Istoria României România frumoasă Today's Memory

1 Februarie în istoria românilor

                                    Foto: Ion Luca Caragiale (1/13 februarie 1852 – 9 iunie 1912) [by tanya-and-coffee on DeviantArt]


1600 – Mihai Viteazul a semnat Tratatul de închinare și credință față de Rudolf al II-lea

A fost semnat la Pilsen, în data de 1/11 februarie 1600. În schimbul recunoașterii suveranității sale, Rudolf al II-lea, împarat al Germaniei și rege al Poloniei și Ungariei, a făgăduit lui Mihai Viteazul ajutor și ocrotire și a garantat domnie ereditară în linie bărbătească

1823 – Prima utilizare a termenului conservator

Pentru prima dată în istoria țărilor române, termenul de conservator a fost utilizat de Vornicul Moldovei, Mihail Sturdza, viitorul domn regulamentar al Moldovei, într-o scrisoare adresată unui dregător rus, consulul Minciaki, în perioada disputelor în jurul proiectului Constituției Moldovei, propus de un grup de mici boieri. Conservatorii reprezentau boierimea mare, care se opunea ruinării vechii ordini politice și democratizării societății moldovenești, aflându-se în opoziție față de ciocoi (termenul de liberal încă nu era folosit) – boierii novatori care insistau asupra adoptării unei noi Constituții prin care toți boierii urmau să aibă dreptul egal la vot. În pofida luptelor de culise pe care le duceau tinerii boieri, Constituția liberală nu a fost adoptată, din cauza presiunii externe a Rusiei și Turciei

1838 – S-a născut Ștefan Gonata

1 februarie 1838, Trifănești, Bălți – 18 septembrie 1896, Chișinău

Agronom și om politic basarabean, membru fondator și de onoare (din 1870) al Academiei Române. A făcut studiile la Paris, unde a urmat filozofia și viticultura. După studii, a fost ales deputat pentru distribuirea sarcinilor rurale (1863–1865), apoi deputat al nobilimii pe diferite județe, a amenajat pe moșia sa un sector agricol experimental și a început desfășurarea de experimente științifice, mai ales în domeniul viticulturii. A adus și a aclimatizat în Basarabia vița-de-vie franceză și americană și a făcut cercetări pentru combaterea filoxerei, care ruina podgoriile basarabene. A colaborat la mai multe publicații agricole din Rusia, mai ales la revista Departamentului de Agricultură de la Sankt Petersburg, iar observațiile sale științifice le împărtășea cu savanți din România și din alte țări europene. La Zberoaia a deschis un spital și a organizat un muzeu. Avea o bibliotecă extraordinară. Ultimii ani de viață Ștefan Gonata i-a trăit chinuit de boală, în izolare. În chinurile bolii și-a dat foc manuscriselor și unor documente, iar ceea ce n-a ars atunci, a ars în timpul revoluției din 1917

1838 – S-a născut Nicolae Gane

1 februarie 1838, Fălticeni – 16 aprilie 1916, Iași

Prozator și memorialist din cercul Junimii, membru titular (din 1908) al Academiei Române. A urmat științele juridice la Paris. A fost secretar-translator al directorului general al închisorilor din Moldova, judecător la Tribunalul Suceava, de unde a fost destituit din cauza manifestărilor prounioniste. După Unirea țărilor române, a revenit în magistratură ca președinte al Tribunalului Suceava, membru al Curții de Întărituri Iași, prefect al județului Suceava și ulterior al Dorohoiului, judecător la Curtea de Apel din Focșani, la instituția similară din Iași. A devenit membru al societății Junimea din Iași, publicând nuvele și poezii lirice în revista Convorbiri literare. A fost ales de cinci ori primar al orașului Iași, realizând aducțiunea apei potabile, asfaltarea și întreținere a străzilor și trotuarelor, un studiu asupra diverselor sisteme de tracțiune pentru realizarea transportului public urban. Devenit membru al Partidului Național Liberal în 1883, a fost ales de mai multe ori deputat și senator din partea acestei formațiuni politice. A scris proză cu tonalități romantice care evoca trecutul, viața patriarhală și aventurile cinegetice: Domnița Ruxandra, Pagini răzlețe, Păcate mărturisite, Spice, Comoara de pe Rarău, Stejarul din Borzești

1848 – S-a născut Sava Henția

1 februarie 1848, Sebeșel, Alba, Imperiul Austriac – 21 februarie 1904, Sebeșel, Austro-Ungaria

Pictor realist, grafician, muralist și ilustrator de carte. A făcut studiile la Școala de Belle Arte din București (1865–1870) unde i-a avut profesori pe Gheorghe Tattarescu și Theodor Aman. A primit o bursă și a urmat cursurile de pictură la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts de la Paris sub îndrumarea pictorului Alexandre Cabanel. Participant la Războiul de Independență (1877–1878), a pictat numeroase scene de campanie, fiind considerat un adevărat reporter de război. Din acea perioadă au rămas desenele: Soldat călare, Trecerea Dunării la Corabia, Lângă Lagărul din Calafat. A abordat pictura cu tematică istorică: Ostașii lui Mihai Viteazul izgonind pe turci la Giurgiu, Intrarea triumfală a lui Traian în Sarmisegetuza, Legenda meșterului Manole, Moartea lui Ștefan cel Mare, Ștefan cel Mare după bătălia de la Codrii Cosminului, Sacrificiu roman, portretul lui Tudor Vladimirescu. A realizat peisaje și naturi moarte. În pictura murală, s-a remarcat prin picturile pe care le-a făcut la Casa Vernescu, Casa Berceanu, picturile murale de la biserica din Brebu, Milcov, Răhău și Vințu de Jos, Săsciori, Mănăstirea Cernica și biserica din cimitirul de la Sebeș, Alba

Biografie ilustrată: https://g1b2i3.wordpress.com/2010/02/01/picturile-lui-sava-hentia/

1852 – S-a născut Ion Luca Caragiale

1/13 februarie 1852 Haimanale, Prahova/I.L. Caragiale, Dâmbovița – 9 iunie 1912, Berlin

Dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist, membru post-mortem al Academiei Române. A absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, a început să scrie poezii în taină, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale, actor și șef de trupă, în București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică, fiind nevoit să abandoneze în 1870 și să se mute cu familia la București. În 1871, fiind sufleor și copist la Teatrul Național din București, l-a cunoscut pe Eminescu, când tânărul poet era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. Începutul activității sale jurnalistice poate fi datat, cu probabilitate, în 1873, la ziarul Telegraful, din București, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulată Curiozități, urmat de colaborarea la revista Ghimpele, Revista contemporană, a fost conducător al ziarului Națiunea română. A mai colaborat la România liberă, Timpul, Convorbiri literare. În 1878 a început să frecventeze ședințele bucureștene ale Junimii, la Titu Maiorescu și să citească din scrierile sale. În 1893 a înființat revista umoristică Moftul român, subintitulată polemic „Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”. A fost și director al Teatrului Național din București. George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. Opera sa cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu a fost numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc: Conu Leonida față cu reacțiunea, O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, etc. A publicat volumele: Schițe (Traduceri și originale), Momente, 1907, din primăvară până-n toamnă. Cîteva note, Novele, povestiri, Teatru. Opere complecte, Momente, schițe, amintiri.

Data nașterii lui Ion Luca Caragiale

În privința datei nașterii au fost vehiculate și datele „în noaptea de 29 spre 30 ianuarie” sau „în zorii zilei de 30 ianuarie” (Șerban Cioculescu), bazate pe amintirile lui Caragiale. Certificatul de botez, descoperit în anii 1970 la Arhivele Statului, menționează:

Act de botez

„La întâi ale lunii lui februarie anul o mie opt sute cinci-zeci și doi au născut Iecaterina cu legiuitul dumisale soț anume Dl Luca Caragiali ot mahalaoa … orașul … fiu. Și astăzi la șapte ale lunii lui Februarie anul o mie opt sute cinci-zeci și doi s´a botezat în legea pravoslavnică a Bisericii Răsăritului. de subt-iscălitul preot al Bisericii satului Haimanale dânduise numele Ioan de nașul său Maria sin Caragiali din mahalaoa … orașul …”

În conformitate cu singurul document oficial care menționează nașterea, data nașterii lui Ion Luca Caragiale este 1 februarie 1852.

La mulți ani, Coane Iancule! Trăiești în continuare printre noi!

Vizita (1952)

 

Ziua Intendenței Militare

1861 – S-a înființat Corpul ofițerilor de intendență militară

Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 29/1 februarie 1861, care a consfințit înființarea intendenței armatei. Prin acesta s-a format corpul ofițerilor de intendență militară, condus de intendentul general al armatei, subordonat Ministerului de Război. Intendența militară este serviciul din cadrul armatei care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament.

 

1868 – S-a născut Ștefan Luchian

1/13 februarie 1868, Ștefănești, Botoșani – 28 iunie 1916, București

Pictor supranumit poetul plastic al florilor. Educația plastică și-a început-o la Școala de Belle-Arte (1885–1889. Profesorii săi au fost Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman și Constantin I. Stăncescu la istoria artelor și estetică, dar a considerat academismul promovat de Școala de belle-arte, insuficient și sărăcăcios pentru a exprima noile tendințe în arta de sfârșit al secolului al XIX-lea. În paralel cu Școala de Arte Frumoase a urmat și cursurile clasei de flaut ale Conservatorului din București. În 1889 a plecat la München și a studiat două semestre la Academia de Arte Frumoase, unde i-a avut profesori pe Johann Caspar Herterich și Ludwig Herterich, foarte buni desenatori (dar și ei academiști conservatori). În 1890, unde a participat la prima expoziție a societății de artă Cercul artistic. Prin opera sa, Luchian s-a dovedit a fi o personalitate artistică originală, afirmându-se cu o pictură generoasă, vibrantă și care, prin paleta sa cromatică plină de lumină, prin poziția artistică înnoitoare, precum și printr-o scânteietoare expunere a limbajului, a reușit să transmită privitorului un mesaj umanist de mare calitate. Marele aport inovator adus de Luchian în pictura românească din acele vremuri a fost reprezentat de modul de transpunere a efectelor de lumină, care la el izbucnesc la fiecare tușă de culoare. În 1893 și-a amenajat un atelier și a expus la Cercul Artistic. În 1894 a expus la Salonul oficial de arte plastice, intitulat Expoziția artiștilor în viață, și din nou la Cercul Artistic, iar în 1895 a fost ales în funcția de vicepreședinte al Cercului artistic. A fost principalul inițiator al Expoziției artiștilor independenți, care s-a deschis chiar în fața Salonului Oficial. Pentru a-și întregi veniturile, în perioada 1897–1900 s-a asociat cu Constantin Artachino și a pictat biserici în Tulcea, Alexandria și București (Biserica Brezoianu). Cu o stare materială precară și bolnav de scleroză multiplă după 1900, a ajuns să picteze țintuit în fotoliu și cu penelul legat de încheietura mâinii

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/luchian-stefan/

1880 – Ion Luca Caragiale a publicat Conu Leonida față cu reacțiunea

Comedia, farsă într-un act, a fost publicată în Convorbiri literare, nr. 11

Conu Leonida față cu reacțiunea (1985) Cu Dem Rădulescu și Leopoldina Bălănuță

1885 – A apărut, la București, ziarul socialist Drepturile omului

Editat de Cercul de Studii Sociale cu același nume, din al cărui comitet redacțional făceau parte Constantin C. Bacalbașa, Al. Brăescu, Constantin A. Filitis, Emilian A. Funzescu, Constantin Mille, Ion Nădejde, Al. G. Radovici și Paul Scorțeanu

1894 – S-a născut Lucian Grigorescu

1 februarie 1894, Medgidia, Dobrogea – 28 octombrie 1965, București

Pictor postimpresionist, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române, apreciat ca fiind cel mai latin dintre pictorii români. A studiat pictura cu G.D. Mirea și Gabriel Popescu între 1912–1915 la Academia de Belle Arte din București. După întreruperea cauzată de război, a reluat studiile în anii 1918–1920. Și-a continuat formația artistică la Roma și Paris, unde a frecventat atelierele de la Grande Chaumière și Académie Ranson, în atelierul lui Roger Bissière. Pe un drum urmat adesea de artiști, începând cu reprezentanții impresionismului, a călătorit spre sudul Franței, lucrând, între 1927–1939 la Cassis, fascinat de lumina intensă, de culorile proaspete ale regiunii. A participat la saloanele oficiale din România, la expoziții organizate de Tinerimea Artistică, Grupul nostru, Arta, etc. Lucian Grigorescu a fost înainte de toate un pictor al naturii, dar și natura umană. În 1964 a fost distins cu titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română

Biografie ilustrată: https://g1b2i3.wordpress.com/2012/02/01/lucian-grigorescu-1-februarie-1894-28-octombrie-1965-pictor-roman-postimpresionist/

1900 – S-a născut Vladimir Frimu

1 februarie 1900, Huși, Suceava – 15 iulie 1967, București

Pictor și grafician. A studiat Dreptul la Iași, în paralel a urmat Școala de Arte Frumoase din Iași. Chiar dacă inițierea în artele plastice a cunscut-o sub penelul lui Octav Angheluță, probabil cel mai mare impact asupra artei lui Frimu l-a avut Nicolae Tonitza, alături de care a pictat în cursul anului 1927, spre sfârșitul perioadei de studii de la Iași. A continuat cu Școala de Arte Frumoase din București. A urmat Școala de Ofițeri și a devenit avocat în 1926. Ca ofițer în rezervă, a lucrat ca profesor la Ploiești și București. Din operele sale: Plaja Balcicului, Ulcică cu flori, Vechi si nou, Cale, Schini albaștri

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/frimu-vladimir/

1905 – A apărut la București revista Viața nouă

Publicație bilunară, sub direcția lui Ovid Densusianu, revista a devenit principalul organ de presă al mișcării simboliste de la noi, fiind editată în perioada 1 februarie 1905–ianuarie/februarie 1925. Între noiembrie 1916–martie/decembrie 1917, sediul redacțional a fost mutat la Iași, în refugiu, din cauza ocupației germane. A avut numeroși colaboratori: Oreste Georgescu, Ion Minulescu, Al.T. Stamatiad, Al. Gherghel, Tudor Arghezi, Emil Isac, Pompiliu Eliade, Gala Galaction, Geoge Bacovia, Tudor Vianu, Perpessicius, etc.

1907 – S-a născut Oscar Lemnaru

Oscar Holtzman; 1 februarie 1907, București – 17 mai 1968, București

A urmat liceul la Brăila, unde și-a făcut debutul jurnalistic în 1927, în revista Florile Dunării. Atras la București, s-a dedicat jurnalismului, scriind în revistele Facla lui Ion Vinea, Lumea lui George Călinescu, Azi, Reporter și Revista Fundațiilor Regale. Pe lângă activitatea de reporter, a scris comentarii pe teme de filosofie și artă și a publicat eseuri literare și aforisme. A fost un participant activ la viața cafenelei bucureștene; vorbele sale spirituale erau comparabile cu cele ale lui Păstorel Teodoreanu, Tudor Mușatescu și Șerban Cioculescu. A fost prieten cu cel din urmă, precum și cu Ion Barbu și Camil Petrescu. Nuvelele din volumul Omul și umbra (1946), singura carte a lui Lemnaru, au fost citite anterior în cenaclul literar Sburătorul. A publicat în revista Azi în 1935 un fragment din romanul neterminat Adonis hâdul. În ultimii săi ani, el s-a retras discret din viața literară, stilizând traduceri ale unor opere rusești nesemnificative și traducând scrieri ale scriitorilor francezi Émile Zola, Romain Rolland și Robert Merle. Omul și umbra, care nu a putut fi publicat sub regimul comunist, a fost reeditat în anul 2000

1912 – S-a născut Vasile Netea

1 februarie 1912, Deda, Mureș – 6 martie 1989, București

Istoric, cercetător al istoriei Transilvaniei. În 1931 a început Școala Normală din Târgu Mureș, a debutat cu o poezie în revista Liceului „Alexandru Papiu Ilarian”. A debutat în revista Astra ca publicist, cu două articole, unul despre George Coșbuc, unul despre Ion Dragoslav și o poezie, intitulată Pământ. Deși încă elev, a scos pe cont propriu o revistă de cultură generală, Avântul, din care a apărut un singur număr (1928). După absolvire a profesat ca învățător în mai multe localități de pe Valea Mureșului, printre care Teaca, Lunca Bradului, Reghin, s-a stabilit la Reghin, unde a publicat mai multe lucrări despre istoria, etnografia și valorile neamului românesc, printre care Figuri mureșene și Murăș, Murăș apă lină. Împreună cu Em.I. Cocoș, a inițiat o foaie de cultură, intitulată Credința, a scos apoi la Târgu Mureș revista de literatură și artă Clipa și revista de literatură Jar și slovă. Între 1939–1940 s-a specializat în pedagogie la universitatea din Cluj, iar după absolvirea cursurilor a plecat la București unde a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie din cadrul Universității București, iar în 1948, în cadrul Universității din București, și-a dat doctoratul cu teza George Barițiu: Viața și opera la Universitatea din București. Dintre lucrările sale: Din contribuția învățătorimii române la dezvoltarea culturii naționale, Sub stindardul ASTREI, Dela Petru Maior la Octavian Goga, Muntii Apuseni: muzeu istoric si Pantheon al poporului român, Folclorul și folcloriștii mureșeni

1919 – A fost prezentat memoriul România în fața Conferinței de la Paris. Revendicările sale teritoriale

Memoriul a fost prezentat de șeful delegației române la Conferința de pace de la Paris, la 19 ianuarie/1 februarie, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu care a făcut un larg expozeu asupra conduitei țării în război și a împrejurărilor în care s-a încheiat pacea separată cu Puterile Centrale. Premierul a cerut recunoașterea internațională a actelor de unire din anul 1918, exprimate în hotărârile de la Chișinău, Alba Iulia și Cernăuți. Delegația română nu a avut o atmosferă foarte favorabilă, premierul adoptând o atitudine intransigentă în ceea ce privește: recunoașterea integrală a Tratatului din 4/17 august 1916, prin care Banatul urma să revină în întregime României; au existat divergențe privind minoritățile, România neacceptând controlul internațional; sarcinile financiare impuse statelor succesoare ale Imperiului Austro-Ungar etc.

Delegația română la Conferința de pace de la Paris, condusă de primul ministru Ion I. C. Brătianu
Rândul din față: George G. Danielopolu, C. Diamandi, general Constantin Coandă, Ion I.C. Brătianu, Ermil Pangrati, general Arthur Văitoianu; Rândul din spate: Mircea Djuvara, Eftimie Antonescu, Eugen Neculce, ș.a.
(Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române)

1920 – S-a înființat Institutul de Istorie Națională din Cluj

Fondat din inițiativa și cu sprijinul material al regelui Ferdinand I, Institutul a funcționat în cadrul Universității din Cluj, fiind condus de Ioan Lupaș și Alexandru Lapedatu. Era totuși nevoiede un spațiu mai mare, așa că suma donată de regele Ferdinad I al României a fost adăugată la capitalul inițial, ceea ce a permis, în 1929, cumpărarea unui imobilul, care a fost amenajat în mod adecvat muncii de cercetare științifică, lucrare care s-a încheiat în iunie 1937, când a fost inaugurat în prezența Regelui României, Carol al II-lea

1928 – S-a născut Octavian Sava

Octavian Segall; 1 februarie 1928, București – 2 decembrie 2013, București

Autor de texte umoristice, dramaturg, redactor, realizator TV și scenarist. S-a înscris în 1946 la Facultatea de Medicină, la dorința mamei sale. În perioada studenției a colaborat la Ora Tineretului și Ora Școalei și i s-a propus să devină redactor la radio. A abandonat studiile medicale în 1949 și s-a angajat la Radio România Actualități. A absolvit mai târziu Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, secția română-franceză. A realizat emisiuni de varietăți și teatru la Radio România Actualități și Televiziunea Română. Împreună cu Alexandru Otti a realizat primul serial radiofonic românesc, o adaptare după Tartarin din Tarascon de Alphonse Daudet. A compus numeroase scheciuri, monologuri și cuplete muzical-umoristice pentru programele de Revelion de la TVR. A debutat ca scenarist la filmul Post restant (1961), colaborând și la filme precum În fiecare zi mi-e dor de tine, A doua cădere a Constantinopolului. A debutat ca scriitor cu Meteoritul de aur, publicat în 1955 și urmat de: Nota zero la purtare, Rămas-bun, tinerețe!, Val Vârtej și Vasul Fantomă, Prințul rătăcitor George Bibescu

Post restant (1961)

1932 – S-a născut Sorin Stati

1 februarie 1932, București – 16 ianuarie 2008, Paris

Lingvist, stabilit în Italia în 1971, membru de onoare al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității București, secția filologie clasică, în 1954 și a devenit Doctor în filologie la Universitatea București, titlu obținut în 1967 cu o teză de lingvistică generală, Sistemul sintactic al limbii. A fost profesor universitar de limba și literatura română la Facultatea din Padova și la Facultatea de Litere din Veneția. În 1978 a obținut un Doctorat de stat, cu mențiunea très honorable, la Universitatea Sorbona (Paris) în 1978, cu o teză intitulată Le système sémantique des adjectifs dans les langues romanes, ulterior publicată la Paris (editura Jean Fayard, 1979). După 1990 a colaborat la Dicționarul limbii române, Dicționarul ortoepic și de punctuație, Gramatica limbii române și a fost cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Din lucrările sale: Limba latină în inscripțiile din Dacia și Sciția Minor, Cuvinte românești. O poveste a vorbelor, Călătorie lingvistică în țara muzelor, Elemente de analiză sintactică, etc.

1932 – S-a născut Anatolie Paniș

1 februarie 1932, Cîrnățeni, Tighina – 16 ianuarie 2008, Snagov

Prozator, originar din Basarabia (refugiat), fost deținut politic, silvicultor, neobosit luptător pentru corectitudine și dreptate. A inițiat, editat, sponsorizat și scris publicația Snagov (1996–2006). Din scrierile sale: Răpirea din adâncuri, Două treimi din viață, Iubita de la Gura Teghii, Domnișoara, Ultimul tren spre România (romanul Basarabiei), Lagărul e viața noastră

1934 – S-a născut Nicolae Breban

1 februarie 1934, Baia Mare

Scriitor, romancier, eseist, dramaturg și om de cultură contemporan, membru titular (din 2009) al Academiei Române. În 1951 a fost exmatriculat din penultima clasă a Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj din cauza originii sale sociale. A absolvit în 1952, la fără frecvență, Liceul „Oltea Doamna” din Oradea. Intenționa să se înscrie la Politehnică, fiind nevoit să intre, mai întâi, ucenic la fostele Uzine 23 August din București, unde a lucrat la sudură și strungărie, calificându-se în meseria de strungar în fier. În 1953 s-a înscris la Facultatea de Filosofie, „măsluind actele”, după cum a mărturisit în Confesiuni violente, fiind exmatriculat după șase luni. A debutat literar în revista Viața studențească (1957), cu schița Doamna din vis. A frecventat un timp cenaclul de pe lângă revista Tânărul scriitor, condus de Florin Mugur. Decisivă pentru formația sa intelectuală a fost însă prietenia care l-a legat de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu și Matei Călinescu, un adevărat nucleu al generației 60, care a demolat falsele valori, promovate de realismul socialist, prin impunerea criteriului estetic. A colaborat la Gazeta literară, Contemporanul, România literară, Luceafărul, Steaua, etc. A debutat editorial cu romanul Francisca (1965), distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române. Din operele sale: Animale bolnave, Îngerul de gips, Pândă și seducție, Amfitrion, Ziua și noaptea, Singura cale

1936 – S-a născut Nicolae Moțoc

1 februarie 1935, Fetești, Ialomița

Poet, prozator și eseist. Este absolvent al Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” (1952–1954, fiind coleg de promotie cu Nicolae Labiș, Gheorghe Tomozei, Florin Mugur, Radu Cosasu, Doina Sălăjan, Doina Ciurea) și al Facultății de Filosofie a Universității București (1964–1970). A debutat cu versuri, în revista Tânărul scriitor (1953). A fost director al revistei de literatură Metafora din Basarabi și redactor-șef adjunct al revistei Tomis, colaborând la revistele: România literară, Viața Românească, Luceafărul, Steaua, Familia, Ateneu, Ramuri, Cronica, Orizont,etc. Din scrierile sale: Ceasul umbrei, Elementele, Golful sălbatic, Dimineața nuanțelor, Provocări imergente, Ochiul lui Orfeu

1938 – S-a născut Constantin Popovici

1 februarie 1938, Iași – 10 decembrie 1995, București

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A urmat Facultatea de Construcții, secția Civile și Industriale Iași (1954–1955), apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, specializarea Sculptură, clasa profesorului Boris Caragea (1958–1964). O personalitate complexă a artei contemporane românești, manifestând o dexteritate deosebită în folosirea materialelor celor mai variate (lemnul, fierul, bronzul, piatra, marmura). A avut numeroase expoziții personale și participări la expoziții colective, simpozioane, etc. În 1967 a fost laureat al Premiului Uniunii Artiștilor Plastici (UAP). Lucrări: Bustul lui George Enescu, Statuia lui Prometeu cu fulgere în mână de lângă Barajul Vidraru, Statuia lui George Bacovia din Bacău, Ciclul de lucrări Hecate

Biografie ilustrată: http://www.sculpture.ro/fisa.php?id=699

1939 – S-a remaniat Guvernul Miron Cristea (3)

Consiliu de miniștri de uniune națională, prezidat de patriarhul Miron Cristea, care a guvernat în perioada 1 februarie–6 martie 1939. A succedat două guverne consecutive conduse tot de patriarhul Miron Cristea (10 februarie–30 martie 1938; 30 martie 1938–1 februarie 1939). În tot acest timp, regele Carol al II-lea a instaurat regimul monarhiei autoritare; a fost decretată starea de asediu și cenzura pe întreg cuprinsul țării; s-a adoptat Constituția din 27 februarie 1938; au fost dizolvate asociațiile, grupările și partidele politice; a avut loc reforma administrativă din 1938; a fost asasinat C.Z. Codreanu; s-a înființat Frontului Renașterii Naționale, ca unică organizație politică în stat

1944 – Evacuarea administrației civile din Transnistria

Între 19 august 1941–29 ianuarie 1944, România a avut sub administrație temporară regiunea de la râul Nistru (în vest) până la râul Bug (în est) și de la râul Niomjîi (în nord) până la Marea Neagră (în sud), care a purtat de asemenea numele de Transnistria. Administrația civilă din Transnistria a fost înființată prin Decretul nr. 1/19 august 1941 și prevedea limitele teritoriale și numirea Guvernatorului civil al Transnistriei în persoana profesorului universitar Gheorghe Alexianu, și stabilea sediul provizoriu la Tiraspol. La 1 februarie 1944, trupele sovietice de tancuri au rupt frontul în nordul Transnistriei, care a fost ocupată de Armata Roșie

1944 – S-a născut Lucian Boia

1 februarie 1944, București

Istoric, profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București. În 1962 s-a înscris la facultatea de istorie, și în anul patru a devenit membru al PCR. Ca șef de promoție, a primit o bursă de studii de la profesorul Macurek de la Brno în Cehoslovacia. Întors în România, s-a înscris la doctorat și a devenit asistent stagiar la facultatea de istorie. A fost secretar general și vicepreședinte al Comisiei Internaționale de Istorie a Istoriografiei, director fondator al Centrului de Istorie a Imaginarului. Opera sa, întinsă și variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România și în Franța, precum și traduceri în engleză, germană și în alte limbi. Scrieri: Evoluția istoriografiei române, Mituri istorice românești, Istorie și mit în conștiința românească, Pentru o istorie a imaginarului, Balcic. Micul paradis al României Mari, Suveranii României. Monarhia, o soluție?, În jurul Marii Uniri de la 1918. Națiuni, frontiere, minorități

1944 – S-a născut Petru Popescu

1 februarie 1944, București

Romancier, scenarist și și realizator de filme american de origine română. A urmat Facultatea de Litere, secția limbi străine (germanice), luând licența în 1967 cu specializarea literatură comparată. A debutat în 1966 cu placheta de versuri Zeu printre blocuri, pentru ca în 1969 să apară Prins, roman de mare succes în epocă. Odată cu publicarea primelor sale romane de succes a devenit obiectul atenției fiicei lui Ceaușescu, Zoia. A obținut o bursă Gottfried von Herder la Viena (1971–1972), iar în 1974 a acceptat o invitație din partea Universității din Iowa la un seminar internațional, International Writing Program, ocazie cu care a decis să nu se mai întoarcă în țară. Stabilit în Statele Unite ale Americii și în urma absolvirii unei prestigioase școli de specialitate The American Film Institute din Hollywood, s-a impus drept romancier și autor de scenarii cinematografice, unele în colaborare cu soția sa, scenarista Iris Friedman.Din scrierile sale: Dulce ca mierea e glonțul patriei, Copiii Domnului, Întoarcerea, Urme în Timp, Supleantul

1945 – A încetat din viață Ion Șiugariu (Ion Soreanu; 6 iunie 1914, Băița, Maramureș – 1 februarie 1945, Brezno, Slovacia)

Poet și publicist, a condus Asociația Studenților Refugiați din Ardealul ocupat, în timpul ocupației horthyiste a Transilvaniei

1946 – S-a născut Aquilina Severin

1 februarie 1946, Dragșina–Chevereșu Mare, Timiș

Cântăreață de muzică ușoară. A plecat definitiv în Germania în 1989 și a revenit în atenția publicului român în 2008. Prima apariție la TV a fost la spectacolul Dialog la distanță Banat – Crișana în 1965. A urmat Conservatorul din Timișoara, pe care l-a absolvit în 1968, în paralel frecventând și cursurile Școlii de Artă populară din Timișoara și participând la toate spectacolele Casei de cultură a studenților, acompaniată de formația Phoenix. În 1968, a fost invitată la Radiodifuziunea și Televiziunea Română – Studioul de Televiziune unde s-a constituit Studioul tânărului interpret de muzică ușoară

Aleargă iarna

1949 – A încetat din viață N.D. Cocea (29 noiembrie 1880, Bârlad – 1 februarie 1949, București)

Avocat, prozator, eseist, dramaturg, traducător, jurnalist, publicist și politician comunist

1954 – A început Marele viscol din 1954

Fenomen meteorologic sever care s-a abătut asupra României la începutul lunii februarie a anului 1954, motiv pentru care această iarnă a fost considerată cea mai aspră din secolul al XX-lea. Un puternic ciclon mediteraneean care a traversat Peninsula Balcanică, încărcat cu umiditate deasupra Mării Negre a ajuns pe teritoriul României, unde a întâlnit un front de aer rece care a acționat ca un baraj. Viscolul a lovit în patru reprize (1–4, 7–9, 17–19 și 22–24 februarie), iar vântul a atins o viteză record (București – 126 km/h). Ninsoarea abundentă a înregistrat și alt record: la 3 februarie la Grivița s-au depus 115,9 litri de zăpadă pe metru pătrat în 24 de ore. Temperaturile au scăzut drastic ajungând la valori de –25 °C. Cel mai gros strat de zăpadă din istoria măsurătorilor ANM a fost tot atunci, la Călărași și anume 173 cm, troienele atingând însă în unele zone din sud-estul țării și peste 5 metri înălțime. În întrega țară, casele au fost acoperite cu zăpadă, fiind necesară intervenția armatei. În București, orașul cel mai afectat, au fost scoase tancurile armatei pentru intervenții. Zăpada a fost atât de mare, încât primăvara, după topirea acesteia, au fost găsite autoturisme strivite de șenilele tancurilor

Imagini din iarna anului 1954, din Arhiva AGERPRES

1968 – A fost înființată Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina

Prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 3.591/1 ianuarie 1968, intrat în vigoare la 1 februarie 1968, s-a înființat Școala Militară de Perfecționare a Subofițerilor de Miliție Câmpina, iar la 1 martie 1968 aceasta a devenit Școala Militară de Subofițeri, deschizându-și porțile pentru o primă serie de 500 de cursanți. Instituția se numără printre primele școli aparținând Ministerului de Interne care au pregătit polițiști, oameni implicați în problemele comunității prin desfășurarea activităților specifice de menținere a climatului de ordine și siguranță publică,de prevenire și combatere a fenomenului infracțional

1970 – S-a născut Nico

Nicoleta Matei; n. 1 februarie 1970 în Ploiești

Cântăreață de muzică pop și vedetă de televiziune. În 1990 a terminat Școala Populară de Artă din Ploiești și a devenit solista Teatrului Toma Caragiu din localitate, secția estradă. În 1999 a debutat în muzica românească și obținut premiul al II-lea la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia pentru piesa Și dacă viața mea. A reprezentat România la concursul Eurovision 2008, care a avut loc la Belgrad, Serbia, cu melodia Pe-o margine de lume, interpretată alături de Vlad Miriță

Nico – În locul tău

1970 – A încetat din viață Alice Săvulescu (29 octombrie 1905, Oltenița – 1 februarie 1970, București)

Botanistă, membră titulară a Academiei Române

1974 – Ilie Năstase a fost declarat cel mai bun tenismen al anului 1973 și a fost distins cu Racheta de aur

A primit Racheta de Aur la New York, fiind nr. 1 WTA pentru 40 de săptămâni (23 august 1973–2 iunie 1974)

 

 

1982 – A încetat din viață Radu Petrescu (31 august 1927, București – 1 februarie 1982, București)

Prozator, membru al Grupului de la Târgoviște, considerat unul dintre precursorii școlii postmoderniste românești, precum și unul dintre cei mai mari autori români de jurnale

1985 – A încetat din viață Grigore Hagiu (27 septembrie 1933, Târgu Bujor – 1 februarie 1985, București)

Poet din generația antiproletcultistă a resurecției și paradoxismului

1990 – La București, Gabriel Liiceanu a înființat Editura Humanitas

A fost înființată printr-un ordin al ministrului culturii din acea vreme, Andrei Pleșu, pe scheletul vechii Edituri Politice. Se definea ca editură de științe umaniste, de unde și numele ei. În timp, profilul editorial inițial s-a lărgit. A fost privatizată în februarie1991

1991 – România a obținut statutul de invitat special la Consiliul Europei

Cu ocazia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei APCE (Innsbruck, 1 februarie 1991), la care au participat Primul Ministru Petre Roman și ministrul afacerilor externe, Adrian Năstase. La 7 octombrie 1993 a avut loc ceremonia de aderare a României ca membru cu drepturi depline

1992 – Stabilirea de relații diplomatice între România și Ucraina

România a fost printre primele țări care au recunoscut Ucraina ca stat independent. Stabilirea de relații diplomatice a fost urmată imediat de înființarea Ambasadei României la Kiev, în locul Consulatului General, care a funcționat în capitala ucraineană din 1971

1993 – Parlamentul European a ratificat Acordul de asociere a României la Comunitățile Economice Europene

Parafat la 17 noiembrie 1992, documentul a intrat în vigoare la 1 februarie 1995

1995 – A intrat în vigoare Acordul de asociere a României la Uniunea Europeană

România depus oficial cererea de aderare la Uniune în iunie 1995, iar în decembrie 1999, Consiliul European a decis deschiderea negocierilor de aderare cu România, alături de alte șase state

1995 – România a semnat Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei

Alături de reprezentanții altor 20 de state, România a semnat la Strasbourg convenția-cadru și a ratificat-o prin Legea nr. 33/29 aprilie 1995, intrând în vigoare la 1 februarie 1998

2007 – Președintele Microsoft, Bill Gates, a inaugurat Centrul de Suport Tehnic al Microsoft România

Totodată, a lansat în România sistemul de operare Windows Vista, fiind decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de Comandor

2017 – Protestele de stradă față de intențiile guvernului de modificare a Codului Penal prin ordonanță de urgență

Consiliul Superior al Magistraturii a votat în unanimitate sesizarea Curții Constituționale (CCR) pentru un conflict între puteri în cazul OUG privind Codurile penale. Ședința a fost prezidată de însuși președintele Klaus Iohannis.

După ce Victor Ciorbea a declarat la TVR 1 că Avocatul Poporului poate sesiza CCR doar cu privire la neconstituționalitatea unor legi în vigoare, iar parte din OUG intră în vigoare peste 10 zile, președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit cu Victor Ciorbea, arătând Avocatului Poporului că există un precedent în cazul atacării unui astfel de act normativ din 2013.

Membri PNL și USR au protestat în Parlament, afișând pancarte anti-Guvern și scandând mesaje precum „Rușine!” sau „Demisia!”. O parte dintre deputații USR au rămas în timpul nopții în sala de plen a Camerei Deputaților, într-o acțiune de tip #occupy, în semn de protest și solidaritate cu protestatarii.

Într-un protest fără precedent în ultimii 25 de ani, peste 300.000 de oameni au manifestat în întreaga țară. 150.000 de persoane au ocupat Piața Victoriei din București. Un număr record de 40.000 de oameni (10% din populația orașului) au protestat și în Cluj-Napoca. Cifre înaintate de Digi24 privind prezența la protestele din 1 februarie: Sibiu – 20.000, Timișoara – 20.000, Iași – 15.000, Brașov – 8.000, Bacău – 6.000, Târgu Mureș – 6.000, Baia Mare – 5.000, Constanța – 5.000, Alba Iulia – 4.000, Craiova – 4.000, Oradea – 4.000, Arad – 4.000, Galați – 3.000, Pitești – 3.000, Suceava – 2.000, Piatra Neamț– 1.000. La București, protestul a fost marcat de violențe. Un grup de agitatori, membri ai galeriilor, au aruncat cu petarde și obiecte contondente spre jandarmi, provocându-i. Aceștia au intervenit cu gaze lacrimogene. Cinci persoane – doi jandarmi și trei civili – au fost rănite în urma violențelor.

Numeroase celebrități autohtone, printre care Inna, Tudor Chirilă și Smiley, au postat mesaje de susținere pe Facebook pentru protestele din Piața Victoriei, sau au fost prezente la proteste

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ȘtefanGonata #NicolaeGane #SavaHenția #IonLucaCaragiale #ZiuaIntendențeiMilitare #ȘtefanLuchian #ConuLeonidafațăcureacțiunea #Drepturileomului #LucianGrigorescu #VladimirFrimu #Viațanouă #OscarLemnaru #VasileNetea #InstitutuldeIstorieNaționalăCluj #OctavianSava #SorinStati #AnatoliePaniș #NicolaeBreban #NicolaeMoțoc #ConstantinPopovici #LucianBoia #PetruPopescu #AquilinaSeverin #Mareleviscol1954 #NicoletaMatei #EdituraHumanitas

0 comentarii la „1 Februarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: