Istoria României România frumoasă Today's Memory

20 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Andrei Șaguna (20 decembrie 1808 – 28 iunie 1873)

1368 – Hrisovul lui Vlaicu Vodă care confirma privilegiile comerciale ale brașovenilor la sud de Carpați

Documentul, emis de Vladislav I (Vlaicu Vodă) în 20 ianuarie 1368, care confirma brașovenilor privilegiile lor comerciale în sudul Carpaților a adus o serie de informații foarte interesante.

Este cel mai vechi privilegiu comercial acordat de un domnitor român, care s-a păstrat, fiind scris în limba latină. Prezintă cel mai vechi simbol heraldic păstrat în arhivele românești – o amprentă sigiliară atârnată și consistă dintr-o pasăre heraldică (vultur) cu capul conturnat, având la dreapta o cruce și la stânga o stea și o lună, crai-nou, totul înscris într-un scut de tip francez vechi. Deși aflată într-o stare precară de conservare, amprenta sigiliară poate fi reconstituită pe baza similarităților cu sigiliul lui Mircea cel Batrân de pe tratatul de alianță cu regele Vladislav al Poloniei, din 1390.

Prima mențiune documentară a localității Brăila. Hrisovul confirma intensificarea comerțului pe drumul spre Brayla, cale comercială care lega Brașovul cu cetatea de pe Dunăre și atestă, implicit, existența Brăilei.

Prima mențiune documentară a localității Slatina, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt

1390 – Tratatul de la Lublin

Conștient de puterea crescândă a turcilor și urmărind să înlăture influența politică a Ungariei asupra Țării Românești, domnitorul Mircea cel Bătrân a încheiat un tratat de alianță cu regele Poloniei, Vladislav al II-lea Iagello; tratatul a fost semnat la Radom, în 1389 și ratificat la Lublin, la 20 ianuarie 1390. Tratatul dintre regele polon și domnitorul român, încheiat de pe poziții de egalitate, prevedea sprijin reciproc obligatoriu împotriva dușmanului comun – regele Ungariei – și sprijin împotriva altor inamici. Mircea cel Bătrân a renunțat la acest tratat, câtiva ani mai tărziu, prevederile lui nefiind puse în practică

1473 – Matei Corvin, Regele Ungariei, a acordat garanții negustorilor moldoveni pentru comerț în Transilvania

Negustorii moldoveni au primit acordul să vândă produsele lor în orașele Bistrița, Cluj, Brașov și Sibiu

1527 – A început prima domnie a lui Petru Rareș în Moldova

Petru Rareș (1483 – 3 septembrie 1546, Suceava), fiul lui Ștefan cel Mare, a fost domn al Moldovei de două ori (20 ianuarie 1527–18 septembrie 1538; 19 februarie 1541–3 septembrie 1546). În aprilie 1530 s-a căsătorit cu Elena-Ecaterina Brankovici, fiica despotului sîrb Iovan Brankovici. A urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, pe plan intern urmărind consolidarea autorității centrale, îngrădirea puterii marilor boieri, întărirea țării, iar pe plan extern a desfășurat o largă activitate diplomatică

1603 – Prima atestare documentară a satului Bravicea

Este un sat din raionul Călărași, Republica Moldova. Legenda povestește despre o luptă între Ștefan cel Mare, cu câțiva oameni din garda sa și o ceată de tâlhari. „Obosit să tot lupte cu sabia, Ștefan Vodă a scos din carâmbul cizmei biciul său cu mâner lucrat în aur și cu limbă de vână de bou împletită în opt. Prădătorii, încolăciți de limba biciului domnesc, se prăbușeau ca spicele la pământ…” după care ar fi exclamat „Brav bici… Brav bici ai fost, pe brav stejar să mi te odihnești!

1648 – A apărut Noul Testament de la Bălgrad

A fost prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, tipărit în limba română, cu caractere chirilice, publicat în 1648 la Bălgrad (Alba Iulia), în timpul principelui calvin Gheorghe Rákóczi I, sub coordonarea arhiepiscopului Simion Ștefan. Avea titlul Noul Testament sau Înpăcarea sau Leagea Noao a lui Isus Hristos, Domnului nostru, sub îngrijirea mitropolitului Simion Ștefan. Textul Noului Testament de la Bălgrad a fost împărțit în capete sau capitole, respectiv în stihuri sau versete. Valoarea lingvistică și literară este evidențiată prin mesajul din prefața lucrării, care subliniază importanța unității limbii literare românești

1808 – S-a născut Andrei Șaguna

20 decembrie 1808, Miskolc, Ungaria – 28 iunie 1873, Sibiu

Andrei Șaguna a fost Mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare (din 1871) al Academiei Române. Între 1826–1829, a urmat filozofia și dreptul la Universitatea din Pesta, în 1829 a plecat la Vârșeț unde a studiat teologia. La 24 octombrie 1833 s-a călugărit și a luat numele de Andrei intrând în Ordinul Sfântul Vasile. La 15/27 iunie 1846 a fost numit vicar general la Sibiu. Participant la Revoluția de la 1848, la 3 mai a prezidat, împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, Adunarea de la Blaj. În fruntea unei delegații, a dus petiția de la Blaj la Viena, împăratului Franz Joseph. În 16 decembrie 1848 a organizat o adunare la Sibiu de unde a trimis o nouă petiție împăratului austriac. În 1850 s-a deschis la Sibiu o tipografie eparhială întemeiată pe banii lui Șaguna. Aici s-au tipărit abecedare, cărți și istorioare biblice. În 1853 a întemeiat Telegraful Român, singurul ziar românesc cu apariție neîntreruptă până astăzi. Începând cu anul 1855, Șaguna a reorganizat învățământul teologic din Sibiu sub forma unui institut de teologie și pedagogie și care, astăzi, îi poartă numele, Seminarul Andreian. A organizat peste 800 de școli primare confesionale, tot sub îndrumarea sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Brașov și Brad. Gimnaziul de la Brașov, inaugurat în 1850, este una dintre cele mai vechi școli superioare românești, astăzi purtând numele mitropolitului: Colegiul Național „Andrei Șaguna”

1818 – A încetat din viață Dimitrie Țichindeal (1775, Becicherecu Mic, Banat – 20 ianuarie 1818, Timișoara)

Preot, cărturar, fabulist, traducător și militant pentru emanciparea românilor din Banat, autor al primei culegeri de fabule în limba română

1872 – S-a născut Ștefan Popescu

20 ianuarie 1872, Buzău – 1948, București)

Pictor, desenator, gravor, membru de onoare (din 1936) al Academiei Române. A studiat la Academia de Arte din Munchen și Academia de Arte din Paris. A fost unul dintre gravorii de referință din arta românească. În 1901 a participat la prima expoziție de grup, la Ateneul Român din București. A primit medalia de aur la Expoziția Internațională Münchner Sezession. Și-a organizat prima lui expoziție personală în 1904 la Paris, expunând apoi la Berlin alături de Claude Monet și Edgar Degas. În timp ce se afla la studii în Paris, a fondat, împreună cu Gheorghe Petrașcu, gruparea pictorilor români la Paris, Tinerimea Artistică. În 1905 a aderat la grupul Cercle des étudiants roumains din Paris din care făceau parte Constantin Brâncuși, George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Ion Pillat, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu și alții. A fost bun prieten cu Constantin Brâncuși, la care a locuit o perioadă. Operele sale sunt în toate muzeele din țară

Biografie ilustrată: https://g1b2i3.wordpress.com/2011/01/20/stefan-popescu-20-ianuarie-1872-1948-pictor-roman/

1877 – S-a născut Ștefan Petică

20 ianuarie 1877, Bucești, Galați –.17 octombrie 1904, Bucești

Poet, a fost „întâiul poet simbolist declarat” (George Călinescu). A urmat studii liceale la Brăila, unde și-a afirmat înclinația pentru literatură și o orientare politică social-democrată. A fost un intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură (franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, de unde a efectuat traduceri), filozofie, sociologie, antropologie, astronomie, istoria artei, finalizate cu comentarii literare, articole, studii, note, recenzii pertinente și incisive. A efectuat documentare specializată, achiziționând cărți și publicații de la diverse edituri de marcă din România, Italia, Franța, Anglia și Germania. A debutat literar în Lumea nouă literară și științifică (1896), devenind colaborator statornic al acesteia. A fost ziarist acreditat la Capitala, prim redactor la L’Echo de Roumanie. Journal Conservateur, secretar de redacție la Literatorul lui Macedonski, redactor la România Jună, Economia națională, a desfășurat o intensă activitate publicistică la revista Lumea nouă, cultivând o amiciție trainică cu George Tutoveanu, Ilarie Chendi, Jean Bart, cu militanții socialiști, a sprijinit activ revendicările țăranilor și înființarea cluburilor socialiste la sate. Din 1900, s-a retras definitiv, în urma presiunilor autorității politice, dar a activat în cadrul Ligii pentru unitatea culturală a românilor. Din operele sale: Fecioara în alb, Cântecul toamnei, Serenade demonice, Poeme, Cântece de seară, etc.

1880 – A apărut revista Literatorul sub conducerea lui Alexandru Macedonski

Revistă literară, înființată de Alexandru Macedonski, de orientare declarat antijunimistă. A apărut la București, săptămânal, cu mari intermitențe, între 1880–1919; inițial a teoretizat poezia socială, urmând tradițiile progresiste ale pașoptiștilor. S-a mai aflat sub direcția lui Cincinat Pavelescu și Maria D. Ghica. Printre colaboratorii mai de seamă ai revistei, se numără: Vasile Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Cincinat Pavelescu, Alexandru T. Stamatiad, Tudor Vianu, Mircea Demetriade, etc.

1881 – S-a născut Irina Lecca

20 ianuarie 1881, Piatra Neamț – 30 noiembrie 1953, Mănăstirea Văratec)

Prozatoare. Familia ei provine din Basarabia, printre rude numărându-se actorul Matei Millo și scriitorul Gr. N. Lazu, frate cu mama sa. A debutat în 1905 cu proză, la Jurnalul femeii. A colaborat cu schițe, povestiri, romane în diferite publicații, precum Neamul românesc literar, Ramuri, Viitorul româncelor, Luceafărul, Revista scriitoarelor și scriitorilor români, Universul, etc. Editorial, a debutat cu romanul Dreptul vieței, apărut în 1908. Între 1912–1913 a semnat articole socio-culturale la rubrica Cronica femenină. Scrisoare către nepoată din Neamul românesc. În Piatra Neamț a fost membră a Ligii Culturale. Un timp a trăit retrasă la Tarcău, Neamț, iar din 1929 a îmbrăcat haina monahală la mănăstirea Văratec, a cărei stareță a fost între 1940–1942, 1946–1951

1892 – A început la Sibiu Conferința extraordinară a Partidului Național Român

A avut loc la Sibiu, între 8–9/20–21 ianuarie 1892. Fruntașii PNR au decis elaborarea unui Memorandum către împăratul Franz Joseph I, cuprinzând toate revendicările celor trei milioane de români din monarhia austro-ungară, precum și o critică a politicii naționale intolerante a guvernului maghiar. Memorandumul a fost scris de un comitet format din membri ai Partidului Național Român: Ioan Rațiu – președinte, Gheorghe Pop de Băsești și Eugen Brote – vicepreședinți, Vasile Lucaciu – secretar general, Septimiu Albini – secretar, D.P. Barcianu, Theodor Mihali, Vasile Ignat, Alexandru Filip, Ludovic Ciato, Patrichie Barbu, I. Tripon, Nicolae Christea, Gavril Manu, Dimitrie Comșa, Aurel Suciu, I. Nichita, Mihai Veliciu, Gavril Lazăr, Iuliu Mera, Gherasim Domide, A. Popovici, Rubin Patiția, Iuliu Coroianu și Vasile Rațiu – membri.

A fost ales președinte al Partidului Național Român, dr. Ioan Rațiu

1917 – S-a creat Comitetul Național al românilor emigranți din Austro-Ungaria

În ziua de 7/20 ianuarie 1917 s-a înființat la Iași Comitetul Național al Românilor Emigranți din Austro-Ungaria, format din 12 persoane, condus de Vasile Lucaciu și Octavian Goga. Comitetul a semnat Declarația de război împotriva Austro-Ungariei

1918 – Lupta de la Tighina

A avut loc între 20–25 ianuarie 1918 și s-a dat între forțele armate ale Regatului României și cele ale Comitetului Executiv Central al Sovietelor Frontului Român, Flotei Mării Negre și regiunii Odessa, RUMCEROD, precum și voluntari dezertați din fosta Armată Imperială Rusă și bolșevici. Avansarea trupelor române pe teritoriul Republicii Democratice Moldovenești a început după ce Sfatul Țării a votat în favoarea unirii cu România, cu toate acestea armata română a întâlnit o rezistență dârză din partea elementelor locale bolșevice și anarhiste rusești. Operațiunea de alungare a trupele sovietice din Tighina a fost încredințată detașamentului 22, condus de lt. col. Macovescu

1918 – S-a născut Ion Frunzetti

20 ianuarie 1918, Bacău – 11 septembrie 1985, București

Critic și istoric de artă, eseist, poet, publicist, traducător și profesor universitar. Fiul unui ofițer de carieră, a făcut liceul în mai multe orașe prin care meseria tatălui său l-a purtat: Galați, unde l-a avut profesor pe Anton Holban; Oradea, unde a publicat primele sale epigrame în revista Flori de crâng, a luat lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov, apoi de la Nicolae Tonitza; Focșani, unde a colaborat la editarea revistei locale de avangardă 13, iar sonetul său, Nevroză a obținut premiul I în 1934 la concursul organizat de redacția revistei; Timișoara, unde și-a dat bacalaureatul în 1936, după care a publicat poezii în câteva reviste locale: Crai nou, Fruncea, Colț de țară. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie din București și, în paralel între anii 1936–1937, a făcut studii la Facultatea de Drept din cadrul Universității București. În 1940 a susținut teza de licență în estetică, Problema tragicului în artele plastice, sub conducerea lui Tudor Vianu, care a fost distinsă cu magna cum laude. A fost titular al cronicii plastice a revistei Vremea la recomandarea lui Francisc Șirato, a publicat cronici plastice, eseuri, recenzii la revista Semne, a colaborat cu cele mai notabile periodice culturale ale timpului, Revista Fundațiilor Regale,Viața românească, Universul Literar. A debutat editorial cu volumul de poezii Maree (1945). Alte scrieri: Studii critice, Arta românească în secolul XIX, Pegas între Meduză și Perseu, Dragostele aceleași inimi, Ostrovul meu

1923 – Fuziune de partide

Partidul Țărănesc din Basarabia, condus de Ion Inculeț, a fuzionat cu Partidul Național-Liberal, precum și cu Partidul Democrat al Unirii din Bucovina, condus de Ion Nistor

1928 – S-a născut Dan P. Rădulescu

20 ianuarie 1928, București

Geolog, profesor universitar la Universitatea București, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A urmat cursurile universitare la Facultatea de Științe Naturale, secția geologie, a Universității din București, devenind doctor în 1957 și docent în 1968. Și-a început cariera universitară la Catedra de mineralogie în 1949, fiind încă student, și a urmat toate treptele ierarhiei universitare – de la preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor titular. A fost director al Institutului Geologic, a făcut cercetări asupra mineralelor din rocile vulcanice; a identificat neokitul, o formă mineralogică nouă. Lucrări de sinteză: Determinarea mineralelor cu ajutorul metodei universale Fedorow, Mineralogia topografică a României, studii: Petrografie sedimentară, Vulcanii, astăzi și în trecutul geologic, Petrologie magmatică și metamorfică

1931 – S-a născut Vasile Băran

20 ianuarie 1931, Pojogeni, Gorj

Jurnalist, prozator și publicist. A urmat liceul la Târgu Jiu și București, apoi Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu”, secția de ziaristică. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, Scînteia Tineretului, Scînteia, Studioul Cinematografic București, secția de scenarii; secretar de redacție la România literară. A debutat cu reportaje în Gorjul liber și cu proză în Luceafărul (1960). Debutul editorial (dublu) a avut loc un an mai tîrziu, cu Pe drumul fericirii și Gospodăria colectivă – izvor de bunăstare și belșug. Sînt primele titluri dintr-o bibliografie abundentă, în diferite genuri și completată inclusiv în anii postrevoluționari: Contemporani cu viitorul, Duminica lucrurilor, Ancheta, Diamantul viu, Oglinda nepieptănată, Recucerirea dragostei, Nevăzutele războaie, Mierea din nevasta altuia, Dracula, adolescentul blestemat, Itinerar brâncușian, Monografii istorice

1943 – A încetat din viață Pericle Papahagi (20 octombrie 1872, Avdela, Grecia – 20 ianuarie 1943, Silistra, Bulgaria)

Lingvist, filolog și folclorist de origine macedoromână, un neobosit culegător de folclor și cercetător în domeniul aromânei, editor al celor mai vechi texte aromânești

1944 – S-a născut Dan Covătaru

20 ianuarie 1944, Cernăuți

Sculptor, profesor de sculptură la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A studiat la Liceul de Arte Plastice „Octav Băncilă” din Iași, urmat de cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1963–1969), cu diploma de licență în arte, specialitatea sculptură, la clasa prof. Ion Irimescu. A participat constant la expoziții județene, bienale, republicane, colective zonale și internaționale. A realizat lucrări monumentale: Basorelief (Prefectura Iași), Soldatul român (Cimitirul eroilor Eternitatea, Iași), Mihai Eminescu (Copou, Iași), Ștefan cel Mare (Iași) și numeroase busturi monumentale: Spiru Haret, George Enescu, I. Negruzzi, Otilia Cazimir, Sergiu Celibidache, Ștefan cel Mare și Sfânt, toate în Iași

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2013/04/11/covataru-dan/

1945 – S-au adoptat: Legea nr. 50/20 ianuarie 1945 pentru urmărirea și pedepsirea criminalilor și profitorilor de război și Legea nr. 51/20 ianuarie 1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării, publicate în Monitorul Oficial din 21 Ianuarie 1945 și abrogate prin Legea nr. 312/24 aprilie 1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de război; Legea nr. 52/20 ianuarie 1945 asupra sindicatelor profesionale, publicată în Monitorul Oficial la 21 ianuarie 1945 (În vigoare până la 6 august 1991)

1947 – SUA a semnat Tratatul de pace cu România, după cel de-Al Doilea Război Mondial

În marea sală a Departamentului de Stat din Wshington D.C., la 2 ianuarie 1974, a avut loc ceremonia semnării de către SUA a Tratatelor de Pace cu România, Italia, Ungaria și Bulgaria. Tratatul cu România a fost semnat la 29 ianuarie de V.M. Molotov, iar la 4 februarie de titularul Foreign Office, Ernest Bevin. În condițiile istorice date, Consiliul de Miniștiri a hotărât, la 1 februarie, să-l semneze, în aceeași ședință fiind stabilită și delegația care urma să meargă la Paris pentru semnarea Tratatului de Pace: Gheorghe Tătărescu, Lucrețiu Pătrășcanu, Ștefan Voitec, Dumitru Dămăceanu, etc.

1949 – S-a născut Constantin Pricop

20 ianuarie 1949, Piatra Neamț

Critic și istoric literar, poet și publicist. În 1972 a absolvit Facultatea de filologie secția română–franceză a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, iar în 1999 și-a dat doctoratul cu lucrarea publicată sub titlul Seducția ideologiilor și luciditatea criticii. Privire asupra criticii literare românești din perioada interbelică, sistinsă cu premiul Asociației Scriitorilor din Iași în 1999. A debutat în revista școlară suceveana Sinteze, iar editorial cu volumul de versuri Viața fără sentimente (1982). A lucrat ca redactor-șef al revistei studențești Alma Mater, redactor și secretar general de redacție la revista Convorbiri literare, redactor-șef al publicațiilor Sud-Est, Continent, a colaborat cu poezii și critică literară la România literară, Cronica, Dacia literară, Steaua, Contrafort, Contrapunct, etc. Alte lucrări: Marginea și centrul, Literatura și tranziția, Naratori și modelare umană în medievalitatea românească

1952 – S-a născut Petru Cimpoeșu

20 ianuarie 1952, Vaslui

Scriitor contemporan. S-a înscris la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București (transferat ulterior la Ploiești, sub denumirea Institutul de Petrol și Gaze), pe care l-a terminat în 1976. A lucrat ca inginer petrolist pe mai multe șantiere din zona Moinești, a predat ca profesor la Liceul „George Bacovia” din Bacău, a fost pentru scurt timp director al Centrului Cultural Herăstrău (Palatul Elisabeta) din București, revenind ulterior în Bacău, ca director al Centrului de Librării. A mai lucrat ca jurnalist, secretar de redacție sau redactor-șef la gazete locale, Moldova, Pur și simplu, Monitorul de Vaslui, a fost directorul Teatrului de animație din Bacău, iar în prezent este director al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Bacău. Scriitor optzecist, este unul dintre prozatorii de primă linie ai ultimilor ani. Scrieri: Amintiri din provincie, Erou fără voie, Un regat pentru o muscă, Christina Domestica și Vânătorii de suflete, Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite

1975 – S-a născut Pavel Bartoș

20 ianuarie 1975, Miercurea Ciuc

Actor de teatru, film și televiziune. A absolvit Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, Facultatea de Teatru, în clasa profesorului universitar Marius Bodochi. A jucat pe scenele a numeroase teatre: Teatrul Național Cluj, Teatrul de Nord Satu-Mare, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timișoara, Teatrul Național Timișoara, actor colaborator la Opera Română Timișoara, Teatrul Union București, din 2001 fiind actor la Teatrul Odeon. Este co-prezentator la Vocea României și Românii au talent. Dintre filmele sale: Amen., Ho Ho Ho și telenovele: Numai iubirea, Păcatele Evei, Războiul Sexelor, Îngerașii, Aniela

Ho Ho Ho (2009)

1978 – S-a născut Cristina Flutur

20 ianuarie 1978, Iași

Actriță de teatru și film. După absolvirea Facultății de Litere, secția Română-Engleză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (2000), a urmat Facultatea de Litere, secția Actorie, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca (2000–2004), la clasa profesorilor Miklos Bacs și Irina Wintze. Joacă la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, dar și pe scene naționale: Sibiu, Mangalia (la Gala Tânărului Actor), București (Festivalul Național de Teatru) și în afara țării, cu ocazia turneelor Teatrului Național „Radu Stanca” la Kiev, Sarajevo, Helsinki, Sankt-Petersburg, Skopjie, Trabzon, Ljiubljana, Napoli, Bogota, Roma. A jucat în piese de teatru: Platonov, Pescărușul de A.P. Cehov, Turandot după Carlo Gozzi, Metamorfoze după Publius Ovidius Naso, Rinocerii de Eugen Ionesco, Joia dulce după John Steinbeck. Din 2013 locuiește în București și își continuă cariera cinematografică. Filme: După Dealuri (Premiul pentru interpretare feminină la Festivalul Internațional de Film de la Cannes), Raisa, Hawaii, When I Die the World Ends, Să nu ucizi.

După Dealuri (2012)

 1984 – A încetat din viață Johnny Weissmüller (2 iunie 1904, Freidorf/cartier al Timișoarei, Austro-Ungaria – 20 ianuarie 1984, Acapulco, Mexic)

Sportiv și actor american de origine română, a obținut cinci medalii olimpice (1924 și 1928), a jucat în seria de filme Tarzan

1990 – A apărut la București primul număr al revistei 22

Săptămânal independent de analiză politică și actualitate culturală din România, editat de Grupul pentru Dialog Social, cu Stelian Tănase redactor-șef și Gabriela Adameșteanu, redactor-șef adjunct. Publicația a primit acest nume în amintirea zilei de 22 decembrie 1989, când Nicolae Ceaușescu a părăsit clădirea Comitetului Central cu un elicopter

1992 – Biblioteca Americană din București a devenit Centrul Cultural American

Biblioteca înregistra peste 10.000 de tituluri de cărți, toate în limba engleză, cu câte trei sau patru copii la fiecare titlu

1995 – S-a încheiat, la Palatul Elisabeta, Protocolul cvadripartit

Semnat de PDSR, PUNR, ca partide aflate la guvernare și PRM, PSM – grupul fiind supranumit la acea vreme „patrulaterul roșu”. Această coaliție a funcționat neoficial până la 20 ianuarie 1995. Prin protocol, partidele semnatare se angajau să sprijine prioritățile legislative ale Guvernului, asigurând adoptarea acestora în Parlament. De asemenea, cele patru partide trebuia să își sprijine reciproc inițiativele legislative asupra cărora conveneau și să desfășoare permanent consultări cu privire la activitatea și structura Guvernului

1999 – A cincea mineriadă – Marș între Târgu-Jiu–Horezu

La ieșirea din defileu, după o noapte petrecută la Târgu Jiu (19/20 ianuarie), Cozma a decis continuarea marșului spre București, alegând drumul cel mai scurt, prin Râmnicu-Vâlcea. La acțiunea lor s-au solidarizat și contingente de mineri din Oltenia, Banat, precum și alte categorii de muncitori. Minerii erau transportați de 70 de autobuze și peste 200 de autoturisme și se deplasau disciplinat, având cercetași trimiși ca să culeagă informații despre dispunerea în teren a forțelor de ordine. Aveau o organizare cvasimilitară, fiind grupați în funcție de exploatarea minieră de unde proveneau. Pe drum, coloana de protestatari a fost întâmpinată cu aplauze de către populația civilă din localitățile gorjene.

Președintele a convocat parlamentul în sesiune extraordinară. Guvernul era gata să negocieze, cu condiția ca minerii să se oprească. Aceștia au acceptat să discute, dar numai cu primul ministru. Guvernul a decis închiderea traficului feroviar pe Valea Oltului, iar pe Autostrada București-Pitești au fost grupate dispozitive de jandarmi. Datorită rețelei de informatori, minerii au aflat din timp că la Costești, Vâlcea (la ieșirea din Horezu) era amplasat un nou baraj al forțelor de ordine și au decis să petreacă noaptea de 20/21 ianuarie în Horezu. În jurul orei 18.00, cei aproximativ 10.000 de mineri au ajuns la Horezu, unde au înnoptat

2000 – A încetat din viață Mircea Chirițoiu (1952, Drăgoiești–Crasna, Gorj – 20 ianuarie 2000, București)

Scriitor, arhivist și istoric militar

2009 – A încetat din viață Eugen Trofin (14 iunie 1931 – 20 ianuarie, 2009, Bușteni)

Antrenor de handbal, a câștigat două titluri mondiale, două medalii olimpice și o medalie de bronz la Campionatul Mondial Universitar cu echipa națională masculină de seniori a României

2011 – România a semnat acordul la Convenția pentru înființarea Agenției Spațiale Europene, ESA

Acordul a intrat efectiv în vigoare la 1 iulie 2011

2012 – A încetat din viață Grigore Albu Gral (27 dec 1941, Seaca, Olt – 20 ian 2012, București)

Profesor și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din București, creatorul sermoterapiei

2012 – A încetat din viață Constantin Blendea (2 martie1929, Gureni–Peștișani, Gorj – 20 ianuarie 2012, București)

Pictor, profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, decan al Facultății de Arte Plastice

2014 – Accidentul aviatic din Munții Apuseni

Un avion YR-BNP de tip Britten-Norman BN-2A-27 Islander care executa o cursă umanitară, a executat o aterizare forțată într-o zonă împădurită din Munții Apuseni la o altitudine de circa 1600 m, lângă satul Petreasa din comuna Horea, situat la limita dintre județele Cluj și Alba. Soldat cu 2 morți (pilotul Adrian Iovan și studenta Aurelia Ion, de la Institutul Medico-Militar) și 5 răniți, printre care și copilotul

2016 – A încetat din viață Ioana Citta Baciu (7 ianuarie 1936, Galați – 20 ianuarie 2016, București)

Actriță de teatru și film, a jucat la Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova, la Teatrul „V.I. Popa” Bârlad, la Teatrul „Maria Filotti” Brăila, la Teatrul Național Târgu-Mureș și la Teatrul „Alexandru Davilla” Pitești

2018 – Proteste masive în București, în numeroase alte orașe din România și din diaspora împotriva modificării legilor justiției

Legile justiției au fost votate, urmând să ajungă la președintele Iohannis, care le putea întoarce o singură dată înapoi, iar legile de modificare a codului penal urmau să fie votate. Așadar, pe Facebook s-a dat semnalul de mobilizare pentru un protest masiv, care să oprească asaltul la adresa Justiției. Au participat 50.000 de oameni numai în București

20 ianuarie 2018. Protestul României unite

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #HrisovulluiVlaicuVodă #TratatuldelaLublin #PetruRareș #NoulTestament #AndreiȘaguna #ȘtefanPopescu #ȘtefanPetică #Literatorul #IrinaLecca #Memorandumul #FiorinFrunzetti #DanPRădulescu #VasileBăran #DanCovătaru #ConstantinPricop #PetruCimpoeșu #PavelBartoș #CristinaFlutur #Revista22 #AccidentaviaticApuseni

0 comentarii la „20 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: