Istoria României România frumoasă Today's Memory

7 Februarie în istoria românilor

Foto: Bustul lui Dinicu Golescu (7 februarie 1777 – 5 octombrie 1830) la Golești

1510 – S-a încheiat la Iași Tratatul moldo-polon arbitrat de regele Ungariei

Documentul a fost semnat din partea Moldovei de către logofătul Tăutu, pârcălabul de Roman, Isac și boierii Ivancin și Petrică. Tratatul a fost ratificat la 20 martie 1510, la Cracovia, de conducătorii celor două țări, Bogdan al III-lea și Sigismund I cel Bătrân. Ambele părți s-au obligat să nu intre în coaliții ostile și să facă schimb de informații referitoare la dislocarea trupelor otomane. Bogdan nu trebuia în nici un fel de condiții să acorde ajutor sultanului sau să treacă de partea lui. În caz de mare pericol din partea Imperiului Otoman, Sigismund garanta domnului adăpost și ajutor

1741 – Marele Hrisov al lui Constantin Mavrocordat

La de 7 februarie 1741 apărea Marele Hrisov (Constituția) al lui Constantin Mavrocordat, care prevedea adoptarea unor reforme fiscale și administrative în Țara Românească. A fost momentul declanșării reformelor fanariote în Țara Românească și Moldova. Domnul a acordat o mare importanță acestui act, cunoscut străinătății sub titlul de Constituție, fiind publicat în revista franceză Mercure de France, în iulie 1742. Constantin Mavrocordat a domnit de șase ori în Muntenia și de patru ori în Moldova, în perioada 1730–1769, aplicând în ambele țări schimbările stabilite în Marele Hrisov. Publicarea Marelui Hrisov în ziarul Mercure de France avea scopul de a-l prezenta pe domn în plan internațional în calitate de promotor de reforme, adică de prinț luminat

1777 – S-a născut Dinicu Golescu

Constantin Golescu; 7 februarie 1777, Ștefănești, Argeș – 5 octombrie 1830, București

Boier, cărturar și memorialist, fiu al marelui ban din Țara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu. Împreună cu fratele său mai mare, Iordache, a studiat la Academia grecească din București, cu Lambros Fotiadis, Constantin Vardalah și Ștefan Commitas, profesori eleniști iluștri. A participat, alături de fratele său Iordache, la înființarea în 1822 a unei societăți literare secrete, Societatea de la Brașov – în același timp politică și literară. La conducerea societății mai erau: Nicolae Văcărescu, Constantin Câmpineanu, Em. Florescu, episcopul de Argeș, Ilarion. Scopul societății era de a elabora un program de reforme; a avut o existență de scurtă durată, dar a fost prima societate literară românească. A fost ispravnic, hatman și mare logofăt în Muntenia. A înființat în primăvara anului 1826, la conacul moșiei sale din Golești, o școală-internat de băieți, cu două tipuri de cursuri: ghimnasticesc (în primii cinci ani de învățământ) și filosoficesc (în anul VI), unde puteau învăța gratuit (pe cheltuiala lui) tineri, indiferent de categoria socială din care făceau parte. Împreună cu Ion Heliade Rădulescu, a pus bazele gazetei Curierul românesc (1829) și Societății Literare din București, societate cu un pronunțat caracter politic. Din inițiativa și cu sprijinul financiar al unui grup de boieri luminați, în frunte cu Dinicu Golescu, la Leipzig (Germania) s-a înființat prima revistă în limba română, Fama Lipschii, (iunie–decembrie 1827) cu apariție săptămânală. Începând cu numărul al doilea, publicația s-a numit Fama Lipschii pentru Dația. Dintre scrierile sale, cea mai importantă este Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826, în Austria, Italia, Bavaria, Elveția și tipărită la Buda în 1826. Este primul jurnal de călătorie tipărit din literatura română. Sub raportul limbii literare, lucrarea lui Golescu oglindește trecerea de la limba română literară veche la limba română literară modernă

1862 – S-a născut Maria Cunțan

7 februarie 1862, Sibiu – 23 noiembrie 1935, București

Poetă, membră în Societatea scriitorilor români, a folosit uneori pseudonimele Liliac și Rim. A debutat în 1891 în revista Tribuna, și a publicat proză în revista Foaia ilustrată. Organiza acasă seri literare și muzicale la care a participat și Ilarie Chendi, care era încă student pe atunci, dar care ulterior o va ajuta să colaboreze la ziarele și revistele vremii. Între 1895–1900 a publicat poezie în revistele Vatra, Famila, Dochia, Revista ilustrată, Telegraful român, Tribuna, Tribuna poporului, etc. A obținut premiul revistei Luceafărul pentru poezia Asfințit (1905). A fost activă în Societatea scriitorilor români, fiind apreciată de Titu Maiorescu, Radu Gyr, Garabet Ibrăileanu etc. Scrieri: Poesii, Din caierul vremii, Rugăciunea unui copil. Crăciun

1869 – S-a înființat Partidul Național Român din Banat și Ungaria

La Timișoara a avut loc o conferință a fruntașilor politici ai românilor din Banat și din Ungaria (26 ianuarie/7 februarie), pentru a înființa primul partid românesc de pe teritoriul de azi al României, Partidul Național Român din Banat și Ungaria. Au hotărât să participe „activ”, adică și electoral, la viața politică. La conducerea lui s-au aflat frații Alexandru și Anton Mocioni, apoi Vincențiu Babeș. După mai bine de 12 ani de funcționare, la conferința națională de la Sibiu din 12–14 mai 1881, partidul bănățean a fuzionat cu Partidul Național al Românilor din Transilvania (înființat la scurt timp după partidul bănățenilor, la 7–8 martie 1869) pentru a forma Partidul Național Român din Transilvania

1875 – S-a născut Nectarie Cotlarciuc

Nicolae Cotlarciuc; 7 februarie 1875, Stulpicani, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – 4 iulie 1935, Cernăuți

Cleric ortodox care a avut rangul de arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei (1924–1935). După ce a absolvit liceul la Suceava, a făcut facultatea la Cernăuți (1895–1899), obținînd doctoratul în Teologie și Filozofie. Au urmat specializări la universitățile din Bonn, Viena, München, Würzburg. A fost profesor suplinitor de liceu la Cernăuți, a intrat în cler ca diacon al Catedralei din Cernăuți, apoi funcționar, bibliotecar și director al Bibliotecii Universității. După moartea soției, în 1918, s-a călugărit la Mănăstirea Putna, primind numele Nectarie. În 1923 a fost ales episcop al unei episcopii basarabene nou înființate, Cetatea Albă–Ismail, iar din 1924, arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei

1879 – S-a născut Virgil Caraivan

7 februarie 1879, Șuletea, Fălciu – 1966, București

Prozator. A urmat Dreptul și Filologia la Universitatea București. A debutat în timpul facultății cu lucrarea Ritul muncii în poeziile populare, prezentată la seminarul de psihologie al profesorului C. Rădulescu-Motru și care s-a publicat în Noua revistă Română (1901). În 1903, împreună cu câțiva prieteni, a scos ziarul studențesc Tribuna, apoi a devenit ziarist profesionist la revista Semănătorul, a lui Nicolae Iorga, sub îndrumarea căruia a lucrat mult timp, fiindu-i colaborator devotat. A contribuit cu bucăți literare la revistele Floarea Darurilor, Neamul Românesc, Luceafărul din Ardeal, la mai toate ziarele și revistele din acel timp din Capitală. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor Români (1909), al cărei membru și casier a fost. S-a retras ca animator cultural în Bârlad și la Șuletea, a scos revista Răzeșul (1926), a înființat Asociația Studenților Creștini Tutoveni „Al. Vlahuță” din Bârlad, precum și Societatea Culturală „Iuliu A. Zanne”, la Băsești–Viișoara, cu ziarul Glasul Nostru. Din scrierile sale: La șezătoare. Povești și snoave, Domnița Ilina, Basme și legende străine, traduceri din folclorul lumii, Alioman Voinicul, Bătălia de la Mărășești

1882 – Bogdan Petriceicu Hașdeu în Societatea Enciclopedică Română

La 7 februarie, B.P. Hasdeu a fost ales membru al Societății Enciclopedice Române.

 

 

1885 – S-a născut Ion Nicolau

7 februarie 1885, București – 18 decembrie 1963, București

Medic pediatru, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române. A făcut studii la Facultatea de Medicină din București (1903–1909). A lucrat timp de 20 de ani la Institutul Cantacuzino, urmând stadii de specializare la Paris, Londra și Lyon. A fost profesor la Facultatea de Medicină din Iași, profesor de clinică pediatrică la Institutul pentru Perfecționarea și Specializarea Medicilor și Farmaciștilor, bazele clinice „Emilia Irza” și Fundeni. Din lucrările sale (în colaborare): Reumatismul infantil, Pediatria, Anemiile hemolitice la copii, Tuberculoza infantilă.

1895 – Comitetul de conducere al ASTREI a decis elaborarea și publicarea Enciclopediei române

Asociațiunea Transilvania pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, ASTRA, a avut inițiativa de a elabora prima enciclopedie românească, fapt care s-a concretizat prin editarea acesteia în trei volume, primul apărut în anul 1898, al doilea în anul 1900, iar al treilea în anul 1904. Personalități elevate și-au adus contribuția la elaborarea acesteia, printre care Titu Maiorescu, Gheorghe Dima, Constantin Rădulescu-Motru, A.D. Xenopol, Ovid Densușianu sau Grigore Antipa, sub îndrumarea lui Cornel Diaconovici, primul secretar al asociației. Lucrarea a îndeplinit multă vreme o dublă funcție, culturală și politică, în istoria poporului român

1897 – S-a născut Elena Zamora

Elena Stănescu; 7 februarie 1897, Ploiești – iulie 1974, București

Soprană de operă, operetă, lied, concert, actriță, interpretă a unui vast repertoriu de cântece românești și străine. A debutat la doar 17 ani, pe scena Teatrului Național din Iași, în opereta M-zelle Nitouche, parteneri de scenă fiind Constantin Tănase, Ion Manu, Victor Antonescu, Mia Teodorescu și N. Niculescu-Buzău. În timpul Primului Război Mondial a cântat răniților din spitalele de pe linia frontului, făcând parte din echipa condusă de George Enescu, alături de Maria Ventura, Zavaidoc și Fănică Luca. Această grupare de artiști a cântat pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani în spectacolul în care a fost decorată eroina Ecaterina Teodoroiu. A jucat apoi pe scenele bucureștene în mari succese revuistice precum Di Granda, Extemporalul sau Băiat de viață. A urmat o lungă perioadă petrecută pe scenele pariziene; a debutat pe scena teatrului Palace interpretând celebrul șlagăr La Violetera și cântecul popular românesc S-a dus cucul de pe-aici. După reîntoarcerea în țară, a devenit solistă a Operei Române din București. Au urmat un lung șir de succese pe scenele românești de operetă, comedie muzicală și de revistă. Devotată slujitoare a scenei românești, și-a publicat memoriile în anul 1964 în volumul Am slujit cântecul.

Elena Zamora – În noaptea asta toată lumea e a mea

1905 – S-a născut Ștefan Lupșa

7 ianuarie 1905, Miersig, Bihor – 26 iulie 1964, Sibiu

Istoric, profesor, teolog. A urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți (1922–1926) și doctoratul în 1929, în paralel, a sudiat 3 ani la Facultatea de Filosofie a Universității din Cernăuți. A continuat cu studii de specializare la Facultățile de Teologie catolică și protestantă din Viena și cercetări în Arhivele de Stat de acolo (1929). A fost profesor suplinitor, provizoriu, apoi titular (1931) la catedra de lstorie bisericească de la Academia Teologică din Oradea, la Academia teologică din Arad; după 1941 Academia Teologică din Oradea a continuat să funcționeze la Timișoara, Lupșa devenind rector al Academiei (1939–1942). A devenit diacon în 1932, apoi preot, protopop, iconom stavrofor, consilier eparhial onorariu, membru în Adunarea eparhiala a Episcopiei Oradiei, membru corespondent în secția istorică a Astrei. Între 1946–1952 a fost titular al catedrei de Istoria Bisericii Române de la Academia teologică Andreiană din Sibiu, lector de Limba greacă, duhovnic-conferențiar la același Institut, apoi a ocupat diferite funcții în cadrul Consiliului Arhiepiscopesc Sibiu, preot-paroh. A publicat lucrări, studii și articole care se ocupă cu diferite aspecte ale istoriei bisericești a românilor din Transilvania, Banat și Crișana

1907 – S-a născut Mircea Buciu

7 februarie 1907, Dozești, Vâlcea – 27 februarie 1970

Cântăreț de operă, bas. Absolvent al Seminarului teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea, a studiat muzica cu profesorul Ion C. Sgonea și cu Diaconul Ion Mardale. În 1932 s-a înscris la Conservatorul de Muzică și la Facultatea de Teologie din București. A fost cântăreț bisericesc, a cântat în coruri bisericești din București, în vacanțe activa în echipele de cercetări sociologice ale profesorului Dimitrie Gusti, culegând folclor, a alcătuit un cor cu studenții de teologie, cântând multe piese la postul de radio București. În anul 1941 s-a angajat la Opera Română din București, debutând în rolul Radames din Aida. Vocea lui puternică și caldă a fost auzită în rolul principal din Rigoletto, în rolul Mefisto din Faust, în rolul Morarul din Rusalca, în rolulurile titulare din Boris Gudunov, Ivan Susanin, în rolul Fernando din Trubadurul, etc. În ultima perioadă a vieții sale a fost profesor la Școala Populară de Artă și la Conservatorul „Ciprian Porunbescu” din București. A fost distins cu premii și distincții ca Premiul de Stat, Medalia și Ordinul Muncii, Meritul Cultural și altele

Mihail Glinka – Ivan Susanin

1907 – S-a născut Haralambie Mihăescu

7 februarie 1907, Udești, Suceava, Ducatul Bucovinei – 2 martie 1985, Iași

Lingvist și filolog, membru corespondent (din 1965) al Academiei Române, membru al Societății de Lingvistică din Paris. A devenit student al Facultății de Litere și Filosofie, secția Filologie clasică, la Universitatea din Iași, a urmat în paralel și cursurile secției de Filologie modernă, specialitatea Limba și literatura română. După examenul de licență în Filologie clasică, trecut cu magna cum laude (1931), a lucrat la Biblioteca Centrală Universitară din Iași. În același an a obținut o bursă de studii la Școala Română din Roma, unde a făcut studii de latină populară (1931–1933) și a redactat teza de doctorat, susținută la Universitatea din Iași, în 1936. A fost numit profesor la Catedra de Limbi clasice a Universității „Al.I. Cuza”, pe care a slujit-o între anii 1936–1950. În domeniul cercetării, a colaborat cu studii științifice la reviste de specialitate din țară și de peste hotare și a publicat volumele Leucip și Democrit, Heraclit din Efes (traduceri și studii introductive), și altele. Ca o încununare a operei sale didactice și științifice de la Iași, a editat Istoria literaturii latine (1947), lucrare de referință în filologia clasică românească

1907 – A încetat din viață Iacob N. Lahovari (16 ianuarie 1846, București – 7 februarie 1907, Paris)

General, diplomat și politician, a fost ministru al afacerilor străine, ministru de război și șef al Marelui Stat Major, considerat unul dintre cei mai abili diplomați de pe continent

1911 – A încetat din viață Panait Warthiadi (16 martie 1846, București – 7 februarie 1911, București)

General de divizie, șeful Statului Major Regal, comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu, comandant de Corpuri de Armată la Galați și București, diplomat militar

1915 – S-a născut Teoctist Arăpașu

Toader Arăpașu; 7 februarie 1915, Tocileni, Botoșani – 30 iulie 2007, București

Patriarh al Bisericii ortodoxe Române între anii 1986–2007. A intrat de tânăr ca frate, la Schitul Sihăstria Voronei, Botoșani, în anul 1928. A urmat vreme de un an cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, pe care le-a continuat apoi la Mănăstirea Cernica. A fost tuns în monahism în 1935 la Mănăstirea Bistrița, Neamț, sub numele de Teoctist. A fost, succesiv, diacon la Patriarhia Română, arhimandrit la Iași. La începutul anului 1947 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza poziției sale procomuniste. Sprijinit de autoritățile comuniste, își continuă ascensiunea: vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, episcop-vicar patriarhal, cu titlul de Botoșăneanul, secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București, episcop al Episcopiei Aradului, episcop de Detroit, S.U.A., arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei. În 1986 a fost ales în urma votului Colegiului Electoral Bisericesc ca Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 16 noiembrie 1986 în Catedrala Patriarhală din București de către mitropoliții țării

1917 – S-a născut Nicolae Nica

7 februarie 1917, Chilia–Făgețelu, Olt – 8 iulie 2014, București

Renumit artist popular, sculptor de excepție, a fost, înainte de toate, creatorul unuia dintre cele mai frumoase și interesante muzee țarănești din România – Muzeul Sătesc Chilia–Făgețelu. O viață de om, închinată, la propriu și la figurat, acestui deziderat. Muzeul a fost amenajat, după toate normele etnografice, în satul Chilia, adăpostit de incinta unei foste școli generale, dezafectate, pe drumul național Pitești–Drăgășani. În majoritatea lucrărilor sale, Nicolae Nica a recreat fragmente din lumea satului, cu meșteșugurile și tradițiile sale, a avut, de-a lungul timpului, numeroase expoziții personale și a participat la numeroase expoziții de grup, simpozioane sau târguri ale meșterilor populari. Premiile obținute și valoarea creațiilor sale au determinat alegerea sa ca membru de onoare al Academiei de Arte Tradiționale ASTRA din Sibiu. A fondat Fundația Culturală „Nicolae M. Nica”, s-a preocupat de înființarea unei biblioteci școlare și organizarea unor cursuri de arte și meserii pentru tineri în satul natal: sculptură în lemn, țesut-cusut

1925 – S-a născut Marius Constant

7 februarie 1925, București – 15 mai 2004, Paris, Franța

Compozitor, aranjor și dirijor francez de origine română, membru al Academie Francaise des Beaux-Arts. A studiat pianul și compoziția la Conservatorul din București, primind premiul „George Enescu” în 1944. În 1946 sa mutat la Paris, studiind la Conservatorul din Paris cu Olivier Messiaen, Tony Aubin, Arthur Honegger și Nadia Boulanger. Compozițiile sale au câștigat mai multe premii. Începând din 1950, devenind interesat de muzica electronică, a devenit membru al grupului de concerte al lui Pierre Schaeffer. Debutul public l-a făcut cu baletul Le joueur de flute în 1951. A fost co-fondator și director al canalului France Musiques de la radioul public (1954–1969). În 1963, a creat ansamblul instrumental Ars Nova, dedicat muzicii noi. A fost directorul Baletelor Roland Petit, director muzical al Baletului din Paris, director muzical de dans al Operei din Paris, profesor la Conservatorul din Paris. A compus muzică de balet: Haut-voltage, Contrepointe, Cyrano de Bergerac, Éloge de la folie, Paradis perdu, muzică de cameră. Este celebru pentru tema muzicală a serialului SF care a făcut furori în anii ’60, The Twilight Zone.

Marius Constant – 24 Preludii pentru orchestră • Orchestra Națională a RTF, Dirijor Leonard Bernstein

1927 – S-a născut Val Munteanu

7 februarie 1927, București – 1996

Grafician și ilustrator de carte. A urmat studii juridice (1945–1949). Autodidact în artă, a debutat în 1946 cu ilustrații și caricaturi în ziarele „proaspetei glaciațiuni roșii”. Din 1949 a început să participe la Saloanele anuale de grafică, începând să fie un nume important, care va cuprinde o carieră de peste 50 de ani, acoperind mai toate teritoriile artei grafice: caricatură, ilustrație de presă și de carte, afiș și grafică publicitară, machetare de carte și reviste, timbre, grafică de șevalet, arta decorativă, fiind probabil cel mai prolific artist român postbelic. A participat la principalele Saloane internaționale de ilustrație de carte de la Bologna, Brno, Bratislava, Belgrad, Moscova, Lepzig, unde arta sa a fost apreciată prin numeroase premii.La fel și în țară, a primit: Premiul UAP pentru grafică (1959, 1964), Premiul Comisiei Naționale UNESCO pentru afiș (1962, 1963, 1965, 1967, 1969, 1971, 1973), Premiul pentru ilustrație acordat de Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1969, 1971, 1973)

Biografie ilustrată: http://colo-ro.blogspot.com/2013/01/val-munteanu.html

1929 – A fost promulgată Noua lege monetară

Noua lege monetară din 7 februarie 1929 stabilea redobândirea convertibilității leului (1 leu=10 mg aur 900 la mie) obligând BNR să asigure, în proproție de 35%, acoperirea angajamentelor sale la vedere în aur sau în valute aur. Capitalul băncii creștea la 600 milioane lei, participarea statului reducându-se la 10%. Aplicarea programului de stabilizare era supravegheată de un consilier tehnic străin, acreditat pe lângă conducerea Băncii Naționale a României, resursele financiare fiind obținute de statul român prin intermediul Împrumutului de Stabilizare 7%. Legea a menținut monometalismul, a fixat leului o valoare aur de 32,258 ori mai redusă decât în 1867, greutatea în aur a etalonului fiind de numai 0,010 g față de 0,3226 g în secolul trecut. Legea consacra astfel deprecierea pe care o suferise moneda națională după război, dar și prin sporirea substanțială a masei sale în circulație prin preschimbarea monedelor din teritoriile unite cu România

1931 – A încetat din viață Ion Vidu (29 decembrie 1863, Mânerău–Bocsig, județul Arad – 7 februarie 1931, Lugoj, Timiș)

Compozitor și dirijor, profesor, publicist și animator, „un maestru al muzicii corale românești” (Viorel Cosma)

1932 – S-a născut Dan Hăulică

7 februarie 1932, Iași – 17 august 2014, București

Eseist literar, critic de artă, membru corespondent (din 1993) al Academiei Române. A urmat studii de Istoria Artei la Universitatea Bucuresti, devenind asistent și lector universitar. A fost redactor-șef al revistei de literatură universală Secolul 20, președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă, AICA, al Consiliului Mondial pentru Editarea și Cercetarea Artei, CAMERA, ambasador, delegat permanent al României pe lângă UNESCO (din 1990). A fost unul dintre cei mai activi mesageri ai culturii romanesti peste hotare. Din opera sa: Critică și cultură, Brâncuși ou l’Anonymat du genie, Geografii spirituale, Dimensiuni ale artei moderne.

1932 – S-a născut Ion Acsan

7 februarie 1932, București – 23 iunie 2013, București

Poet și traducător, membru al Societății Române de Haiku. A urmat simultan Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, a Universității din București și Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, ambele absolvite în 1955. A fost redactor la secția de scenarii a Centrului de Producție Cinematografică București, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, și lector la Editura Albatros. A debutat cu versuri în Scînteia tineretului în 1953, iar editorial, cu volumul de poezii Primăvara cosmică în 1962; ulterior, s-a dedicat activității de traducător, tălmăcind din Homer, Hesiod, Seneca, Terențiu, din lirica japoneză, a Egiptului faraonic, ca și din literaturile europene moderne. A colaborat la publicațiile Tânărul scriitor, Scrisul bănățean, Iașul literar, Gazeta literară, Tribuna, etc. Scrieri: Povestirile unui șoarece de bibliotecă, Porumbeii Semiramidei. Isprăvile unui școlar din anticul Tomis, povestite de el însuși

1933 – S-a constituit Federația Română de Handbal

Mai întâi, a funcționat ca filială a Federației de Baschet și Volei, iar după trei ani, a devenit independentă

1934 – S-a născut Florin Mugur

Legrel Mugur; 7 februarie 1934, București – 9 februarie, 1991, București

Poet, prozator și eseist. A debutat literar la vârsta de 13 ani, în 1948 în suplimentul ziarului Tînărul muncitor (respectând rețeta șantierismului, cu inevitabilele „învolburări grandilocvente”), iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte. Absolvent al Facultății de Limbă și Literatură Română din București (1960), a fost profesor în două sate din județul Argeș și apoi în București, redactor la editura Cartea Românească și redactor-șef adjunct al revistei Argeș. A scris versuri: Visele de dimineață, Mituri, Piatra palidă pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, proză, eseistică și publicistică literară: Aproape noiembrie, Convorbiri cu Marin Preda, Profesiunea de scriitor

1935 – Premiera filmului Bing Bang

Scris, regizat și interpretat de Nicolae Stroe și Vasile Vasilache, celebrul cuplu de comici, Bing Bang reprezintă primul film sonor integral românesc, realizat la București cu o aparatură construită de inginerul român Iulian Gartenberg-Argani. După ce a fost refuzat de mai multe cinematografe din București, Bing Bang are premiera oficială pe 7 februarie 1935 la Cinema Arpa (azi Cercul Militar Național). Toată luna a rulat cu casa închisă și a ocupat locul 4 în topul filmelor difuzate în cinematografele din România în anul 1935

Stroe și Vasilache în Bing Bang

1936 – S-a născut Adela Popescu-Muntean

7 februarie 1936, Beuca, Teleorman

Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor. În 1953, la 17 ani, a debutat cu poezia O picătură, în revista lunară Tînărul Scriitor. În 1959 a absolvit Facultatea de Filologie de la Universitatea București, împreună cu soțul ei, viitorul scriitor și om politic George Munteanu. A publicat poezii, în revistele Contemporanul, România Literară, Viața Românească, în țară dar și în străinătate în Grecia, Italia, Iugoslavia, Suedia, USA, fiind inclusă în cateva antologii romanești și străine. Autoare a volumului de versuri Între noi timpul, publicat in cinci ediții la Paris, Washington, D.C., București, Tokio, din nou București

1944 – S-a născut Emanuel Diaconescu

7 februarie 1944, Buru, Cluj – 8 iulie 2011, Suceava

Fizician, profesor universitar, membru corespondent (din 1990) al Academiei Române. A absolvit Institutul Politehnic din Iași în 1966, Facultatea de Mecanică, începând, la aceeași instituție de învățământ superior, o carieră academică strălucită și exemplară. În 1975 a devenit Doctor (PhD), specialitatea Lubrificație, la Universitatea din Londra, titlu echivalat cu cel de Doctor Inginer în România și a obținut, în același an, Diploma în Inginerie Mecanică a Colegiului Imperial din Londra. A fost șef de lucrări la Institutul Politehnic din Iași în perioada 1972–1976. În 1976, la Institutul de Învățământ Superior din Suceava a luat ființă învățământul tehnic la care Profesorul Emanuel Diaconescu a contribuit decisiv și din care s-au format toate facultățile de profil tehnic de astăzi. A fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler

1946 – Relațiile diplomatice dintre România și Statele Unite ale Americii au fost ridicate la nivel de legație

Întrerupte în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost reluate la 7 februarie 1946, la nivel de legație, iar în 1964 au fost ridicate la nivel de ambasadă

1949 – A fost adoptat Decretul nr. 163/07 februarie 1949 privind înființarea Trupelor de Securitate

De-a lungul perioadei comuniste trupele de securitate au fost implicate în reprimarea revoltelor țărănești, lichidarea rezistenței din munți, dar și în asigurarea pazei în penitenciare și colonii de muncă. Ulterior, misiunile de bază au fost cele de „luptă antiteroristă”, paza de obiective industriale strategice, aeroporturi, paza ambasadelor etc.

1951 – Premiera operetei N-a fost nuntă mai frumoasă la Teatrul de Stat de Operetă

Compusă de Nicolae Kirculescu, pe un libret de Harry Negrin și H. Nicolaide. Din distribuție făceau parte Ion Dacian, Bimbo Mărculescu, Costache Antoniu, H. Nicolaide, Nae Roman și alții; directia de scena a fost semnata de George Teodorescu, conducerea muzicala i-a fost incredintata reputatului dirijor Eggizio Massini, iar coregrafia maestrei Elena Penescu-Liciu

1953 – S-a autodizolvat Frontul Plugarilor

Frontul Plugarilor a fost o organizație politică de stânga a țăranilor români, înființată în ianuarie 1933 la Deva, sub conducerea lui Petru Groza, cu scopul de a mobiliza la luptă masele țărănești pentru apărarea drepturilor și libertăților lor. A participat la constituirea Frontului Național Democrat (FND), împreună cu PCR și alte partide de stânga. A contribuit la guvernare și la instaurarea comunismului în România, alături de PCR (respectiv PMR). La alegerile din 1946 a fost aliat al comuniștilor în cadrul Blocului Partidelor Democrate. A sfârșit prin a se autodizolva în 1953

1956 – S-a născut Nicolae Iliescu

7 februarie 1956, București

Scriitor și publicist. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. Este doctor în filologie al Universității din București. A fost membru al cenaclului Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu și al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. A fost profesor, corector, redactor în presa literară, purtător de cuvânt al Ministrului Culturii cercetător științific, profesor asociat, realizator de emisiuni TV, director general al Bibliotecii Metropolitane din București. În prezent autorul este secretar științific doctor al Secției de Filologie și Literatură din cadrul Academiei Române și redactorul responsabil pentru editarea Anuarului și a Analelor Academiei Române. A debutat în presă cu o schiță, Fuga, în revista clujeană Tribuna în 1978, iar editorial în 1983, cu volumul de proză scurtă Departe, pe jos… În paralel, tot în 1978, a debutat în revista Amfiteatru cu o recenzie la volumul Pasărea și umbra, de Sorin Titel. Scrieri: Dus-întors, Discheta de demaraj, Abatorul de vise, Diacritice, Privește dincolo de tine, Cronica ale(r)gătorului

1978 – A încetat din viață Dimitrie Cuclin (5 aprilie 1885, Galați – 7 februarie 1978, București)

Compozitor, estetician, muzicolog, filosof, scriitor, traducător, profesor la Academia Regală de Muzică, deținut politic al regimului comunist

1982 – S-a născut Delia Matache

7 februarie 1982, București

Cântăreață de muzică ușoară, vedetă TV. A făcut parte din formația N&D, alături de care a scos 4 albume, după 2003, în cariera solo, Delia a mai lansat alte 3 albume. Ultimul album a fost Pe aripi de vânt, album care poartă numele hit-ului #1 pentru 21 de săptămâni în topul Media Forest

Delia feat. Kaira – Pe aripi de vânt

1982 – A încetat din viață Mihail Drumeș (Mihail V. Dumitrescu; 26 noiembrie 1901, Ohrida, Imperiul Otoman/R. Macedonia – 7 februarie 1982, București)

Dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier, foarte popular in perioada interbelică

1983 – A încetat din viață Florica Racoviță-Flondor (27 noiembrie 1897, Rogojești, Botoșani – 7 februarie 1983, București)

Compozitoare clasică, a compus în special muzică de cameră

1984 – A încetat din viață Constantin Macarovici (22 februarie 1902, Negrești, Vaslui – 7 februarie 1984, Cluj-Napoca)

Chimist, membru corespondent al Academiei Române

1987 – A încetat din viață Octav Grigorescu (22 mai 1933, București – 7 februarie 1987, București)

Pictor, grafician, ilustrator de carte, profesor universitar și poet, lector al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București

1999 – A încetat din viață Andrei Giurgea (19 aprilie 1941, București – 7 februarie 1999, București)

Inginer, unul dintre cei mai mari radioamatori din lume, cunoscut sub indicativul YO3AC

2005 – A apărut la Iași cotidianul ortodox Lumina

Lansat ca noutate publicistică la Iași, de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei, fiind primul cotidian creștin din România și, până în prezent, singurul cotidian creștin ortodox din lume. Din 26 noiembrie 2007 s-a difuzat și în București, într-un format îmbunătățit și sub titulatura Ziarul Lumina, iar din 2008 face parte din categoria cotidienelor naționale

2012 – A încetat din viață Dorel Codoban (1944 – 7 februarie 2012, Lazuri–Roșia, Bihor)

Solist instrumentist, renumit făuritor de viori cu goarnă și care a inventat vioara cu două goarne

2017 – A încetat din viață Dinu Ianculescu (24 martie 1925, București, România – 7 februarie 2017, Frankfurt pe Main, Germania)

Actor de teatru, film și voce și poet, a jucat la Teatrul Național, Teatrul „Constantin Nottara”, Teatrul Tineretului, Teatrul Mic, a fost vocea de sâmbătă seara la emisiunea Teleenciclopedia

2017 – A încetat din viață Valeriu Bularca (14 februarie 1931, Întorsura Buzăului, Covasna – 7 februarie 2017, Brașov)

Luptător sportiv, campion mondial în 1961, laureat cu argint la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo, de șase ori campion național

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #MareleHrisovConstantinMavrocordat #DinicuGolescu #MariaCunțan #NectarieCotlarciuc #VirgilCaraivan #Enciclopediaromâna #ElenaZamora #ȘtefanLupșa #MirceaBuciu #HaralambieMihăescu #TeoctistArăpașu #NicolaeNica #MariusConstant #ValMunteanu #Noualegemonetară #DanHăulică #IonAcsan #FlorinMugur #BingBang #AdelaPopescuMuntean #EmanuelDiaconescu #NicolaeIliescu #DeliaMatache #Lumina

0 comentarii la „7 Februarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: