Istoria României România frumoasă Today's Memory

21 Ianuarie în istoria românilor

Foto: S-au încheiat lucrările Conferinței de Pace de la Paris


1725 – S-a născut Matei Milu

Milo sau Mile; 21 ianuarie 1725 sau cca. 1750, Spătărești, Suceava – 3 octombrie 1801 sau 1802

Poet, a scris poezii de dragoste, portrete satirice. Și-a făcut studiile în casă, învățînd franceza și greaca modernă, și la Petersburg, unde și-a însușit limba rusă. Reîntors în țară, a urcat în ierarhia boierească, fiind pe rând vătaf de aprozi, vel sluger, vel stolnic, ispravnic, vel ban și vel spătar. A fost autorul primului pamflet și al primei ode din literatura română. Opera sa s-a păstrat, fragmentar, într-un caiet manuscris. A compus versuri satirice, de obicei sub formă de cimilituri, publicate întâia oară de I. Tanoviceanu în Analele Academiei Române în 1897, sub numele Un poet moldovean din veacul XVIII. Preocuparea sa pentru poezie a fost statornică, dar versurile lui elegiace sunt naive și convenționale. A fost bunicul actorului Matei Millo

1805 – S-a născut Florian Aaron

21 ianuarie 1805, Rod, Sibiu – 12 iulie 1887, București

Istoric, profesor și publicist, propagator în Muntenia al ideilor Școlii Ardelene. Studiile universitare le-a făcut la Budapesta. Solicitat de Dinicu Golescu, a început să predea din 1830 la școala acestuia din Golești. A fost apoi profesor la Școala Centrală din Craiova, a predat limba latină la Colegiul Sfântul Sava din București, unde l-a avut ca elev pe Nicolae Bălcescu. A fost profesor și la Universitatea din București. A fost membru al Societății Filantropice, participant la Revoluțiile de la 1848 din Țara Românească și Transilvania. A ocupat funcții înalte în administrația școlilor din România. A colaborat la Foaie pentru minte, inimă și literatură și Telegraful român și a întemeiat, în 1837 împreună cu Georg Hill, primul cotidian românesc, România. A fost printre pri¬mii care a subliniat necesitatea cunoașterii istoriei naționale, în lucrarea sa Idee repede de istoria Prințipatului Țării Românești, în 3 volume. A realizat prima periodizare și a tras atenția asupra științelor auxiliare ale istoriei (genealogia, heraldica, numismatica, epigrafia, diplomatica, știința sigiliilor). Din opera sa: Istoria lumii, Mihaiu Bravulu: biografia și caracteristica lui, trase din istoria Țării Românești, Dicționar francez-român

1821 – S-a născut Vincențiu Babeș

21 ianuarie 1821, Hodoni, Banat – 3 februarie 1907, Budapesta

Avocat, profesor, ziarist, publicist, și om politic din Banat, unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române. A urmat cursurile de teologie la Carloviț și la Seminarul din Arad. Puțin înainte de adeveni preot, a renunțat la această cale și s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta, pe care a absolvit-o în 1848. Întors la Arad, a fost întâi profesor, apoi inspector al școlilor românești, a fost trimis la Viena cu alți bărbați de încredere, în deputațiune pentru apărarea intereselor diecezei Aradului. A fost redactor și translator al textului românesc la gazeta oficială în care erau publicate textele de legi imperiale, numit grefier la una dintre secțiile Curții de Înaltă Casație și Justiție din Viena, a deținut rangul de consilier Privat și Secretar al Curții. Tot atunci a publicat broșura Chestiunea limbilor și naționalităților din Austria scrisă de către un român, de succes în cercurile politice ale monarhiei și care l-a propulsat pe scena politică. A luptat timp de aproape 30 de ani pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania; de patru ori deputat în dieta de la Budapesta, a apărat cauza națiunii române, prin numeroase interpelări și discursuri cu obiect Uniunea Ardealului cu Ungaria, școală și biserica română, legea naționalităților și toate chestiunile vitale ale naționalităților. A fost unul dintre fondatorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1891–1892. După acea s-a retras din politică. În 1866, la Viena, a fost înființat, de către frații Mocioni, și pus de la început sub direcția lui Vincențiu Babeș, ziarul Albina, care a apărut timp de zece ani și a fost o școală de jurnalism pentru mulți gazetari români. S-a căsătorit în 1851 la Viena cu Sophia Goldschneider, având nouă copii; cel mai renumit fiu al lor a fost bacteriologul și morfopatologul Victor Babeș

1847 – Franz Liszt concertează la Iași, în sala Teatrului Nou

După primul concert, din 18 ianuarie, susțint în casa vistiernicului Alecu Balș, au loc alte două, în 21 și 24 ianuarie, în sala Teatrului Nou. Dacă în cursul primei sale reprezentații repertoriul abordat a fost cel obișnuit, repertoriul celorlalte două concerte a cuprins lucrările: Uvertura operei Wilhelm Tell, Invitația la vals, Fantezie pe motive din Somnanmbula, Serenadă, Regele ielelor, Galopul cromatic

Franz Liszt – La Campanella

1852 – S-a născut Vasile Lucaciu

21 ianuarie 1852, Apa, Comitatul Sătmar – 29 noiembrie 1922, Satu Mare

Preot, membru marcant al Partidului Național Român din Transilvania, una dintre cele mai importante personalități politice, culturale și istorice ale românilor ardeleni din perioada dualismului Austro-Ungar, militant pentru drepturile românilor din Transilvania. După liceu și studii teologice, făcute la Roma între 1868–1870, a urmat cursurile Institutului Sf. Atanasie din Roma, în 1870 obținând titlul de doctor, cu Magna cum laude în filozofie. Din anul 1885 a activat ca preot paroh greco-catolic în Șișești, unde a ridicat o biserică monumentală, sfințită la 15 august 1890, dedicată unirii tuturor românilor. Scriitor politic, printre altele în Gazeta de Transilvania și Observatorul, inițiator și semnatar al Memorandumului din 1892, lider al Partidului Național Român, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, a avut de suferit în repetate rânduri represiunea autorităților de la Budapesta. În perioadele în care a fost deținut politic, românii ardeleni i-au dedicat în semn de prețuire și solidaritate un cântec: Doina lui Lucaciu. Venit în Regatul României după începutul Primului Război Mondial, a militat intens pentru alierea țării cu Puterile Antantei, pentru se putea realiza reîntregirea României. Tot în acest scop a îndeplinit – trimis de guvernul român – misiuni de prezentare a poziției române în privința situației inacceptabile a românilor majoritari din Transilvania, inclusă în statul austro-ungar. În 1918 a fost unul din membrii Consiliului Dirigent al Transilvaniei, iar la alegerile din 1919 a fost ales deputat în Parlamentul României din partea PNR

Doina lui Vasile Lucaciu

1865 – A încetat din viață Alecu Donici (19 ianuarie 1806, Piatra-Bezin/Donici, Orhei – 21 ianuarie 1865, Piatra Neamț)

Fabulist și traducător basarabean în afară de fabule, a compus poezii și piese de teatru

1885 – S-a născut George Vâlsan

21 ianuarie 1885, București – 6 august 1935, Carmen Sylva/Eforie Sud, Constanța

Geograf și etnograf, membru titular (din 1920) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, în 1908 a luat licența în filozofie cu magna cum laude. La îndemnul lui Titu Maiorescu și al lui Simion Mehedinți a făcut studii de specializare în geografie fizică și etnografie la Universitatea din Berlin (1911–1912) și la Paris (1913–1914), unde, la Sorbona, a frecventat cursurile și seminariile lui Emmanuel de Martonne. În 1916 a devenit primul doctor în geografie din România, cu mențiunea magna cum laude. A fost profesor la universitățile din Iași, Cluj și București; președinte al Societății etnografice române și director al Institutului de geografie din Cluj, pe care l-a înființat și în jurul căruia a înființat o școală geografică românească. S-a ocupat de probleme de geografie generală, Sensul geografic ca știință, de geomorfologie, Câmpia Română (1915) de geografie umană, O fază în popularea țărilor românești (1912), de istorie a geografiei, Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir (1926, pe care a descoperit-o în Biblioteca Națională de la Paris), de etnografie, O știință nouă: etnografia (1927), de toponimie, de biogeografie etc. Savant de reputație mondială, Vâlsan a reprezentat România în numeroase congrese internaționale de geografie, în care a deținut funcții importante. Este considerat unul dintre făuritorii entografiei moderne naționale, grație operelor sale cu un caracter teoretico-metodologic precum și activități privind orientarea cercetării etnografice atât pe teren cât și în muzee. De asemenea, se consideră că a pus bazele geomorfologiei moderne în România

1900 – S-a născut Victor Papacostea

21 ianuarie 1900, Viziru, Brăila– 20 iunie 1962, București

Istoric, specialist în istoria comparată a țărilor balcanice. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A fost fondator al Institutului de Studii Balcanice din București, fruntaș al Partidului Național Liberal și subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale. Între 1950–1955 și 1957–1958 a fost internat ca deținut politic la penitenciarul Sighet. Din opera sa: Viețile sultanilor, Un observator prusian în Țările Române acum un veac: Johann Ferdinand Neigebaur, Tradiții românești de istorie și cultură

1900 – S-a născut Vasile Popovici

Vasile Popovici-Ieșeanu; 21 ianuarie 1900, Vărzărești, Orhei – 3 iulie 1973, Iași

Compozitor și profesor universitar. A studiat la Școala de dirijori de cor din Odesa, absolvită în 1917, cu N. Marțenko, la Conservatorul din Iași (1918–1921) cu Antonin Ciolan și la Schola Cantorum din Paris (1927–1930) cu Amédée Gastoué, Paul Le Flem, Vincent d’Indy. A fost profesor de teorie la Conservatorul din Iași, dirijor al Capelei române Cântarea Moldovei din Paris, profesor de cânt gregorian și orgă la Academia de Muzică Religioasă din București, profesor de teorie și istorie a muzicii la Conservatorul Municipal din Chișinău. În 1936, a organizat și a condus Societatea muzicală Cântarea Moldovei din Iași. A fost apoi consilier muzical la Radio București și profesor suplinitor la catedra de istorie a muzicii și orgă a Conservatorului din București. A primit Premiul de Stat (1953) și Ordinul Meritul Cultural, cl. II (1970). A fost membru al Societății Compozitorilor Români (din 1938) și secretar al Uniunii Compozitorilor din Romania (1960–1964). A compus o multitudine de creații corale, vocale și a continuat tradiția dirijorală a lui Gavriil Musicescu

1917 – S-a născut Silvian Iosifescu

21 ianuarie 1917, București – mai 2006, București

Critic și teoretician literar, pedagog și traducător, profesor universitar. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, s-a alăturat partidului comunist încă din ilegalitate. A fost profesor de literatură română la Facultatea de Litere a Universității din București, șeful catedrei de teorie literară. A colaborat la publicația antifascistă Cuvântul liber. A contribuit în mod deosebit la edițiile critice din timpul regimului comunist ale operelor lui Ion Luca Caragiale, a scris studii despre creația acestui scriitor clasic: Dimensiuni caragialiene, Momentul Caragiale (1963) și i-a tradus în franceză unele scrieri. A mai comentat din scrierile lui Grigore Alexandrescu și Liviu Rebreanu, sau ale unor traduceri în română din Voltaire, George Bernard Shaw ș.a., antologii din proza umoristică română și franceză. A dat o atenție deosebită literaturii aflate la frontiera cu filosofia și psihologia (eseurile, aforismele, moralistica, confesiunile), cu știința (literatura științifico-fantastică) și cu istoria (romanul istoric, memorialistica, biografia romanțată, notele de călătorie etc). A tradus din franceză și engleză cărți de Robert Graves, Erskine Caldwell, Romain Rolland, etc.

1918 – A încetat din viață Victor Mihaly de Apșa (19 mai 1841, Ieud, Comitatul Maramureș – 21 ianuarie 1918, Oradea)

Episcop al Eparhiei de Lugoj, arhiepiscop Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș și mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma din 1895, membru de onoare al Academiei Române

1920 – S-au încheiat lucrările Conferinței de Pace de la Paris

Desfășurată în perioada 18 ianuarie 1919–21 ianuarie 1920, conferința a dus, în final, la semnarea tratatelor de pace dintre Aliați și cele cinci state învinse: Germania, Bulgaria, Turcia, Austria și Ungaria (ultimele două în calitate de moștenitoare ale defunctei monarhii bicefale). Deși au participat 27 de puteri aliate, deciziile s-au luat la nivelul a cinci puteri, Statele Unite, Franța, Marea Britanie, Italia și Japonia, restul statelor fiind considerate ca având doar interese cu caracter special, deci fiind invitate doar la ședințele care le priveau în mod direct. În această postură s-a aflat și România. Organismul cel mai important a fost Consiliul celor patru, format din președintele american Woodrow Wilson și premierii englez, francez, respectiv italian, David Lloyd George, Georges Clemenceau și Vittorino Orlando. Primul tratat a fost încheiat cu Germania, la Versailles (28 iunie 1919), Tratatul cu Austria s-a semnat la Saint-Germain en Laye (10 septembrie 1919) – România, l-a semnat la 9 decembrie. Pacea cu Bulgaria s-a semnat la Neuilly (27 noiembrie 1919) – cu România fiind menținut hotarul din 1916. Tratatul cu Ungaria s-a semnat la Trianon (4 iunie 1920) – prin acest document, Ungaria recunoștea realitățile rezultate în urma războiului, inclusiv unirea Transilvaniei, Banatului și Maramureșului cu Vechiul Regat

Interesant: http://www.istorie-pe-scurt.ro/regina-maria-si-conferinta-de-pace-de-la-paris/

1926 – S-a născut Clarette Wachtel

21 ianuarie 1926, Ploiești – 2011, București

Pictoriță, desenatoare și gravoare. În 1948 a început studii artistice la nou înființatul Institut de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București cu profesorul Nicolae Dărăscu, continuate apoi, după tiparul normelor sovietice, la Institutul de artă cinematografică din Moscova (1949-1955). A fost scenograf la Studioul de filme București, redactor la revista Arta sub directoratul lui Jules Perahim (Iuliș Blumenfeld, 1914–2008, care a excelat în stilul suprarealismului, îndrumând-o pe tânăra Clarette Wachtel în acest stil) și, după cinci ani, a părăsit redacția împreună cu acesta. Între 1953–1983, a avut numeroase expoziții de gravură (lino- și xilogravură) desen de șevalet, pictură (8 expoziții personale) în întreaga lume (expoziții de artă românească în Austria, Elveția, Danemarca, India, Mexic, Grecia, Suedia, Italia, Peru, Venezuela, Egipt, Argentina, Marea Britanie, Germania Federală, Grecia). A lucrat și în domeniul ilustrației de carte pentru copii. În 1998 a primite Premiul pentru grafică al Uniunii Artiștilor Plastici din România

Biografie ilustrată: http://patzeltart.ro/v/WACHTEL+CLARETTE/Despre+WACHTEL+CLARETTE/

1927 – S-a născut Petru Creția

21 ianuarie 1927, Cluj – 14 aprilie 1997, București

Eseist, poet, profesor de limba greacă, traducător al lui Platon, eminescolog, și filosof. A studiat limbile clasice la Universitatea din București, în perioada 1946–1951. A urmat o carieră universitară: asistent, apoi lector la Secția de Limbi Clasice a Facultății de Litere din București, unde a ținut cursuri de filologie greacă, alături de soția sa, Gabriela Creția, profesor la aceeași facultate. Între 1971–1975 a fost cercetător la Institutul de Filozofie al Academiei Române, din 1975 a editat, alături de Dumitru Vatamaniuc și un grup de auxiliari de la Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediția națională a operei complete a poetului Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat, în colaborare cu Constantin Noica, ediția Platon la Editura Științifică și Enciclopedică. După 1989 a condus revista de istorie literară Manuscriptum. Din opera sa: Norii, Pasărea Phoenix, Oglinzile, Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare, Testamentul unui eminescolog.

1928 – Premiera filmului Năpasta după I.L. Caragiale

Filmările s-au făcut în perioada septembrie–noiembrie 1927, exterioarele erau de la Târgu-Ocna, Rucăr, Dragoslavele, Câmpulung Muscel, Corbeni-Argeș, Comarnic și București (închisoarea Văcărești) și comuna Pantelimon, scenariul: Ghiță Popescu, Eftimie Vasilescu, regia: Gheorghe Popescu, Eftimie Vasilescu, cu: Ecaterina Nițulescu Șahighian, Ghiță Popescu, Camelia Mihail, Cristache Antoniu. Premiera a avut loc la cinematograful Marioara Voiculescu din București, afișul de premieră fiind semnat de cineastul și graficianul Aurel Petrescu. Filmul s-a pierdut

1936 – A încetat din viață Roman Ciorogariu (6 decembrie 1852, Pecica, Imperiul Austriac – 21 ianuarie 1936, Oradea, Regatul României)

Profesor la Institutul de Teologie și director al Seminarului Teologic din Arad, primul episcop ortodox de Oradea, ziarist, membru de onoare al Academiei Române

1941 – Rebeliunea legionară și Pogromul de la București

Confruntare violentă dintre gruparea Garda de Fier și fostul lor partener la guvernarea României, Ion Antonescu, desemnând sfârșitul statului național legionar, care luase naștere la 14 septembrie 1940.

La începutul lui ianuarie 1941, Antonescu a înțeles că legionarii nu mai acționau în virtutea intereselor naționalismului român. La 18 ianuarie, Antonescu a desființat posturile de „comisari de românizare” de pe lângă întreprinderile comerciale și industriale. Legionarii au văzut în acest act un atac direct și au cerut demisia lui Antonescu și crearea unui guvern legionar condus de Horia Sima.

La 19 ianuarie a fost asasinat maiorul Döring, de la Misiunea Militară germană pentru Armata de Uscat de către un agent britanic de origine greacă, incident folosit ca pretext de ambele părți, Antonescu și Legiunea.

La 20 ianuarie Antonescu l-a destituit pe ministrul de Interne, generalul legionar Constantin Petrovicescu – pentru incapacitatea de a fi asigurat protecția maiorului german – pe Alexandru Ghica, directorul general al polițiilor și pe Constantin Mamuica, director în Ministerul de Interne. Legionarii au respins aceste destituiri, s-au înarmat masiv și s-au baricadat, înarmați, în localul Siguranței, în sediul Prefecturii poliției capitalei, în sediul lor central din strada Roma și în cazarma gardienilor publici. În seara de 21 ianuarie rebeliunea legionară s-a generalizat în toată țara. În cursul rebeliunii, grupările legionare au aplicat tactici teroriste asupra populației evreiești din București, au avut loc masacre, jafuri și distrugeri, crimele comise în acest context purtând și numele de Pogromul de la București.

Când soldații au încercat să preia controlul acestor clădiri, legionarii au deschis focul. Antonescu a adus unități militare din Ploiești în București. Armata a trecut la ofensivă în seara zilei de 22 ianuarie, atacând cu tunuri baricadele legionarilor. În câteva ore, armata a învins peste tot. A doua zi armata i-a atacat pe legionarii fortificați în diverse clădiri. În aceste lupte au căzut 30 de soldați și au fost răniți câteva sute, dar armata a cucerit clădirile și legionarii rămași în viață s-au grăbit să părăsească Bucureștiul, căutând adăpost în străinătate. Horia Sima, și un grup de apropiați ai săi au fost salvați de hitleriști și duși în Germania. Circa 8.000 de legionari au fost arestați, judecați și condamnați la diverse pedepse, iar conducerea statului român s-a concentrat numai în mâinile lui Ion Antonescu. Rebeliunea a pus capăt alianței între legionari și Germania nazistă, deoarece liderul german Adolf Hitler a preferat să-i acorde sprijinul său lui Antonescu

Rebeliunea legionară, 21–23 ianuarie 1941

1941 – A încetat din viață Simeon Nicolescu (31 iulie 1888 – 21 ianuarie 1941)

Dirijor, profesor, compozitor, fondator al Societății Simfonice Muzica, a compus muzică de teatru, vocal-simfonică și corală bisericească

1944 – S-a născut Dan Tulbure

21 ianuarie 1944, Brașov – 2 iulie 2015, București

Medic anestezist, profesor universitar. A absolvit în 1967, Facultatea de Medicină Generală din Cluj. A fost intern, apoi secundar în specialitatea anestezie terapie intensivă, devenind specialist în 1972 la Spitalul de Urgență București, apoi la Buzău, ca șef de secție ATI. În anul 1976 a început cariera universitară la Catedra ATI Fundeni a IMF București, sub conducerea profesorului George Litarczek, a avansat fiind medic primar, șef de lucrări, șeful secției, apoi șeful Clinicii ATI Fundeni, devenind profesor. In 1997, a condus prima prelevare multiorgan de la donator în moarte cerebrală. Apoi a condus echipele de anestezie la premierele românesti în domeniul transplantului: ficat, ficat de la donator viu, cord, rinichi. A fost membru al Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă Pediatrică; vicepreședinte al Societății Române de Nutriție Parenterală și Enterală; vicepreședinte al Romtransplant; membru în Consiliul de conducere al Societății Europene de Anestezie (ESA); membru al Societății Americane de Anestezie (ASA); membru al Societății Europene de Transplant de Organe; președintele Societății Române de Sepsis; președintele Comisiei de Anestezie și Terapie Intensiva a Ministerului Sănătății; membru în Comisia de Aparatură Medicală a Ministerului Sănătății; președintele Comisiei de Anestezie Terapie Intensivă a Colegiului Medicilor din România; membru al Academiei de Știinte Medicale. A fost decorat cu Ordinul National Steaua României în grad de Comandor (2000 și cu Ordinul National Steaua României în grad de Mare Ofițer (2003).

1951 – A încetat din viață Sever Bocu (19 noiembrie 1874, Șiștarovăț, Banat – 21 ianuarie 1951, închisoarea Sighet)

Politician, economist, ziarist, unul dintre fruntașii Partidului Național Țărănesc, deputat, apoi ministru în guvernul lui Iuliu Maniu; arestat în Noaptea demnitarilor (5/6 Mai 1950), a fost torturat de anchetatori și s-a stins în închisoarea Sighet

1963 – S-a născut Doru Borobeică

21 ianuarie 1963, în București

Basist de muzică rock, backing vocals al trupei Iris. A activat alături de Cristi Minculescu la trupa Voltaj, iar în 1984 a ajuns la Iris, unde avea să rămână timp de 33 de ani și cu care a înregistrat 15 albume de studio, numeroase albume în concert, compilații, EP-uri și single-uri. Împreună cu Cristi Minculescu și Valter Popa a format trupa Bună seara, prieteni!.

Iris – Ploaia de vise

1966 – A încetat din viață Mihail Lungianu (13 decembrie 1876, Rucăr, Argeș – 21 ianuarie 1966, București)

Jurist și prozator reprezentant al samanatorismului, cu o opera diversa, de interes minor

1970 – Eugène Ionesco a fost ales membru al Academiei Franceze

Academia francază a fost înființată în anul 1635 de cardinalul Richelieu. În prezent numără 40 de fotolii, la decesul unui titular, fiind primit un nou membru. Dramaturgul francez de origine română a primit fotoliul 6 (1970–1994), predecesorul său fiind Jean Paulhan. A fost primul scriitor român membru al Academiei Franceze

1972 – S-a deschis la București reprezentanța Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, PNUD

Reprezentanța PNUD de la București a fost deschisă în anul 1972, România fiind, astfel, prima țară din spatele Cortinei de Fier în care Programul și-a desfășurat activitatea

1973 – S-a născut Dorina Chiriac

21 ianuarie 1973, București

Actriță de teatru și film, regizoare și scenaristă. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, în 1995, la clasa profesoarei Sanda Manu. De la absolvire joacă la Teatrul de Comedie din capitală. A interpretat roluri în Ioana și focul de Matei Vișniec (Premiul Cea mai bună actriță la FestCo, 2009), Fuga de Mihail Burgakov, Transport de femei de Steeve Gooch, Mireasa mută de Ben Jonson, Zvonuri, bârfe, flecăreli… de Carlo Goldoni, Iluzia comică de Pierre Corneille, Țara lui Abuliu de Dumitru Solomon, etc. Primul rol pe marele ecran l-a avut în 1998, în filmul Terminus paradis, regizat de Lucian Pintilie. A mai jucat în După amiaza unui torționar, Martor ocular, Amen, Exit, Când creierul iese afară din cap, Furia, Niki și Flo. A regizat Jocul de-a adevărul de Lia Bugnar, Opposites attract de Bruce Kane la Teatrul Metropolis; a scris împreuna cu Florin Piersic Jr. scenariile filmelor Fix Alert și Eminescu versus Eminem. A fost căsătorita cu Florin Piersic Jr. si are o fiică

Furia (2002)

1976 – A încetat din viață Romeo Alexandrescu (17 iunie 1902, Constanța – 21 ianuarie 1976 Brașov)

Compozitor, muzicolog, critic muzical și profesor

1980 – S-a născut Maria Popistașu

21 ianuarie 1980, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Liceul de Arte în 1998, iar în 2002 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.. Caragiale” din București, secția actorie. A jucat la Teatrul Național București în: Unchiul Vanea, Platonov, Trei surori de A.P. Cehov, A douăsprezecea noapte, Hamlet de W. Shakespeare, Cadavrul Viu de L.N. Tolstoi și în filme: Gunpowder, Treason & Plot, Sex Traffic, Legături bolnăvicioase, Midnight Man, Marți, după Crăciun

Legături bolnăvicioase (2006)

 1990 – A început să emită Radio Constanța

Studioul teritorial Radio Constanța al Radiodifuziunii Române a devenit cel dintâi post public de radio care a început să emită după Revoluția din decembrie 1989. Primul program pus în undă s-a emis din Vila Mamaia, la 21 ianuarie 1990, sediul postului estival Radio Vacanța.

1991 – S-a deschis la București Oficiul Fondului pentru Copii al Organizației Națiunilor Unite, UNICEF

UNICEF este prezent în România din anul 1991, oferind asistență autorităților române și societății civile pentru crearea unui mediu favorabil pentru copiii dezavantajați, prin dezvoltarea de programe complexe de sănătate, nutriție, educație și protecție

1991 – A încetat din viață Ileana a României (5 ianuarie 1909, București – 21 ianuarie 1991, Pennsylvania)

Fiica cea mică a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, arhiducesă a Austriei și principesă de Habsburg-Toscana, prin căsătorie

1999 – A cincea mineriadă – Bătălia de la Costești

Minerii au străbătut pe jos cei 3 kilometri dintre Horezu și Costești. Bătălia a început în jurul orelor 14; forțele de ordine aveau aproximativ 2.000 de combatanți, inclusiv trupe speciale de polițiști DIAS (Detașamentul de Intervenție și Acțiuni Speciale) și BAOLP (Brigada de Asigurare a Ordinii și Liniștii Publice), numărul minerilor fiind de aproximativ 15-20.000.

Minerii au încercuit zona și au atacat din toate părțile. Din spate polițiștii și jandarmii au fost atacați de săteni din Costești, înarmați cu pistoale de semnalizare. Numărul polițiștilor și jandarmilor căzuți în mâna minerilor se ridica la peste 1500; prefectul de Vâlcea, Nicolae Curcăneanu, a fost luat de asemenea ostatic. Un comandant al jandarmilor, generalul Gheorghe Lupu, a fugit pur și simplu abandonându-și trupele. Lupta s-a încheiat în jurul orelor 17, cu victoria minerilor.

Coloana de manifestanți și-a continuat drumul spre Râmnicu Vâlcea, după ce au îndepărtat stabilopozii și stâlpii de beton aflați pe șosea. Toate mașinile cu număr de București au fost distruse, fără discriminare. La Râmnicu Vâlcea, forțele de ordine au reușit să oprească încercarea câtorva sute localnici de a pătrunde în sediul Prefecturii, care a fost încercuit de manifestanții adunați în centrul localității și care scandau: „Să vină minerii„, „Cozma, Cozma„, „Vadim, Vadim” și „Jos prefectul„. Minerii conduși de Miron Cozma au ajuns la Râmnicu Vâlcea și au dormit o noapte în Sala Sporturilor Traian

Președintele Emil Constantinescu a convocat sesiunea extraordinară a Parlamentului și a solicitat liderilor partidelor parlamentare să-și exprime poziția față de evenimentele în curs.

La București a avut loc o conferință de presă comună a GDS, Alianța Civică, AFDPR, LADO, Asociația victimelor mineriadelor 1990–1991, la care se face publică hotărârea de a organiza un marș de protest față de manifestările minerilor, vineri, 22 ianuarie 1999. La Timișoara, peste o mie de reprezentanți ai societății civile au organizat un miting de protest.

1999 – Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 34/21 ianuarie 1999 privind înființarea Institutului Limbii Române

Instituție publică de specialitate, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Educației Naționale, având ca misiune promovarea limbii, culturii și civilizații românești în străinătate, prin mijloacele specifice sistemului de educație și cu scopul de a sprijini persoanele care o învață. Hotărârea a intrat în vigoare la 27 ianuarie 1999

2004 – Marele Premiu al Institutului Cultural Român i-a fost decernat Regelui Mihai

La lansarea Institutului Cultural Român, la Ateneu, în 21 ianuarie 2004, a participat Regele Mihai, însoțit de Regina Ana, principesa Margareta și Radu Duda. Regelui Mihai I i-a fost decernat Marele Premiu al Institutului Cultural Român pentru „eforturile execepționale în sprijinul integrării României în structurile euro-atlantice și a culturii române în circuitul mondial al valorilor”, înmânat de Ion Iliescu

2005 – A încetat din viață Antonio Alexe (21 decembrie 1969 – 21 ianuarie 2005, Sinaia, Prahova)

Baschetbalist, a jucat la Dinamo I.M.P.S. Oradea, în Ungaria la Szolnoki Olaj, Sopron, F.C. Szombathely, Fehervar și, în final, la CSU Asesoft Ploiești. A fost victima unui accident de mașină

2007 – A încetat din viață Maria Cioncan (19 iunie 1977, Maieru, Bistrița-Năsăud – 21 ianuarie 2007, lângă Plevna, Bulgaria)

Atletă, laureată a medaliei de bronz la proba de 1500 m de la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena, a murit în urma unui accident de mașină

2017 – A încetat din viață Cristina-Adela Foișor (Bădulescu; 7 iunie 1967, Petroșani – 21 ianuarie 2017, Timișoara)

Șahistă, Maestru Internațional (masculin) și Mare Maestru Internațional (feminin), multiplă campioană la șah a României

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #MateiMilu #FlorianAaron #VincențiuBabeș #VasileLucaciu #GeorgeVâlsan #VictorPapacostea #VasilePopovici #SilvianIosifescu #ConferințdePaceParis #ClaretteWachtel #PetruCreția #Rebeliunealegionară #DanTulbure #DoruBorobeică #DorinaChiriac #MariaPopistașu #BătăliadelaCostești

0 comentarii la „21 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: