Istoria României România frumoasă Today's Memory

9 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Opera Națională București


1438 – Reprimarea sângeroasă a răscoalei de la Bobâlna

Răscoala a început în mai 1437. La Aiud și la Cluj, acolo unde țăranii se adăpostiseră pe vreme de iarnă, s-au dat lupte crâncene. Dar soarta n-a ținut cu mulțimea asupriților, astfel că nobilimea ungară și armata sa au ieșit victorioase. Cetățenii din Cluj făcuseră front comun cu țăranii răsculați. Prin urmare, armata nobiliară comandată de Desideriu de Losoncz a asediat orașul Cluj și l-a cucerit. Cea dintâi consecință majoră a înfrângerii răscoalei de la Bobâlna a fost uciderea conducătorilor țărănimii și schingiuirea groaznică a mii de țărani, dintre cei care se implicaseră în acea timpurie și energică încercare de eliberare de sub jugul pe care urmau să-l mai poarte câteva secole. Clujului i s-au retras privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani

1780 – A încetat din viață Chesarie de Râmnic (cca. 1720, București – 9 ianuarie 1780, Râmnicu Vâlcea)

Cărturar, tipograf și traducător, Episcop eparhiot la Râmnicu Vâlcea; a fost protosinghel și eclesiarh al Mitropoliei din București. În 1770, a prezentat doleanțele țării împărătesei Ecaterina a II-a, la Petersburg. Ca episcop, s-a impus printr-o bogată activitate culturală, bisericească și administrativă, înființarea de școli, ctitorirea sau restaurarea unor așezăminte de cult la Craiova și București, renovarea tipografiei de la Râmnic, în care a imprimat peste zece cărți românești: Octoihul (1776), Triodul (1777), Ceaslovul (1779), Mineiele (1776–1779), tipărite pentru prima data în românește; a tradus lucrări bisericești

1822 – S-a născut Carol Benesch

9 ianuarie 1822, Jägerndorf, Imperiul Austriac/Krnov, Cehia – 30 octombrie 1896, București

Arhitect silezian de orientare istoristă și eclectică stabilit în Regatul României. A făcut studii de arhitectură la Viena. La scurt timp după terminarea studiilor a fost adus în Țara Românească de principele Nicolae Bibescu-Brâncoveanu, a devenit arhitect șef al orașului București. A fost membru fondator și primul vicepreședinte al Societății Arhitecților din România (1891–1892). Lucrări semnificative: Azilul Elena Doamna, Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța, Spitalul Brâncovenesc, Biserica Domnița Bălașa, Catedrala Sfântul Iosif, Castelul Peleș

Castelul Peleș

1829 – S-a născut Franz Friedrich Fronius

9 ianuarie 1829, Nadeș, comitatul Târnava, Transilvania – 14 februarie 1886, Agnita, Austro-Ungaria/Sibiu

Profesor, biolog și etnolog sas din Transilvania, membru al Comitetului VSL și al Uniunii Agricole Transilvănene, precum și membru al Uniunii Transilvănene pentru științele naturii din Sibiu. Începând cu anul 1847 a studiat teologia evanghelică și științele naturii la Universitatea din Leipzig. Între 1850–1859 a fost profesor de științele naturii în Sighișoara și s-a dedicat în special studiului botanicii. Între 1855–1858 a făcut observații fenologice ale florei și faunei sighișorene. Una dintre cele mai importante lucrări ale sale din domeniul botanicii a apărut în anul 1858 și se intitulează Flora din Sighișoara. A făcut expediții în Carpații Orientali și Meridionali pentru întregirea colecției sale. Rezultatele expedițiilor sale au fost cuprinse în lucrarea intitulată Dezbateri și comunicări a Uniunii Transilvănene pentru Științele naturii din Sibiu. Din 1859 a fost numit preot la Archita din actualul județ Mureș, unde a redactat o monografie a localității și a publicat lucrări etnografice despre datinile, obiceiurile și credințele țăranilor transilvăneni din acea localitate. Toate acestea au fost adunate în tratatul Bilder aus dem sächsischen Bauernleben in Siebenbürgen. Ein Beitrag zur deutschen Culturgeschichte (Imagini din viața țărănească a sașilor. O contribuție la istoria culturii germane) care a apărut la Viena în 1879

1844 – A apărut periodicul Propășirea. Foaie științifică literară

A apărut la Iași în perioada 9 ianuarie–29 octombrie 1844. Propășirea (Foaie pentru intereseurile materiale și intelectuale) a fost o revistă săptămânală de cultură, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica și Petre Balș. După o activitate de 10 luni și apariția a 42 de numere, revista a fost suspendată de cenzură din ordinul domnitorului Mihail Sturdza. Primul număr, în care se publica articolul-program, a fost interzis de cenzură, de aceea revista a continuat să apară sub titlul Foaie științifică și literară. A continuat ideile revistei Dacia literară pe plan literar și cultural, venind în sprijinul militantismului revoluționar al epocii. Aici a publicat Nicolae Bălcescu studiul Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei pînă acum

1865 – S-a pus în circulație emisiunea filatelică Alexandru Ioan Cuza

Primele mărci poștale care au circulat cu inscripția Poșta Română au apărut în emisiunea „Alexandru Ioan Cuza” din 9/21 ianuarie 1865, formată din trei mărci poștale nedantelate, și reprezentau profilul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu efigia în oval, și cu fața înspre dreapta, cu valori nominale de 2 parale, 5 parale și 20 de parale

          

Acestea au fost scoase din uz, după abdicarea din 11 februarie 1866 a domnitorului Cuza.

1902 – S-a născut Octav Doicescu

9 ianuarie 1902, Brăila – 10 mai 1981, București

Arhitect, profesor universitar, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A studiat la Școala superioară de arhitectură din București (1922–1928), având profesori pe Petre Antonescu, Statie Ciortan, Constantin Iotzu, Paul Smărăndescu, Ion Traianescu, Ermil Pangrati; paralel cu studiile de arhitectură, a frecventat Academia Liberă de Arte Plastice și cercul de artă Contimporanul unde conferenția arhitectul, pictorul și esteticianul Marcel Iancu. Pentru a se întreține, a lucrat timp de cinci ani ca desenator în birourile de proiectare Constantin Dobrescu și Constantin Iotzu, la Ministerul Muncii, la Ministerul Instrucțiunii Publice, Ministerul de Finanțe și la Ministerul Sănătății, lundu-și diploma în 1929 și fiind angajat la Primăria municipiului București. A participat la realizarea unor ansambluri arhitectonice celebre precum Opera Română și Institutul Politehnic, din București. La sfârșitul anilor 30, a scris împreună cu Marcel Iancu și Horia Creangă, broșura Către o arhitectură a Bucureștilor, o încercare de a prefigura un București modern, care păstrează valorile trecutului. Concomitent, a apărut revista Simetria inițiată de George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu și redactată de George Matei Cantacuzino, Octav Doicescu, Matila Ghyka, Tudor Vianu, Titu Evolceanu, Fănică Constantinescu și Mac Constantinescu, fiind singura publicație a epocii care pune problema Orient–Occident în estetica vremii sau problema Mitocanului Român, articol scris în 1939. A fost numit Cetățean de onoare al orașului New York (1939,) de celebrul primar Fiorello La Guardia (1882–1947), ca apreciere pentru proiectarea Pavilionului Casa Română la Expoziția universală New York World’s Fair, 1939. Nu a fost membru al nici unui partid politic, nici înainte și nici după 1944. Construcții proiectate: Restaurantul Românesc de la Băneasa, Yacht Club Snagov, Fântâna Zodiac din Parcul Carol, Fântâna Miorița, Uzinele IAR, Poșta de pe str. Banu Manta, Cercul Militar Pitești, etc.

1911 – S-a născut Lya Hubic

9 ianuarie 1911, Paleu, Bihor – 16 februarie 2006, Cluj-Napoca

Interpretă de operă și operetă (soprană). A urmat cursurile Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj la canto și pedagogie, avându-i ca dascăli pe Lia Pop, Augustin Bena, Marțian Negrea, Mihai Andreescu-Skeletty, Ana Voileanu-Nicoară, și George Simonis. A fost angajată la Opera Națională Română din Cluj, unde a debutat pe 3 octombrie 1936 în rolul Musetta din Boema de Giacomo Puccini. A cântat alături de Ana Roza Vasiliu, Aca de Barbu, Dan Bădescu, Petre Ștefănescu Goangă, Corneliu Fânățeanu, David Ohanesian ș.a. Până la pensionare, soprana, supranumită „privighetoarea Ardealului”, a susținut peste 2.000 de spectacole în țară și străinătate. În repertoriul său, care a însumat 46 de eroine titulare în genul operei și operetei, se regăsesc: Paiațe de Ruggiero Leoncavallo, Carmen de Georges Bizet, Liliacul de Johann Strauss-fiul, Povestirile lui Hoffmann de Jacques Offenbach, Bărbierul din Sevilla de Gioacchino Rossini, Don Pasquale de Gaetano Donizetti, Don Giovanni de W.A. Mozart, Traviata, Rigoletto de Giuseppe Verdi, Văduva veselă de Franz Lehár, Vânzătorul de păsări de Carl Zeller, Madama Butterfly de G. Puccini, etc. A realizat numeroase înregistrări radio și la Casa Electrecord și trei CD-uri cu arii și duete. În paralel a fost conferențiar universitar la Facultățile de Muzică din Cluj și Brașov. A fost distinsă cu numeroase titluri, premii și decorații precum: Ordinul Meritul Cultural (1946), Premiul de Stat al Republicii Populare Române (1954), Titlul de Artistă Emerită (1956), Ordinul național Steaua României în grad de cavaler (2002), etc.

Verdi – La Traviata E strano!..Ah fors’e lui…Sempre libera!

1912 – S-a născut Ștefan Stănescu

9 ianuarie 1912, Greabănu, Buzău – 1956, București

Poet. După absolvirea liceului (1929), s-a înscris, în paralel, la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A absolvit doar Facultatea de Drept. Din vremea liceului a colaborat cu versuri pentru copii la revistele Universul copiilor, Dimineața copiilor. A fost colaborator permanent la Gîndirea. În 1939 a obținut premiul revistei România literară, unde publicase poezii și traduceri din R.M. Rilke si Paul Valery. A colaborat cu revista efemere: Falanga, Caiet, Brașovul literar, Tinerețea, Arta. A debutat cu un volum pentru copii, Îngerii pământului (1931), în 1937, a publicat un volum omogen, Arca lui Noe apreciat de critica literară a vremii. Volumul următor, Poemul sistemului solar, a fost și ultimul din scurta sa viață

1914 – S-a născut Ion Dumitrescu

9 ianuarie 1914, Optași, Olt – 27 iunie 1976, București

Istoric literar și poetician. A fost licențiat magna cum laude al Facultății de Litere a Universității din București (1935), a devenit profesor la București și Alba Iulia, colaborator al Institutului de Lingvistică, lector, apoi conferențiar la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice. A debutat sub auspiciile colectivului condus de Tudor Vianu, care a elaborat Dicționarul limbii lui Eminescu la Institutul de Lingvistică (începând din 1957). Cea mai importantă lucrare, Metafora mării în poezia lui Eminescu

1922 – S-a născut Ștefan Mangoianu

9 ianuarie 1922, Constanța – 24 martie 1979, București

Compozitor. A urmat Facultatea de Arhitectură din București (1940–1949) după absolvirea căreia, în 1949, a studiat muzica la București cu Sofia Teodoreanu, Mihail Jora și Constantin Bugeanu. Între 1955–1960 a urmat și absolvit cursurile Conservatorului din București, unde i-a avut profesori pe Victor Giuleanu, Gheorghe Dumitrescu, Myriam Marbé, Tudor Ciortea, Adriana Sachelarie, Emilia Comișel. A fost pianist-corepetitor la ansamblul artistic al CFR-Giulești, apoi asistent-corepetitor la Facultatea și Școala de Coregrafie din București și șef-corepetitor al orchestrei de muzică populară „Barbu-Lăutarul”, apoi lector șef-adjunct al formațiilor Filarmonicii din București, pianist-corepetitor al Ansamblului Artistic al CCS, secretar muzical al Filarmonicii din Ploiești, profesor la Școala Generală de Muzică și Arte Plastice nr. 2 din București, iar din 1970, ca profesor de pian la Liceul de Muzică „George Enescu”. A publicat studii și cronici în presa de specialitate. S-a remarcat prin partituri camerale, vocale și simfonice. Creația sa cuprinde muzică de teatru: D’ale carnavalului, Nepoții gornistului, Ana Karenina, Orfeu în infern, Comedia erorilor, Vlaicu Vodă, Regele Lear, etc.; vocal-simfonică: Construim, Casa; de cameră: Bachanale, Dans din Oaș, Burlesca; vocală: Toamna, Marea, Nu; și corală: Cântec pentru București.

1928 – S-a născut Vasile Drăguț

9 ianuarie 1928, Craiova – 1 noiembrie 1987, București

Critic și istoric de artă, membru al Uniunii Artiștilor Plastici (din 1957), membru al International Council of Monuments. A urmat studii superioare la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1946–1949), apoi la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția istoria artei (1953–1957) Nu s-a putut înscrie la facultate după terminarea liceului, din cauza atitudinii sale anticomuniste și a putut urma artele plastice „Nicolae Grigorescu” de-abia la 25 de ani. Și-a început activitatea în 1961, la Institutul de Istoria Artei, condus atunci de profesorul George Oprescu. A fost director al Direcției Patrimoniului Cultural Național, director al Direcției Monumentelor Istorice, profesor și rector al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, director al Institutului de Istoria Artei „George Oprescu” din București, redactor-șef al revistelor Arta, Revue roumaine d’Histoire de l’art, Studii și cercetări de istoria artei. A fost autorul unor importante lucrări științifice și de artă: Stilurile Greciei antice, Cetatea Sighișoara, Dragoș Coman, autorul frescelor de la Arbore, Pictura murală din Transilvania – sec. XIV-XV, Arta brâncovenească, Arta gotică în România, Arta creștină în România, sec. XV-XVI, Medalioane în cerneală și a numeroase monografii: Francisc Șirato, Luchian, Viorel Mărginean, Catul Bogdan, Ion Musceleanu, etc.

1931 – S-a născut Ion Cojar

9 ianuarie 1931, Recaș, Timiș – 18 octombrie 2009, București

Profesor de actorie, cercetător, regizor de teatru și, ocazional, actor de film, fondatorul unei metode unice ce a revoluționat școala românească de actorie. A absolvit Facultatea de Regie și Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1955. Ca profesor și cercetător la UNATC, călăuzit de principiul „procesul, nu succesul”, Ion Cojar a lucrat cu studenții săi astfel încât ei să-și dezvolte un mecanism psiho-emoțional specific care, odată cu utilizarea unei metode actoricești specifice, să le permită să transforme cu ușurință convențiile în adevăr de viață (convenții precum situații de viață fictive și imaginare, poveste, parcurs și replici date, personalitatea unui personaj și obiectivul său etc.), spre deosebire de veche școală de actorie în care studenții erau învățați cum să joace teatru. La nivel teoretic, Ion Cojar și-a adunat toate cercetările și descoperirile în cartea sa intitulată O poetică a artei actorului. Ca regizor de teatru, a urmărit să realizeze spectacole de teatru care, în mod paradoxal, să nu arate deloc a spectacole, la care spectatorii să nu găsească absolut niciun element care să le indice că asistă la un spectacol de teatru și nu la un eveniment de viață real

Vassa Jeleznova de Maxim Gorki Teatrul Național București

1934 – S-a născut Mircea Tomuș

9 ianuarie 1934, Mociu, Cluj

Critic și istoric literar. A urmat cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din Cluj (1951–1955). A fost redactor la Steaua, revistă la care a pregătit și declanșat bătălia antiproletcultistă, câștigată prin „marea explozie lirică” din 1964–1965 și, totodată, „resurecția din 1965–1970”. A fost apoi redactor-șef la Editura Dacia din Cluj-Napoca și la revista Transilvania din Sibiu, secretar de stat în Ministerul Culturii din România, director-adjunct al Muzeului Satului din București, director al Centrului Cultural Mogoșoaia, director al revistei Cultura Națională și redactor-șef al revistei Rostirea românească, profesor la Facultatea de Litere și Arte de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Din opera sa: Gheorghe Șincai. Viața și opera, Cincisprezece poeți, Răsfrângeri, Opera lui I.L. Caragiale, Romanul romanului românesc

1944 – S-a născut Grid Modorcea

Mitică-Puiu Modorcea; 9 ianuarie 1944

Scriitor, cineast, critic de artă, jurnalist. A urmat Facultatea de Matematică a Institutului Pedagogic din Galați (1960–1963) și Facultatea de Matematică a Universității din București (1965–1966), dar și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1970–1974). A fost fondator și director artistic al revistelor Homo Scandalum, Cetățeanul turmentat, Acuz, Evenimentul cu papagali, fondator și director artistic al Studioului Baricadafilm (1990), primul studio de film independent din România postdecembristă, fondator și director artistic al trupei de teatru ALEF 20, al Editurii EMIN (1994 – 1998) și al Editurii și Studioului de teatru și film EU & UE. Este unul dintre cei mai prolifici scriitori români în viață (95 carti publicate, de toate genurile)

1947 – S-a născut Ioana Ieronim

Ioana Brînduș; 9 ianuarie 1947, Râșnov, Brașov

Poetă, eseistă și traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor și a PEN Club. A fost redactor la Editura Științifică și Enciclopedică din București și la revista Secolul 20, jurnalist la Revista 22 și consilier cultural la Ambasada României din SUA. Deși a debutat în revista Luceafărul încă din 1972, Ioana Ieronim a publicat primul volum de versuri, Vara timpurie, abia in 1979. A publicat peste zece volume de poezie, unele bilingve (română-engleză, română-germană). Printre acestea se numără: Proiecte de mitologie, Cortina, Egloga, Poeme, Luni dimineața

1954 – Inaugurarea clădirii Teatrului de Operă și Balet din București

Deși existența unei trupe artistice românești de teatru liric, sub numele de Compania Opera Română, s-a făcut cunoscută încă din 1885, înființarea Operei Române ca instituție independentă și finanțată de la buget s-a realizat abia în 1921. Actuala clădire a Operei Naționale București, cu o capacitate de 952 locuri, a fost ridicată în 1953, după planurile arhitectului Octav Doicescu, sub denumirea Teatrul de Operă și Balet în vederea a două ample manifestări internaționale: al treilea Congres Mondial al Tineretului (25–30 iulie) și al patrulea Festival Mondial al Tineretului și Studenților (2–14 august), dar a fost inaugurată abia la 9 ianuarie 1954, cu spectacolul Dama de pică de Piotr Ilici Ceaikovski. Până la acea dată, teatrul liric de pe malurile Dâmboviței avusese statutul de chiriaș, printre spațiile care îi găzduiau spectacolele numărându-se Teatrul Național de pe Calea Victoriei (distrus de bombardamentele din august 1944), Teatrul Liric (fosta sală Leon Popescu) din Piața Walter Mărăcineanu, distrus de cutremurul din 1940, Teatrul Regina Maria, pe cheiul Dâmboviței, în zona podului Mihai Vodă (astăzi demolat)

1955 – S-a născut Ion Mureșan

9 ianuarie 1955, Vultureni, Cluj

Poet și publicist contemporan. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1981). A făcut parte din gruparea revistei Echinox. După absolvire a devenit membru al cenaclului Saeculum din Beclean. Între 1981–1988 a fost profesor de istorie în comuna Strâmbu. A devenit redactor la revista Tribuna din Cluj-Napoca. În prezent este publicist comentator la un ziar clujean și redactor-șef al revistei Verso din Cluj. A debutat cu poezie în revista Cutezătorii (1968). Alte scrieri: Cartea de iarnă, Paharul, Acces interzis

1956 – S-a născut Iosif Ion Prunner

9 ianuarie 1956, București

Dirijor și pianist. A urmat Liceul de muzică „Dinu Lipatti“ și Universitatea de Muzică din București, a studiat pianul și dirijatul cu Zoe Popescu, Ana Pitiș, Maria Fotino, Constantin Bugeanu și Sergiu Comissiona. După absolvire, a fost angajat la Filarmonica „George Enescu“. În 1991 a înființat Fundația și Orchestra de cameră „Constantin Silvestri“, iar în 1996 a fost directorul Concursului internațional de dirijat cu același nume. În anul 1997, maestrul Cristian Mandeal i-a încredințat conducerea Corului Filarmonicii. Tot din 1997 a condus orchestra semiprofesionistă a medicilor din București, preluând o tradiție a Filarmonicii „George Enescu“. A colaborat cu personalități muzicale marcante, precum: Cristian Mandeal, Sergiu Comissiona, Lawrence Craig, Valentin Gheorghiu, Ludovic Spiess, Eugenia Moldoveanu, Michel Plasson, Ion Marin, Daniel Barenboim și cu orchestre de prestigiu, precum Orchestra Națională a Franței, Filarmonica din München, Filarmonica „Arturo Toscanini“, Orchestra Festivalului din Varșovia, Orchestra Filarmonică din Londra, Orchestra Națională a Cataluniei, Filarmonica din Ostrava, Orchestra Capitole Toulouse. A susținut concerte în importante centre muzicale din Europa și Asia (Germania, Spania, Franța, Italia, Japonia, Rusia, Grecia, Ungaria, Elveția, Bulgaria, Coreea etc.) și a luat parte la importante festivaluri din România, Cehoslovacia, Italia etc. În 2003 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler

Mahler – Das Klagende • Corul Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor Iosif Ion Prunner, Soliști: Soprană Iulia Artamanov, Mezzosoprană Geanina Munteanu, Tenor Călin Bratescu

1957 – A încetat din viață Ion Al-George (27 martie 1891, Sângeorz Băi, Bistrița Năsăud – 9 ianuarie 1957, București)

Poet și traducător

1959 – S-a născut Cristian Minculescu

9 ianuarie 1959, Pitești

Solist vocal și compozitor de muzică rock, cunoscut în special pentru activitatea sa de peste 30 de ani ca vocalist al trupei Iris. A intrat la Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Universității Tehnice de Construcții din București și a frecventat cursurile acesteia timp de un an, a renunțat însă la facultate ca să cânte în trupa Iris. Și-a început cariera în 1979 ca solist vocal al trupei Harap-Alb, trecând apoi prin trupele: Iris, Voltaj, a participat în Cenaclul Flacăra, la trupele Totuși, Flacăra Pop – Flapo, din nou la Iris, Cristi Minculescu & Nuțu Olteanu Super Grup, din 2015 Cristi Minculescu a revenit în Iris

Cristi Minculescu & Dan Bittman – S-aprindem torțele

1979 – Primele loturi de autoturisme de teren ARO dotate cu motoare Diesel românești de 60 CP

Produse la Întreprinderea Mecanică din Câmpulung, care și-a desfășurat activitatea între anii 1953–2003

1990 – Decretul CFSN nr. 40/9 ianuarie 1990 privind măsuri pentru comemorarea eroilor Revoluției

Decretul prevedea ca ziua de 12 ianuarie să fie declarată zi de doliu național. Timișoara și București au fost declarate orașe-martir. Piața Palatului și-a schimbat denumirea în Piața Revoluției

1991 – A încetat din viață Mircea Ciobanu (15 aprilie 1950, București –9 ianuarie 1991, Geneva)

Pictor, sculptor, scriitor, grafician, arhitect, sticlar și jurnalist, stabilit în Elveția în 1981

1993 – A încetat din viață Anton Crihan (10 iulie 1893, Sîngerei, Gubernia Basarabia –                                                                                           9 ianuarie 1993, Saint-Louis, SUA)

Avocat, autor, economist, politician, profesor universitar la Iași și Chișinău și publicist basarabean, membru al Sfatului Țării, ministru, deputat în Parlamentul României

1996 – S-a născut Oana Gregory

Oana Andreea Grigoruț; 9 ianuarie 1996, Negrești Oaș, Satu Mare

Actriță americană de origine română, cunoscută pentru rolurile sale din serialele Disney. La vârsta de 6 ani s-a mutat împreună cu familia în Statele Unite. La 10 ani a câștigat titlul de actrița anului la preadolescenți și a fost declarată primul Runner-up (modelul anului, tot la preadolescenți, în cadrul concursului organizat de International Models & Talent Association. Filme: Kickin’ It, Lab Rats, Crash & Bernstein, Sons of the Father, WTH: Welcome to Howler

College Party 2nd episode

1998 – A încetat din viață Lia Manoliu (25 aprilie 1932, Chișinău – 9 ianuarie 1998, București)

Atletă, laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din Mexico 1968 și cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din Roma 1960 și Jocurile Olimpice de vară din Tokyo 1964 la proba de aruncare a discului

2006 – Un elicopter aparținând SMURD s-a prăbușit în apropierea aeroportului Iași

Echipajul de pe elicopterul Eurocopter 135, format din pilotul Valentin Stănescu (37 de ani), copilotul Augustin Toma (34 de ani), medicul Liliana Puiu (37 de ani) și asistenta Mioara Haută (30 de ani), s-a îndreptat spre aeroport pentru a efectua zborul de încălzire al elicopterului cu care salvau vieți. După mai puțin de 10 minute de la decolare, aparatul s-a prăbușit și toți cei patru salvatori au murit. Era ultima zi de activitate la Iași pentru cei doi piloți, detașați aici pentru misiuni pe elicopterul SMURD. Urmau să revină acasă, la București, la familiile lor și apoi să fie detașați în alte misiuni, în țară. În aceeași zi, medicul de pe elicopter își înlocuise o colegă

2007 – Primele patru brățări dacice au fost răscumpărate

Patru brățări dacice, care fac parte din patrimonul național și care au fost descoperite în Munții Orăștiei, au fost răscumpărate de Guvernul României cu suma de 980.000 de lei de la un colecționar american și readuse în țară, fiind expuse la Muzeul Național de Istorie a României. Palpitanta poveste a brățărilor dacice dezgropate în zona cetății Sarmizegetusa a devenit subiectul unui documentar intitulat The Hunt for Transylvanian Gold și este produs de Dan Dimăncescu, consul onorific al României la Boston

The hunt for transylvanian gold

2009 – A încetat din viață Antal István (18 septembrie 1958, Frumoasa, Harghita – 9 ianuarie 2009, Miercurea Ciuc)

Jucător de hochei, antrenor și președinte al SC Miercurea Ciuc. A făcut parte din generația de aur a hocheiului românesc

2011 – A încetat din viață Raul Volcinschi (14 septembrie 1923, Cernăuți – 9 ianuarie 2011, București)

Economist, profesor la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj, a inițiat și condus o organizație anticomunistă de proporții, a organizat un complot care viza asasinarea lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80, de mai multe ori deținut politic

 

#todaysmemory, #Romaniafrumoasa, #istoriaRomaniei, #CarolBenesch, #FranzFriedrichFronius, #Propășirea, #OctavDoicescu, #LyaHubic, #ȘtefanStănescu, #IonDumitrescu, #ȘtefanMangoianu, #VasileDrăguț, #IonCojar, #MirceaTomuș, #GridModorcea, #IoanaIeronim, #TeatruldeOperășiBalet, #IonMureșan, #IosifIonPrunner, #CristianMinculescu, #OanaGregory

0 comentarii la „9 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: