Istoria României România frumoasă Today's Memory

12 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Ora copiilor


1483 – Căsătoria Olenei, fiica lui Ștefan cel Mare, cu Ivan, fiul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III–lea

Olena (Elena), numită ulterior de către ruşii moscoviţi Voloşanca (românca) este fiica domnitorului Moldovei Ştefan cel Mare cu prima sa soţie Doamna Evdokia Olelkovici de Kiev. Ivan Ivanovici cel Tînăr (15 februarie 1458–7 martie 1490) este feciorul moştenitor al cneazului Moscovei Ivan III-lea Vasilievici cel Mare cu prima sa soţie Maria Borisovna, fiica marelui cneaz de Tveri, Boris Alexandrovici. În calitate de nepot al lui Mihail de Tveri, care nu avea feciori, Ivan cel Tînăr putea pretinde la moştenirea cnezatului Tveri. Din 1471 era asociat la domnia tatălui său. Nunta a avut loc la Moscova, la 12 ianuarie. În toamna anului următor, la 10 octombrie 1483, Elena a născut un fiu, botezat Dimitrie

1669 – A apărut în Franța lucrarea lui Nicolae Milescu Spatarul, Ecrit d’un Seigneur moldave

În 1667, pe când se găsea la Stockholm, la cererea ambasadoruIui Franţei în Suedia, marchizul Arnauld de Pomponne, Nicolae Milescu a scris un scurt tratat dogmatic-apologetic, în care expunea învăţătura ortodoxă despre prefacerea Sfintelor Daruri. A fost redactat în latineşte şi greceste şi intitulat Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id est sensus Ecclesiae Orientalis, scilicet graece de transsubstantione Corporis Domini, aliisque controversial… (Manual sau Steaua Răsăritului strălucind în Apus adică părerea Bisericii răsăritene ortodoxe despre prefacerea Trupului Domnului şi despre alte controverse…). Trimisă la Paris, lucrarea a fost publicată în versiune latină de Antoine Arnaluld şi Pierre Nicole în volumul lor intitulat La perpetuite de la foi de I’EgIise catholique touchant I’Eucharistie (1669), ca răspuns pastorului calvin Jean Claude; era prezentată sub titlul: Ecrit d’un seigneur moldave sur la croyance des grecs. Era a doua operă românească publicată în Apusul Europei, după Mărturisirea Iui Petru Movilă

1808 – S-a născut Christian Tell

12 ianuarie 1808, Brașov, Imperiul Austriac/România – 4/16 februarie 1884, București

General și om politic, participant la Revoluția de la 1848. Și-a făcut studile la Colegiul Sfântul Sava din București, unde i-a avut profesori pe Gheorghe Lazăr și Ion Heliade Rădulescu, fiind influențat de către Ion Heliade Rădulescu, împărtășind abordarea moderată a acestuia, referitoare la afirmarea națională a românilor. S-a înrolat în forțele militare ale Imperiului Otoman, luptând în Războiul ruso-turc (1828–1829), unde a primit gradul de căpitan. În 1830, a intrat în nou-formata armată a Țării Românești, avansând constant în gradele militare. În 1843, împreună cu Ion Ghica și Nicolae Bălcescu, a pus bazele societății secrete bucureștene Frăția, care a fost motorul revoluției de la 1848. La izbucnirea revoluției de la 1848, Christian Tell a mobilizat trupele pe care le comanda în sprijinul revoluționarilor din Țara Românească, ajungând să fie cunoscut sub numele de sabia revoluției. A fost prezent la adunarea de la 9 iunie 1848, care a emis Proclamația de la Islaz, fiind numit printre cei cinci membri ai guvernului provizoriu înființat în acel moment, iar după 19 iulie 1848 a fost membru al locotenenței domnești (împreună cu Ion Heliade Rădulescu și Nicolae Golescu). A militat pentru înființarea și înzestrarea Gărzii Naționale, fiind înaintat la gradul de general. După înfrângerea revoluției de la 1848 a fost plecat în exil, întorcându-se în 1857. A fost participant activ (deputat, coordonator al Comisiei Centrale de la Focșani) în mișcarea unionistă, care a dus la dubla alegere ca domnitor în 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza și la înființarea statului unitar român, a sprijinit domnitorul în efortul său de a consolida autoritatea publică și de a iniția reforme. A fost ministru al Educației și Culturii în guvernul Nicolae Kretzulescu, și încă o dată, în guvernul condus de Lascăr Catargiu. A fost profund implicat în viața politică de după 1866, bucurându-se de o mare popularitate și de aprecierea sinceră a lui Carol I, având o contribuție semnificativă la nivelul relațiilor umane și al promovării principiilor etice în viața politică

1845 – S-a născut Alexandru Lambrior

12 ianuarie 1845, Fălticeni – 20 septembrie 1883, Iași

Filolog şi folclorist, membru al societăţii Junimea, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române. În 1867, a terminat cursurile secundare la Colegiul Național, instituție de învățământ continuatoare a Academiei Mihăilene, fiind șef de promoție alături de Calistrat Hogaș. În 1872 a absolvit cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității din Iași. După obținerea licenței, a fost profesor la Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani și la Liceul Militar, Liceul Internat, iar Liceul Militar și Liceul Național din Iași. A făcut parte din grupul Junimii fiind interesat de folclor și de studiul istoriei economice și sociale a poporului român. A adus contribuții importante la studiul folclorului român și al limbii române, publicând studii de fonetică, de ortografie și gramatică istorică și descriptivă. A colaborat cu articole la revistele România, Convorbiri literare, Revista pentru istorie, arheologie și filologie

1857 – S-a născut Sabba Ștefănescu

12 ianuarie 1857, Craiova – 16 august 1931, Sinaia

Paleontolog și geolog, profesor de paleontologie la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1893) al Academiei Române. A studiat la Paris, unde a obținut licența în științe naturale (1879). Din 1881 a fost profesor de științe naturale la Școala Comercială și la liceul Sf. Sava din București, al cărui director a devenit în 1893, a lucrat la prima hartă geologică a României, întocmită în acea perioadă de Biroul Geologic condus de Grigoriu Ștefănescu. În 1897 a obținut doctoratul în geologie și paleontologie la Universitatea din Paris. În calitate de titular al unei noi catedre de paleontologie a Universității din București, una din preocupările lui Sabba Ștefănescu a fost dezvoltarea unui laborator de paleontologie pe lângă catedră, pe care l-a înzestrat cu colecția sa proprie și din alte donații. Primele sale cercetări (1882–1886) sunt de geologie, studii preparatoare pentru harta României. A studiat cu deosebită atenție terenurile terțiare românești, ceea ce a făcut obiectul mai multor comunicări către Societatea Geologică a Franței; dintre acestea, studiul stratigrafic al terenurilor – o noutate pentru geologia română de atunci. A continuat cu studiul evoluției mastodonților și elefanților, așa cum rezultă din resturile fosile din pliocen și pleistocen pe care le-a cercetat în țară și în timpul șederii la Paris

1861 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea de înființare a Curţii de Casaţie și Justiție

Istoricul Curţii de Casaţie şi Justiţie începe odată cu Convenţia de la Paris din 7 august 1858 în care se menţiona, în ceea ce priveşte puterea judecătorească, necesitatea înfiinţării unei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru ambele Principate Române, urmând să aibă sediul la Focşani. În anul 1859 a fost iniţiat un proiect de lege privind înfiinţarea acesteia. La 12 ianuarie 1861 a fost promulgată, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prima lege organică a Curții de Casație, care a fost publicată în Monitorul Oficial al Țării Românești în 24 ianuarie, la București, și în Monitorul Oficial al Moldovei în 23 ianuarie 1861, la Iași. Principala misiune a acestei legi a fost aceea de a contribui la unificarea interpretării prevederilor legale și de a stabili o jurisprudență unitară. La 15 martie 1862, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a început activitatea la Bucureşti

1874 – S-a născut Paul Negulescu

12 ianuarie 1874, București – 6 mai 1946

Jurist, profesor universitar, membru de onoare (din 1936) al Academiei Române. În 1894 și-a luat licența în litere cu tema Istoria Legiunii a XIII-a Gemina, iar în 1895, licența în drept cu tema Depozitul neregulat. La Paris, a urmat cursuri de istorie romană și epigrafie latină la Sorbona, la Școala de Înalte Studii și la College de France. În acelasi timp, a urmat și încheiat, în 1899, sub îndrumarea profesorului E. Cuq, studiile doctorale cu teza Organizarea Daciei romane. Întors în țară, a parcurs treptele carieirei didactice de la suplinitor, asistent la Catedra de Drept Public a Universității București, disciplina Drept administrativ, la Catedra Istoria Dreptului Românesc, până la cea de profesor universitar, la Catedra Istoria Dreptului Românesc, apoi la Catedra de Drept Administrativ a Universității București. A înființat, împreună cu G.G. Mironescu, I. Ghika, Iulian Teodorescu și alții, Revista de drept și sociologie. Este considerat unul părinţii ştiinţei dreptului administrativ, alături de prof. Constantin Dissescu

1881 – S-a născut Mihail Gașpar

12 ianuarie 1881, Gătaia, Timiș – 1929, Timișoara

Protopop, ziarist, poet, prozator. A început ca diacon al Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Lugoj, colaborator apreciat al ziarului Drapelul. A fost condamnat la închisoare pentru două articole intitulate: Ne trebuiesc fapte și Care era ținta? A îndeplinit și funcția de secretar al Reuniunii de Cântări și Fond Teatral din Lugoj, fiind un animator al mișcării teatrale din Banat. În 1911 a fost hirotonisit protopop la Bocșa, unde s-a evidențiat nu doar ca preot, ci și ca un activ om de cultură, scriitor și publicist, a pus bazele publicației Drum nou. A participat la actul Unirii de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, a înființat la Bocșa o bancă de credit. A fost învestit comandor al Ordinului Steaua României și deținător al Coroanei României

1884 – A încetat din viață Barbu Bălcescu (1821 sau 1825 – 12 ianuarie 1884)

Avocat și revoluționar la 1848, fratele mai mic al lui Nicolae Bălcescu

1889 – S-a născut Artur Enășescu

12 ianuarie 1889, Botoșani – 4 decembrie 1942, București

Poet și jurnalist. A urmat doi-trei ani la liceul Național din Iași. Bacalaureatul l-a luat cu mari întarzieri, în 1913, după care a plecat la Paris (1911–1912), pentru studii superioare, unde a audiat cursuri de filozofie. A debutat în 1910 în Convorbiri Critice. În 1914 a fost redactor la Epoca. În timpul Primului Război Mondial a fost pe front, apoi a publicat articole și amintiri de război în ziarul botoșenean Îndrumarea, versuri și cronică literară în Junimea Moldovei de Nord, Luceafărul, unde era și redactor, Răsăritul din Chișinău și Cuvântul liber din București. A publicat de asemenea în Universul literar și a devenit colaborator la Rampa, Propilee literare, Familia. În anul 1927, Societatea Scriitorilor Români i-a acordat premiul „Ion Pavelescu” pentru sonetul Afrodita. Din volumele sale de versuri: Pe gânduri, Revolta zeului, Poezii

1890 – S-a născut Fritz Kimm

12 ianuarie 1890, Brașov – 5 mai 1979, Lechbruck am See, Germania

Grafician și pictor german, originar din România. Ca elev al liceului german Honterus din Brașov, a primit primele lecții de desen din partea profesorului Ernst Kühlbrandt, un cunoscut pedagog de artă și pictor al orașului său natal. Între 1909–1914 a studiat desenul figurativ cu profesorul Ede Balló, la academia de arte din Budapesta. În 1914 a fost decorat cu premiul Nadanyi, drept cel mai bun elev de artă al Ungariei, cât și premiul Harkanyi, drept cel mai bun expozant din 40 de concurenți, și a obținut o bursă de studii a statului maghiar. În timpul primului război mondial, Kimm a activat ofițer în armata austro-ungară, apoi și în armata regală română (1918–1920). Fiind prezent și pe scena artistică română, în 1918 a fost decorat cu ordinul regal Pentru Merite Artistice clasa I. În vremea nazismului a participat, printre altele, la controversatele expoziții itinerante ale pictorilor de etnie germană din România, care au fost prezentate în Germania între 1942–1944. Spre sfârșitul celui de al doilea război mondial s-a refugiat din calea Armatei Roșii în direcția vest, a trăit începând cu 1944 în Austria și s-a stabilit în final în 1954 ca grafician și pictor liber profesionist în Germania

Ilustrații: https://www.mutualart.com/Artist/Fritz-Kimm/88692150132E336E

1918 – Manifestul Generalului Prezan către locuitorii Basarabiei

Generalul Prezan, șef al Statului Major al Armatei Române, a adresat în 12 ianuarie 1918 o proclamație populației din Republica Democratică Moldovenească, în care a explicat motivele intrării trupelor române în Basarabia

1925 – S-a născut Laurențiu Profeta

12 ianuarie 1925, București – 22 august 2006

Compozitor de muzică ușoară, dar și de muzică simfonică, vocal simfonică, instrumentală și corală. A studiat la Universitatea Națională de Muzică din București, cu Ioan Dumitru Chirescu, Paul Constantinescu, Alfred Mendelsohn, Silvia Căpățână, Vasile Popovici. În particular, a studiat cu Alfred Mendelsohn (compozitie) și cu Florica Musicescu (pian). Datorită rezultatelor foarte bune în facultate, a obținut o bursă de perfecționare la Conservatorul Ceaikovski din Moscova, unde a studiat cu Messner, Golubev, Bercov și Zukerman. A fost pasionat și de filozofie, urmând în paralel și cursurile Facultății de Filozofie din București pe care a absolvit-o. Între 1949–1953 a îndeplinit funcția de director adjunct al Societății Române de Radiodifuziune, apoi a fost șeful Direcției de muzică din cadrul Ministerului Culturii. Pasionat de literatură și filozofie, a publicat articole în Revista Muzica, Studii de Muzicologie, Scînteia, Contemporanul, România Liberâ, Flacara, etc., a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale reprezenând Romania la Paris, Roma, Viena, Berlin, Praga, Bruxelles etc. A compus muzica filmului De-aș fi Peter Pan și un musical pentru Teatrul Evreiesc de Stat, despre un cunoscut Păcală iudeu, Hershale. A fost distins cu Premiul „George Enescu” (1946), Premiul III de compoziție „George Enescu” (1953), Ordinul Muncii clasa III (1959), Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1969), Marele Premiul al Uniunii Compozitorilor (1968, 1969, 1977, 1984), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1999), etc.

Laurențiu Profeta – Popas la Mănăstirea Putna • Corul Madrigal

1926 – S-a născut Aida Moga

Cornelia Aida Rădulescu; 12 ianuarie 1926, Timișoara – 27 iulie 2001, București

Interpretă de muzică uşoară și de revistă, activă în anii ’50–’60. Sora sa, Lavinia Radulescu, a fost de asemenea cântăreață de muzică ușoară (cunoscută ca Lavinia Slăveanu). Cele două surori au debutat, ca liceene, în calitate de compozitoare, Radio România transmițându-le două compozitii la vremea aceea. Aida a debutat ca interpretă de muzică ușoară în 1955 cu Îmi spuse mie luna de Vasile Veselovschi. A făcut parte din trupele Teatrului „Constantin Tănase”, Teatrului de Revistă „Ion Vasilescu” și Teatrului Savoy. A colaborat cu mulți compozitori români celebri de muzică ușoară cum ar fi Vasile Veselovski, Ion Vasilescu, Radu Șerban, Henri Mălineanu, Edmond Deda

Noru Demetriad / Tică Demetriad – O floare de salcâm

1926 – S-a născut Alexandru Andriescu

12 ianuarie 1926, Gâștești, Iași – 23 ianuarie 2014, Iași

Critic, istoric literar și stilistician. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iași în 1951, fiind profesor și decan (1985–1990) la aceeași facultate, deținând, concomitent, funcția de director al Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din Iași. Timp de trei ani a fost lector al Universității din Dijon. A colaborat la publicațiile Cronica, Revista de istorie și teorie literară, Convorbiri literare, Limba română, Luceafărul, Manuscriptum, România literară, Timpul, etc. A debutat în 1950 în lașul nou cu o recenzie și în revista Cum vorbim cu un articol de filologie. A publicat, pe lângă numeroase ediții de opere, studii introductive sau postfețe, și cinci volume de studii ce vizează probleme de filologie, stilistică, stil și istorie literară, rod al unei cercetări minuțioase și de durată

1927 – S-a născut Eugeniu Gh. Proca

12 ianuarie 1927, Godeni, Argeș – 7 martie 2004, București

Medic chirurg, fondator al Societății Române de Urologie, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Medicină militară din București (1945–1949). După excluderea din Institutul militar, a continuat studiile la Facultatea de Medicină din București (1951–1953). Deși șef de promoție, a funcționează ca medic într-o mină de cărbuni de pe Valea Trotușului. În 1953 a intrat, prin concurs, la Spitalul Panduri. În 1957 și-a susținut teza de doctorat, Insuficiența renală acută, iar în 1969 a obținut titlul de doctor docent. Până în 1965, când a devenit șeful Clinicii de urologie de la Fundeni, a parcurs toate etapele didactice numai prin concurs. A efectuat un stagiu la Institutul de urologie din Londra, iar în 1967 a efectuat cinci luni de stagiu la Boston, la Harvard. A efectuat primele transplanturi renale din România. A fost membru al CC al PCR, fiind ministrul sănătății în perioada 1978–1985 și membru în Marea Adunare Națională în perioda 1980–1989. În 1989, a reînființat Societatea Romană de Urologie (desființată în 1945), al cărui președinte a fost până în aprilie 1999, dovedindu-se un demn urmaș al profesorilor Herescu și Hortolomei; de asemenea, a reînființat Revista română de urologie

1929 – Prima emisiune pentru copii la Radiodifuziunea Română, Ora copiilor

Emisiune radiofonică complexă dedicată copiilor din ciclul primar. O personalitate cvasinecunoscută a fost și prima realizatoare a emisiunii Ora copiilor, Ecaterina Haqué, mai cunoscută sub numele de Titela sau Tanti Radio, care avea să se afle, apoi, la pupitrul emisiunii timp de mai bine de 14 ani. Titela Haqué, scriitoare la bază, era şi crainica ce dădea de veste copiilor programul, care cuprindea poveşti din literatura română şi cea universală, prezentate ascultătorilor prin intermediul unor radio-piesete (scurte piese de teatru)

1933 – A demisionat Guvernul Iuliu Maniu (3)

Consiliu de miniștri al PNȚ, prezidat de Iuliu Maniu, care a guvernat între 20 octombrie 1932–12 ianuarie 1933. În timpul acestiu mandat, s-a renunțat la politica „porților deschise” prin stabilirea limitelor cantitative ale importului în scopul protejării producției naționale; regele a refuzat să contrasemneze decretele de destituire din funcție a prefectului Poliției și comandantului Jandarmeriei, membri ai camarilei, motiv pentru care ministrul de Interne, I. Mihalache a demisionat; din solidaritate, primul ministru a demisionat la rândul său

1937 – S-a născut Aurel Storin

12 ianuarie 1937, București – 7 noiembrie 2015, București

Poet și scriitor, textier de muzică ușoară și de revistă, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al UNITER. Între 1955–1959 a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. A scris textele a peste 400 de melodii, marea majoritate devenite şlagăre, premiate la festivaluri şi fredonate de-a lungul timpului şi până astăzi de toată lumea. A colaborat ca textier cu toţi marii compozitori de muzică uşoară care, la rândul lor, au încredinţat creaţiile devenite imediat şlagăre unor nume care nu mai au nevoie de nici o prezentare. A fost secretar literar al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” (1960–2007). A fost redactor-şef al revistei Realitatea evreiască, publicaţie a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. A scris versuri, proză, piese de teatru, eseuri, în publicaţii precum Viaţa românească, România literară, Luceafărul, Adevărul, Realitatea evreiască, etc. În 2007 a fost distins cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate.

1939 – S-a născut Rodica Tapalagă

12 ianuarie 1939, Dorohoi – 18 decembrie 2010, București

Actriță de teatru, film şi televiziune, sora actorului Ștefan Tapalagă. A fost absolventă a Institutului de artă teatrală și cinematografică din București, promoția 1959. A creat roluri pe scenele mai multor teatre: Teatrul Național din Craiova, Teatrul „Nottara”, Teatrul Mic. Din 1961 până în 2010 (cu o scurtă întrupere între anii 1977–1981 când a jucat la Teatrul Mic) a fost actriță a Teatrului „Bulandra”, fiind ultima actriță angajată personal de Lucia Sturza Bulandra.

La doctor (1973) Cu Dem Radulescu și Rodica Tapalagă

În film, a debutat în: Alo?… ați greșit numărul! în 1958, urmat de Aproape de soare, Tănase Scatiu, Între oglinzi paralele, Artista, dolarii și ardelenii, Vreau să știu de ce am aripi, Sistemul nervos

Artista, dolarii și ardelenii (1980)

1939 – A încetat din viață Hariclea Darclée (Hariclea Haricli; 10 iunie 1860, Brăila, Principatele Unite – 12 ianuarie 1939, București)

Cântăreață de operă cu voce de soprană, personalitate marcantă ale muzici românești și europene

1951 – A intrat în vigoare Convenția cu privire la prevenirea și reprimarea genocidului

Adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 9 decembrie 1948; România a aderat la Convenție la 3 noiembrie 1950. Termenul genocid a fost introdus în 1943 de avocatul evreu de origine poloneză Raphael Lemkin, și provine din grecescul genos (rasă, trib) și latinescul cide (a ucide). Din 1951 Națiunile Unite au recunoscut acuzația de genocid drept crimă, potrivit legislației internaționale

1957 – S-a născut Vasile Botnaru

12 ianuarie 1957, Cinișeuți, Republica Moldova

Jurnalist și pictor din Republica Moldova. A făcut studiile la Facultatea de jurnalism de la Universitatea „Lomonosov” din Moscova. A lucrat ca reporter foto, secretar de redacție, comentator politic. Împreună cu alți colegi a fondat în 1992 Agenția de știri Basa-Press. A contribuit la importul și lansarea postului de televiziune Pro TV Chișinău. Este corespondent la Associated Press și directorul biroului din Chișinău al postului Radio Europa Liberă. Pe lângă jurnalism, Vasile Botnaru mai practică și pictura. Până acum el a realizat câteva expoziții de picturi în vin și cafea. A fost distins cu Ordinul Republicii (2009)

1967 – S-a născut Aura Christi

12 ianuarie 1967, Chișinău

Poetă, romancieră, eseistă și traducătoare din Moldova, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Uniunii Scriitorilor din Moldova. A fost absolventă a Facultății de Jurnalism a Universității de Stat din Chișinău (1990). Debutul absolut a avut loc la 23 octombrie 1983 în Tinerimea Moldovei. În 1993 a redobândit cetățenia română și s-a stabilit la București, în 2009 s-a mutat la Mogoșoaia. Poemele sale au fost traduse și publicate în Germania, Franța, Belgia, Italia, Suedia, Federația Rusă, S.U.A, Bulgaria, Albania, Republica Chineză ș.a. Tema recurentă a cărților sale a fost exilul geografic și încercarea de a-și afla o patrie în poezie. Volume: De partea cealaltă a umbrei, Ceremonia Orbirii, Cartea ademenirii, Grădini austere, Orbita zeului, Geniul inimii

1983 – A încetat din viață Lucian Predescu (27 iulie 1907, Iași –12 ianuarie 1983, București)

Istoriograf, scriitor și publicist, bibliograf-șef la Academia Română; între 1944–1964, a fost cenzurat, numele i-a fost interzis, iar lucrarea sa, Enciclopedia României, a fost pusă la index, ediţia originală devenind azi o raritate bibliofilă

1984 – S-a născut Romeo Surdu

12 ianuarie 1984, Brașov

Fotbalist, și-a început cariera de fotbalist la Romacril Râșnov la vârsta de 6 ani, pe postul de atacant. La vârsta de 14 ani s-a transferat la FC Brașov. A fost inclus în loturile naționale de juniori și tineret ale României (a câștigat o Cupă Balcanică la Bacău alături de echipa națională de juniori a României în anul 2002). A jucat pentru Steaua București în grupele UEFA Champions League, contabilizând 6 meciuri în această competiție

1985 – S-au desfiinţat toate studiourile teritoriale ale postului public de radio

Pe baza unui ordin primit prin telefon de la Comitetul Central al Partidului Comunist Român, Studiourile teritoriale radio din Cluj, Craiova, Iaşi, Timişoara şi Târgu-Mureş au fost închise, iar emisiunile în limbile minorităţilor naţionale desființate. Programul 1 şi Programul 2 şi-au redus emisia la 18 ore pe zi fiecare, iar Programul 3 la 11 ore. Din 22 decembrie 1989 Radio România şi-a redeschis staţiile regionale

1985 – A încetat din viață Irina Codreanu (17 iulie 1896, București – 12 ianuarie 1985, Nogent-sur-Marne, Franța)

Sculptor şi desenator; între anii 1924–1928 a lucrat în atelierul lui Brâncuşi

1990 – Manifestaţia anticomunistă din Piața Victoriei

Ziua de doliu naţional în memoria victimelor Revoluţiei din decembrie 1989 s-a transformat în miting de protest. Participanţii au amintit că ucigaşii victimelor sunt încă în libertate şi au trecut de la regrete la revendicări şi proteste îndreptate împotriva guvernului şi a membrilor CFSN. Sub presiunea mulţimii ajunse la sediul guvernului, s-au semnat trei decrete: 1) Declararea PCR în afara legii; 2) Organizarea la 28 ianuarie1990 a unui referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea (abolită la 7 ianuarie 1990, prin Decretul-lege nr. 6); 3) Instituirea unei comisii naţionale pentru rezolvarea sesizărilor şi doleanţelor tuturor cetăţenilor. Tot atunci a eșuat încercarea lui Dumitru Mazilu de a prelua conducerea Consiliului Frontului Salvării Naţionale și de a-l înlătura pe Ion Iliescu de la putere. La 17 ianuarie 1990, decretele 1 si 2 vor fi anulate de către CFSN

1991 – A încetat din viață Jorj Voicu (12 iulie 1938, Cluj-Napoca – 12 ianuarie 1991)

Actor de teatru, film şi televiziune

1998 – Protocolul referitor la interzicerea clonării umane

Un numar de 19 țări europene, între care și România, a semnat la Paris primul text de drept internațional constrângător elaborat în acest domeniu. Prin Legea nr. 17/22 februarie 2001, statul român a ratificat Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, şi Protocolul adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998

1999 – A cincea mineriadă – Grevă, proteste, amenițări

A fost cea de a cincea acțiune de acest gen întreprinsă în România postdecembristă, derulată între 4–23 ianuarie. Aproape 15.000 de mineri de la Compania Naționala a Huilei din Valea Jiului au început o grevă pentru a obține mărirea salariilor și renunțarea la programul de închidere a minelor nerentabile, amenințând că vin la București, în cazul în care revendicările lor nu vor fi satisfăcute, dar guvernul nu s-a arătat dispus să cedeze în fața greviștilor.

În 12 ianuarie, liderii minerilor au cerut venirea președintelui Emil Constantinescu în Valea Jiului. Jurnalul Naţional anunţa că „Minerii se pregătesc să ia startul spre Bucureşti”. Guvernul a luat toate măsurile pentru ca Miron Cozma să nu vină la Bucureşti. FPS şi Ministerul Industriilor şi Comerţului au făcut toate demersurile pentru ca mijloacele de transport aparţinînd societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat să nu poată fi folosite pentru deplasarea minerilor la Bucureşti.

Miron Cozma a declarat: „Deocamdată, nu s-a luat decizia de a pleca spre Bucureşti. Această decizie revine greviştilor. Dacă ei vor spune «Da», eu nu voi avea încotro şi mă voi supune. Avem tot dreptul să manifestăm paşnic în Capitală. Nimic nu ne opreşte”.

Imediat, primul ministru i-a chemat la raport pe Radu Berceanu şi pe Nicolai Stăiculescu. Scopul acestei convocări l-au constituit divergenţele iscate între Ministerul Industriilor şi Ministerul de Finanţe pe tema anulării datoriilor Companiei Naţionale a Huilei

 

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ChristianTell #AlexandruLambrior #SabbaȘtefănescu #CurteadeCasaţieșiJustiție #PaulNegulescu #MihailGașpar #ArturEnășescu #FritzKimm #ManifestulGeneraluluiPrezan #LaurențiuProfeta #AidaMoga #AlexandruAndriescu #EugeniuProca #Oracopiilor #AurelStorin #RodicaTapalagă #VasileBotnaru #AuraChristi #RomeoSurdu #Manifestaţiaanticomunistă1990 #Acinceamineriadă

0 comentarii la „12 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: