Istoria României România frumoasă Today's Memory

18 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Franz Liszt la Iași. Acuarelă de Carol Pop de Szathmary


1505 – A încetat din viață Domnița Olena (1464/1466, Suceava – 18 ianuarie 1505, Moscova)

Fiica lui Ștefan cel Mare a căzut victimă, împreună cu familia sa, luptelor dinastice din Imperiul Rus și s-a stins în închisoare

1821 – A încetat din viață Alexandru Suțu (1758, Constantinopol – 18 sau 19 ianuarie 1821, București)

A fost domn al Moldovei (28 iunie/10 iulie 1801–19 septembrie/1 octombrie 1802), caimacam al Țării Românești (20 iunie/2 iulie 1802–13/30 august 1802) și domn al Țării Românești de trei ori (12/24 august 1806–3/15 octombrie 1806; decembrie 1806; 5/17 noiembrie 1818–19/31 ianuarie 1821), ultimul domn fanariot din Țara Românească. Înainte de a veni în țările române, a fost fost dragoman al Porții otomane (1799–1801), fiind numit domn în Moldova în locul lui Constantin Ipsilanti, care era bănuit de legături cu rușii. În timpul ultimei domnii, simțind că tronul îi este amenințat de revoluția grecească care se afla în pregătire, s-a grăbit să-și adune avere fără scrupule. Se presupune că a murit otrăvit de eteriști care îl priveau ca pe o piedică în calea revoluției lor

1821 – Începutul Revoluției de la 1821

S-a considerat că momentul potrivit pentru declanșarea mișcării revoluționare romanești a fost la începutul anului 1821, după moartea domnitorului fanariot Alexandru Șuțu. După ce s-a aflat în strânsă legătură, încă din decembrie 1820, cu boierii din partida națională, în frunte cu Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, pe 18/30 ianuarie 1821 s-a încheiat un act de colaborare prin care Tudor era desemnat să ridice „norodul la arme […] pentru obștescul folos”.

Pregătirile politice au fost însoțite de cele de ordin militar. Încă din 1815, Tudor își făcuse cunoscute planurile de creare a unei armate naționale cu care, „numai cu pandurii țării, făr’ de niciun ostaș străin, voi face de a nu se mișca o iarbă din pămantul țării” prin care el respingea practic orice pretenție viitoare a Porții de asigurare a siguranței granițelor principatului. Recrutările pentru viitoarea armată națională începuseră cu mult timp înainte de izbucnirea revoluției. De recrutări s-au ocupat căpitanii de panduri bine cunoscuți în satele oltenești, tot ei ocupându-se și de crearea unor depozite de arme și muniție.

Tudor Vladimirescu a părăsit Bucureștii în fruntea unei cete de arnăuți și s-a îndreptat spre Tîrgu Jiu, unde a ajuns la 21 ianuarie

1844 – Premiera comediei Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului de Vasile Alecsandri

Comedie în trei acte, prima scriere dramatică originală a lui Alecsandri, considerată o piatră de temelie a dramaturgiei românești. Premiera s-a jucat la Iași și a fost primită de public cu mare căldură

Vasile Alecsandri – Iorgu de la Sadagura Teatru radiofonic

1847 – Franz Liszt a concertat la Iași, în casa vistiernicului Alecu Balș

După triumful celor trei concerte bucureștene, la sfârșitul primei decade a lunii ianuarie 1847, însoțit de Guido de Karácsony, Franz Liszt a luat drumul Moldovei și a Iașilor. Ajuns acolo, a fost găzduit în casa vistiernicului Alecu Balș, boier cu vederi liberale, loc unde „tinerimea începuse a se aduna în fiecare lună, ca să petreacă seara în convorbiri și critici literare”. În această casă a avut Liszt ocazia să-i cunoască Gheorghe Asachi și pe Costache Negri și tot în acest loc a susținut el primul concert, celelalte două, din 21 și 24 ianuarie, fiind susținte în sala Teatrului Nou. În cursul primei sale reprezentații, repertoriul abordat a fost cel obișnuit. În casa lui Alecu Balș a avut loc și celebra întâlnire a pianistului cu Barbu Lăutarul. Acesta din urmă i-a reprodus, la renumita sa lăută, câteva dintre acordurile și improvizațiile executate la pian de Franz Liszt, cu o asemenea exactitate și măiestrie, încât maestrul, plin de uimire, nu a putut face altceva decât să exclame, siderat: „Ești un adevărat artist!

Franz Liszt – Liebestraum

1848 – S-a născut Ioan Slavici

18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad – 17 august 1925, Crucea de Jos, Putna/Panciu, Vrancea

Scriitor, jurnalist, memorialist, și pedagog, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române. În 1869 s–a înscris la Facultatea de drept de la Pesta, a întâmpinat greutăți de ordin financiar, fiind nevoit să accepte invitația colegului său Gheorghe Șerb de a lua masa în casa tatălui acestuia, care era magistrat, unde a luat contact cu problemele politicii naționale ale românilor. S-a întors acasă și s-a angajat, peste vară, scrietor la notarul din Comlăuș. Cu ocazia recrutării în armata imperială, a profitat de calitatea sa de student și a solicitat, conform prevederilor legale, să facă armata ca voluntar cu termen redus la Viena și s-a înscris la Facultatea de Drept, la Universitatea din Viena; i-a avut profesori pe Robert von Zimmermann, Rudolf von Jhering, Lorenz von Stein și a urmat cursul de anatomie descriptivă al lui Josef Hyrtl. A participat la adunările Societății literaro-științifică și ale Societății literare-sociale România, unde, în primăvara lui 1870 a citit un referat Despre libertatea omului ca individ și membru al societății. L-a cunoscut pe Mihai Eminescu, care era student la filosofie, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birău în 1871. Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1920. Opera literară a lui Ioan Slavici a fost influențată de viața satului ardelean. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc, Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române

1858 – S-a născut Ioan Tanoviceanu

18 ianuarie 1858, Glodu, Dolj – 8 aprilie 1917, Odessa

Jurist, profesor de drept al epocii moderne, întemeietorul criminologiei românești, membru corespondent (din 1897) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Drept din București, după care a devenit doctor în Drept magna cum laude la Universitatea din Paris. A profesat magistrat al tribunalului Ilfov și profesor de Drept penal și procedură penală la Iași, apoi la București. Principala sa lucrare științifică a fost cursul Tratat de drept penal și procedură penală, editat în trei tomuri între 1912–1913, reeditat în 1924 și 1947, în cinci tomuri. Alte scrieri: Creșterea criminalității în România – un pericol național, Criminalitatea în România după ultimele publicații statistice, etc.

1860 – Înființarea Liceului „Gheorghe Lazăr” din București

În Monitorul Oficial nr. 10/14 ianuarie 1860, Eforia Instrucțiunii Publice a dat următorul anunț: „Se dă în cunoștință publicului că luni, în 18 Ianuarie, la ora 10 dimineața se va celebra deschiderea noului gimnaziu, al lui Lazăr, în casele D-lui Gh. Măcescu de lângă Biserica Sfântul Nicolae Jitniță, Coloarea Roșie, No. 35. Director, I. Maiorescu”. Este al doilea liceu, ca vechime, din București

1878 – Spiru Haret a obținut la Sorbona titlul de doctor în științe matematice

Teza sa de doctorat, prezentată în 18/30 ianuarie 1878, cu titlul Sur l’invariabilité des Grandes axes des orbites planétaires (Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare), a fost un eveniment științific, menționat ca atare în presa vremii. Teza sa a fost publicată în vol. XVIII al Annales de l’Observatoire de Paris. Prin aceasta, Spiru Haret s-a anunțat ca unul dintre pionierii științei cosmosului

1879 – Premiera comediei O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale

Trecută în programul Teatrului Național din București de Ion Ghica, director general al teatrelor, a avut în distribuție pe Grigore Manolescu, Ion Panu, Mihail Mateescu, Anicuța Popescu, Aristița Romanescu. Premiera a avut mare succes, dar autorul, ieșit pe scenă ca să primească aplauzele furtunoase, dezlănțuite chiar după primul act, s-a auzit fluierat și huiduit de grupuri organizate la galerie. Despre ceea ce se întâmplase mărturisește chiar Caragiale: „Se răspândise vestea că piesa lovea în instituția Gărzii Cetățenești. Iar la a doua reprezentație, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit și amenințat, de o droaie de patrioți din Garda Civică, cu bătaia în piața Teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia lor…” Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Național să scoată piesa din program. Cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai târziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc din secolul al XIX-lea

O noapte furtunoasă (1943) • Scenariul și regia: Jean Georgescu, Cu: Al. Giugaru, Iordănescu Bruno, G. Demetru, Maria Maximilian, Florica Demion, Radu Beligan, Miluță Gheorghiu

1886 – S-a născut Ștefan Dimitrescu

18 ianuarie 1886, Huși, Regatul României – 22 mai 1933, Iași

Pictor și desenator realist-critic și un reputat violoncelist. A studiat în paralel la Școala de arte frumoase din Iași (1903–1908) și la Conservatorul din Iași (1903–1907) apoi la Paris. În 1918 a fost unul dintre fondatorii asociației Arta română, Împreună cu Nicolae Tonitza, Francisc Șirato și Oscar Han, a întemeiat, în 1926, Grupul celor patru. Din 1927 a fost profesor la Școala de arte frumoase din Iași. Opera sa a fost constituită mai ales din compoziții, portrete și peisaje. Lucrări reprezentative: Morții de la Cașin, Minerii, Cina, Țărănci lucrând la război

Biografie ilustrată: https://g1b2i3.wordpress.com/2010/01/18/stefan-dimitrescupictor-si-desenator-roman-1886-%E2%80%93-1933/

1887 – Lazăr Edeleanu a reușit prima sinteză a amfetaminei, la Universitatea Friedrich-Wilhelms din Berlin

În anul 1887 Lazăr Edeleanu a obținut titlul de doctor în chimie cu teza Asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici, în cadrul căreia a descoperit fenilizopropilamina, cunoscută în medicină sub numele de benzedrină, cu o importantă acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos. Efectul farmacologic psihostimulant al amfetaminei a fost descoperit mai târziu, în anii ’20. Lazăr Edeleanu, aproape ajuns în uitare în România, este cunoscut în întreaga lume pentru descoperirea unei metode revoluționare de prelucrare a țițeiului, folosită și astăzi în diverse variante. Palmaresul savantului include 212 brevete de invenții, nu doar în România, ci și în SUA, Germania, Franța, Austria, Suedia sau Olanda

1897 – S-a născut Dimitrie Găzdaru

18 ianuarie 1897, Grivița, Ialomița – 8 iunie 1991, Buenos Aires, Argentina

Lingvist de renume, profesor universitar. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, luându-și licența în filologie română (1919–1922) și devenind discipolul și asistentul lui Alexandru Philippide. În 1928 a devenit doctor în Filologie română, cu teza Descendenții demonstrativului latinesc ille în limba românească. A fost conferențiar la catedra de Filologie română a Universității din Iași, profesor la catedra de Limbi romanice la Universitatea din București, director al Școlii Române din Roma. După câțiva ani petrecuți în Italia, din cauza instaurării regimului comunist s-a stabilit definitiv în Argentina, fiind profesor de filologie romanică, în unele perioade funcționând la trei universități: Universitatea din La Plata, Universitatea Catolică din Buenos Aires și Universitatea Națională din Buenos Aires. A fondat prima catedră de romanistică din Argentina și a scris numeroase studii de lingvistică și filologie, fiind recunoscut ca unul dintre romaniștii de seamă ai secolului XX. A funcționat până la moarte ca cercetător foarte activ, în ciuda vârstei înaintate, și s-a stins din viață la 94 de ani, după un exil de 50 de ani, fără a mai revedea țara natală. Din opera sa: Contribuții privitoare la originea, limba și influența mitropolitului Dosoftei, Originea și răspândirea motivului „amărâtă turturea” în literaturile romanice, Controversias y documentos lingüísticos, Aventuras del latín y orígenes de las lenguas románicas

1898 – S-a născut Filip Brunea-Fox

Filip Brauner; 18 sau 31 ianuarie 1898 la Roman – 12 iunie 1977, București

Reporter și traducător, unul din cei mai cunoscuți reporteri interbelici, colaborator la reviste de avangardă, care, alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc. A debutat ca scriitor la Iași în revistele Versuri și Proză, Absolutio, Zări senine, iar ca ziarist și-a făcut debutul la ziarul Arena din București. Fără studii universitare, dar posesor al unei largi culturi, Brunea Fox dorea în tinerețe să devină poet și s-a apropriat de curentul avangardist și a publicat poezii în publicații reprezentative acestui curent. În 1925 apăruse revista de avangardă Integral, autodefinită „organ al mișcării moderne din țară și străinătate”, în care Brunea-Fox a scris adesea, sub diverse pseudonime, fiind unul dintre principalii redactori ai revistei, alături de Ion Călugăru, M.H. Maxy și Ilarie Voronca. S-a distins prin reportaje literare întinse, în stilul grand reportage-ului francez din anii 1930, aproape întotdeauna acompaniate de fotografii create de Iosif Berman, fotograf care o vreme a lucrat în serviciul Casei Regale. A fost redactor la ziarele Dimineața, Adevărul, și a publicat în revista de stânga Cuvântul liber. A colaborat la: Lupta, Jurnalul, Reporter, Izbânda, de asemenea publicațiile evreiești Adam, Mântuirea, Puntea de Fildeș, Curierul israelit. După 23 august 1944 și în anii postbelici a lucrat o vreme la buletinul Îndrumătorul cultural și a colaborat la Adevărul, Jurnalul de dimineață, România liberă, Scînteia, la revistele Viața românească, Flacăra, Răspântia, Viața militară, La Roumanie d’aujourd’hui, Veac nou, etc. A scris numeroase reportaje literare publicate în presa interbelică. Este autorul cărții Orașul măcelului (Jurnal al rebeliunii legionare din 1941, de la București), printre reportajele sale cele mai cunoscute: Aspectele vieții de provincie, Iașul, cetatea umbrelor, Târgul Moșilor, Insula Ada Kaleh, Nopți bucureștene, Trenul fantomă. A mai scris despre tulburările antievreiești de la Borșa, Sighet și Oradea și despre Evreii din Maramureș. De asemenea a scris evocări ale unor personalități politice românești ca Alexandru Averescu, Ion Gheorghe Duca, Dr. Nicolae Lupu, Constantin Argetoianu, Alexandru Vaida-Voevod

1911 – S-a născut Nicu Caranica

18 ianuarie 1911, Bitolia, Macedonia – 19 iunie 2002, Paris

Poet, dramaturg și eseist. A urmat Universitatea la Cluj-Napoca (1928–1932), apoi un prim an de studii la Universitatea catolică din Lille, în Franța. Și-a luat licența cu teza La critique de Baudelaire, în 1932. Între 1935–1936, a studiat la Sorbona și École Normale Supérieure, din Paris, lucrând la o teză de doctorat despre critica totală (plastică, muzică literatură) a lui Baudelaire, teză rămasă, din păcate, neterminată, din cauza neprelungirii bursei și a vicisitudinii vremurilor care au urmat. A debutat în presă la 16 ani, în Propilee literare, dar adevăratul său debut e considerat cel din 1932, din Gând românesc. A fost, pe rând, profesor în țară, apoi atașat de presă la Legația Română din Quirinal (actuala reședință a președinției italiene, la Roma). Fiind rechemat din postul de atașat de presă în țară, a refuzat întoarcerea, optâd pentru condiția de exilat. Timp de zece ani a trăit în Italia, în perioada 1943–1945 fiind asistent pe lângă profesorul Ramiro Ortiz, la Institutul de filologie romanică a Universității din Padova. Din 1951 s-a stabilit și a trăit la Paris. A colaborat la revistele din țară Herald, Gând românesc, Abecedar, Revista Fundațiilor Regale, Curentul literar și din exil: Caiete de dor, Anotimpuri, Semne, Destin, Limite, Ethos, Nation Francaise, Quinta generazione (Bologna), La panarie (Udine) etc. După decembrie 1989, a colaborat la revistele literare Steaua, Vatra. În 1940, a fost numit de Sextil Pușcariu colaborator la Marele Dicționar al Academiei

1915 – S-a născut Paul C. Petrescu

18 ianuarie 1915, București – 4 martie 1977, București)

Fizician, membru titular (din 1974) al Academiei Române. Specialist în fizica cristalelor și promotor al defectoscopiei nedistructive, a creat în domeniul metalurgiei metode moderne spectroscopice, metalografice și defectoscopice cu raze X. Între 1950–1972 Petrescu a fost cercetător principal și apoi șef de sector: de cercetare în Institutul de Fizică București. Pentru lucrările sale originale, prin care a stabilit o nouă metodă de investigare în fizica solidului, odată cu care a putut descoperi și identifica în premieră noi benzi și structuri fine în spectrele unor halogenuri alcaline. Lucrări: Utilizarea razelor X în defectoscopie, Contribuții la studiul naturii centrilor emițători de exoelectroni. A murit în cutremurul din 1977

1919 – S-a deschis Conferința de Pace de la Paris

A început la 5/18 ianuarie 1919, având drept obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Avea misiunea de a edifica o nouă ordine politică și teritorială în Europa. Organismele cele mai importante ale Conferinței au fost: Consiliul celor Zece, format de șefii de stat și de guvern și din miniștrii de externe ai SUA, Franței, Marii Britanii, Italiei și Japoniei, și Consiliul celor Cinci, în care au intrat numai șefii de stat și de guvern ai Puterilor Aliate și Asociate. O delegație română a participat la lucrările Conferinței, reprezentanții principali ai României fiind: prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, ministrul plenipotențiar Nicolae Mișu, la care s-au adăugat miniștrii Alexandru Vaida-Voevod, Victor Antonescu și Constantin Diamandy, generalul Constantin Coadă, iar din partea Basarabiei – Ion Pelivan, Ion Codreanu, Sergiu Victor Cujbă și Emanoil Catelli. România s-a prezentat la Conferință cu o serie de revendicări care au urmărit, în principal, consacrarea actelor de unire din anul 1918, precum și eliminarea tuturor consecințelor războiului, determinate de ocuparea unei părți importante a teritoriului național de către inamic

1926 – A încetat din viață George Cavadia (cca. 1858, Macedonia – 18 ianuarie 1926, Paris)

Cântăreț de lied și romanțe, compozitor, autodidact în muzică. Înzestrat cu o amplă voce de bariton și cu un evident talent în domeniul componisticii, posesor al unei culturi muzicale și generale de excepție, George Cavadia a fost un Mecenna al Brăilei – s-a implicat în înființarea Școlii de Muzică, devenită apoi Conservator, în edificarea Societății Muzicale Lyra, din Brăila, a Corului și a Orchestrei Simfonice ale acesteia, susținând cu fonduri bănești importante construirea clădirii monumentale, a dotării cu mobilier pentru sala de spectacol și a înzestrării cu un pian de concert; a fost mentorul tinerei Hariclea Hartulary (Darclee), pe drumul artei lirice

https://braila-portal.ro/informatii-despre-orasul-braila/cultura-si-personalitati-locale/george-cavadia.html

1933 – S-a născut Corneliu Fânățeanu

18 ianuarie 1933, Valea Loznii, Sălaj – 3 decembrie 2014, Drobeta-Turnu Severin

Tenor liric. A studiat la Conservatorul din Cluj și a debutat la Opera Română din orașul de pe Someș la vârsta de 21 de ani, în Cneazul Igor. S-a perfecționat și la Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma iar în anii tinereții a obținut premii la importante concursuri internaționale. Între 1964–1988 a fost solist al Operei Române din București, fiind și director artistic între 1976–1982. A activat și în diplomație, ca atașat cultural la Ambasada României din capitala Italiei. În decursul carierei sale artistice, a interpretat diverse roluri din opere ca: Don Giovanni, Flautul fermecat, Faust, Don Carlo, Der Freischutz, La Traviata, Rigoletto, Tosca, Evgheni Oneghin, Andrea Chénier, Walkiria. A cântat mult pe scenele naționale dar și în multe alte țări, a efectuat înregistrări pentru Radio și pentru televiziune și pentru casa de discuri Electrecord. Printre realizările sale, integrala operei Tosca pe disc, alături de Virginia Zeani și Nicolae Herlea, devenită o înregistrare de referință pe plan mondial. A cântat în spectacole cu distribuții internaționale, printre colaboratorii săi figurând dirijorii Nello Santi, Ruslan Raicev, Alexandr Ceakarov, etc. sau soliștii Grace Bumbry, Nicola Ghiuzelev, Helen Donath, Mady Mesple, Nicola Martinucci, Aldo Proti, Giuseppe Tadei, Gundula Janovitz, etc. Desigur, a cântat și alături de marii artiști ai scenei lirice românești ca Nicolae Herlea, Ileana Cotrubaș, Maria Slătinaru Nistor, Eugenia Moldoveanu, Elena Cernei, Octav Enigărescu, Dan Iordăchescu, Silvia Voinea etc. În anii de după pensionare s-a dedicat pedagogiei cântului, având un mare număr de elevi, mulți dintre ei ajunși soliști de bază ai Operei Naționale București

Sabin Drăgoi – Crizanteme (lied)

1943 – S-a născut Dan Rotaru

18 ianuarie 1943, Salcia, Olt

Poet. A obținut licența Facultății de Filosofie a Universității din Iași în 1968. A debutat în Amfiteatru (1968), în 1970, în Biblioteca Argeș i-a apărit placheta Teama de final. A colaborat la Argeș, România literară, Convorbiri literare, Tribuna, Luceafărul, etc. A fost redactor principal la revista Argeș. A debutat editorial cu volumul de poezii Plânsul oglinzilor (1971), urmat de: Lacrima Laurei, Mantia de lumină, Sunetul visării, Invitație la dragoste, Castelul de brumă

1947 – Apelul Către națiune al Partidului Național Țărănesc

În timp ce țara era împânzită de mitinguri, Iuliu Maniu a lansat în 18–19 ianuarie 1947 în ziarul Dreptatea, un apel către națiune: „România este bântuită de cea mai neagră urgie. Țara este sfâșiată de teroare, minciună și fals, încât mândria și demnitatea națională i-au fost îngenuncheate” și îndemna națiunea la luptă, la rezistență, apreciind că românii aveau dreptul să cheme guvernul Groza în fața tribunalului națiunii, să ia atitudine împotriva măsurilor antidemocratice inițiate și promovate de guvernul Groza, precum: epurarea în rândul funcționarilor de stat, suprimarea presei, încălcarea legilor țării, a drepturilor individuale și colective ale poporului român și nerespectarea angajamentelor internaționale asumate

1953 – S-a născut Ion Monoran

18 ianuarie 1953, Ciacova, Timiș – 2 decembrie 1993

Poet și publicist. În 1971 a fost exmatriculat pentru încercarea de trecere frauduloasă a frontierei, absolvind liceul de Filologie-Istorie din Timișoara abia în 1978. A fost membru activ al Cenaclului literar „Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara și fondator al Cotidianului Timișoara și al Societății Timișoara totodată participant, ca lider, la Revoluția din Decembrie 1989. A debutat în 1976, cu versuri, în revista Forum studențesc și a colaborat, mai apoi, la reviste precum Orizont, Amfiteatru, Echinox, Luceafărul. A murit înainte de publicarea primului său volum de poezii, Locus periucundus. În scurtul său destin literar, a primit o serie de premii: Premiul pentru Poezie al revistei literare Orizont (1987), Premiul „Nichita Stănescu” pentru Poezie Contemporană (1987), Premiul Concursului de Creație Literară (Satu-Mare, 1987), Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timiș, pentru volumul Locus periucundus și a fost declarat, post-mortem, Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara

1961 – S-a născut Carmen Tănase

18 ianuarie 1961, Ploiești

Actriță de teatru, film și televiziune. A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din Bucuresti, sectia Actorie, la clasa prof. Olga Tudorache, de care a rămas foarte atașată. A fost actriță la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, la Teatrul Odeon, din București. De-a lungul carierei sale, a jucat în 12 pelicule cinematografice de lung-metraj, dintre care trebuie amintite Sfârșitul nopții, Pădurea de fagi, Martori dispăruți, Crucea de piatră – ultimul bordel. După 1990, în acel moment actriță a Teatrului de Comedie din capitală, a plecat în Statele Unite, de unde s-a întors după 8 ani. Ȋn momentul de față joacă la Teatrul „Nottara” din București. A fost căsătorită cu criticul de teatru Victor Parhon, care s-a stins din viață în anul 2000. Este o mare iubitoare de animale, își dorește să poată întreține un adăpost de animale. A intrat și în lumea telenovelelor: Lacrimi de iubire, Iubire ca în filme, Inimă de țigan.

Carmen Tănase la iUmor

1961 – S-a născut Elena Moșuc

18 ianuarie 1964, Iași

Soprană. A urmat Școala Populară de Artă, apoi Conservatorul „George Enescu” din Iași. A debutat din studenție pe scena Operei ieșene în roluri complexe și solicitante precum Regina Nopții, Lucia, Gilda și Violetta. A câștigat Premiul I la exigentul concurs muzical internațional ARD München (1990), anul următor a triumfat la concursul internațional de muzică de la Monte Carlo, a primit Premiul European Furtherance for Music (1993), Premiul Bellini d’ Oro, în Catania (1995), Premiul Zenatello di Verona (2002), Premiile Verdi di Modena și Verdi di Verona (2004). La Opera din Zürich, ea a apărut în diverse roluri, ca Regina Nopții, Konstanze, Donna Anna, Lucia di Lammermoor, Linda di Chamounix, Elvira, Gilda, Violetta, Luisa Miller, Sophie, Zerbinetta, Musetta, Micaëla, Marguerite, Nedda, Stella, Olympia, Antonia și Giulietta. În 2009, Moșuc a fost prima soprană din Europa de Est care a primit premiul internațional Siola d’oro. La finalul lunii martie 2019 a reușit extraordinara perfomanță de a câștiga Oscar della Lirica, cea mai prestigioasă distincție internațională a muzicii de operă, devenind cea mai valoroasă soprană a lumii, după ce a concurat cu vedetele Anna Netrebko și Anna Pirozzi

Wolfgang Amadeus Mozart – Die Zauberflöte ‘Der Hölle Rache kocht in meinem Herzen’ • Filarmonica Moldova Iași, Conductor Camil Marinescu, Soprano Elena Moșuc

1968 – Marin Sorescu a publicat piesa Iona în revista Luceafărul

Iona este o parabolă dramatică cu un singur personaj, subintitulată de către autorul însuși drept tragedie în patru tablouri și face parte, alături de alte două piese ale aceluiași autor, Paracliserul și Matca, dintr-o trilogie dramatică intitulată Setea muntelui de sare, publicată într-un volum în 1974

Marin Sorescu – Iona

1970 – A încetat din viață Ion Crețu (20 octombrie 1893, Bălțați, Iași – 18 ianuarie 1970, București)

Istoric literar și traducător, redactor la ziarul Patria din Cluj, profesor de limba română, a editat antologii de proză românească pentru uz școlar

1970 – A încetat din viață Karl Kurt Klein (6 mai 1897, Ferihaza/Albeștii Bistriței, Bistrița-Năsăud – 18 ianuarie 1971, Innsbruck)

Teolog, filozof și scriitor german din România, profesor la catedra de germană a Universității din Iași, director al Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, membru titular al Academiei Germane din München

1978 – S-a născut Bogdan Lobonț

18 ianuarie 1978, Hunedoara

Fotbalist retras din activitate, care a evoluat pe postul de portar pentru echipa națională de fotbal a României (1998–2018). A jucat la FC Corvinul Hunedoara, Rapid București, Ajax Amsterdam, Fiorentina, AS Roma. În martie 2008 a primit Medalia Meritul Sportiv clasa a III-a, pentru rezultatele obținute în preliminariile Campionatului European și pentru calificarea la turneul final din 2008

1979 – S-a născut Gabriel Maga

18 ianuarie 1979, Piatra Neamț

Chitarist, membru al formației Vunk din anul 2008, iar înainte a colaborat cu nume mari ca Taxi, Parlament, Crush, Play And Win, Delia Matache, Cream, Horia Brenciu si mulți alții.

Vunk – Secretul tău (2017)

1979 – A încetat din viață Barbu Theodorescu (14 august 1905, Craiova – 18 ianuarie 1979, București)

Scriitor, istoric, folclorist, biograf, bibliograf și editor, exeget al operei lui Nicolae Iorga

1990 – Decretul-Lege al CFSN nr. 30/18 ianuarie 1990 privind trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului Partid Comunist Român

A fost publicat în Monitorul Oficial nr. 12/19 ianuarie 1990, când a intrat în vigoare. Stipula că „Întregul patrimoniu care a aparținut fostului Partid Comunist Român trece în proprietatea statului, ca bunuri ale intregului popor”

1995 – Orașul Fetești, județul Ialomița, a fost declarat municipiu

Atestat documentar pentru prima dată, ca sat, la 21 aprilie 1528, a fost doar un târg de cereale și de animale, ulterior dezvoltându-se ca urmare a împroprietăririi țăranilor, după 1864. În 1865 a devenit comună, în 1934 a fost declarat oraș, iar la 18 ianuarie 1995, a primit statutul de municipiu

1999 – A cincea mineriadă – A început marșul spre București

La 18 ianuarie, Miron Cozma a decis începerea Marșului spre București, iar plecarea a avut loc în dimineața de 18 ianuarie 1999, potrivit planurilor lui Cozma. Fotografie : Dragos Cristescu / Mediafax FotoMinerii erau sfătuiți să-și aducă haine de schimb, lopeți, măști împotriva gazelor și târnăcoape. „Vă întreb, deci, încă o dată, decizia vă aparține! Ce facem? [mulțimea scanda – București, București!] Deci vreau să vă spun, ca la sindicat, așa cum e normal, să vadă toată țara, să vadă guvernanții, întreb și eu, cine este de acord să plecăm la București să ne? Cine este împotrivă? Deci, fraților, Dumnezeu e cu noi! Și chiar dacă, chiar dacă nu vom avea mașini, mergem pe jos! De acord? Cine este pentru? Plecăm pe jos?”, le-a strigat Miron Cozma, înainte de a da startul plecării spre București.

Pe șoseaua spre Târgu Jiu erau amplasate baraje succesive din stabilopozi de beton. În câteva locuri, în special pe poduri, trupele ministerului de interne au abandonat camioane grele, cu roțile scoase. La fiecare baraj minerii înlăturau stabilopozii, iar polițiștii, după un schimb de pietre și gaze lacrimogene de câteva minute, se retrăgeau cu autobuzele spre următoarea baricadă

1999 – Inaugurarea, la București, a Centrului de Formare Diplomatică și Relații Internaționale, CFDRI

În cuvântul de deschidere, ministrul de Externe Andrei Pleșu a precizat că școala este menită „să producă diplomați eficienți, funcționari al căror singur partid este România, după cum spunea un diplomat înainte de război

1999 – A încetat din viață Marian Papahagi (14 octombrie 1948, Râmnicu-Vâlcea – 18 ianuarie 1999, Roma)

Filolog, critic literar, eseist și traducător, membru fondator al grupării Echinox, director al Centrului Cultural Român de la Roma

2002 – Prima euroregiune înființată în Balcani

Primarii orașelor Calafat (România), Vidin (Bulgaria) și Zaicear (Serbia) au semnat, la Vidin, în 18 ianuarie 2002, documentele de înființare ale Asociației de colaborare transfrontalieră „Dunărea 21”. Aceasta cuprinde așezări urbane și rurale din zonele riverane Dunării, a căror activitate se desfășoară pe domenii precum cultura și educația, dezvoltarea economică, sport, turism și acțiuni ale tineretului, ecologie, agricultură, sănătate și protecție socială

2009 – A încetat din viață Grigore Vieru (14 februarie 1935, Pererîta, Hotin, Regatul României/Briceni, R. Moldova – 18 ianuarie 2009, Chișinău)

Poet român din Republica Moldova, membru corespondent al Academiei Române, unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova, organizator și conducător al Marii Adunări Naționale din 27 august 1989

2011 – A încetat din viață Cristian Pațurcă (10 septembrie 1964 – 18 ianuarie 2011, București)

Cântăreț, compozitor, revoluționar și prodemocrat, autorul Imnului Golanilor precum și al altor piese cântate la Manifestațiile din Piața Universității, în perioada aprilie–iunie 1990

2017 – Proteste de stradă față de intențiile guvernului de modificare a Codului Penal prin ordonanță de urgență

La două săptămâni după învestirea guvernului PSD–ALDE condus de Sorin Grindeanu, au început în România o serie de proteste de stradă față de intențiile guvernului de a modifica legea grațierii și de a amenda Codul penal. Din prima zi, 18 ianuarie, au manifestat în jur de 5.000 de oameni, din care aproape 4.000 în București. În următoarele zile protestele au escaladat, luând amploare în toată România și în diaspora. Cele mai ample proteste au avut loc în perioada 18 ianuarie–5 martie 2017

2017 – A încetat din viață Ion Besoiu (11 martie 1931, Sibiu – 18 ianuarie 2017, București)

Actor de film, radio, teatru și televiziune. A jucat ca actor și a fost director al teatrului Lucia Sturza Bulandra din București

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ÎnceputulRevoluției1821 #FranzLisztlaIași #IoanSlavici #IoanTanoviceanu #LiceulGheorgheLazăr #Onoaptefurtunoasă #ȘtefanDimitrescu #DimitrieGăzdaru #FilipBruneaFox #NicuCaranica #PaulCPetrescu #ConferințadePaceParis #CorneliuFânățeanu #DanRotaru #IonMonoran #CarmenTănase #ElenaMoșuc #BogdanLobonț #GabrielMaga #Fetești

0 comentarii la „18 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: