent al Academiei de Muzică din București, secția Compoziție, profesori Marțian Negrea, Alfred Mendelsohn, Anatol Vieru. A susținut ca pianist și dirijor concerte de jazz (1964–1971) a întreprins turnee artistice ca pianist de muzică ușoară și jazz. A fost membru fondator al Societății Culturale Teatrul din Turn, Sighișoara (1997). Membru al Uniunii Cineaștilor din România și al UCMR. A compus muzică de teatru: Pygmalion; muzică ușoară: Pasărea măiastră; muzică de film: Jachetele galbene, Domnișoara Aurica, Cel mai iubit dintre pământeni, Crucea de piatră, Terente – Regele bălților, Dulcea saună a morții, etc.

Dulcea saună a morții (2003)

1954 – S-a născut Lucian Vasiliu

8 ianuarie 1954, Puiești, Vaslui

Scriitor contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A ratat în 1972 admiterea la Facultatea de Drept din București, din motive de dosar politic necorespunzător, dar a urmat Facultatea de Filologie din Iași, Secția română-franceză (1976–1981). A debutat în revista Convorbiri literare în 1985. A inițiat reapariția revistei Dacia literară (la 150 de ani de la interzicerea ei). A fost ales director al Complexului muzeistic, cu sediul la Palatul Culturii. Din toamnă, a coordonat Muzeul Literaturii Române din Iași, cu sediul la Casa Vasile Pogor. din scrierile sale: Mona-Monada, Fiul omului, Mierla de la Casa Pogor, Dincolo de disperare, Atelier de potcovit inorogi, Sciatica de Copou, Iașii între legendă și istorie

1972 – A încetat din viață Iosif Bertok (23 ianuarie 1891, Timișoara – 8 ianuarie 1972, Arad)

Operator imagine și regizor de film, operator de front în Serviciul cinematografic al Armatei austro-ungare în anii primului război mondial

1978 – A încetat din viață Sarina Cassvan (Sara Cassvan; 3 ianuarie 1894 – 8 ianuarie 1978)

Romancieră și traducătoare

1979 – S-a născut Adrian Mutu

8 ianuarie 1979, Călinești, Argeș

Fotbalist care a jucat pe postul de atacant sau extremă stânga la FC Argeș Pitești, Dinamo București, Inter Milano, Chelsea Fotball Club, Juventus Torino, ACF Fiorentina, Cesena, Petrolul Ploiești. A fost cel mai bun marcator din istoria naționalei României, cu 35 de goluri înscrise, record pe care îl împarte cu Gheorghe Hagi

1986 – S-a născut Crina Semciuc

8 ianuarie 1986, Galați

Actriță de televiziune și film. A absolvit Liceul de Artă, secția actorie și Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică. Și-a facut debutul în televiziune în telenovela Mincinoasa, pe postul Acasă Tv, urmat de Daria, iubirea mea. În 2007 a devenit emblema Campaniei de promovare a programului Sibiu, Capitală Culturala Europeană 2007. A jucat și în sezonul 2 al serialului Cu un pas înainte la postul de televiziune Pro Tv

#Selfie (2014) Partea 1

1990 – Tribunalul Municipiului București a autorizat funcționarea primului partid politic român post-comunist

Acesta este Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, PNȚCD, continuator al partidului istoric interzis în 1947. Corneliu Coposu, personalitate emblematică a rezistenței anticomuniste, a fost cel care l-a organizat în chiar noaptea de 22–23 decembrie 1989, lansând un Apel către țară. Noua titulatură este pusă în acord cu apartenența la Internaționala Creștin Democrată. Corneliu Coposu a devenit președinte al PNȚCD

1990 – Înființarea Agenției Române de Presă, ROMPRES

Prin Decretul CFSN nr. 30/8 ianuarie 1990 privind înființarea ROMPRES – Agenție de presă, în vigoare de la 9 ianuarie 1990, s-a înființat, în subordinea Consiliului Frontului Salvării Naționale, ROMPRES – Agenție de presă – prin reorganizarea Agenției Române de Presă AGERPRES, care s-a desființat. Din iulie 2008, Agenția Națională Rompres a revenit la numele Agerpres.

1992 – Demersuri pentru aderarea României la Consiliul Europei

Cererea de aviz privind admiterea României în Consiliul Europei a fost adresată APCE, de către Comitetul de Miniștri al CE

1992 – Stabilirea relațiilor diplomatice între România și Federația Rusă

După dispariția URSS, reprezentanțele diplomatice și consulare ale URSS în România au fost considerate reprezentanțe diplomatice și consulare ale Federației Ruse, iar misiunea țării noastre la Moscova a fost considerată Ambasadă a României în Federația Rusă

1992 – A încetat din viață Anton Dumitriu (31 martie 1905, Brăila – 8 ianuarie 1992, București)

Filosof, matematician și logician, profesor universitar și om politic liberal român de origine greacă

2001 – A încetat din viață Anatol Ghermanschi (7 august 1941 – 8 ianuarie 2001, Brașov)

Critic literar, eseist, traducător, profesor, membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România

2016 – A încetat din viață Sergiu Savin (6 noiembrie 1941, Horodnicu de Sus, Suceava – 8 ianuarie 2016)

Regizor de teatru și televiziune, scenograf, profesor, pictor de icoane

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #stolnicul #paharnicul #PavelKiseleff #ȘcoalaNormalăVasiliană #IuliuManiu #IonJovin #DumitruAIsăcescu #IosifPervain #AurelTita #RaduBotezatu #ManoleMarcus #FrontulPlugarilor #SilviuCatargiu #DanȘtefănică #LucianVasiliu #AdrianMutu #CrinaSemciuc #PNȚCD #ROMPRES

0 comentarii la „8 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: