Istoria României România frumoasă Today's Memory

11 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Portretul pictorului Carol Popp de Szathmári, de Mișu Popp – detaliu


Ziua Naţională a Artei Fotografice în România

A fost declarată prin H.G. nr. 458/5 mai 2010, 11 ianuarie fiind ziua de naștere a lui Carol Popp de Szathmary, recunoscut ca primul fotograf al României

 

1812 – S-a născut Carol Popp de Szathmary

11 ianuarie 1812, Cluj, Imperiul Austriac – 3 iulie 1887, București

Pictor și grafician maghiar din Transilvania, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român. Și-a efectuat primele studii la Colegiul Reformat din Cluj, apoi a studiat dreptul și a lucrat o vreme ca funcţionar la Sibiu. Supranumele de Popp și l-a atribuit cu referire la profesia tatălui său, pastor reformat. În tinereţe a avut o legătură romantică cu artistocrata Maria Văcărescu, viitoarea soţie a spătarului Costache Ghica și a doua soţie a prinţului Gheorghe Bibescu. Pe urmele acestei pasiuni a vizitat prima dată Ţara Românească în anul 1831, dar abia din 1843 a început să activeze la București. În pictură, limbajul său era migălos și greoi, dar vădind spirit de observaţie ascuţit, mai ales în scenele reprezentând bâlciuri sau târguri. Ca litograf, a lăsat un Album cu vederi din Transilvania (1841), portretele deputaţilor din Dieta Transilvaniei, o hartă topografică a ţării, cromolitografii și acuarele înfăţișând tipuri și porturi populare cu un caracter exclusiv documentar. În anul 1843 a realizat primele dagherotipii. În 1863 a fost desemnat pictor și fotograf oficial al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza și a realizat portretele oficiale ale domnitorului și ale Prinţesei Elena. În același an a realizat un album de fotografii cu peisaje luate în jurul Bucureștiului, pentru Prinţesa Elena. În perioada 1860–1870 a publicat un volum cu 100 de fotografii, fiind printre primii 10 fotografi din Europa și a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii. Prin aceasta, el este recunoscut ca primul foto-jurnalist de război. A deţinut un atelier de fotografie pe terenul închiriat de la Ștefan Greceanu, pe Podul Mogoșoaiei, vis-a-vis de Biserica Săridar

Biografie ilustrată: https://artavizuala21.wordpress.com/2011/08/20/din-istoria-fotografiei/

1830 – S-a constituit la Iași Cercul de cetire medicinală

Jakob Czihak, medic ceh de formaţie germană și medic șef al Miliţiei din Moldova, împreună cu doctorul Mihai Zotta, protomedic al orașului Iași și cu Gheorghe Asachi au iniţiat o societate care, prin contribuţia tuturor membrilor, să facă abonamente la periodice medicale, pe care să le citească împreună, într-un cerc de lectură. Actul de constituire a fost scris în limba germană și datat 11 ianuarie 1830, cu titlul Iassyer medicinische Lesevereine. „Sunt subscriși în el 21 de aderenţi care se obligă a plăti fiecare câte trei ruble de argint pe trimestru, cu care sumă să se poată abona la 11 reviste germane și una franceză”. Activitatea acestuia se desfășura în casa lui Czihak. Primii membrii ai cercului au fost 11 medici (Czihak, Zotta, Eustaţie Rolla, Jumette, Huber, Viola, Metz, Samurcaș, Kornhofer, Ilasciuc, Teodori), 5 farmaciști (Pădure, Johann Binder, J. Kraus, A. Abrahamfi, I. Vasiliu) și 7 membri aparţinând altor profesii (Asachi, Wieckmann, Anton Winkler, Hyp. Wolanski, Hatman Bogdan, Al. Ghica și N. Ghica). S-au pus astfel bazele celei dintâi societăţi știinţifice din România, denumită iniţial Societatea Doftoricească Moldo-Romanikă, viitoarea Societate de Medici și Naturaliști

1838 – Marele cutremur din 1838

În seara de 11/23 ianuarie, la ora 20:45, a avut loc un cutremur foarte puternic, cu magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter. A fost al doilea cutremur ca ordin de mărime produs în zona Vrancea dupa cel din anul 1802, afectând Transilvania, Ţara Românească și Moldova și a fost resimţit inclusiv în ţările vecine. Cutremurul a fost urmat de 3 șocuri puternice, conform lui Schuller (geologul în serviciul Ducelui de Saxonia), La Galaţi s-a produs fenomenul de lichefiere a solului. În Moldova, printre alte consecinţe, s-a produs o masivă alunecare de teren. În Ţara Românească s-au prăbușit 217 biserici, cele mai multe în Râmnicu Vâlcea și Craiova. În București, conform unui raport oficial, s-au prăbușit 36 de clădiri inclusiv Hanul lui Manuc și Biserica Sf. Silvestru. Șeful poliţiei București, Manolache Florescu a prezentat un raport care arăta că 73 de persoane au fost ucise și 14 rănite. Chateaugiron, consulul francez la București, a raportat că au murit peste 720 de persoane, și că „dezastrele cauzate în acest oraș de acest eveniment sunt imense și nu pot fi evaluate

1846 – Premiera comediei Băcălia ambiţioasă de Alecu Russo

Comedie-vodevil într-un act, cea dintâi lucrare dramatică a lui Alecu Russo, a avut premiera la 11 ianuarie 1846, pe scena Teatrului Naţional din Iași. Cuprindea o satiră la adresa burgheziei, dornică de a parveni și de a se situa pe aceeași treaptă cu boierimea, ceea ce-i atrage autorului exilul la mănăstirea Soveja. Manuscrisul s-a pierdut

1865 – A încetat din viaţă Alexandru Depărăţeanu (25 februarie 1835, Deparaţi, Teleorman – 11 ianuarie1865, București)

Poet, dramaturg și politician, deputat

1872 – S-a născut Leonida Colescu

11 ianuarie 1872, București – 1940

Statistician, demograf, economist. S-a licenţiat în drept în 1892 la Universitatea din București. A studiat mai departe la Paris, München și Bruxelles, unde a obţinut în 1897 doctoratul în știinţe economice și financiare. A fost director general al Serviciului Statisticii Generale a Statului, funcţie pe care o va îndeplini pentru nu mai puţin de 23 de ani, ceea ce îl face cel mai longeviv conducător al statisticii oficiale. În această calitate, a prezidat Consiliul Superior al Statisticii, a editat Buletinul Statistic al României (1899–1922), a organizat și condus recensămintele populaţiei din 1899 și 1912, precum și ancheta industrială din 1901–1902, a înfiinţat Biblioteca Economică Română (1910). Începând cu 1923 a fost administrator al Institutului Economic Român. Ca profesor, a predat demografia la Școala de Statistică înfiinţată în 1930. Sub conducerea lui, Serviciul de statistică a elaborat statistici oficiale care au stat la fundamentul conducerii moderne a statului român pe bază de date obţinute în mod știinţific (recensămintele populaţiei, recensăminte agricole, Buletinul Statistic General al României, statistica profesiunilor, etc.)

1878 – S-a născut Zaharia Bârsan

11 ianuarie 1878, Sânpetru, Brașov – 13 decembrie 1948, Cluj

Poet, prozator, dramaturg și actor, fondatorul Teatrului Naţional din Cluj și primul său director. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică, audiind și cursurile Facultăţii de Litere și Filosofie a Universităţii din București. A debutat în ianuarie 1897 la Convorbiri literare cu poezia În zori. Distribuit, încă de pe băncile Conservatorului, în diferite roluri, a absolvit în 1901 clasa de declamaţie condusă de C.I. Nottara. Împreună cu o mică trupă de diletanţi, a început, din 1903, o serie lungă de turnee teatrale în principalele orașe ale Transilvaniei. Iniţiativa sa a trezit un interes deosebit în epocă. Societatea pentru fond de teatru român i-a acordat prima sa bursă de perfecţionare, condiţionată de organizarea și instruirea ulterioară a diletanţilor din această parte a ţării. Bursa i-a facilitat contacte profesionale la Viena și la Berlin, după care, în stagiunea 1905–1906, va practica o scurtă asistenţă pe lângă actorul Ermete Novelli, la Florenţa. A debutat editorial cu volumul de versuri Visuri de noroc (1903). Cea mai importantă operă a sa este poemul dramatic în trei acte, în versuri, Trandafirii roșii (1915)

1883 – S-a născut Ion Bârlea

11 ianuarie 1883, Berbești, Maramureș – 12 mai 1969, București

Preot, culegător de folclor din Maramureș. A fost preot în leud, Călinești și Sighet, concomitent profesor de religie la Sighet, Cluj și la Colegiul Sf. Sava din București. Președinte al Ligii culturale din Maramureș cu sediul la Sighet, membru corespondent al secţiilor de istorie și folclor ale Astrei, a condus Gazeta Maramureșană din Sighet, prin care urmărea ridicarea culturală a românilor din Maramureș (1912–1932), a colaborat la Gazeta Transilvania, Neamul Românesc, Poporul Român din Budapesta, Unirea din Blaj, Șezătoarea din Fălticeni, Almanahul Presei Române etc. A fost autorul celei mai bogate și valoroase culegeri de folclor din Maramureș, realizată între anii 1905–1909 și 1910–1913, parţial în colaborare cu Tiberiu Brediceanu și Bela Bartok

1909 – Congresul Partidului Naţional-Liberal

Pe 11 ianuarie 1909, Congresul partidului l-a desemnat pe Ion I.C. Brătianu în funcţia de președinte al Partidului Naţional Liberal, „cu mult entuziasm”, căci reprezenta „tot ceea ce avea mai bun partidul și ţara”. Alegerea lui Ion I.C. Brătianu președinte al partidului (11 ianuarie 1909–24 noiembrie 1927) a marcat consolidarea poziţiei tinerilor liberali în partid. Încă de la discursul inaugural, noul președinte stabilea două principii fundamentale pentru viitoarea activitate: libertatea de discuţie și disciplina în acţiune. După o muncă și o luptă tenace timp de un deceniu, Ionel Brătianu își vedea visul împlinit, acela de a fi președinte al Partidului Naţional Liberal. Avea 45 de ani și a fost un om politic care a jucat un rol de primă importanţă în Marea Unire din 1918 și în viaţa politică din România modernă

1918 – Decretul-lege nr. 3.902/11 ianuarie 1919 privind acordarea drepturilor cetăţenești

Decretul, din 29 decembrie 1918/11 ianuarie 1919, stabilea că toţi locuitorii României, majori, fără deosebire de religie, se vor bucura de toate drepturile cetăţenești și vor putea să le exercite dacă vor face dovadă că au fost născuţi în ţară și au fost sau nu supuși unui stat străin. A fost publicat în Monitorul oficial nr. 223/30 decembrie/12 ianuarie 1918

1926 – S-a născut Leonid Dimov

Leonid Mordcovici; 11 ianuarie 1926, Ismail, Basarabia – 5 decembrie 1987, București

Poet și traducător, unul dintre precursorii postmodernismului românesc, membru marcant al grupului onirist. A absolvit Colegiul Sfântul Sava din București (1944), continuând cu studii de trei ani la Facultatea de Filologie din București, facultate pe care a abandonat-o, însă. La fel, a studiat 3 ani de zile biologia, fără a-și lua licenţa. A mai studiat în paralel, câte un an sau doi, dreptul, teologia și matematica. A fost redactor al revistei România literară. În 1959 l-a cunoscut pe Dumitru Ţepeneag, alături de care a teoretizat onirismul estetic. Grupul oniric îi va include pe Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacșu, Florin Gabrea, Vintilă Ivănceanu. Din operele sale: Pe malul Stixului, Carte de vise, Deschideri, Dialectica vârstelor, Veșnica reîntoarcere

1931 – Garda de Fier a fost dizolvată

A avut loc prima dizolvare a Gărzii de Fier, prin Decretul guvernului român, semnat de Ion Mihalache, ministru de Interne în Guvernul G.G. Mironescu. Înainte de sfârșitul lunii ianuarie, șeful Gărzii de Fier, căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, a fost arestat

1931 – S-a născut Ioan Saizu

11 ianuarie 1931, Iași

Istoric și poet, cercetător știinţific la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași. În 1962 a obţinut titlul de Doctor în Istorie. Și-a canalizat preocupările în direcţia istoriei moderne românești, a evoluţiei statului român și a marilor evenimente social-politice din secolul al XX-lea. A realizat 13 monografii și peste 150 de studii și articole de specialitate. Ca poet a debutat cu volumul 77 dedicaţii pentru statornica demnitate (1977), după care au urmat: Ca o pasăre plăpândă, Eu știu că îngerii nu plâng, Fântâni cerești, Singur la altarul vieţii, Armonii din orgi divine. A publicat, de asemenea, volume de eseuri și jurnalul memorialistic Însemnări și reflecţii

1935 – S-a născut Domiţian Cesereanu

11 ianuarie 1935, Copru, Cluj

Critic și istoric literar, poet. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din București (1958). A fost redactor la Tribuna, secretar literar la Teatrul de Stat din Turda, redactor la Steaua și din nou la Tribuna. A debutat în 1958, la Radio București, cu note de lectură și, în același an, în Viaţa românească. Debutul său editorial îl reprezintă volumul Arghezi și folclorul (1966). A colaborat la Luceafărul, Gazeta literară, România literară, Revista română (ediţiile în limbi străine), Steaua, Almanahul Tribuna. A semnat prefeţe și studii introductive la ediţii din operele unor scriitori români, comentarii despre personalităţi importante ale culturii românești (C. Brâncuși) și studii de folclor

1937 – S-a născut Ion Apetroaie

11 ianuarie 1937, Lișna, Botoșani – 24 august 1997, Iași

Critic și istoric literar. A urmat Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iași (1955–1960). A făcut o carieră didactică strălucită la Catedra de Literatură română și comparată a Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” Iași, (1960–1997). A fost apoi lector de limbă și civilizaţie românească la Universitatea „Paul Valery” din Montpellier și la Sorbona. A debutat cu articole de critică literară în revista Iașul literar (1960). A colaborat la Ateneu, Gazeta literară, Convorbiri literare, Cronica, Steaua, Tribuna, Tomis, Ramuri, Orizont, etc. Activitatea sa știinţifică însumează cinci volume de studii, eseuri și articole, șase ediţii de scriitori și critici români, nouă prefeţe și postfeţe, precum și circa 360 de studii, articole, cronici literare și recenzii, axate în principal pe probleme de literatură română

1943 – S-a născut Florin Manolescu

11 ianuarie 1943, București – 13 decembrie 2015, București

Critic, istoric literar și prozator. A studiat filologie română si germană la Facultatea de Litere a Universităţii din București (1963–1968). Din 1968, a ocupat diverse grade didactice la Facultatea de Litere a Universităţii din București și a fost profesor la Seminarul de romanistică al Universităţii Ruhr din Bochum, Germania. A fost autor, în 1978, al primei teze de doctorat din România despre literatura S.F. A semnat rubrici permanente sau cronici literare în Amfiteatru, România literară, Flacăra, Contemporanul, Caietele Teatrului Naţional, Luceafărul, Viaţa Românească. Volume publicate: Poezia criticilor, Literatura S.F., Litere în tranziţie, Enciclopedia exilului literar românesc. 1945-1989. Scriitori, reviste, instituţii, organizaţii, Cu ochii pe mine. Jurnal român-german

1946 – S-a născut Eugen Uricaru

11 ianuarie 1946, Buhuși, Bacău

Scriitor, scenarist, diplomat, istoric. A studiat filologia la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. În facultate a participat la fondarea și redactarea ulterioară a revistei Echinox, alături de Marian Papahagi, Ion Pop și Ion Vartic. A fost primul redactor-șef al acestei publicaţii, în paginile căreia aveau să se afirme de-a lungul anilor mulţi scriitori, istorici, filosofi de valoare. Între anii 2001–2005 a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2003 a fost, pentru o scurtă vreme, director al postului de radio România Cultural din Cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune. A fost atașat cultural și secretar de stat în MAE. Dintre romanele publicate: Rug și flacără, Așteptându-i pe învingători, Memoria, Glorie, Așteptându-i pe barbari, Pentimento

1958 – Revolta ţărănească de la Cudalbi

În comuna Cudalbi din judeţul Galaţi a avut loc una dintre cele mai ample mișcări ţărănești împotriva procesului de colectivizare. Câteva sute de persoane au protestat împotriva sosirii „de la București” a unui inginer de cadastru, care urma să facă măsurători pentru comasări, și au cerut președintelui Sfatului Popular să le dea înapoi declaraţiile de înscriere. Președintele a refuzat și, când se pregătea să închidă sediul și să plece, a fost bătut. Sediul Sfatului Popular și al GAC-urilor Drumul lui Lenin și Tudor Vladimirescu au fost devastate, iar cererile de adeziune la colectiv au fost rupte și incendiate. Trupele de Securitate sosite de la Galaţi au făcut arestări, urmate de anchetă și proces. În urma intervenţiei autorităţilor comuniste, zeci de ţărani au fost arestaţi. 27 de persoane au primit condamnări cuprinse între 6 ani închisoare corecţională și 25 de ani muncă silnică, fiind acuzate de delictul de „uneltire contra ordinii sociale” sau de „acte de teroare

1972 – A încetat din viaţă Eugeniu Speranţia (6/18 mai 1888, București – 11/12 ianuarie 1972)

Poet, estetician și eseist, profesor de filosofia dreptului și de sociologie la Universitatea din Cluj, profesor la Academia de Drept din Oradea și director al învăţământului superior pentru Cluj

2004 – A încetat din viaţă Sorin Holban (6 februarie 1933, Iași – 11 ianuarie 2004)

Gazetar și scriitor, director al săptămânalului Jurnalul de București

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #CarolPoppdeSzathmary #Cerculdecetiremedicinală #LeonidaColescu #ZahariaBârsan #IonBârlea #LeonidDimov #IoanSaizu #DomiţianCesereanu #IonApetroaie #FlorinManolescu #EugenUricaru

0 comentarii la „11 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: