Istoria României România frumoasă Today's Memory

23 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Bătălia de la Chilia

1465 – Bătălia de la Chilia

În secolul XV, cetatea Chilia, un important centru economic și strategic al vremii, a fost obiect de dispută între puterile din regiune. Prin înlocuirea lui Vlad Țepeș cu Radu cel Frumos pe tronul Țării Românești (1462), Cetatea Chilia a fost cedată de regele Ungariei, Mathias Corvin, acestuia din urmă, după o înțelegere cu Mehmed II, care a inclus-o în sfera de influență otomană. După o încercare eșuată de cucerire a Chiliei în 1462, domnul Moldovei Ștefan cel Mare, cu asentimentul Poloniei, căreia i-a promis ajutor militar în conflictul cu cavalerii teutoni, și mizând pe faptul că regele maghiar nu putea interveni în favoarea lui Radu, fiind ocupat în Bosnia cu otomanii, dar și în conflict cu împăratul german Frederic al III-lea, a organizat un nou atac. Ștefan a ajuns sub zidurile cetății la 23 ianuarie și a început atacul, susținut de un masiv bombardament. A cucerit-o după trei zile.

Vă leatul 6973 [1465] meseța ghenarie 23, adunându Ștefan vodă multă oaste de țară, vrându să rascumpere cetățile carile le luase păgânii de la alți domni, pogorât-au cu toată puterea sa spre cetatea Chiliei. Și sosindu la cetate miercuri spre joi, la miază-noapte, au încunjurat cetatea. Însa joi nu s-au apucat de harțu, iară vineri dins-de-dimineață au început a bate cetatea și așa toată ziua s-au hărțuit până în seară. Iară sâmbătă se inchinară cei din cetate și intră Ștefan vodă în cetatea Chiliei. Și acolo petrecând trei zile veselindu-să, laudându pre Dumnezeu, îmblânzea oamenii în cetate. Decea și la Cetatea Albă au tras și multă năvală făcându, dobândi și Cetatea Albă. Și așa amandoao cetățile cu multă moarte și peire de ai săi le dobândi, carile întărindu-le cu bucate și cu slujitori, au lăsat pre Isaia și pre Buhtea pârcălabi, ca să le grijască, iară el s-au întorsu la scaunul său la Suceava. Iară în al zecilea an a domnii sale, în anii 6974 [1466], iulie 10, au început a zidi mănăstirea Putna, spre slava lui Dumnezeu și a Preacuratii Maicii Fecioarii Mariei” (Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei)

Pentru a obține iertarea sultanului, Ștefan a trimis daruri și probabil a fost de acord cu o creștere a tributului. Totuși, deținerea acestor importante centre maritime a atras armatele vecinilor, cărora marele domn le-a rezistat. Ulterior, în 1484, cetatea a fost cucerită de sultanul turc Baiazid al II-lea

1512 – A încetat din viață Vlad al V-lea cel Tânăr (Vlăduț; cca. 1488 – 23 ianuarie 1512)

Domn al Țării Românești (februarie 1510–23 ianuarie 1512), fiu al lui Vlad Călugărul și a celei de a doua soții, Maria. A consolidat de la începutul domniei relațiile cu Regatul Maghiar, punându-se sub suzeranitatea lui Vladislav al II-lea Jagiello. În timpul domniei sale s-a tipărit a II-a carte românească din istoria literaturii române, Octoihul, de către ieromonahului Macarie. Forțele unite ale turcilor lui Mehmed-beg și boierilor Craiovești, l-au înfrânt pe Vlăduț-Vodă la Văcărești. Domnitorul a fost luat prizonier și apoi decapitat

1512 – A început domnia lui Neagoe Basarab în Țara Românească

Neagoe Basarab (1459 – 15 septembrie 1521), fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, a fost domnul Țării Românești între 23 ianuarie 1512–15 septembrie 1521. Soția sa a fost doamna Despina, din familia sârbă Brancovici. Pe timpul domniei sale, a încurajat dezvoltarea comerțului și meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a practicat o politică de echilibru, căutând să contrabalanseze suzeranitatea turcească prin legaturi diplomatice cu puterile creștine, a făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe (în Țara Românească, în țările din Balcani, Patriarhiei Ecumenice, lăcașurilor de cult din Ierusalim și de la Muntele Sinai). În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș. A fost autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi sud-est europene, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie

1549 – A încetat din viață Johannes Honterus (1498, Brașov – 23 ianuarie 1549, Brașov)

Învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania, fondatorul gimnaziului săsesc din Brașov. Prin activitatea sa vastă și multilaterală, a dobândit încă din viață un meritat renume, care a depășit granițele țării

1767 – S-a încheiat prima domnie în Moldova a lui Grigore al III-lea Ghica

Grigore al III-lea Ghica / Grigore al III-lea Alexandru Ghica (1724 – 12 octombrie 1777, Iași, Moldova), fiul dragomanului Alexandru Matei Ghica și nepot de frate al lui Grigore Ghica al II-lea, a fost domn al Moldovei de două ori, între 18 martie 1764–23 ianuarie 1767 și septembrie 1774–1 octombrie 1777 și al Țării Românești: 17 octombrie 1768–5 noiembrie 1769. În politica externă a fost dușman al Austriei și prieten al Rusiei, iar față de turci s-a folosit de intrigi. Pe plan intern a regularizat strângerea birurilor și a pus capăt abuzurilor. A deschis o manufactură de postav, cu meșteri din străinătate, la Chiperești (lângă Iași) și a zidit lângă Mitropolie o școală, ca urmare a reorganizării învățământului, gândită de el. Prin măsurile luate, a reușit să aducă țara la o relativă bunăstare

1819 – S-a născut Ludwig Reissenberger

23 ianuarie 1819, Sibiu – 27. noiembrie 1895, Sibiu

Arhitect, istoric de artă și educator. A studiat la Sibiu, la actualul colegiu Brukenthal. De aici a continuat studiile la Berlin, unde s-a specializat în istoria artei. A călătorit pentru studii în nordul Italiei, în Elveția și Germania. A revenit la Sibiu, fiind angajat profesor la școala pe care o absolvise în trecut. În 1848, în timpul Revoluției, a făcut parte din Garda Națională Germană din Transilvania. A fost curator la Muzeul Brukenthal, supervizorul monumentelor arheologice din districtul Sibiu, reprezentantul Comisiei de Meteorologie pentru Transilvania, consilier municipal și membru al Consistoriului Evanghelic. Din aceste poziții el a reușit dotarea instituțiilor de învățământ cu material modern și cu cărți noi. A înzestrat muzeul cu material modern care a facilitat o mai bună cercetare și înzestrare. Principalele sale linii de cercetare au fost meteorologia și istoria artei din Transilvania, fiind primul cercetător care a făcut studii și măsurători barometrice în munții Carpați

1821 – Declanșarea revoluției conduse de Tudor Vladimirescu

La 23 ianuarie/4 februarie 1821, Tudor Vladimirescu, prin Proclamația de la Padeș, s-a adresat locuitorilor Țării Românești, chemându-i la luptă împotriva orânduirii. Proclamația de la Padeș urmărea realizarea în etape succesive a unor măsuri care să asigure instituirea unei noi ordini sociale și politice și să asigure accesul țării la un statut de mai largă independență.

Cătră tot norodul omenesc din București și din celelante orașe și sate ale Țării Rumânești, multă sănătate!

Fraților lăcuitori ai Țării Rumânești, veri de ce neam veți fi!

Nici o pravilă nu oprește pre om de a întâmpina răul cu rău! Șarpele, când îți iasă înainte, dai cu ciomagul de-l lovești, ca să-ți aperi viiața, care mai de multe ori nu să primejduiește din mușcarea lui!

Dar pre bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisăricești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?

Dacă răul nu este priimit lui Dumnezău, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezău! Iar acesta nu să face până nu să strică răul. Până nu vine iarna, primăvară nu să face!

Au vrut Dumnezău să facă lumină? Aceia s-au făcut, dupe ce au lipsit întunerecul!

Veichilul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat [sultanul], voește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul, ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre!

Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie noaă bine! Și să să aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sânt ai noștri și cu noi dinpreună vor lucra binele, ca să le fie și lor bine, precum ne sânt făgăduiți!

Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme; iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și cu lănci; să văd faceți degrabă și să veniți unde veți auzi că să află Adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara. Și ceia ce vă va povățui mai marii Adunării, aceia să urmați, și unde vă vor chema ei, acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile du pe obrazăle noastre nu s-au mai uscat!

Și iar să știți că niminea dintre noi nu este slobod , în vremea aceștii Adunări – obștii folositoare – ca să să atingă măcar de un grăunți, de binele sau de casa vreunui neguțători, oroșan sau țăran, sau de al vreunui lăcuitori, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jărtfească; însă al cărora nu vor urma noaă – precum sânt făgăduiți – numai al acelora să să ia, pentru folosul de obște!

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2016/10/10/tudor-vladimirescu-proclamatia-de-la-pades-23-ianuarie-1821/

1828 – S-a deschis la Iași Școala primară de la Trei Ierarhi

Gheorghe Asachi a fost cel care, la 23 ianuarie 1828, a pus piatra de temelie la înființarea Școlii Primare de la Trei Ierarhi. Scopul școlii era să promoveze cunoașterea de carte a copiilor din diferite categorii sociale și să pregătească buni funcționari, care să fie angajați, după absolvire, în aparatul administrativ. Prima școală primară a avut două clase: prima, „clasul elementar” și cea de-a doua, „clasul normal”. În 1830 Asachi a introdus cursul gimnazial, care dura patru ani, Gimnaziul Vasilian, cel mai vechi liceu din Moldova, cunoscut și sub numele de Școala Vasiliană, și numit astfel în cinstea domnitorului Vasile Lupu, ctitorul care, cu veacuri înainte, pusese acolo bazele unui învățământ înalt. Primul director a fost Iordache Săulescu. În ziarele vremii se scrie despre aceasta școală nou formată că reprezintă „garanția perpetuării și îmbunătățirii nivelului cultural al tinerilor vremii ce va să vină“. Din Gimnaziul Vasilian s-au dezvoltat ulterior Academia Mihăileană și Colegiul Național Iași

1853 – S-a născut Vintilă C.A. Rosetti

23 ianuarie 1853, Douet, Saint-Sébastien-sur-Loire, Franța – 10 septembrie 1916, București

Jurnalist, scriitor, publicist. A urmat arhitectura la Paris. În timpul studiilor din străinătate a frecventat unele cercuri socialiste și s-a aflat printre întemeietorii revistei Dacia viitoare (1883). A fost redactor la ziarul Românul, iar din anul 1885 conducătorul ziarului. Din 1901 a fost director al Monitorului oficial. Membru fondator al Ligii culturale, a făcut parte și din comitetul de conducere al Societății presei. A editat scrierile literare ale Mariei Rosetti, precum și unele lucrări ale lui C.A. Rosetti sau scrisori primite și trimise de acesta, strecurând, în comentarii, câteva amintiri proprii. În Românul, Românul literar, a tipărit cronici teatrale, cronici politice, săptămânale, articole de fond; deși publicistica lui era convențională, a sprijinit unele măsuri care urmăreau transformarea teatrului într-o artă cu largă răspândire

1891 – S-a născut Iosif Bertok

23 ianuarie 1891, Timișoara – 8 ianuarie 1972, Arad

Operator imagine și regizor de film, operator de front în Serviciul cinematografic al Armatei austro-ungare în anii primului război mondial. Și-a început activitatea de operator cinematografic în 1911 ca independent. În această calitate a cutreierat România, Ungaria, Austria și Serbia. A lucrat și pe front, iar până în 1945 a contribuit la realizarea a diferite filme documentare, jurnale de actualități etc. A regizat seria de filme documentare didactice: Marmura, Cărbunele, Lemnul, Ionel și Mărioara, filme artistice și documentare: Lia, Haiducii, Chemarea dragostei, Insula Șerpilor, Din viața cooperatistă a Sibiului, Uzinele Malaxa

1893 – Principele Ferdinand și soția sa, principesa Maria au sosit la București

După căsătoria celebrată a 10 ianuarie 1893 la Sigmaringen în Germania, cuplul princiar a plecat spre țară. Având în vedere că era în plină desfășurare procesul memorandiștilor, Transilvania a fost traversată pe timp de noapte, cu luminile trenului stinse. Principele Ferdinand și soția sa, principesa Maria, au sosit la București, în ziua de 23 ianuarie/4 februarie 1893. Cuplul princiar a avut parte de o primire călduroasă încă de la trecerea frontierei, la Predeal, urmată de o serie întreagă de ceremonii și recepții oficiale. Trenul princiar a fost întâmpinat cu salve de tun în Gara de Nord, unde s-au aflat regele Carol I, membrii guvernului și alți demnitari. În ziua următoare, cortegiul regal s-a îndreptat spre Mitropolie, unde s-a oficiat serviciul divin. Cu acest prilej, s-au oficiat 32 de nunți ale unor țărani români, la Biserica Sfântul Spiridon Nou din București, urmate de o masă la Ateneul Român, unde Prințul Ferdinand și-a adus și el soția

1899 – S-a născut Eugen Aburel

23 ianuarie 1899, Galați – 16 decembrie 1975, București

Medic obstretician și chirurg renumit al vremii, inovator în unele tehnici chirurgicale ginecologic erecunoscute pe plan mondial. A studiat la Facultatea de medicină din Iași; în 1923 a devenit doctor al aceleiași facultăți, cu lucrarea Contribuții la tratamentul infecției puerperale. Din 1928, a studiat doi ani în Franța ca asistent étranger la clinica de Obstetrică-ginecologie Tarnier din Paris, fiind intern supleant și apoi asistent la Maternitatea Boucicault din Paris. A fost asistent în cadrul secției de Anatomie a Facultății de medicină din Iași, medic intern, cu concurs, la maternitatea „Grigore Ghica” din Iași, director al Institutului clinic obstetrical „Grigore Ghica Vodă”. S-a remarcat prin studiile asupra anatomiei și fiziologiei inervației senzitive genitale feminine, dar și prin introducerea unor metode originile de analgezie a conducției la naștere, formulând în acest sens unele prinicpii în anestezia locală continuă. A activat și în diverse foruri medicale interne și internaționale de specialitate, îndeplinind diverse funcții: președinte al Societății studenților în medicină din Iași, membru al Societății de obstetrică și ginecologie din Paris, membru al Societății franceze de ginecologie, membru al Asociației mondiale pentru prevenirea cancerului uterin, membru corespondent al Academiei de medicină din Paris

1905 – Congresul Partidului Național Român de la Sibiu

S-a ținut la Sibiu, la 10/23 ianuarie. În baza noului program însușit de PNR la congres, a fost abandonată tactica pasivismului, fiind adoptată cea a luptei parlamentare, activismul. A fost votat programul de luptă politică al partidului: „Recunoașterea poporului român ca națiune alcătuitoare în stat, căreia să i se asigure dezvoltarea sa etnică și constituțională, respectarea legii despre egala îndreptățire a naționalităților, garantarea prin lege a dreptului de întrunire și de organizare, libertatea presei, adoptarea votului universal, egal și secret”, etc.

1922 – S-a născut Grigore Baștan

23 ianuarie 1922, Flămînzeni, Bălți, România/R. Moldova – 8 februarie 1983, București

General care a îndeplinit funcțiile de comandant al primului batalion de parașutiști și președinte al Comisiei Centrale de Parașutism din România. A făcut parte din prima promoție de parașutiști ai României înființată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial la ordinul generalului Ion Antonescu și a participat la eliberarea de sub ocupație nazistă a aeroportului Băneasa și a zonei de nord a Bucureștiului. A inventat parașutele BG7M (parașuta principală Baștan Grigore 7 Militară) și BG3M (parașuta de rezervă Baștan Grigore 3 Militară) care se află în dotarea trupelor de parașutiști din România. În 1970 a stabilit recordul național de parașutare de la 10.000 de metri, cu o cădere liberă de aproximativ 7.000 de metri. Recordul, rămas nedoborât, a fost realizat utilizând cele două modele de parașute gândite și proiectate el. A îndeplinit funcțiile de comandant al Trupelor de Parașutiști și locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare

1928 – S-a născut Mircea Horia Simionescu

23 ianuarie 1928, Târgoviște – 18 mai 2011, București

Prozator, publicist și eseist. S-a înscris în 1948 la Facultatea de Litere a Universității din București, pe care a întrerupt-o în anul al doilea din cauza situației materiale precare. A absolvit în anul 1962, la secția fără frecvență. Printre profesorii care l-au marcat pe el și pe colegii săi de generație se numărau Tudor Vianu, George Călinescu, Iorgu Iordan. Din 1950 a lucrat la ziarul Scânteia, ca redactor, dar a părăsit gazetăria în 1969. A debutat editorial, în anul 1969, cu romanul Dicționar onomastic, primul volum din ciclul Ingeniosului bine temperat, din care mai fac parte romanele: Bibliografia generală, Jumătate plus unu (Alt dicționar onomastic), Breviarul (Historia calamitatum), oxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău A fost director al Operei Române între anii 1971–1973. A fost afiliat Școlii de la Târgoviște, alături de Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Tudor Țopa, fiind caracterizat de critica literară drept un precursor al postmodernismului literar românesc. Alte opere ale sale: După 1900, pe la amiază, Răpirea lui Ganymede, Învățături pentru delfin, Banchetul, Trei oglinzi, Îngerul cu șorț de bucătărie, Paltonul de vară, Febra. File de jurnal (1963-1971), Versete de unică folosință

1930 – S-a născut Adrian Riza

23 ianuarie 1930, Gepiu, Bihor – 5 noiembrie 2003, București

Gazetar. Și-a făcut debutul în presă în ziarul Înainte din Craiova. A fost, apoi, redactor la Editura Tineretului, secretar general de redacție al Redacției publicațtiilor pentru străinătate și al săptămânalului Actualitatea Românească, publicație cu apariție în limbile franceză și engleză, editată de Agerpres. A fost președintele Fundației Euroforum 33, membru fondator în Fundația pentru Republică și Democrație și în Asociația de Prietenie Româno-Sârbă. A primit, în 2001, medalia „Constantin Brâncuși”

1937 – S-a născut Elisabeth Păunescu

23 ianuarie 1937, Ploiești – 25 noiembrie 2015, New York

Poetă și prozatoare română, stabilită prin căsătorie la Belgrad (1972–1980). A fost absolventă a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, secția de muzicologie și compoziție (1976) și a obține diplome de licență echivalate la Academia de Muzică din Belgrad (1977) și la Columbia University din New York (1988). Din 1980 s-a stabilit în SUA. A fost profesor suplinitor de arte la William Cullen High School din New York. A debutat în revista Orfeu (1969) și a colaborat la Libertatea, Lumina și Bucuria copiilor (toate din Iugolslavia), Libertatea, Lumină lină (New York), etc. A fost fondatoare a Miorița Academy of Art and Science (New York, 1993). Din operele sale: Alfabetul, Sînt numai femeie măritată, Eu și prietenele mele, Scrisorile „Mioriței”, Profesor în New York, Trăiri în șapte dimensiuni

1940 – S-a născut Ileana Mălăncioiu

23 ianuarie 1940, Godeni, Argeș

Poetă contemporană, eseistă, publicistă, disidentă și activist civic, membru corespondent (din 2013) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București în 1968, cu lucrarea Locul filozofiei culturii în sistemul lui Lucian Blaga, devenind doctor în filosofie în 1977, cu teza Vina tragică (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka). Din 1980 a devenit redactor la revista Viața românească. A debutat cu versuri în Luceafărul, în 1965. A lucrat, înainte de 1989, la Televiziunea Română, la revista Argeș, la Studiourile Animafilm și la revista literară Viața românească (de unde a demisionat în 1988 din pricina acutizării cenzurii, inclusiv asupra scrierilor lui Constantin Noica). După 1989 a lucrat la revista social-politică 22, la Editura Litera (redactor șef) și la săptămânalul România literară. Volume de poezie: Pasărea tăiată, Inima reginei, Peste zona interzisă, Urcarea muntelui, Ardere de tot, Linia vieții (antologie)

1944 – S-a născut Valentin Tașcu

23 ianuarie 1944, Petroșani – 26 noiembrie 2008, Târgu-Jiu

Critic, istoric literar, traducător, publicist și scriitor. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1961–1966). Are debutul absolut în revista Tribuna(1968). A fost cercetător științific la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române din Cluj, director general al Casei de Editură Atlas-Clusium, din Cluj, profesor și decan la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, director al publicației științifice Antemeridian & Postmeridian a aceleiași universități. A scris critică și istorie literară, critică de artă, poezie: Dimineața amurgului, Defăimarea bătrâneții, Târgul de dulce, proză: Miluta, traduceri

1945 – Armata a 4-a română a eliberat orașul Rožňava din Cehoslovacia

Între 18 decembrie 1944 și 27 aprilie 1945, Amatele 1 și 4 române, în cooperare cu trupele Frontului 2 ucrainean și unitățile de partizani slovaci, au desfășurat ample operațiuni militare pentru înfrângerea rezistenței naziste de pe teritoriul Slovaciei, ducând lupte grele pentru forțarea zonelor muntoase Javorina, Metalicii Slovaci, Nitra, Fatra Mare, Fatra Mică, Inovec, Tatra Mică, Carpații Albi. Între 12–31 ianuarie, Armata 4 română a acționat ofensiv pe direcția Jablonov-Rožňava-Dobšiná desăvârșind cucerirea masivului muntos Silica Planina și eliberând orașul Rožňava, o adevărată poartă de pătrundere spre zonele centrale ale țării

1949 – S-a înființat Direcția Generală a Miliției

Prin Decretul nr. 25/23 ianuarie 1949 pentru înființarea miliției, s-a constituit, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, având oficial, ca principal scop, „menținerea ordinii pe teritoriul Republicii Populare Române, apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor și a securității personale a acestora”. Miliția avea circa 40.000 de angajați, în sarcinile ei intrând și paza frontierelor. Prin același decret, Instituțiile „burgheze” ale vechiului regim, Poliția și Jandameria, au fost desființate

1955 – Prima audiție a Simfoniei de cameră pentru 12 instrumente soliste de George Enescu

Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste, op. 33 de George Enescu, pusă pe note pentru flaut, oboi, corn englez, clarinet, fagot, corn, trompetă, vioară, violă, violoncel, contrabas și pian, este ultima operă a lui Enescu și a rămas neterminată la moartea sa. Ultimele acorduri au fost adăugate de către prietenul său apropiat, Marcel Mihalovici. Spre deosebire de orice altă lucrare a lui Enescu, aceasta este un epitaf al artistului, un studiu atent al cărui scop a fost de a dezvălui filosofia compozitorului. Prima audiție, interpretată de Asociația Concertelor de Cameră, dirijată de Fernand Oubradous, a avut loc la Paris, la 23 ianuarie 1955. În România a avut premiera în 1958, la Ateneul Român, la comemorarea unui an de la moartea lui George Enescu, sub bagheta lui Constantin Silvestri, care a declarat audienței că aceasta a fost cea mai dificilă lucrare a compozitorului, în mare parte pentru că limba muzicală era atât de modernă și atât de diferită față de oricare dintre celelalte lucrări ale sale. Reacția sa, destul de simplă, a fost de a interpreta piesa de două ori în același concert!

George Enescu – Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste

1958 – S-a născut Doina Stănescu

23 ianuarie 1958, București – 20 august 2004, București

Fostă jucătoare de tenis, jurnalist sportiv. A practicat tenis de performanță la Dinamo București. A absolvit Academia Națională de Educație Fizică și Sport. A debutat în gazetăria sportivă în 1981, la Agenția națională de presă Agerpres. A lucrat apoi la cotidianele Sportul, Gazeta sporturilor, Sportul românesc. În 1997 a devenit redactor-șef adjunct la ProSport, redactor-șef iar ulterior director editorial la Eurosport România.

1958 – A încetat din viață Constantin Pantazi (26 august 1888, Călărași – 23 ianuarie 1958, închisoarea Râmnicu Sărat)

General de armată și ministru al apărării, unul din cei mai fideli adepți ai generalului Ion Antonescu, deținut politic

1963 – A încetat din viață Constantin Bedreag (5 august 1883, Rusca, Vaslui – 23 ianuarie 1965, Iași)

Fizician, membru titular al Academiei de Științe din România

1965 – S-a născut Gabriel Giurgiu

23 ianuarie 1965, București

Realizator de emisiuni de televiziune. De profesie inginer, a ales să se dedice televiziunii, a lucrat toată cariera sa în Televizunea Națională, la început ca prezentator. A urmat un stagiu la CNN, la Larry King Live. Pornind de la această experiență, a realizat programul La puterea a doua, care s-a bucurat de notorietate în anii ’90. A realizat apoi emisiunea Eurobiz. În prezent realizează magazinul de reportaje pe teme europene, Europa mea, singura de acest gen din România. Din scrierile sale: Încercare de analiză a situației actuale a TVR, Integrarea încheierii negocierii

1970 – S-a născut Constantina Diță-Tomescu

23 ianuarie1970, Turburea, Gorj

Atletă, legitimată la CS Dinamo București, alergătoare pe distanțe lungi, specializată în maraton și semimaraton. La Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing a câștigat medalia de aur la proba de maraton, reprezentând România. Din 2009, figurează în Cartea Recordurilor drept cea mai în vârstă campioană olimpică de maraton din istorie

1981 – Municipiul București a înglobat, alături de cele șase sectoare administrative și Sectorul Agricol Ilfov

Prin Decretul nr. 15/23 ianuarie 1981 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea organizării administrative a teritoriului Republicii Socialiste România, publicat în Monitorul Oficial și intrat în vigoare la 23 ianuarie 1981, au fost reorganizate județele Ilfov și Ialomița, în sensul creării județelor Giurgiu și Călărași, prin reîmpărțirea celor două și înființarea Sectorului Agricol Ilfov, aflat în subordinea municipiului București, cu sediul administrativ în comuna Balotești. Inițial, Sectorul Agricol Ilfov a avut un oraș, Bufea, 26 de comune și 73 de sate

1989 – A încetat din viață Nicolae Al. Rădulescu (22 octombrie 1905, Budești, Vrancea – 23 ianuarie 1989, București)

Geograf, profesor universitar, decan, prorector la Institutul Pedagogic al Universității din Craiova, membru corespondent al Academiei de Științe din România, membru corespondent al Academiei Române

1990 – CFSN a hotărât participarea Frontului Salvării Naționale la alegeri și a amânat alegerile pentru 20 mai

Prima dată, FSN a anunțat ca nu este un partid politic și că nu va nominaliza candidați pentru alegerile care urmează. Silviu Brucan a lansat conceptul unui partid mare și a sprijinit transformarea organizației într-un partid politic. Ca urmare a acestei decizii, unii membri au demisionat înainte ca FSN să se transforme în partid. Prima demisie din CFSN, a fost a Doinei Cornea, care a precizat că nu dorește să ia parte la lupta pentru putere, în situația în care FSN pornea în campania electorală net avantajat. Au demisionat, de asemenea, Dumitru Mazilu, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, Andrei Pleșu, Dan Hăulică, Gabriel Liiceanu și Ana Blandiana

1991 – Acordul de cooperare dintre Guvernul României și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, PNUD

A fost semnat la București, la 23 ianuarie 1993 și a fost adoptat prin Hotărârea nr.113/15 februarie 1991 pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul Romaniei și Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare

1993 – S-a înființat Centrul de Istorie Orală și Arhiva de istorie orală ale Radiodifuziunii Române

Au avut ca obiectiv colectarea și valorificarea mărturiilor celor care au trăit sau făurit istoria. În 2 iunie 2000, aceasta s-a transformat în Centrul de Istorie Orală „Gheorghe I. Brătianu”.

1999 – A cincea mineriadă – Pacea de la Cozia

Aflat în fața unui conflict fără precedent, la ora 9.30 Primul-ministru a hotărât o deplasare pentru negocieri la Cozia. La ora 14, la Cozia au început negocierile dintre comisia condusă de Radu Vasile și liderii minerilor, Miron Cozma și Romeo Beja.

După 4 ore de discuții, liderii minerilor l-au convins pe primul-ministru Radu Vasile să accepte redeschiderea minelor Dâlja și Bărbăteni, să promită o creștere salarială pentru mineri de 30–35%, soluțiile urmaând să fie finalizate după ce, în termen de 30 de zile, aveau să fie prezentate programe de restructurare și de reducere a pierderilor, realizate de Compania Națională a Huilei împreună cu liderii sindicali.

În urma negocierilor de la mănăstirea Cozia, a fost încheiată „Pacea de la Cozia”, un acord în care Guvernul convenea respectarea revendicărilor minerilor, neînchiderea minelor Dâlja și Bărbăteni și neînceperea urmăririi penale împotriva liderilor minerilor. La ora 18.30, negocierile s-au încheiat, Radu Vasile și Miron Cozma au părăsit sala de oaspeți a Mănăstirii Cozia, s-au îndreptat către altarul mănăstirii, unde s-au rugat și au aprins câte o lumânare. La final, Radu Vasile a declarat: „Nicio parte nu a câștigat, în schimb a câștigat țara.”

Conform declarațiilor primului ministru, „acțiunea revendicativă s-a încheiat. Minerii se îmbarcă, la ora actuală, în mașini, se întorc la locul de baștină. În esență, aceste discuții au durat câteva ore. Au fost depistate o serie de soluții care însă vor fi finalizate după prezentarea unui program de reducere a pierderilor, prin reducerea costurilor în companiile componente și participante la acțiunile revendicative

2000 – A încetat din viață Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu (15 august 1909, București – 23 ianuarie 2000, București)

Personalitate a chimiei românești, profesor universitar, membră titulară a Academiei Române

2014 – A încetat din viață Alexandru Andriescu (12 ianuarie 1926, Gâștești, județul Iași – 23 ianuarie 2014, Iași)

Critic și istoric literar și stilistician, distins cu premiul „Bogdan Petriceicu Hașdeu” al Academiei Române

2015 – A încetat din viață Tudor Opriș (26 noiembrie 1926, București – 23 ianuarie 2015, București)

Poet, eseist, istoric și critic literar, memorialist, traducător, profesor în învățământul preuniversitar din București

2016 – A încetat din viață Elisabeta Polihroniade (Ionescu; 24 aprilie 1935, București – 23 ianuarie 2016, București)

Șahistă, Mare Maestru internațional, campioană națională în 1966, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976 și 1977

2016 – A încetat din viață Sonia Larian (Ariane Lewenstein; 15 mai 1931, București – 23 ianuarie 2016, Paris)

Prozatoare, stabilită împreună cu soțul său, criticul literar Lucian Raicu, la Paris în 1986

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #BătăliadelaChilia #LudwigReissenberger #ProclamațiadelaPadeș #VintilăCARosetti #EugenAburel #GrigoreBaștan #MirceaHoriaSimionescu #AdrianRiza #ElisabethPăunescu #IleanaMălăncioiu #ValentinTașcu #Miliția #DoinaStănescu #GabrielGiurgiu #ConstantinaDițăTomescu #SectorulAgricolIlfov #PaceadelaCozia

0 comentarii la „23 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: