Istoria României România frumoasă Today's Memory

13 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Stația Law-Racoviță din Antarctica


1524 – Radu de la Afumați a primit la Istanbul confirmarea celei de-a patra domnii în Țara Românească

Radu de la Afumați (Radu al V-lea; ? – 2 ianuarie 1529, Cioroiași, Dolj) fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost Domn al Țării Românești de mai multe ori: 22 ianuarie–24 aprilie 1522; 22 iunie–15 august 1522; 16 octombrie 1522–25 aprilie 1523; 27 ianuarie–9 martie 1524 și 18 septembrie 1524–2 ianuarie 1529. A fost căsătorit cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab. A dus în general o politică antiotomană, inscripția de pe mormântul său de la Curtea de Argeș amintind de 20 de bătălii. La îndemnul boierilor Craiovești s-a supus un timp sultanului, dar, la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, a sfârșit ucis, împreună cu fiul său Vlad, de către boierii Neagoe și Drăgan în timp ce se afla în biserica Cetățuia din Râmnicu Vâlcea

1832 – A început aplicarea Regulamentului Organic în Moldova

Regulamentele Organice sunt considerate primele acte constituționale de pe teritoriul României. Țarul Nicolae l-a însărcinat pe Contele Pavel Kiseleff să transpună în practică în Țările Române prevederile tratatului de la Adrianopol. El a preluat această funcție în noiembrie 1829, la București. Cea mai importantă realizare a sa a fost, fără îndoială, elaborarea unei legi fundamentale pentru fiecare Principat. Regulamentele Organice au fost rezultatul strânsei colaborări dintre autoritățile rusești și boierii români. Cu toate criticile care se aduc acestui document, nu poate fi ignorat faptul că el a consacrat pentru prima oară principiul separației puterilor și a favorizat dezvoltarea noilor relații economice. Deși au un pronunțat caracter modern în conformitate cu spiritul vremii în care sunt elaborate, Regulamentele Organice au prezentat și tare, stipulând o serie de prevederi anacronice. Printre acestea, cea mai notabilă a fost scutirea totală de dări a boierilor și a unei părți a clerului, fiind compatibilă mai degrabă cu principiile feudalismului decât cu ideile moderne de factură occidentală. Rusia a recurs la o serie de mijloace „tot atât de simple pe atât de dibace” (A.D. Xenopol), prin includerea în textul Regulamentelor a actului adițional prin care își asigura arbitrajul în Principate. Regulamentul organic a fost adoptat în două versiuni similare (diferențele erau legate doar de buget și restricțiile privind forțele militare) la 13 iulie 1831 în Țara Românească și 13 ianuarie 1832 în Moldova

1864 – S-a aprobat înființarea la Chițcani, în Basarabia țaristă, a Mănăstirii Noul Neamț

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, mai mulți călugări de la Mănăstirea Neamț, în frunte cu duhovnicul mănăstirii, părintele Andronic Popovici, nefiind de acord cu secularizarea averilor mănăstirești și cu interzicerea slujbelor în limba slavonă în vechea lavră a Neamțului, au trecut Prutul, în Basarabia care, din 1812, fusese anexată de Imperiul Țarist. Părintele Andronic și ieromonahul Teofan Cristea au intervenit la Arhiepiscopul Chișinăului, Antonie, pentru a construi o mănăstire de călugări pe moșia Chițcani-Copancă. Pe 13 ianuarie 1864, Sinodul de la Sankt Petersburg a aprobat cererea ierarhului. S-a înființat astfel Mănăstirea Noul Neamț-Chițcani, cu hramul Înălțarea Domnului

1866 – S-a născut Constantin I.C. (Dinu) Brătianu

13 ianuarie 1866, Florica, Argeș – 20 mai 1950, închisoarea Sighet

Om politic liberal, membru proeminent al dinastiei Brătienilor, ca fiu al lui Ion C. Brătianu și frate mai mic al lui Ion I.C. (Ionel) Brătianu. De profesie inginer, Dinu Brătianu a deținut funcțiile de deputat și ministru, devenind în ultima parte a vieții sale președinte al Partidului Național Liberal. A studiat ingineria la Școala Politehnică din București și apoi la Institutul de Mine din Paris. Între 1910–1938 a fost în mod permanent deputat în parlament din partea partidului liberal, iar în 1933 a funcționat ca ministru de Finanțe. În 1934 a fost ales președinte al Partidului Național-Liberal. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Dinu Brătianu a trimis, alături de Iuliu Maniu, memorii lui Ion Antonescu, dictatorul țării, condamnând trecerea României dincolo se frontierele sale interbelice, în cadrul războiului împotriva Uniunii Sovietice. A luat parte la negocierile regelui Mihai cu partidele politice pentru răsturnarea lui Ion Antonescu, fiind numit la 23 august 1944 ministru fără portofoliu în guvernul Constantin Sănătescu, alături de Iuliu Maniu (PNȚ), C. Titel Petrescu (PSD) și L. Pătrășcanu (PCR). În cursul anilor 1944–1947, Partidul Național Liberal condus de el a fost după Partidul Național Țărănist principala forță democratică opusă sovietizării țării de către PCR, aflat sub protecția armatei sovietice. După instaurarea dictaturii comuniste, a avut domiciliu forțat, pentru ca, la vârsta de 84 de ani, să fie arestat, alături de elita politică a României interbelice în cadrul acțiunii cunoscute drept Noaptea demnitarilor (5/6 mai 1950), și deținut fără nici un fel de judecată. Transportat la închisoarea din Sighet, a murit la scurt timp și a fost înmormântat în Cimitirul Săracilor

1873 – S-a născut Vasile Suciu

13 ianuarie 1873, Copăcel, comitatul Făgăraș/Brașov – 25 ianuarie 1935, Blaj

Mitropolit român unit, al treisprezecelea întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma, arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș între 1920–1935, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. A fost unul dintre elevii excepționali ai Liceului din Blaj, s-a remarcat la matematici, fiindu-i oferită o bursă de studii pentru facultatea de inginerie din Budapesta, însă a optat pentru chemarea preoției. A fost trimis la Roma, unde a urmat studiile teologice la Colegiul De Propaganda Fide. Acolo a obținut titlul de doctor în filosofie (1894) și în teologie (1898), fiind un student eminent. A fost profesor la Seminariul teologic din Blaj, prefect de studii, profesor de religie la liceul de băieți, precum și bibliotecar al Bibliotecii arhidiecezane. A intrat în politica militantă, ca membru al Partidului Național Român. În calitate de membru al Consiliului Național Român Central, a participat activ la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, care a adoptat hotărârea unirii Transilvaniei cu România. Unirea, publicație a Mitropoliei Române Unite cu Roma, care apărea sub directa conducere a lui Vasile Suciu, era, în acel moment istoric, singurul ziar național oficial al pregătirii și împlinirii Marii Uniri. Dintre scrierile sale: Hipnotism și spiritism. Studiu critico-teologic, Teologia Dogmatică fundamentală, Raporturi dintre religie, știință și societate

1879 – S-a născut Ion Borcea

13 ianuarie 1879, Buhoci, Bacău – 30 iulie 1936, Agigea, Constanța

Naturalist, zoolog, profesor la Universitatea din Iași, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române, membru fondator (din 1935) al Academiei de Științe din România. A urmat cursurile Facultății de Științe, Secția de Științe Naturale, a Universității din Iași. A fost preparator, conferențiar și apoi profesor la Universitatea din Iași (1912–1936). Începând cu 1901, ca bursier al Fondului „Vasile Adamachi”, și-a continuat studiile la Universitatea Sorbona din Paris, Facultatea de Științe ale Naturii, obținând licența în 1903 și doctoratul în 1905 cu teza Recherches sur le system uro-genital des Elasmobranches. Ca specialist în fauna Mării Negre, și-a dedicat viața cunoașterii ecosistemelor marine, fiind de asemenea, fondatorul oceanografiei românești și a Stațiunii de Cercetări Maritime de la Agigea. A fost, de asemenea, Decan al Facultății de Științe a Universității din Iași, director al Muzeului de Istorie Naturală din Iași (1912–1936), ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice și ministru ad-interim la Comerț

1914 – Premiera filmului istoric Cetatea Neamțului

Film mut, lungmetraj în 3 acte, în regia lui Emil Gârleanu, cu: Mișu Fotino, Papa I. Stănescu, Remus Comăneanu, Pandele Nicolau, Coco Demetrescu, Nicolae Neamțu Ottonel. Realizat cu mijloace modeste, cu concursul trupei Teatrului Național din Craiova, după nuvela lui Costache Negruzzi și piesa lui Vasile Alecsandri, filmul (care s-a pierdut) interesează în special pentru faptul că a fost scris și realizat de scriitorii Emil Gârleanu și Corneliu Moldovan. S-a difuzat și cu titlul Războiul Româno-Polon din timpul lui Ștefan cel Mare. Premiera a avut loc, la cinematograful Clasic din București, fiind prezentat și în Transilvania

1916 – Catastrofa feroviară de la Ciurea

La 31 decembrie 1916/13 ianuarie 1917 a avut loc cel mai grav accident feroviar din România, în plină desfășurare a primului război mondial, în gara din localitatea Ciurea, la sud de Iași, pe calea ferată Bârlad–Iași. Un convoi militar, format dintr-o garnitură de 26 de vagoane, părăsise orașul Galați, după ce Brăila fusese ocupată de trupele germane, și se deplasa spre Iași. Vagoanele erau neîncăpătoare pentru numărul mare de soldați, români și ruși, de civili refugiați din teritoriile ocupate, estimările ulterioare considerând că aproximativ 1.000 de pasageri călătoreau cu acest tren. Un mare număr de persoane călătoreau pe acoperișurile vagoanelor sau pe scări și între tampoanele de legătură. În timpul coborârii pe o pantă abruptă dintre Bârnova și Ciurea, mecanicii primei locomotive au încercat să frâneze pentru a reduce viteza însă frânele de contrapresiune ale vagoanelor nu au funcționat. 23 dintre vagoane fiind echipate cu frâne de mână, ei au lansat semnale acustice către controlorii din vagoane pentru a le acționa însa, din cauza aglomerării, controlorii nu au putut ajunge la ele. Recepționând semnalele lansate de mecanicii locomotivei, angajații căilor ferate din stația Ciurea au activat un macaz astfel încât trenul să intre pe linia 2 și să se evite coliziunea cu vagoanele cu păcură care staționau pe linia 1. Din cauza vitezei foarte mari și unghiului mare de cotire, doar locomotiva și încă un vagon au reușit să treacă pe linia 2; următoarele 20 de vagoane au deraiat, ultimele două au rămas pe linie. Cel puțin unul dintre vagoane s-a ciocnit de cisternele de combustibil declanșând o explozie și un incendiu enorm. Bilanțul a fost de peste 1.000 morți, absența unei anchete oficiale nepermițând elucidarea cauzelor accidentului

1917 – S-a născut George Petcu

13 ianuarie 1917, Grindu, Ialomița – 19 mai 1939, Grindu

Poet interbelic. Între anii 1937–1939 a fost student al Facultății de Litere și Filologie din cadrul Universității din București. A debutat în revista Ancheta la Târgoviște, a colaborat la revistele Pământul (Călărași), Hotarul (Arad), Festival (Silistra), Decalogul (Brașov), Revista scriitoarelor și scriitorilor români (București). A debutat editorial în 1936 cu volumul de versuri Tălmăciri din mine, publicat la Editura Pământul din Călărași. În 1938, i-a apărut un al doilea volum, intitulat Fata morgana. A fondat în 1938, împreună cu Laurențiu Fulga, Ion Frunzetti, Magda Isanos și alții, Gruparea scriitorilor tineri.

1921 – A încetat din viață Ioan D. Caragiani (11 februarie 1841, Avdela, Grecia – 13 ianuarie 1921, Iași)

Folclorist și traducător, specialist în limba și literatura elină, membru al Junimii, membru fondator al Academiei Române

1926 – România a aderat la două Convenții de la Geneva

Prin Legea nr. 10/1925, în vigoare de la 13 ianuarie 1926, statul român a aderat la Convenția de la Geneva din 9 decembrie 1923, referitoare la regimul internațional al căilor ferate și prin Legea nr. 11/1925, în vigoare de la 13 ianuarie 1926, la Convenția de la Geneva din 3 noiembrie 1923, privind simplificarea formalităților vamale

1931 – S-a născut Andrei Băleanu

13 ianuarie 1931, București

Scriitor, eseist și critic de teatru. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București (1952), iar în 1956, la Leningrad, a devenit doctor în filosofie. Din primul an de studenție a lucrat în presă, redactor la Universul, Scînteia tineretului, redactor-șef la Tînărul leninist, șef de secție la Scînteia, director adjunct la Teatrul de Comedie din București și director adjunct al Teatrului Evreiesc de Stat. A colaborat la Gazeta literară, Tânărul scriitor, dar mai ales la Teatrul, cu cronici de spectacole și cu interviuri. A debutat editorial cu volumul Conținut și formă în artă (1959), urmat de Realism și metaforă în teatru, Teatrul modern la răscruce?, Actorul în căutarea personajului (25 de convorbiri despre arta spectacolului), Arta transfigurării. Din 1985 s-a stabilit în Republica Federală Germania

1937 – Au căzut pe frontul anticomunist din Spania, luptătorii legionari Ion Moța și Vasile Marin

Erau voluntari în razboiul civil din Spania. Moartea lor a produs o adâncă emoție în România, fiind deplânsă de mari personalități ale vremii, printre care, Nicolae Iorga. Trupurile neînsuflețite au ajuns în țară la începutul lui februarie, au fost depuse la Biserica Sf. Ilie Gorgani. Pe 13 februarie a avut loc slujba de înmormantare

1937 – A încetat din viață Ion I. Moța (Ionel Moța; 5 iulie 1902, Orăștie – 13 ianuarie 1937, Majadahonda, Spania)

Politician de extremă dreaptă, unul dintre fondatorii Mișcării Legionare, căzut în Războiul civil din Spania

1937 – A încetat din viață Vasile Marin (16/29 ianuarie 1904, București – 13 ianuarie 1937, Majadahonda, Spania) Politician, comandant legionar, căzut în Războiul civil din Spania

1937 – S-a născut Victor Ernest Mașek

13 ianuarie 1937, București – 20 septembrie 2002, București

Estetician, traducător și critic de teatru. A urmat Facultatea de Filozofie a Universității din București, absolvită în 1965; și-a susținut doctoratul în 1971, cu teza Introducere în estetica informațională, publicată în 1972 sub titlul Artă și matematică. A fost cercetător la sectorul de estetică al Institutului de Filosofie, ca șef al sectorului de cercetare la Muzeul Literaturii Române, expert principal la Centrul de Perfecționare a Cadrelor din domeniul culturii și ca redactor la Editura Științifică și Enclopedică, a fost directorul Teatrului „Nottara” din București. A debutat cu versuri în 1959, la Gazeta literară, iar cea dintâi carte a sa a fost Mărturia artei (1972), eseu. Alte scrieri: Artă și matematică. Introducere în estetica informațională, Arta – o ipostază a libertății, Arta de a fi spectator. Contribuții la estetica receptării, Pariul cu teatrul. Idei la rampă

1939 – S-a născut Tatiana Apahidean

13 ianuarie 1939, Timișoara – 18 mai 2012, București

Regizor de film de animație, ilustrator de carte și scenograf de teatru. A fost absolventă a institutului de Arte plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția Scenografie (promoția 1962). A regizat filmele de animație: Căluțul cu coamă albastră, Cojoacele Babei Dochia, Fetița de turtă dulce, Leneșii mai mult aleargă, Portret, Carte de citire – carte de iubire, Nunta Zamfirei, Balul florilor, Ochelarii de soare. A avut numeroase expoziții personale ca artist plastic

Fetița de turtă dulce

1945 – A încetat din viață Zavaidoc (Marin Teodorescu; 8 martie 1896, Pitești – 13 ianuarie 1945, București)

Renumit cântăreț de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică

1953 – A încetat din viață Romald Bulfinski (22 noiembrie 1878, Craiova – 13 ianuarie 1953, București)

Actor, societar al Teatrului Național Iași și al Teatrului Național București, director al Teatrului Național din Craiova

1958 – A încetat din viață Dan Botta (26 septembrie 1907, Adjud, Vrancea – 13 ianuarie 1958, București)

Poet, eseist, dramaturg și traducător din perioada interbelică

1972 – S-a născut Toni Tecuceanu

13 ianuarie 1972, București – 5 ianuarie 2010, București

Actor de comedie, obișnuia să joace personaje politice cunoscute. A luat parte în misiuni de menținere a păcii sub comanda ONU (Căștile Albastre). A jucat în mai multe spectacole de teatru, în filme și producții de televiziune. Cunoscut ca membru al emisiunii de divertisment Cronica Cârcotașilor. A câștigat premiul pentru cel mai bun actor la Gala Tânărului Actor, 2006. Filme: Trei frați de belea, 2009 – Amintiri din Epoca de Aur

Amintiri din Epoca de Aur 2

1990 – La granița României cu RSS Moldovenească a fost desființat gardul de sârmă ghimpată

Gardul de sârmă ghimpată a fost instalat pe Prut de sovietici în 1940, după ce Basarabia a fost cedată Rusiei, conform tratatului Ribbentrop-Molotov. Odată cu desființarea gardului de sârmă ghimpată, au fost introduse facilități de trecere a frontierei. Nu s-a realizat și desființarea gardului de sârmă ghimpată de pe partea moldovenească

1993 – România a ratificat Convenția privind interzicerea armelor chimice

Propusă la 3 septembrie 1992, în cadrul Conferinței pentru dezarmare de la Geneva, Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora din 13 ianuarie 1993 a intrat în vigoare de la 22 decembrie 1994

1999 – A cincea mineriadă – Ziua a zecea

Ministrul de Interne, Gavril Dejeu, s-a deplasat la Târgu Jiu și a convocat o întâlnire de urgență cu șefii forțelor de ordine mobilizate în defileul Jiului, pentru a stabili strategia de împiedicare a unei eventuale deplasări la București a minerilor greviști de la Petroșani.

Existau zvonuri că minerii vin spre Capitală, că minerii sunt în defileu, că minerii se apropie de primul baraj al forțelor de ordine masate în defileu… Valea Jiului a răsunat de lozincile protestatarilor: „București, București!”, „Nu cedăm!”. Desfășurîndu-se pe aproape un kilometru, coloana demonstranților șerpuia prin defileu. La piatra de hotar dintre Hunedoara și Gorj, Miron Cozma a spus: „Stop! Pînă aici, fraților! Acesta este ultimul avertisment pe care-l dăm actualei puteri. Dacă mîine nu ne vor răspunde, o vom lua spre București

2005 – Trupa O-zone s-a despărțit

Trupa O-zone a fost o formație de muzică pop compusă din Dan Bălan, Radu Sîrbu și Arsenie Todiraș, componenții fiind originari din Republica Moldova, dar trio-ul lansându-se de fapt în România. Deși considerat cel mai de succes grup din Europa în anul 2004, cei de la O-Zone s-au despărțit pe 13 ianuarie 2005. Cei trei membri ai formației s-au lansat fiecare în proiecte individuale, continuând cariere solo. S-au reunit ocazia Zilei Europei, 9 Mai 2017, când au susținut două concerte, unul la Chișinău și unul la București

Mă înec în ochii tăi (Chișinău, 9 mai 2017)

2006 – S-a inaugurat Stația Law-Racoviță

Prima stație românească permanentă de cercetare și explorare din Antarctica, numită după exploratorul român Emil Racoviță și inaugurată la data de 13 ianuarie 2006 pe amplasamentul unei stații construite în 1986 de Australia și donată României. Stația se găsește în regiunea Prințesa Elisabeta, în dealurile Larsermann, la 2 km distanță de o stație chineză, cu care întreține schimburi de experiență

2014 – A încetat din viață Mihai Fotino (14 septembrie 1930, București – 13 ianuarie 2014, București)

Actor cu o bogată experiență în teatru și în cinematografie, prezent și în emisiuni de televiziune, desfășurându-și activitatea timp de 60 de ani

2015 – A încetat din viață Valentin Nicolau (22 iunie 1960, București – 13 ianuarie 2015, București)

Geofizician, scriitor, dramaturg și antreprenor, fost director al Televiziunii Române, fondator al editurii Nemira

2016 – A încetat din viață Ionel Bandrabur (22 aprilie 1922, Panciu, Vrancea – 13 ianuarie 2017)

Poet, prozator, gazetar, profesor, deținut politic și ostracizat de regimul comunist

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #RadudelaAfumați #RegulamentulOrganic #DinuBrătianu #VasileSuciu #Ion Borcea #CatastrofaferoviarădelaCiurea #GeorgePetcu #AndreiBăleanu #VictorErnestMașek #TatianaApahidean #ToniTecuceanu #Acinceamineriadă #StațiaLawRacoviță

0 comentarii la „13 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: