Istoria României România frumoasă Today's Memory

27 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Dan Sergiu Hanganu (27 ianuarie 1939 – 5 octombrie 2017)


1841 – S-a născut Alexandru Candiano-Popescu

27 ianuarie 1841, Lipia, Buzău – 25 iunie 1901, Târgoviște

Avocat, ziarist, general al Armatei Române, a fost unul dintre cei care au contribuit la cucerirea Independenței de Stat, în timpul războiului din 1877. A participat la detronarea lui Cuza, la 11 februarie 1866. În 1867 a demisionat din armată, urmând studii juridice in Italia și înființând două ziare, Perseverența și Democrația. Fiind considerat un agitator politic, a fost arestat de 3 ori, inclusiv o dată în Austro-Ungaria, unde a petrecut câteva săptămâni în închisoarea din Arad. Posedând un pronunțat spirit de frondă, în august 1870 a condus mișcarea republicană de la Ploiești, cunoscută și sub denumirea de Republica de la Ploiești, împotriva lui Carol I. Mișcarea a fost înfrântă, iar el împreună cu alți 40 participanți a fost pus sub acuzare, fiind însă achitați de tribunalul din Târgoviște. La 24 mai 1875, Ion C. Bratianu, Mihail Kogalniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chitu, C.G. Pascov și N.C. Furculescu și-au pus semnătura pe un program politic care atesta fondarea Partidului Național Liberal. În 1879 a devenit prefect al poliției Bucureștiului pentru de 4 luni. A scris versuri, Când n-aveam ce face, cântece de război și un volum de memorii, Amintiri din viața-mi

1861 – S-a născut Constantin Prezan

27 ianuarie 1861, Sterianul de Mijloc–Butimanu, plasa Snagov, Ilfov/Dâmbovița – 27 august 1943, Schinetea, Vaslui

Mareșal, erou al Primului Război Mondial, membru de onoare (din 1923) al Academiei Române. A fost ofițer de carieră, provenit din arma geniu. Și-a făcut studiile de specialitate la școli militare de prestigiu din România și Franța, parcurgând ierarhic toată ierarhia militară, de la sublocotenent la până la general de corp de armată, cel mai înalt grad militar din Armata Regală Română. În anul 1930 i s-a acordat demnitatea onorifică de „Mareșal al României”, ca recunoaștere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de Nord și Marele Cartier General. În afară de participarea la Primul Război Mondial, a mai luat parte la al Doilea Război Balcanic și la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri, din perioada 1918–1920. În anul 1920, la sfârșitul războiului, a fost trecut în rezervă, petrecându-și restul vieții la conacul său de la Schinetea

1892 – S-a născut Theofil Smenschy

27 ianuarie 1892, Iași – ?

Filolog și traducător. A urmat Liceul Național din Iași, absolvit ca șef de promoție în 1910, și a fost licențiat magna cum laude al Facultății de Litere și Filosofie (1913); a frecventat și Seminarul Pedagogic ieșean. A obținut titlul de doctor cu teza Le Complement des verbes qui signifient „entendre” chez Homere în 1927. A fost profesor la Liceul Național și Gimnaziul „Ștefan cel Mare” din Iași, Școala Militară de Infanterie din București, Seminarul „Sf. Andrei” din Galați, Liceul „Iulia Hasdeu” din Chișinău, inspector al școlilor particulare din Basarabia, urmând o carieră universitară, de la conferențiar de limbi clasice la Facultatea de Teologie din Chișinău, asistent, conferențiar și din 1942 profesor de limba greacă și de gramatică comparată a limbilor indo-europene la Universitatea din Iași. În urma epurărilor din 1948 a fost retrogradat ca asistent, apoi înlăturat din învățământ (1950), fiind repus în drepturi în 1955. A fost membru în Societatea Română de Lingvistică, Societatea de Studii Clasice, Societe de Linguistique de Paris, Indogermanische Gesellschaft. A debutat în 1913, la Arhiva, cu studiul Spre ideal (Importanța învățământului clasic), fiind apoi prezent cu versuri, note, studii, cugetări, traduceri în Glasul țării, Orpheus, Revista clasică, Convorbiri literare, Revista Fundațiilor Regale, Viața Basarabiei, Însemnări ieșene, Ethos, etc. Un episod din Mahabharata tradus din sanscrită, Povestea lui Nala, a fost distins în 1937 cu un premiu al Academiei Române. Multe lucrări i-au rămas în manuscris

1902 – S-a născut Ilie G. Murgulescu

27 ianuarie 1902, Cornu, Dolj – 28 octombrie 1991, București

Chimist, membru titular (din 1952) și președinte (1963–1966) al Academiei Române. A absolvit în 1928 cursurile Facultății de Știinte din Cluj, în primele promoții de absolvenți ai nou înființatei Universități Românești Regele Ferdinand. A început activitatea didactică și științifică în 1928 în laboratorul de Chimie anorganică, unde a pregătit lucrarea de doctorat Complecșii cuprului cu anionul tiosulfat. După obținerea, în 1930, cu Magna Cum Laude a titlului de doctor în Chimie, a efectuat un stagiu de cercetare la Universitatea din Leipzig, în laboratorul de fotochimie condus de profesorul Fritz Weigert. După 1934 a ocupt, prin concurs, postul de conferențiar de chimie fizică și chimie analitică la Institutul Politehnic din Timișoara, devenind apoi rectorul acestui institut, contribuind aici la înființarea Facultății de Chimie Industrială. În decembrie 1944 a devenit membru al PCR. În 1949 a fost mutat la Universitatea din București fiind numit rector (timp de un an) și profesor de chimie fizică, apoi ministrul învățământului superior, în guvernul condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministru al învățământului și culturii de două ori. A fondat Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române pe care l-a condus până în 1977. Cercetările sale știintifice în domeniul chimiei fizice au cuprins un domeniu larg: structură moleculară și spectroscopie, cinetică chimică, termodinamică chimică, electrochimie, radiochimie, etc.

1903 – A fost fondată Confederația patronală a Uniunii Generale a Industriașilor din România (UGIR)

Organizație a marelui capital industrial din România, a avut drept scop dezvoltarea economică și modernizarea societății românești. Codul Vamal Costinescu, Legea Încurajării Industriei, Consorțiul Comerțului, Creditul Industrial, Clubul de la Sinaia (ca organism de analiză și prognoză) sunt numai câteva din realizările uneia dintre cele mai importante instituții ale Romaniei interbelice. Și-a reluat activitaea după 1989, sub denumirea UGIR-1903

1903 – S-a născut Silvia Șerbescu

27 ianuarie 1903, București – 22 aprilie 1965, București

Pianistă, printre primii pianiști clasici importanți produși de școala română de pian, profesor universitar. A început studiile muzicale la Academia Regală de Muzică din București cu Constanța Erbiceanu, Dumitru Georgescu-Kiriac și Alfonso Castaldi. Simultan, a obținut licența în matematică la Universitatea din București. În continuare, a studiat la École normale de musique din Paris, cu Lazare Lévy și Alfred Cortot, obținând o licence de concert cu distincție. Debutul în București, cu Concertul pentru pian Nr. 1 de Liszt (1928), a fost perceput ca senzațional. A dat concerte și recitaluri în Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Franța, Italia, Suedia, Finlanda, Uniunea Sovietică, Turcia, colaborând cu dirijori renumiți ca Nikolai Anosov, Ernest Ansermet, Paavo Berglund, Sergiu Comissiona, Aleksandr Gauk, George Georgescu, Ionel Perlea, Constantin Silvestri, etc. A fost solistă a Filarmonicii „George Enescu” din București (1955–1957). A fost printre primii pianiști clasici importanți produși de școala română de pian; interpretările date de ea compozițiilor lui Rahmaninov, Prokofiev și Debussy sunt memorabile. A fost și un distins pedagog al pianului, profesor la Conservatorul din București (1948–1965). fost căsătorită cu inginerul Florian Șerbescu; fiica lor, Liana Margareta, este de asemenea pianistă

Isaac Albeniz – El Puerto

1919 – A încetat din viață Endre Ady (Ady Endre; 22 noiembrie 1877, Eriu-Mețenț, Comitatul Sălaj, Austro-Ungaria/Ady Endre, Satu Mare – 27 ianuarie 1919, Budapesta)

Poet maghiar, considerat a fi unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului XX, și ai literaturii maghiare în special

1922 – S-a născut Nicolaie Pascu Goia

27 ianuarie 1922, Benic, Alba

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1955. A urmat cursurile Academiei de Artă din București, clasa de sculptură a profesorului Cornel Medrea (1948–1954). A fost profesor de Sculptură la Școala Medie Tehnică de Arte Plastice și la Liceul „Nicolae Tonitza”. A creat statuile lui August Treboniu Laurian, la Fofeldea, Sibiu, V.A. Urechia, la Galați, Ștefan Furtună, basoreliefuri: Bătălia de la Vaslui, Începutul răscoalei, din Abrud, Alba, Gogu Constantinescu, la Muzeul Universității Politehnica din București și monumente: Horia, Monumentul Unirii, (Alba-Iulia), Apă-Pământ-Eter, Ocrotire

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2008/12/04/nicolaie-pascu-goia-o-suta-de-monumente-in-proiect/

1925 – S-a născut Liviu Ionesi

27 ianuarie 1925, Frătăuții Vechi, Suceava – 16 decembrie 2006, Iași

Geolog, membru titular (din 2003) al Academiei Române. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Medicină din Timișoara, dar a renunțat și s-a înscris la Facultatea de Științe Naturale de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. A susținut teza de doctorat, în 1969. A urmat o carieră didactică, pornind de la gradul de preparator (1950), asistent, șef de lucrări, conferențiar și terminând cu titlul de profesor universitar. A efectuat cercetări geologice asupra flișului extern din Carpații Orientali și a Sarmațianului, abordând probleme fundamentale de geologie economică. Asupra flișului, a adus contribuții paleontologice, lito și biostratigrafice, sedimentologice , tectonice și geochimice. De asemenea, a relevat aspecte tectonice noi în pânza de Audia (separarea a două digitații) și a raporturilor dintre pânzele de Tarcău și de Vrancea. A inițiat la Iași, studiul bitumolitelor oligocene (roci generatoare de hidrocarburi), foraminiferelor mari și a nannoplanctonului calcaros. Activitatea de cercetare a fost finalizată în 180 de lucrări publicate, 30 de rapoarte geologice, 2 granturi, la care se adaugă volumele: Flișul Paleogen din bazinul văii Moldovei, Geologia României, Obcinele Bucovinei, Geologia Unităților de platformă și a Orogenului nord-dobrogean

1935 – S-a născut Vasile Grigore

27 ianuarie 1935, București – 20 februarie 2012, București

Pictor, desenator și profesor universitar. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, în 1959, având profesori pe Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Samuel Mützner și Ion Marșic, iar în 1961 a primit bursa Frederic și Cecilia Cuțescu Storck. A debutat în 1957 la București, în cadrul anualei de stat, participând cu regularitate la expoziții similare și de grup în diferite orașe ale țării, la expoziții de artă românească organizate peste hotare. Lucrări ale sale sunt prezente în muzeele din Constanța, Craiova, Galați, Iași, Târgu Jiu și în colecțiile particulare din țară și străinătate. Colecționar împătimit, a adunat, în aproape 50 de ani, opere de o valoare inestimabilă din arta populară, pictura interbelică, arta orientală și extrem-orientală, arta europeană, piese pe care în anul 2003 le-a donat statului și care populează acum muzeul ce îi poartă numele, Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/grigore-vasile-2/

1936 – S-a născut Nicăpetre

Petrica M. Balanică; 27 ianuarie 1936, Brăila – 21 aprilie 2008, Canada

Plastician. A absolvit Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu”, în 1964. S-a afirmat de la debut ca desenator și sculptor original, de mare valoare. A publicat desene, încă din studenție, în revistele Luceafărul, România Literară, Săptămâna, Viața Românească, a ilustrat volumele: Poeme de Theodor Balș, Libertatea de a trage cu pușca de Geo Dumitrescu, Veșmânt și culoare de Cristina Anghelescu, Coloana fără sfârșit de Mircea Eliade. Prima expoziție personală, de sculptură și desen, Cariatide, a fost în 1969, la Galeria Simeza. I-au urmat expozițiile de sculptură din anii 1970, 1972, 1974, la Galeria Apollo; 1975 expoziția de desen la Galeria Amfora; 1976 expoziția de sculptură la Galeriile de artă ale municipiului București; 1979 expoziția de sculptură și desen la Galeriile de artă Bacău; 1980 expoziția de desen la Galeria Galateea. Sculpturi monumentale din această perioadă se află la Măgura Buzăului: A fost aici, odată…, Zăbală și paloș, iar la Tîrgu-Jiu a realizat decorația exterioară de la sediul primăriei (32 capitele). La 15 iulie 1980, data la care Nicăpetre a părăsit România, creația sa de desenator și de sculptor, realizată între 1962–1980, a rămas în atelierul din Bariera Vergului, Intrarea Mieilor nr. 10, atelier devastat după refuzul artistului de a reveni în țară

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/balanica-petre-nicapetre/

1936 – S-a născut Florin Piersic

27 ianuarie 1936, Cluj

Actor de teatru și film, a jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1957. La doi ani după absolvire, a debutat pe scena Teatrului Național din București obținând rolul titular în Discipolul diavolului. Au urmat Tragedia optimistă, Oameni și șoareci, Orfeu în Infern, piese care au scos în evidență geniul, naturalețea și prospețimea actorului. Are o bogată activitate teatrală la Teatrul Național din București. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural, „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler. A jucat pe scenă în: Act venețian, Gaițele, Străini în noapte, Dulcea pasăre a tinereții; teatru TV: Visul unei nopți de iarnă, Ultima haltă în paradis, Jocul de-a vacanța și în filme: Ciulinii Bărăganului, Neamul Șoimăreștilor, De-aș fi… Harap Alb, Mihai Viteazul, Parașutiștii, În fiecare zi mi-e dor de tine seriile: Haiducii lui Șaptecai, Mărgelatu

John Steinbeck – Oameni și șoareci Teatru

1939 – S-a născut Dan Sergiu Hanganu

27 ianuarie 1939, Iași – 5 octombrie 2017, Montreal

Arhitect canadian de origine română, membru de onoare (din 2003) al Academiei Române. A practicat arhitectura în Montreal, provincia Québec, începând din anii 1970, a proiectat și realizat un număr de clădiri importante din Quebec, incluzând aripa cea mai recentă a Pointe-à-Callière Museum, HEC Montréal building, sala de concerte Hall of Rimouski, Școala de design UQAM.

Galerie imagini: http://www.hanganu.com/index.php/en/

A proiectat și realizat numeroase alte clădiri culturale, comerciale și rezidențiale în Canada, dar și în Europa și Asia. Pentru diferite proiecte și lucrări a fost distins cu șase premii întâi, cu 39 de premii de excelență și a participat la 29 de jurii internaționale de arhitectură. A avut cinci expoziții personale de proiecte de arhitectură în Ottawa, Toronto, Montreal și New York și alte șapte expoziții pe diverse teme (decorațiuni interioare, arhitectură modernă)

PaginiTV – Interviu Dan Hanganu

1941 – Guvernul Ion Antonescu (2) a depus mandatul

Consiliu de miniștri de „uniune națională” prezidat de generalul Ion Antonescu, subsecvent Guvernului Ion Antonescu (1) (4 septembrie 1940–14 septembrie 1940 – când primul ministru a fost învestit cu puteri depline iar România a fost declarată „stat național-legionar”). În decursul acestui mandat, România a aderat la Pactul Tripartit; Mișcarea Legionară a înființat instituții proprii care funcționau în paralel cu cele oficiale; au avut loc Masacrul de la Jilava și Rebeliunea legionară, care a dus la înlăturarea legionarilor de la guvernare.

1941 – S-a format Guvernul Ion Antonescu (3)

Consiliu de miniștri condus de Ion Antonescu care a guvernat în perioada 27 ianuarie 1941–23 august 1944, format în urma rebeliunii legionare din 21–23 ianuarie 1941 și compus exclusiv din militari și tehnicieni. Generalul a cerut liderilor politici Iuliu Maniu și Dinu Brătianu să colaboreze la formarea unui guvern de uniune națională, însă a fost refuzat. Guvernul a fost format fără consultarea regelui Mihai, care a adresat însă o telegramă formală premierului: „Ați binemeritat de la patrie redându-i ordinea și liniștea. Odată cu formarea guvernului, vă exprim întreaga admirație și încredere

1942 – S-a născut Alexandru Mironov

27 ianuarie 1942, Vertiujeni, Soroca, România/raionul Florești, Republica Moldova

Scriitor, jurnalist și politician, fost ministru al tineretului și sportului. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității din București. A practicat scrima, ajungând vicecampion național. În anii ’90 a fost președinte al Federației Române de Scrimă. A desfășurat o bogată activitate de popularizare a științei și a science fiction-ului în cadrul Radiodifuziunii și a Televiziunii Române, în principal ca realizator al emisiunii săptămânale Știință și imaginație de pe TVR 1, prezentată împreună cu Mihai Bădescu. A publicat 16 volume și este autorul a circa 1.000 de articole cu caracter de popularizare a științei. A deținut diverse funcții în redacția revistei Știință și tehnică (un timp Director Onorific), în prezent făcând parte din consiliul editorial și semnând articolele editoriale ale revistei, sub titlul În direct cu NASA. Dintre cărțile sale: Enigmatic, pămîntul, O planetă numită anticipație, Întîmplări din mileniul III, Laboratoarele lumii de mîine, Lumea după Google.

1974 – S-a născut Andrei Pavel

27 ianuarie 1974, Constanța

Jucător și antrenor de tenis. A debutat în 1990, la vârsta de 16 ani. În palmaresul său se află trei titluri ATP câștigate la simplu: Tokyo 1998, Sankt Poelten 2000 și Montreal 2001 și șase la dublu: București 1998, Kitzbuhel 2005, Auckland 2006, Munchen 2006, Gstaad 2006, Barcelona 2007. Și-a încheiat cariera la simplu în anul 2009, la turneul BCR OPEN România, fiind învins în ultimul meci de Pablo Cuevas cu scorul de 6-3, 7-6. Cea mai bună poziție în clasamentul ATP a fost în anul 2004 când a ocupat locul 13

1975 – S-a născut Narcisa Suciu

27 ianuarie 1975, Baia Mare

Artistă interpretă, compozitoare și textieră. Între anii 1992–1995 a urmat cursurile Facultății de Music-Hall din cadrul Universității Ecologice din București, iar apoi cursurile Facultății de Științe Politice secția Comunicare și PR din cadrul UBB Cluj Napoca. A studiat canto și chitara. A câștigat numeroase premii și trofee, printre care: Trofeul Ursulețul de Aur, Baia Mare 1991, Premiul 3 la Cerbul de Aur Brașov 1997, Cea mai bună voce feminină din Balcani la Festivalul celor trei Mări Varna 2003. A cântat la deschiderea concertului extraordinar susținut de Joan Baez în România în 1997

Narcisa Suciu – Mocirița (1997)

1978 – S-a născut Cătălin Măruță

27 ianuarie 1978, Târgu Jiu

Prezentator de televiziune realizator TV, cunoscut pentru campania anti-playback pe care o duce în show-biz-ul românesc. La TVR 2 a prezentat Caravana TVR 50, Tonomatul DP2, în prezent este prezentatorul emisiunii de divertisment La Măruță, fostă Happy Hour la Pro TV

1982 – S-a difuzat prima emisiune de SF radiofonic din Europa, Radiobiblioteca SF

Difuzată pe programul III al Radiodifuziunii Române, avându-l ca redactor realizator pe Dan Ursuleanu. Emisiunea, care și-a schimbat pe parcurs numele în Exploratorii lumii de mâine, fiind cea mai longevivă emisiune de radio dedicată SF-ului

1985 – A încetat din viață Ioan Massoff (4 iunie 1904, București – 27 ianuarie 1985, București)

Teatrolog și prozator, autorul mai multor biografii ale marilor actori sau ale unor personalități ale teatrului liric

1990 – A început procesul demnitarilor comuniști Ion Dincă, Tudor Postelnicu, Emil Bobu și Manea Mănescu

La 2 februarie au fost condamnați la închisoare pe viață. Toți patru au fost acuzați de genocid. Rechizitoriul menționa că „au participat la comiterea genocidului prin aprobarea măsurilor luate de dictator, deși, în virtutea prerogativelor decurgând din funcțiile pe care le-au îndeplinit, aveau posibilitatea să le împiedice”. … După scurt timp, au fost puși în libertate

1992 – La Sofia a fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare și bună vecinătate între România și Bulgaria

A fost ratificat prin Legea nr. 74/17 iulie 1992 pentru ratificarea Tratatului de prietenie, colaborare și bună vecinătate dintre România și Republica Bulgaria, semnat la Sofia la 27 ianuarie 1992. Prin intrarea în vigoare a acestui tratat și-a încetat valabilitatea Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală, semnat între cele două țări la 19 noiembrie 1970

1997 – România a aderat la Convenția europeană pentru prevenirea terorismului

Semnată la Strasburg la 27 ianuarie 1977 și ratificată prin Legea nr. 19/28 februarie 1997 privind ratificarea Convenției europene pentru reprimarea terorismului, publicată în Monitorul Oficial din 4 martie 1997

1997 – Scriitorul Dinu Săraru a lansat ediția definitivă a Trilogiei țărănești

Au apărut, pentru prima dată împreună, cele trei romane dedicate universului țărănesc, scrise pe parcursul a două decenii: Niște țărani, Crimă pentru pămînt, Iarba vîntului

2000 – A încetat din viață Pan M. Vizirescu (Pantelimon M. Vizirescu; 16 august 1903 – 27 ianuarie 2000)

Poet, eseist și jurnalist; a colaborat la revista Gândirea. După instaurarea guvernului Petru Groza, a făcut parte dintr-un lot de 14 jurnaliști judecați în mai-iunie 1945, pentru „crimă de contribuție la dezastrul țării”; condamnat la închisoare pe viață, a reușit a se sustragă pedepsei trăind peste două decenii în clandestinitate

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #AlexandruCandianoPopescu #ConstantinPrezan #TheofilSmenschy #IlieGMurgulescu #UGIR #SilviaȘerbescu #NicolaiePascuGoia #LiviuIonesi #VasileGrigore #Nicăpetre #FlorinPiersic #DanSergiuHanganu #AlexandruMironov #AndreiPavel #NarcisaSuciu #CătălinMăruță #RadiobibliotecaSF

0 comentarii la „27 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: