Istoria României România frumoasă Today's Memory

10 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Monumentul de la Podul Înalt


1475 – Bătălia de la Podul Înalt

A avut loc lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone (40.000 moldoveni, 8.000 secui și 18.000 ardeleni) sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană (120.000 turci) sub conducerea lui Suleiman Pașa. În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) aproape toată armata. Este considerată cea mai mare înfrângere din istoria islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit eroul creștinătății

1493 – S-a născut Nicolaus Olahus

10 ianuarie 1493, Sibiu – 15 ianuarie 1568, Trnava/Nagyszombat

Umanist, istoriograf și om politic de origine română care a activat în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. În anii tinereții sale (cca 1522–1526), Olahus a fost consilier al regelui Ludovic al II-lea și mai ales al reginei Maria a Ungariei, totodată regentă a Olandei, deținând funcția de secretar-consilier la curtea regală. În 1542 și-a început cariera politică. A înființat în 1561 colegiul iezuit din Trnava (Nagyszombat), ridicat de Petrus Pázmány în 1665 la rang de academie, instituție considerată ca fiind prima universitate modernă din Regatul Ungariei. În 1562 a fost numit cardinal al Bisericii Catolice, de către papa Pius al IV-lea, și a devenit arhiepiscop de Strigonium și, prin aceasta, primat al Bisericii Catolice din Regatul Ungariei. În această calitate a fost numit guvernator al teritoriilor maghiare de vest. În calitate de umanist și cărturar a întreținut o vastă corespondență cu intelectualii epocii, câștigând simpatia și recunoașterea lui Erasmus din Rotterdam. Lucrările sale cele mai importante, Hungaria și Attila, redactate probabil în perioada șederii în Țările de Jos, oferă informații valoroase cu privire la topografia și istoria Ungariei și, în special, a Transilvaniei

1545 – Se tipărește la Târgoviște Molitvelnicul lui Dimitrie Liubavici

Lucrarea, printre primele tipărituri de la noi, este în slavonă. „Din porunca Domnului Io Petru marele Voevod, eu păcătosul și mai micul dintre sfinții călugăr Moisi m-am trudit la această scriere, cu matricele lui Dimitrie Liubavici, și am început pe vremea preasfințitului Mitropolit al Valahiei kir Ananie, de la zidirea lumii în anul 7053, iar de la nașterea lui Hristos 1545, crugul Soarelui 25, al Lunii 4, temelia 17, numărul de aur 7, indictionul 8, luna lui Ianuarie în 10 zile. În cetatea de scaun Târgoviște

Mai mult: https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/01/03/dimitrie-liubavici-molitvenic-slavonesc-targoviste-1545/

1661 – Nicolae Milescu a tradus, din grecește, Cartea cu multe întrebări foarte de folos

Cartea cu multe întrebări foarte de folos pentru multe treburi ale credinței noastre, după Sf. Atanasie cel Mare al Alexandrei, este prima lucrare patristică cunoscută la noi, care a fost tradusă direct din originalul grecesc

Mai mult: https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/12/03/nicolae-milescu-carte-cu-multe-intrebari-foarte-de-folos-1661/

1717 – Încercarea eșuată a unui detașament austriac de a-l lua prizonier pe domnul Moldovei, Mihai Racoviță

Mihai Racoviță (cca. 1660 – iulie 1744), boier din țară din sânge Cantacuzinesc, a fost domn în Moldova de trei ori: septembrie 1703–23 februarie 1705; 31 iulie 1707–28 octombrie 1709 și 5 ianuarie 1716–octombrie 1726 și de două ori în Țara Românească: 17 octombrie 1730–24 octombrie 1731 și septembrie 1741–iulie 1744.

Datorită războiului austro-turc (1716–1718), a fost numit în a doua domnie, deoarece turcii erau convinși că el era dușmanul nemților. Un detașament austriac, cu susținerea unei părți din nobilimea moldovenească, a întreprins o tentativă de lovitură de stat, cu intenția de a lua în captivitate pe Mihai Racoviță. Domnul a chemat în ajutor tătarii, care l-au ajutat să reziste acestui atac (dar plecând înapoi, au devastat țara) i-a înfrânt, l-a decapitat pe căpitanul Ferentz și i-a ucis pe moldovenii trădători

1799 – S-a născut Petrache Poenaru

10 ianuarie 1799, Benești, județul Vâlcea – 2 octombrie 1875, București

Revoluționar pașoptist, pedagog, inventator, inginer și matematician, membru titular (din 1870) al Academiei Române. În timpul Revoluției de la 1821, a făcut parte din Comisia pentru liberarea robilor. La recomandarea lui Tudor Vladimirescu, a plecat la Viena, iar apoi la Paris, unde a studiat filologia și politehnica, devenind absolvent al Școlii Politehnice din Paris. În timpul studiilor la Paris, a brevetat primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală (plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre). A fost unul dintre organizatorii învățământului național românesc, fondatorul Colegiului Național „Carol I” din Craiova, s-a implicat în domenii legate de învățământ, administrație și inovație. Între 1834–1836 a insistat pentru introducerea Sistemului Metric Zecimal în Muntenia. Împreună cu alți oameni de seamă a contribuit la înființarea în 1835 la Pantelimon a Școlii de Agricultură. Din poziția de membru al Eforiei Școlilor Naționale în 1850 a devenit co-fondator al Școlii de Poduri și Șosele (actuala Universitate de Construcții din București). În discursul de recepție la primirea în Academia Română, a susținut că cele 5 luni cât a fost pandur și haiduc i-au schimbat complet destinul și va păstra toată viața în inimă acele clipe mărețe.

1839 – Gheorghe Asachi a publicat la Iași lucrarea Atlas românesc geografic

Cuprinzând opt hărți, lucrarea, realizată în tipografia Albinei Românești, a fost practic prima publicație de acest gen din literatura de specialitate de pe teritoriul românesc. Harta fizică și politică a Europei, Emisferele pămîntului și sistema soarelui cu a sale planete după cele mai noi hărți, Harta generală a Asiei, Harta generală a Americii, Harta generală a Africii, Harta generală a Australiei, Globul pămîntesc, Hărțile Moldovei și ale Țării Românești sunt cele opt hărți care au fost întocmite de Gheorghe Asachi cu ajutorul fiilor săi Dumitru și Alexandru

1869 – S-a născut Valeriu Braniște

10 ianuarie 1869, Cincu Mare – 1 ianuarie 1928, Lugoj

Publicist și om politic, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. A urmat Facultatea de litere și filozofie la Budapesta și Viena (1887–1891). A fost licențiat în limba și literatura maghiară și limba germană. A susținut doctoratul în filozofie la Budapesta în 1891, cu o teză despre Andrei Mureșanu, în limba maghiară. În prealabil, în iunie 1891 a obținut absolutorium (licența) cu teza în limba și literatură maghiară: Traducătorii maghiari ai lui Schiller. În primii ani a fost profesor la Gimnaziul Superior Ortodox Român din Brașov, apoi, redactor la publicații ale vremii: Tribuna din Sibiu, Dreptatea din Timișoara, Drapelul din Lugoj, Patria din Bucovina. Într-o serie de articole a sfidat codul penal maghiar, pentru a susține cauza națională a românilor. Din aceste motive a fost târât prin numeroase procese de presă, a fost deținut în închisorile de la Seghedin (1893; 1918) și Vaț până în iunie 1896. A plecat în Bucovina, unde a realizat o intensă activitate în interesul luptei românilor pentru drepturi naționale. A înființat la Cernăuți gazeta Patria, dar tactica sa s-a schimbat: nu mai apare în gazetă nici ca director, nici ca editor sau redactor, pentru a nu atrage suspiciunile autorităților. În realitate, el a fost cel care a condu-o, a redactat-o propriu-zis, dar sub pseudonim. A fost membru marcant al Partidului Național Radical Român (1897). Între 1918–1920 a făcut parte din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu

1880 – S-a înființat Partidul Liberalilor Sinceri

Cooptat, ca ministru de Interne, în primul dintre cabinetele conduse de I.C. Brătianu, Gheorghe Vernescu avea să intre, în scurtă vreme, în contradicție cu primul ministru, ieșind din guvern la începutul anului 1877. În anul următor a întemeiat ziarul Binele public, care a reprezentat interesele sale politice, pentru ca, la 10/22 ianuarie 1880 să formeze Partidul Liberalilor Sinceri. Gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu, de orientare politică moderată, în care se mai aflau V. Boerescu, N. Ionescu (liderul fracționiștilor ieșeni), D. Gianni, a părăsit Partidul Liberal, constituindu-se ca grupare politică de sine stătătoare. Noul partid s-a manifestat ca o formațiune politică de opoziție față de guvernul liberal în general și față de I.C. Brătianu, în special. Cu timpul, Partidul Liberalilor Sinceri s-a apropiat din ce în ce mai mult de zona conservatoare (grație și relațiilor apropiate dintre Gheorghe Vernescu și Lascăr Catargiu), sfârșind prin a se contopi cu Partidul Conservator. Noua formațiune politică rezultată (în primăvara lui 1884) avea să poarte numele, mai mult decât bizar, de Partidul Liberal Conservator

1893 – Căsătoria dintre Principele Ferdinand de Hohenzollern și Principesa Maria de Saxa-Coburg și Gotha

Principele moștenitor al tronului Regatului României, Ferdinand de Hohenzollern- Sigmaringen, s-a căsătorit cu Principesa Maria, fiica Ducelui Alfred de Edinburgh-Coburg și a Marii Ducese Maria a Rusiei, la castelul Sigmaringen în Germania (29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893). Ferdinand și Maria s-au cunoscut la castelul Wilhemshohe, unde fusese în prizonierat împăratul Napoleon al lll-lea dupa capitularea de la Sedan. Ferdinand, ca ofițer prusac, participa aici la un banchetul dat de kaiser la încheierea manevrelor militare. Adolescenta Maria, invitată din Anglia, a stat alături de prințul Ferdinand. Logodna celor doi a avut loc la Postdam, organizată cu fast de Kaiserul Wilhem. Au avut loc trei ceremonii: o căsătorie civilă, una protestantă pentru Maria, alta catolică pentru Ferdinand. Mireasa avea 17 ani, mirele 27 de ani. Luna de miere au petrecut-o într-un castel din munții Bavariei, într-un peisaj romantic acoperit de zăpadă

1896 – S-a născut Alexandru Busuioceanu

10 ianuarie 1896, Slatina – 1961, Madrid

Critic de artă, critic literar, diplomat, eseist, istoric, pedagog, poet, scriitor și traducător, care a trăit în Spania începând cu anul 1942. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1923–1925. Opera lui este vastă și cuprinde domenii ale cunoașterii umane foarte diferite. Începuturile sale literare sunt în poezie, la care a adăugat treptat eseuri, studii literare, studii critice de literatură și arte plastice, prezentări de programe muzicale pentru concertele filarmonicii, cronici literare și de arte plastice, prezentări de artiști plastici și scriitori români, respectiv, mai târziu, de artiști plastici și scriitori spanioli. Ca traducător, a tradus în română și spaniolă din mari poeți ai literaturii universale. A dus o activitate neobosită de cercetare și promovare culturală a valorilor românești în Spania. A înființat o Catedră de limbă și literatură română la Universitatea Madrid, al cărui titular a fost până la moarte, a înființat Institutul Român de Cultură din Madrid, a obținut introducerea obligatorie a studierii limbii și literaturii române în șapte universități spaniole și publicarea traducerilor din mari scriitori români, așa cum ar fi Liviu Rebreanu, de pildă

1906 – S-a născut Grigore Moisil

10 ianuarie 1906, Tulcea – 21 mai 1973, Ottawa, Canada

Matematician, profesor universitar, membru titular (din 1941) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1948) al Academiei Române, al Academiei din Bologna și al Institutului Internațional de Filosofie. În 1924 a fost admis la Politehnică, secția construcții, dar o chemare mai puternică l-a îndreptat spre Facultatea de Matematică, unde i-a avut profesori pe Dimitrie Pompeiu, mentorul său, Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu, Anton Davidoglu. A fost în același timp student al Politehnicii și al Universității din București. Interesul pentru matematică a devenit prioritar astfel că în anul 1929 a părăsit Politehnica, deși trecuse deja toate examenele din primii trei ani. A susținut teza de doctorat, Mecanica analitică a sistemelor continue, în fața unei comisii conduse de Gheorghe Țițeica și având ca membri pe Dimitrie Pompeiu și pe Anton Davidoglu. Această teză a fost publicată la editura Gauthier-Villars din Paris fiind apreciată de savanții Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, Paul Lévy. În 1930 a studiat la Sorbona și a susținut examenul de docență, cu lucrarea Sur une classe de systèmes d’équations aux dérivées partielles de la Physique mathématique (1931) și a fost numit conferențiar la Facultatea de Matematică din Iași. A plecat apoi la Roma cu o bursă de studii Rockefeller. A ținut primul curs de algebră modernă din România, Logica și teoria demonstrației, la Universitatea din Iași, cercetările sale de logică stând la baza unei puternice școli de matematică în țară și peste hotare. A publicat lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei și logicii matematice, a insistat și ajutat mult la realizarea primelor calculatoare românești. A avut contribuții remarcabile la dezvoltarea informaticii și la formarea primelor generații de informaticieni. A primit Computer Pioneer Award al societății IEEE, în 1996 (post-mortem). Considerat „părintele informaticii românești” cu invenția de circuite electronice tristabile. Era, totodată înzestrat cu un deosebit simț al umorului, citatele sale făcând deliciul tuturor

1918 – Delegația sașilor la Consiliului Dirigent din Sibiu

În data de 28 decembrie 1918/10 ianuarie 1919, o delegație săsească a transmis Consiliului Dirigent din Sibiu adeziunea sașilor la actul unirii Transilvaniei cu România

1920 – Înființarea Ligii Națiunilor (Societatea Națiunilor)

În 10 ianuarie 1920, lua ființă la Paris Liga Națiunilor, prima organizație cu vocație de universalitate, numărând 44 de state fondatoare, între care și România, care avea drept scop să promoveze dezarmarea și să prevină declanșarea unor noi războaie. Liga avea mai multe structuri, printre care Adunarea Generală, Consiliul și Secretariatul Permanent. De asemenea, a coordonat mai multe organisme internaționale, printre care Comisia pentru Dezarmare sau Organizația Internațională a Muncii. Societatea a ținut prima întâlnire a consiliului la Paris, pe 16 ianuarie 1920, la șase zile după intrarea în vigoare a Tratatului de la Versailles. În noiembrie, sediul central al Societății s-a mutat la Geneva, localitate în care s-a desfășurat, la 15 noiembrie 1920, prima Adunare Generală, cu reprezentanți din 41 de state

1932 – S-a născut Eugen Agrigoroaiei

10 ian. 1932, Bălți, Basarabia – 26 febr. 1992, Iași

Prozator, poet, publicist, folclorist, muzeograf și etnolog. A absolvit Facultatea de Filologie-Istorie din Iași (1957), fiind diplomat universitar în limba și literatura română. A fost profesor, bibliograf, muzeograf, lector la Direcția presei din Iași. A debutat în Iașul nou (1954). A colaborat la Iașul literar, Cronica, Alma Mater, etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Iași (1954). Pornind de la etosul popular, a scris basmul în versuri Ultimul Făt Frumos (1969) și Fabule și întâmplări (1972). Principala sa contribuție ca folclorist, a fost volumul Țara uitatelor constelații. Folclor arhaic românesc (1981). A dramatizat basmul Moștenirea fermecată. I-au rămas încă nepublicate studii de literatură populară și etnografie, versuri, traduceri

1938 – Unirea grupărilor liberale conduse de Dinu și Gheorghe Brătianu

În 1930, nemulțumit de politica PNL, care se opunea întoarcerii în țară a viitorului rege Carol al II-lea, Gheorghe I. Brătianu, care era unul din susținătorii lui Carol, a creat gruprea liberală dizidentă PNL Gheorghe Brătianu (Georgist). A fost exclus din PNL împreună cu o serie de personalități marcante ale culturii și politicii românești interbelice, precum Ștefan Ciobanu, Constantin C. Giurescu, P.P. Panaitescu, Simion Mehedinți, Arthur Văitoianu, Mihai Antonescu, etc. În plină dictatură carlistă, s-a realizat fuziunea celor două grupări ale PNL, ceea ce a însemnat și diminuarea poziției grupării lui Tătărescu și întărirea forțelor care luptau împotriva tendințelor autoritare ale regelui

1951 – S-a născut Dan Damaschin

Damaschin Hărdăuț; 10 ianuarie 1951, Prunișor, Arad

Poet. Este absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Cluj-Napoca (1974). În perioada studiilor a fost redactor al revista Echinox, a fost apoi librar la Centrul de Librării Cluj, apoi redactor la Editura Dacia A debutat în revista Familia (1968); debutul editorial a fost volumul Intermundi (1975), urmat de Reculegeri și alte poeme, Trandafirul și clepsidra, A cincea esență

1956 – Decretul nr. 12/10 ianuarie 1956 privind modificarea Legii nr. 5/7 septembrie 1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române

S-au desființat regiunile Arad și Bârlad

1956 – S-a născut Zoia Alecu

10 ianuarie 1956, București

Cântăreață, cantautoare, compozitoare și textieră de muzică folk și rock. S-a lansat în anul 1973 ca artistă solo, fiind una dintre primele cantautoare din muzica folk autohtonă. Începând cu 1986 s-a alăturat grupului Sfinx, continuându-și apoi activitatea alături de Sfinx Experience. Din anul 2006 a revenit pe scenă ca artistă solo, lansând până în prezent patru albume de autor

Doar o zi

1960 – S-a născut Ioana Pârvulescu

10 ianuarie 1960, Orașul Stalin/Brașov

Eseistă, publicistă, critic literar și profesor la Universitatea din București. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, secția română-franceză, în 1983. Din 1993, este redactor la săptămânalul România literară, responsabil cu secțiunea de critică literară. La Editura Humanitas, a coordonat colecția Cartea de pe noptieră și a realizat antologiile din Cartea-borcan. Din scrierile sale: Lenevind într-un ochi, Alfabetul doamnelor, În intimitatea secolului 19, În țara Miticilor. De șapte ori Caragiale, Cartea întrebărilor, Cum continuă povestea, Inocenții

1968 – S-a născut Irina Andone

10 ianuarie 1968, Iași – 2 octombrie 1998, Iași

Poetă și eseistă. A absolvit, ca șefă de promoție, Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” în 1990. A continuat studiile în Marea Britanie, la Universitatea Edinburgh. A depus o bogată activitate didactică la Universitatea „Al.I. Cuza”, la Academia de Arte ”G. Enescu” Iași, a fost cercetător științific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” Iași. A debutat în anul 1984, ca poetă, la Cronica. A colaborat cu studii și articole, recenzii și cronici teatrale la Cronica, Dialog, Timpul, România literară ș.a. Editorial, a debutat cu volumul Mângâios (1996), pentru care a primit Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași. A tradus în engleză poeme aparținând lui Mihai Eminescu, Matilda Cugler-Poni. A mai publicat: Farmec dureros. Poetica eminesciană a contrariilor.

1973 – S-a constituit în România Biroul Național Interpol

Face parte din Centrul de Cooperare Polițienească Internațională al Inspectoratului General al Poliției Române. Printre scopurile O.I.P.C.–INTERPOL se numără asigurarea și dezvoltarea asistenței reciproce cât mai largi a tuturor autorităților de poliție criminală, în cadrul legilor existente în diferite țări și în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului

1979 – S-a născut Anna Lesko

10 ianuarie 1979, Chișinău

Cântăreață și pictoriță de origine ucraineană din Republica Moldova, stabilită în România la vârsta de șaptesprezece ani. A debutat cu piesa Cu tine eu la Festivalul de la Mamaia (2000). În 2002 a apărut primul său material discografic de studio, Flăcări, care conține și primul șlagăr al solistei, Ard în flăcări. La scurt timp a fost lansat un al doilea album, Inseparabili, recompensat cu un disc de aur pentru vânzările înregistrate. În paralel cu activitatea de muziciană, a făcut o pasiune pentru pictură, fiind consiliată în această artă de personalități notabile, precum Sabin Bălașa și Mircea Novac. De asemenea, concomitent cu proiectele sale artistice, Lesko s-a implicat și în campania umanitară 1001 România sau a fost distribuită într-o serie de spoturi televizate pentru diferite produse

Anicyka Maya

1980 – A încetat din viață Petru Caraman (14 decembrie 1898, Vârlezi, Galați – 10 ianuarie 1980, Iași)

Savant, folclorist și filolog, membru post-mortem al Academiei Române

1989 – A încetat din viață Cristea Avram (28 sau 31 august 1931, București – 10 ianuarie 1989, Roma, Italia)

Actor de teatru și film stabilit în Franța în anii ’60

1993 – A încetat din viață Miltiade Filipescu (14/27 februarie 1901, Burdusaci, Bacău – 10 ianuarie 1993, București)

Geolog și paleontolog, membru titular al Academiei Române

1994 – Parteneriatul pentru Pace

Parteneriatul pentru Pace (Partnership for Peace; PfP) este un program NATO care are menirea să creeze încredere reciprocă între NATO și alte state din Europa și ale fostei Uniuni Sovietice. În prezent 22 de state fac parte din acest parteneriat. A fost pentru prima oară pomenit de către Societatea Bulgară Novae, ulterior propus ca o inițiativă americană la întrunirea miniștrilor apărării NATO în Travemünde, Germania, pe 20–21 octombrie 1993, și lansat oficial la reuniunea Consiliului Nord-Atlantic la nivelul șefilor de stat și de guvern din țările membre ale NATO de la Brussels, din 10–11 ianuarie, printr-o declarație care a lansat Parteneriatul pentru Pace, pe baza semnării unor acorduri individuale. România a fost prima țară care a semnat documentul-cadru, la 26 ianuarie 1994

1997 – Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat pentru mineriada din septembrie 1991

În 10 ianuarie 1997 Miron Cozma a fost arestat, fiind acuzat de subminarea puterii de stat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și de săvârșirea de infracțiuni contra siguranței circulației pe caile ferate. Lui Cozma i-a fost imputata coordonarea descinderii unor grupuri masive de mineri, la Bucuresti, in perioada 23–28 septembrie 1991

2016 – A încetat din viață Teofil Codreanu (1 februarie 1941, București – 10 ianuarie 2016, București)

Fotbalist care a jucat la Rapid Bucuresti și pentru echipa națională de fotbal a României

2019 – Ceremonia oficială de lansare a președinției române a Consiliului Uniunii Europene

A avut loc la Ateneul Român, în 10 ianuarie 2019, cu vizita președintelui Consiliului European Donald Tusk, președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și a Colegiului comisarilor. Discursul în limba română ținut de Donald Tusk a fost impresionant

Discursul președintelui Donald Tusk la ceremonia de deschidere a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene

 

#todaysmemory, #Romaniafrumoasa, #istoriaRomaniei, #BătăliadelaPodulÎnalt, #NicolausOlahus, #Molitvelnicul, #Carteacumulteîntrebărifoartedefolos, #AlexandruBusuioceanu, #GrigoreMoisil, #EugenAgrigoroaiei, #DanDamasc#PetrachePoenaru, #Atlasromânescgeografic, #ValeriuBraniște, #AlexandruBusuioceanu, #GrigoreMoisil, #EugenAgrigoroaiei, #DanDamaschin, #ZoiaAlecu, #IoanaPârvulescu, #IrinaAndone, #BiroulNaționalInterpol, #AnnaLesko

0 comentarii la „10 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: