Istoria României România frumoasă Today's Memory

6 Februarie în istoria românilor

Foto: Roșia Montană

131 – Prima atestare documentară Roșia Montană

Localitatea are o existență milenară – era cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, fiind amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu și este una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa. A fost colonizată de către romani în timpul domniei lui Traian, ca oraș minier cu coloniști din Iliria, sub numele de Alburnus Maior, primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din ceară care datează din 6 februarie 131. Roșia Montană este considerată de istorici actul de naștere a poporului român. Aici au fost găsite tăblițele cerate antice, care au stat la baza cercetării dreptului roman de către istoricul german Theodor Mommsen, laureat Nobel. Galeriile romane întinse pe șapte kilometri sunt unice în lume

1696 – A apărut Orânduiala slujbei Sfinților Constantin și Elena

Realizată în tipografia instalată la Mănăstirea Snagov de Mihai Iștvanovici, format la școala lui Antim Ivireanul, editor și prefațator rob Mihai, cu un text în slavonă și indicații în limba română, prima carte cu litere latine a epocii limbii române moderne tipărită aici. Publicată sub îngrijirea lui Antim Ivireanul, a fost dedicată lui Constantin Brâncoveanu.

Mănăstirea Snagov, important monument istoric și de artă feudală din Țara Românească, construită în stil bizantin, cu elemente decorative în stil românesc, este probabil una din ctitoriile domniei târzii a lui Mircea cel Bătrân. A fost atestată documentar prima dată în 1408, fiind refăcută de Vlad Țepeș, Mircea Ciobanul, Neagoe Basarab. În timpul îndelungatei sale istorii active, mănăstirea a fost un important centru monahic și de cultură, domnitorul Constantin Brâncoveanu înființând aici una din tipografiile sale de cea mai mare valoare

 

1803 – S-a născut Teodor Aaron

6 februarie 1803, Țichindeal, Sibiu – 25 martie/6 aprilie 1859, Lugoj, Timiș

Cleric, cărturar, pedagog și profesor. După studii de filozofie și teologie, începând din 1828 a deținut importante funcții în ierarhia bisericească și în cea administrativ-educativă. A fost profesor și director al gimnaziului din Beiuș, paroh și protopop în Galșa, comitatul Arad, canonic onorariu, rector al seminarului român leopoldin din Oradea, cenzor și revizor al cărții românești tipărite la Buda, la Tipografia Universității, preot în Delani, Bihor, translator pentru limba română la Foaia Legilor din Pesta, apoi pe lângã Locotenența Imperială din Buda. A trecut și printr-o experiență diplomatică, ca translator și jurnalist la Gazeta de Transilvania. Ca discipol al lui Petru Maior și latinist înfocat, a susținut ideea continuității românilor în Dacia Traiana. Lucrările sale, Cuvântări bisericești, Adnotări din istoria eclesiastică, se remarcă prin notele polemice și acuratețea stilistică

1857 – A apărut publicația unionistă Concordia

Ziar liberal-radical fondat de Constantin A. Rosetti, a apărut la București ca publicație săptămânală, devenind din 1859 cotidian. În același an, la 9 august, și-a schimbat denumirea în Românul. Asemenea tuturor tipăriturilor vremii, folosea un alfabet de tranziție, întrebuințându-se în paralel alfabetul chirilic român și alfabetul latin. Din echipa de redacție au făcut parte Constantin D. Aricescu, administrator și Eugeniu Carada, secretar de redacție

1863 – S-a născut Ion Băjenaru

6 februarie 1863, Țițești, județul Argeș – 5 noiembrie 1921, Dej

Tenor din perioada de început a operei în România. După absolvirea Conservatorului din București, unde a fost elev al lui Gh Stephănescu, a primit angajamente imediate din partea diferitelor companii de operetă, unde, datorită calităților sale vocale excepționale și talentului pe scena artistică, s-a bucurat de un mare succes. A plecat în Italia, pentru a completa studiile teoretice și tehnica vocală, a obținut un angajament la La Scala din Milano, a cântat la San Carlo din Napoli, dar mai ales la Opera de Stat din Viena. A înființat o trupă de operetă cu care a realizat turnee prin țară.

1866 – A apărut revista satirico-umoristică Satyrul

Editată de B.P Hașdeu la București, săptămânal, în perioada 6 februarie–6 iulie 1866. Prezentată în format de ziar, poate cea mai originală revistă din întreaga istorie a presei românești, publicație de mare fantezie și de profundă critică, mai întâi, literar-artistică și din ce în ce tot mai învederat social-politică

1867 – S-a născut Dimitrie Voinov

6 februarie 1867, Focșani – 7 iulie 1951, București

Biolog, zoolog, histolog și citolog, profesor universitar, fondatorul școlii românești de citologie, membru titular (din 1927) al Academiei Române. A absolvit Liceul Internat din Iași, unde a fost coleg cu Emil Racoviță și Grigore Antipa. 1867-1951 Dimitrie VoinovLa științe naturale l-a avut profesor pe Grigore Cobălcescu, care i-a stimulat pasiunea pentru biologie. După obținerea bacalaureatului, a plecat la Paris pentru a se specializa domeniul biologiei, alǎturi de Emil Racoviță, Paul Bujor și Ion Cantacuzino. La Universitatea din Paris s-a specializat în zoologie. În 1891, după susținerea examenului de licență și doi ani de specializare, a revenit în țară, unde a ocupat catedra de zoologie și morfologie animală a Facultății de Știinte din București, pe care a deținut-o până în 1937. A militat pentru dezvoltarea mișcării științifice în România, în cadrul Societății române de științe, fiind vicepreședinte al secției de știinte naturale și, ulterior, devenind președinte al acestei instituții. Lucrări: Principii de microscopie, Problema biologică a diferențierii sexelor

1875 – S-a născut Mihail Oromolu

6 februarie 1875, Râmnicu Vâlcea – 29 martie 1945

Magistrat și om politic, succesiv membru al partidelor Conservator, Conservator Democrat, Național Liberal. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București, apoi a studiat literele și filosofia la Universitatea din Munchen. A intrat în magistratură în 1900 ca judecător-asistent și substitut la Pitești, Târgoviște, Buzău, Constanța și Brăila. A fost prefect de Dolj, guvernator al Băncii Naționale (1922–1926), de acestă funcție fiind legate: recuperarea depozitului în aur, deținut de BNR la Reichsbank, încheierea operațiunilor referitoare la lichidarea Băncii Austro–Ungariei, etc.

1881 – S-a născut Ștefan Ionescu

6 februarie 1881, Chiojdeanca, Prahova – d. ?

General al Armatei Române. A urmat Școala Fiilor de Militari de la Iași (1900–1902), Școala Militară de Infanterie și Școala Superioară de Război din București, fiind înaintat la gradul de locotenent (1907). A participat la campania militară din Bulgaria (23 iunie–31 august 1913), la Războiul de Întregire (1916–1918), a fost numit în funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1937–1939). Poate fi considerat unul dintre organizatorii sistemului militar de apărare al României în perioada interbelică. Împreună cu generalii Samsonovici și Sichitiu a avut răspunderea organizării apărării strategice a României în perioada 1936–1938, a publicat lucrarea Considerațiuni asupra Regulamentului întrebuințării tactice a marilor unități. A fost apreciat ca având o remarcabilă pregătire profesională, o conștiință și devotament demn de relevat, conducând pregătirea de război a Armatei în condițiile cele mai bune. La data de 11 mai 1945 a fost înaintat în gradul de general de corp de armată. A fost arestat în anul 1953, fiind eliberat în 1955

1889 – S-a născut Krikor H. Zambaccian

6 februarie 1889, Constanța – 18 septembrie 1962, București

Colecționar și critic de artă, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A făcut cursurile secundare la București, în același timp ducând o viață boemă în care frecventa festivitățile de la Ateneu, expoziții de artă și Pinacotecă. A ajuns astfel la vârsta de șaisprezece ani, când era extaziat de Wagner și Beethoven dar nu înțelegea grandoarea lui Michelangelo, Rembrandt sau Velasquez. Prima sa achiziție a fost o cromolithografie numită Beethoven, după Balastrieri, pe care a cumpărat-o cu cinci lei și a agățat-o deasupra patului. A doua achiziție a sa, a fost un ghips executat de către un italian ambulant ce reprezenta masca lui Beethoven și care a costat doi lei. Cele două piese au reprezentat începutul de colecție a lui Krikor. Sprijinitor al multor artiști de seamă, Zambaccian a adunat o valoroasă și bogată colecție de tablouri, care se regăsește în Muzeul Zambaccian. Mai mult decat atât, el a inventat conceptul de consignație de artă dupa cel de-al doilea Război Mondial, deschizând primul magazin de acest tip pe Calea Victoriei, în București, denumit Romarta (Arta Românească). A scris monografiile lui Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza, precum și volumele de eseuri Pagini de artă, Însemnările unui amator de artă, etc. Muzeul Zambaccian a fost inaugurat în anul 1947 și Krikor Zambaccian a fost decorat de către Regele Mihai

1891 – S-a născut Adrian Maniu

6 februarie 1891, București – 20 aprilie 1968, București

Scriitor, poet tradiționalist al epocii interbelice, membru corespondent (din 1933) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Drept din București, licențiat în 1910, dar nu a profesat niciodată. A fost redactor la Chemarea, Universul, Dimineața, Adevărul. A făcut parte din primul colegiu director al revistei Gândirea alături de Lucian Blaga, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic. A participat sporadic la cenaclul lui Alexandru Macedonski. A colaborat de-a lungul timpului la revistele Insula, Simbolul, Seara, Noua revista română. A debutat ca poet simbolist cu volumul Figurile de ceară (1912), urmate de alte volume: Salomeea, Lângă pământ, Lupii de aramă, Drumul spre stele, Cântece de dragoste și moarte.

1893 – S-a născut Sandu Teleajen

Alexandru P. Morcovescu; 6/20 februarie 1893, Homorâciu, Prahova – august 1963, Iași

Poet, prozator și dramaturg. A urmat Facultatea de Filozofie, începută la București și continuată la Universitatea din Iași (după participarea la Primul Război Mondial, în care a fost rănit și luat prizonier în lagărul de la Stralsund), precum și Conservatorul ieșean. A fost artist societar la Teatrul Național din Iași (din 1918), profesor de psihologie și estetică la Conservatorul din Iași, director al Teatrului Național din Iași (1937–1939). A publicat revista Cuvântul nostru și, în colaborare, Gândul nostru, Pagini moldovene, Cadran. A colaborat și la Adevarul literar și artistic, Sburătorul, Flacăra, Tribuna, Însemnări ieșene, Revista Fundațiilor Regale, Flamura, Azi, Teatrul. A debutat editorial cu placheta de poezii Lacrimi de copii (1912). A cultivat schița și nuvela: Casa cu mușcate albe, Poveștile lui Hinu Ion, Ard zăpezile; poezia: Au înflorit castanii; teatrul: Craiul-Vânt, Cuiburi sfărâmate; și romanul: Porunca inimii, Drumul dragostei, O fată singură, Legiunea de onoare. A tradus din Racine, Moliere, H. Duvernois, L. Pirandello, Pierre Wolf

1896 – S-a născut Anastase Dragomir

6 februarie 1896, Brăila – iunie 1966, București

Inginer aeronautic, inventator, renumit pentru invenția, împreună cu Tănase Dobrescu, a unei versiuni timpurii a unui scaun ejectabil. A absolvit cursurile Școlii Politehnice din București. După facultate, a plecat în Franța unde a lucrat o vreme la mai multe fabrici de avioane, unde a perfectat un sistem pentru a salva piloții și pasagerii în caz de accident. Dragomir și Dobrescu au obținut patentarea oficială a cockpitului catapultabil la Oficiul francez de invenții sub numărul 678.566 din 2 aprilie 1930. A continuat să-și rafineze invenția, obținând brevetul cu numărul 40.658 din 1950, dat de statul român, pentru celula parașutată. A primit, tot în România, și brevetul cu numărul 41.424 din 1960 pentru un avion de transport, echipat cu cabine de catapultare

1897 – S-a născut Constantin T. Nicolau

6 februarie 1897, Bârlad – 27 noiembrie 1973, București

Medic, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicină din București, a devenit apoi Doctor în științe medicale (1926). S-a specializat la Viena, Berlin și Paris. A fost numit șeful Laboratorului de Hematologie de la Spitalul CFR din București. În 1932 a obținut titlul de Doctor docent și a devenit profesor universitar la Facultatea de Medicină din București. A pus bazele unei rețele de centre de conservare și transfuzie (1953). A fost membru al Societății Internaționale de Transfuzie și al Societății Internaționale de Hematologie. Din lucrările sale: Icter sifilitic secundar, Histopathologie de la cellule végétative dans la pellagre, Hematologie

1898 – Premiera absolută a Suitei simfonice pentru orchestră Poema Română de George Enescu

A fost a doua apariție publică în calitate de compozitor a lui George Enescu (la vârsta de 16 ani), compoziția sa fiind interpretată de orchestra L’Association Artistique (devenită ulterior L’Orchestre des Concerts Colonne), dirijată de tânărul compozitor. S-a bucurat de un răsunător succes de public și de presă.

Premiera în România a avut loc la 13 martie, la Ateneul Român, în interpretatrea Orchestrei simfonice a lui Eduard Wachmann, sub bagheta lui Enescu

Poema Română, Op. nr. 1 • Orchestra Națională și Corul Radio

1908 – S-a născut Geo Bogza

6 februarie 1908, Blejoi, Prahova – 14 septembrie 1993, București

Scriitor, jurnalist, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A urmat Școala de Marină din Galați și Constanța (1921–1925). A fost reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii: Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului, poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al Jurnalului la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii, Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe, (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului), al absurdului (Moartea lui Iacob Onisia), cântăreț, de amplitudine whitmaniană, al neamului din Carpați (Cartea Oltului)

1913 – S-a născut Sergiu Malagamba

6 februarie 1913, Chișinău – 15 aprilie 1978, București

Compozitor, aranjor muzical, dirijor și baterist. S-a născut într-o familie de origine italiano-armeană. A studiat muzica la Conservatorul Unirea din Chișinău (1931–1933). După o perioadă de întrerupere, a continuat studiile superioare muzicale în 1950 la Conservatorul din București. A studiat o perioadă violoncelul, dar s-a simțit mai atras de baterie, instrument la care a excelat, ajungând la o tehnică de virtuoz. A debutat ca baterist pe scena muzicală bucureșteană în anul 1937, în diferite formații de muzică de dans. În 1939 a dirijat primul său concert de muzică ușoară cu Orchestra Malagamba, cu care cânta în barurile Melody și Continental. Înainte de a se consacra compoziției și baghetei dirijorale, a fost considerat cel mai bun baterist din România, faima lui depășind hotarele. Este considerat ar fi fost printre pionierii jazz-ului românesc. A întreprins nenumărate turnee peste hotare, în Egipt, Sudan, Polonia, RDG, URSS, Italia și Israel. A fost și un strălucit compozitor, printre creațiile sale muzicale aflându-se De ziua ta, Perechea mea ești tu, Noapte bună, vioară; a rămas celebru și prin Baletul tobelor, un solo de baterie pe care a fost creat un dans, care a făcut furori chiar și pe scena Olympia din Paris, în timpul turneului francez cu trupa Teatrului „Constantin Tănase” (1965)

Sergiu Malagamba – Cântecul șoferului

1916 – S-a născut Gabriel Țepelea

6 februarie 1916, Borod, Bihor – 12 aprilie 2012, București

Istoric literar, om de cultură și politician, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie (secția filologie romanică) a Universității „Regele Ferdinand” din Cluj în anul 1937, fiind mai apoi promovat doctor în litere și filozofie la Universitatea București (1948). A fost profesor secundar la Lugoj și Timișoara, iar după 1945 a fost profesor la București. A fost membru al Comitetului de redacție al publicației Ardealul, care apărea la București, în vremea ocupației hothyste a Transilvaniei de Nord, și al revistei Tribuna Transilvaniei. După ieșirea din închisoarea politică (1962–1964), a fost lector de limba franceză și istoria limbii române la Facultatea de filologie de la Timișoara, apoi lector, conferențiar și profesor la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Pitești, unde a îndeplinit și funcția de decan (1971–1974). Autor a 4 cursuri publicate în limba română și 3 cursuri în limba franceză, 25 de volume și peste 700 de studii, articole și comunicări. A fost membru al Societății de științe filologice

1918 – A fost dată publicității Declarația românilor din toate provinciile istorice românești

În ziua de 24 ianuarie 1918 a fost elaborată Declarația unui grup format din 24 militanți provenind din toate teritoriile locuite de români, publicată în România nouă de la Chișinău. Plecând de la ideea că „nimeni nu ne poate tăgădui dreptul asupra pământurilor, în care noi suntem cei mai vechi locuitori” în Declarație se sublinia că „numai rătăciții și vânduții nu vor să înțeleagă aceasta și stăruie mai departe ca pământurile noastre străvechi să rămâie și de aici încolo pe mâna străinilor […] Nu, mântuirea este numai în unirea noastră într-o singură țară”. Declarația se încheia printr-o vibrantă chemare adresată tuturor românilor de a-și intensifica eforturile, stăruințele și străduințele până la jertfirea de sine pentru înfăptuirea Marii Uniri, „în această credință ei [autorii Declarației], se adresează tuturor românilor […] ca să se străbată de însemnătatea acestor vremuri unice în felul lor și să facă tot ce este omenește cu putință pentru înfăptuirea scopului celui mare. Fiecare să-și dea seama că mântuirea noastră este numai într-o Românie a tuturor românilor. Pentru înfăptuirea acestei Românii vom lucra, pentru înfăptuirea ei vom trăi, pentru înfăptuirea ei vom muri dacă va fi nevoie

1920 – A încetat din viață Dimitrie C. Sturdza-Scheianu (19 mai 1839, Iași – 6 februarie 1920, București)

Cărturar, istoric și om politic, membru de onoare al Academiei Române

1921 – S-a născut Dan Constantinescu

6 februarie 1921, Hunedoara – 13 martie 1997, Freiburg

Poet și traducător, profesor. A urmat Facultatea de Filosofie din Cluj, prinzând, ca student, și momentul dureros al refugiului întregii Universități la Sibiu. A frecventat aici Cercul Literar. A obținut licența cu o teză despre Lucian Blaga, apreciată magna cum laude. Debutul lui s-a produs în 1965, în paginile revistei Tribuna. A publicat versuri originale și traduceri în Gazeta literară, România literară, Secolul 20, Viața românească, Steaua, Familia, Ramuri, Ateneu, Astra, Orizont, Neue Literatur. În 1982 a plecat din țară și s-a stabilit în Germania

1924 – A intrat în vigoare Legea nr. 21/6 februarie 1924 pentru persoanele juridice (Asociații și Fundații)

A precizat condițiile care se cereau îndeplinite de o organizație spre a obține calitatea de persoană juridică. Prin această lege, s-a creat cadrul juridic pentru dizolvarea unor organizații politice antinaționale

1927 – S-a născut Alexandru Apolzan

6 februarie 1927, Sibiu – 23 decembrie 1982, București

Fotbalist, a jucat la CCA București și în echipa națională de fotbal a României, considerat un inventator al fotbalului modern. A strâns 22 de selecții în naționala României, într-o perioadă în care aceasta juca de regulă mai puțin de cinci meciuri pe an

1933 – S-a născut Sorin Holban

6 februarie 1933, Iași – 11 ianuarie 2004

Poet și prozator, membru al Uniunii Scriitorilor. A fost licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București. Lucrează în presă din 1950; a fost redactor la ziarul Informația Bucureștiului, în paginile căruia semnează reportaje, anchete și comentarii. Autor al volumului de nuvele Te urăsc, iubita mea (1976), urmat de volumul de versuri Cu tango înainte (1982) și de romanul Iarna când au murit cangurii (1984). A scris, în colaborare cu fratele său, Nicolae Holban, piesa de teatru Apă vie

1935 – S-a născut Dan Iagnov

Dan Ion Marcu; 6 februarie 1935, București – 19 februarie 2012, București

Compozitor de muzică pop romantică, musicaluri, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A absolvit Facultatea de Construcții Civile și Industriale, promoția 1958/1959, apoi programe de specializare în informatică. Încă din copilărie a manifestat talent muzical, a luat lecții de pian de la 5 ani cu Lidia Cristian, Magda Nicolau, Alexandru Pașcanu și a debutat ca pianist în București în anul 1980. A început să scrie muzică la începutul anilor ’80, colaborând cu foarte mulți interpreți, printre care: Angela Similea, Aura Urziceanu, Monica Anghel, Adrian Daminescu, Ioan Gyuri Pascu, Viorela Filip, etc. Principalii orchestratori ai cântecelor sale au fost George Natsis și Ionel Tudor. A compus peste 300 de cântece

Luiza & Dan Iagnov – Louisamour

1945 – Regele Mihai I a promulgat Legea nr. 86/6 februarie 1945 privind Statutul Naționalităților Minoritare

Potrivit legii, toți cetățenii români sînt egali în fața legii și se bucură de aceleași drepturi civile și politice, fără deosebire de rasă, naționalitate, limbă sau religie. Statutul prevedea pedepsirea prin lege a manifestărilor urii de rasă sau a naționalismului

1948 – Campionatul Mondial de tenis de masă, Londra 1948

Echipa feminină de tenis de masă a României a cucerit locul al treilea. Din echipă a făcut parte Angelica Adelstein-Rozeanu, care a câștigat și Locul 3 la simplu femei și Locul 4 la dublu mixt (cu Richard Bergmann)

1949 – S-a născut Mioara Cortez

6 februarie 1949, Iași

Soprană, prim-solistă a Operei Naționale Române din Iași și profesoară de canto, sora mai mică a mezzo-sopranei Viorica Cortez și a profesoarei de pian Ștefania Șerban. A început să studieze arta cântului liric de la 14 ani cu Aneta Pavalache, la 15 ani cânta în Corul Filarmonicii din Iași. La 19 ani s-a casatorit, soții fiind studenți și cu un copil. A studiat la Academia de Muzică „Giuseppe Verdi” din Milano cu celebra soprană Rosetta Nolli, apoi avea si un copil la Academia de Artă din București (1973–1978) cu marea soprana Arta Florescu, Grigore Constantinescu, Dragoș Alexandrescu, A.I. Arbore. A fost profesoară la Școala populară de artă din Botoșani, solistă la Filarmonica Moldova și în 1984 a început cariera de prim solistă la Opera din Iași, vreme de peste doua decenii dominând scena ca primadonă. În paralel a fost și profesoară de canto la Conservatorul de Muzică „George Enescu” din Iași. A efectuat turnee artistice internaționale la Paris, Nisa, Marsilia, Berlin, Erfurt, Riga, Sofia, Atena, Luxemburg, Amsterdam, Milano, Bologna, Cagliari, Napoli, Praga, Varsovia, Budapesta, Zurich, Belgrad, etc. și a fost invitată în Japonia unde a imprimat primul CD (1999). A evoluat alături de: Placido Domingo, Viorica Cortez, Robert Dume, Hugues Reiner, Florin Farcaș, Ion Baciu, Nunzzio Todisco, Mauricio Fruzoni, Giacomo Aragal, Mihail Munteanu, Maria Bieșu, Boris Materinco, Nicolae Urdăreanu, Pompei Hărășteanu, Ernesto Grisales, Răzvan Cerna, Alexandru Samoilă, Cristian Mandeal, Iosif Conta, Cornel Calistru, Cornel Trăilescu, Ionel Iancu, Eugenia Moldoveanu, Bona Volonta, Ludovic Spiess, Vasilica Stoiciu-Frunză, Marcel Mihalovici, Nicola Debelik, Anne-Marie Liautaud, Louis de Froment, Jean Perisson, Nunzio Todisco, Helga Muller-Molinari, Roger Boutry etc. Este stabilită în Canada din 2008

Amilcare Ponchielli – La Gioconda Suicidio! (2007)

1953 – S-a născut Victor Dima

6 februarie 1953, București

Artist plastic. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1975) din București, clasa profesor Rodica Lazăr. A fost profesor de educație plastică, pictor și grafician la Studioul de Arte Plastice al Armatei, Bucuresti, a participat la reorganizarea Muzeului Marinei din Constanța, a participat cu lucrări de grafică, design și artă monumentală la reorganizarea Muzeului Militar National din București și a proiectat, în colectiv, Secția de aviație. A realizat însemnele heraldice, însemnele de coifură, drapelul de luptă, însemnele de grad, insigne și plachete ale Armatei României, a realizat actuala stemă a României, însemnul de stat și sigiliul statului. A elaborat primele manuale de educație plastică din România, ocupând locul I pe țară, traduse și în limbile germană și maghiară.

1955 – A încetat din viață Constantin Argetoianu (3/15 martie 1871, Craiova – 6 februarie 1955, închisoarea Sighet)

Jurist, medic, diplomat, om politic, prim-ministru, de mai multe de ori ministru

1968 – S-a născut Cătălin Crișan

6 februarie 1968, București

Cântăreț de muzică ușoară. A început studiul pianului la Școala de muzică din București. A îndrăgit muzica ușoară și a urmat cursurile Școlii populare de artă din București, clasa Mihaelei Runceanu. A urmat Facultatea de teatru din cadrul Universității „Titu Maiorescu”. A debutat în 1987 la Concursul de creație și interpretare a muzicii ușoare românești de la Mamaia, unde a obținut Premiul I la secția interpretare cu melodia Vorbește marea de Aurel Manolache. Efectuează turnee, susține recitaluri, concerte în toată țara.

Toate trec

1973 – A încetat din viață Lucian Teodossiu (12 martie 1897, București – 6 februarie 1973, București)

Compozitor de operă balet, muzică vocal-simfonică, simfonică, de cameră, corală, vocală

1978 – S-a născut Sanda Nicola

6 februarie 1978, Deva

Jurnalistă, a debutat la Pro TV în 1996, a lucrat la _Prima TV, Realitatea, Antena, TVR, a fost prezentatoarea știrilor de weekend de la Digi 24

1979 – S-a născut Dan Balan

6 februarie 1979, Chișinău

Interpret, compozitor, producător, instrumentist, textier din Republica Moldova. Este primul și unicul artist din Moldova nominalizat pentru premiul Grammy, în calitate de co-autor al hitului Live Your Life, interpretat de cântăreața americană Rihanna și rapper-ul T.I. A fost fondatorul faimosului trio O-Zone și, de asemenea, este autorul și producătorul hitului mondial Dragostea din Tei, autor și interpret a hiturilor internaționale Chica Bomb, Justify Sex, Freedom

Hold On Love

1984 – A încetat din viață Remus Răduleț (3 mai 1904, Brădeni, Sibiu – 6 februarie 1984, București)

Inginer electotehnician, membru al Academiei Române

1984 – A încetat din viață Radu Șerban (1 decembrie 1927, Caracal – 6 februarie 1984, București)

Compozitor de muzică ușoară și de film

1990 – FSN a fost înregistrat la Tribunalul Municipal București ca partid politic

Președinte a fost ales Ion Iliescu. Continuitatea P.C.R. era asigurată…

1992 – A încetat din viață Caius Iacob (29 martie 1912, Arad – 6 februarie 1992, București)

Matematician, profesor la Universitatea din București și Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, om politic, membru titular al Academiei Române și al Societății Matematice Franceze

1993 – A încetat din viață George Ciorănescu (19 martie 1918, Moroieni, Dâmbovița – 6 februarie 1993, Munchen, Germania)

Eseist, jurnalist, poet, prozator, publicist și traducător; a trăit cea mai mare parte a vieții sale în exil. Din 1954 a devenit deputat în primul Parlament European

1993 – A încetat din viață Ion Negoițescu (10 august 1921, Cluj – 6 februarie 1993, München, Germania)

Poet, eseist, critic și istoric literar, unul dintre liderii Cercului Literar de la Sibiu, deținut politic, stabilit în Germania

1993 – A încetat din viață Dan Constantinescu (10 iunie 1931, București – 6 februarie 1993)

Compozitor, profesor universitar, a scris muzică îndeosebi instrumentală (orchestrală, concertantă, camerală)

1995 – A încetat din viață Nicolae Simionescu (27 iunie 1926, București – 6 februarie 1995, București)

Biolog, cofondator și organizator al Institutului de Biologie și Patologie Celulară, membru titular al Academiei Române

2008 – A încetat din viață Max Bănuș (26 martie 1926, București – 6 februarie 2008, București)

Jurnalist, disident anticomunist, redactor la Radio Europa Liberă timp de 24 de ani

2017 – Protestele de stradă față de intențiile guvernului de modificare a Codului Penal prin ordonanță de urgență

Protestele au continuat și în seara de 6 februarie. În fața Guvernului s-au adunat aproximativ 25.000 protestatari, la Cluj – 7.000, Sibiu – 5.000, Iași, Timișoara, Constanța, Baia Mare – 4.000, Bistrița – 2.500 și Brașov – 1.000, aceștia scandând mesaje precum „Demisia!”, „Ieșiți din casă, dacă vă pasă!”, „Nu cedăm, rezistăm!

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #RoșiaMontană #TeodorAaron #Concordia #IonBăjenaru #Satyrul #DimitrieVoinov #MihailOromolu #ȘtefanIonescu #KrikorZambaccian #AdrianManiu #SanduTeleajen #AnastaseDragomir #ConstantinNicolau #PoemaRomână #GeoBogza #SergiuMalagamba #GabrielȚepelea #DanConstantinescu #AlexandruApolzan #SorinHolban #DanIagnov #MioaraCortez #VictorDima #CătălinCrișan #SandaNicola #DanBalan

0 comentarii la „6 Februarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: