România frumoasă

8 Februarie în istoria românilor

Foto: Intrarea triumfală a lui Alexandru Ioan Cuza în București

1531 – A încetat din viață Doamna Stana (1506 – 8 februarie 1531)

Fiica domnului muntean Neagoe Basarab și a Despinei Milița, soția domnului Moldovei Ștefan cel Tânăr (Ștefăniță). Căsătoria celor doi a fost o întâmplare; domnului moldovean îi fusese promisă Ruxandra, fiica cea mare, luată însă de Radu de la Afumați. După o serie de conflicte armate, cei doi domni s-au împăcat, Ștefăniță s-a căsătorit cu cea de-a doua fiică. Domnul Moldovei a murit subit (14 ianuarie 1527) și o acuzație extrem de gravă a căzut asupra Doamnei Stana. Grigore Ureche afirma că „pre acest Ștefan vodă l-au otrăvit doamnă sa” (Letopisețul Țării Moldovei), iar Radu Popescu: „de acest domn scriu moldovenii că l-au omorât doamnă-sa […] (zău, de treabă jupâneasă moldoveancă să-și omoare bărbatul!)” (Istoriile domnilor Țării Românești). Afirmații preluate de mai mulți istorici și puse pe baza răzbunării unei Doamne umilite. A părăsit Moldova și s-a alăturat mamei sale la Sibiu. După puțin timp s-a călugărit, primind numele monahal Sofronia

1796 – S-a înființat primul Consulat General francez la București

Relațiile dintre români si francezi sunt străvechi, de la cavalerii lui Jean Nevers, care au luptat împotriva turcilor alături de Mircea cel Bătrân, la numeroșii comercianți și intelectuali francezi care au călătorit în Principatele Române (sec. XVII–XVIII). Încă din 1762 a fost creditată ideea unor consulate franceze în Principatele române, care să ajute comerțul, prin mijlocirea unor firme stabilite Ia Iași, Galați, București și Giurgiu, dar și să se creeze un consulat, pentru a facilita corespondența politică cu Constantinopolul și pentru a pune în valoare resursele naturale ale principatelor. Izbucnirea revoluției franceze a amânat însă, aceste tendințe. În 1796 s-au reluat negocierile pentru înființarea unor consulate în Principate; fără a se aștepta rezultatul negocierilor, a fost trimis la București Emile Goudin, cu titlul de agent confidențial pe lângă domnul Munteniei. În urma unor intrigi, Directoratul l-a înlocuit la 8 februarie 1796 cu Constantin Stamate, numit Consul general al Republicii Franceze în provinciile turcești situate dincolo de Dunăre. Turcia s-a opus numirii lui Stamate, în locul acestuia fiind numit și trimis în Principate Carra Saint-Cyr. Prin decretul din decembrie 1796 guvernul francez l-a numit pe Charles Fleury consul general la București, iar prin decretul din 20 martie 1797 pe Louis Parrent vice consul la Iași

1856 – Domnitorul Barbu Știrbei a decretat desființarea robiei în Țara Românească

După ce anterior, la 10/22 decembrie 1855, Divanul Obștesc din Moldova votase Legiuirea pentru desființarea sclaviei, regularea despăgubirei și trecerea emancipaților la dare, la data de 8/20 februarie 1856, a fost promulgată și în Țara Românească Legiuirea pentru emancipația tuturor țiganilor din Principatul Românesc, marcând ultimul act normativ privind dezrobirea romilor în Principate, pe baza unui text întocmit de Petre Mavrogheni și Mihail Kogălniceanu. Această lege elibera din sclavie și ultima categorie de robi, aceia care aparțineau boierilor particulari, dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare țigan, din Casa fondului de despăgubire. Erau obligați să se statornicească, iar nomazii să se așeze în satele unde doresc, cu obligația de a avea locuințe și gospodării proprii

1859 – Intrarea triumfală a lui Alexandru Ioan Cuza în București

În urma dublei sale alegeri ca domn al Principatelor Române, Domnitorul a intrat în București în 8 februarie, prin zona Băneasa, fiind întîmpinat cu pâine și sare și aclamat de 100.000 de oameni. Mitropolitul Nifon al Valahiei l-a întîmpinat pe noul domnitor, Alexandru Ioan Cuza, în Catedrala mitropolitană din București. După închinare în fața Sfîntului Altar, domnitorul, împreună cu mitropolitul și tot clerul, a intrat în sala de ședințe, unde, în prezența deputaților și a poporului, domnitorul a pronunțat, cu mîna pe Sfînta Evanghelie, în fața icoanei Preasfintei Treimi următorul jurămînt:

Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, și că nu voi avea înaintea ochilor mei decît binele și fericirea nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor!

Atmosfera prilejuită de sosirii domnitorului Cuza la București a fost descrisă într-o scrisoare trimisă de D.A. Sturdza lui V. Alecsandri: „Rezultatul întregii acestei călătorii este că toți românii din cele două Principate se vor lăsa mai curînd tăiați în bucăți decît să revie la vechea stare de lucruri (…). La București, de pildă, el e omul cel mai popular. N-am vazut nici o dată salutîndu-se un suveran cu mai multă dragoste și serbări publice ca în această primă capitală a României

1869 – Dieta Bucovinei a votat o lege privitoare la controlul școlilor

Legea a fost autorizată la 8 februarie 1869, și precursoare a Legii învățământului adoptată de Parlamentul Austriac, promulgată la 14 mai 1869. Învățământul primar era scos de sub controlul bisericii și etatizat. Legea a avut grave repercusiuni asupra învățământului românesc din Transilvania, astfel că predarea în limba română s-a restrâns numai la unele sate, făcându-se după manuale și metode ineficiente

1880 – Recunoașterea independenței României de Marile Puteri

Germania, Franța și Marea Britanie au trimis la București, prin reprezentanții lor, o notă prin care independența de stat a României a căpătat consacrarea internațională

1899 – S-a născut Theodor V. Ionescu

8 februarie 1899, Dorohoi, Botoșani – 6 noiembrie 1988, București

Fizician și inventator, membru titular (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Științe a Universității din Iași pe care a absolvit-o în 1921. Doi ani mai târziu, și-a susținut teza de doctorat, Viteza sunetului în lichide, unde lega velocitatea sunetului de căldura de evaporare. A aplicat pentru o bursă de stat pentru a studia în Franța, unde, sub îndrumarea lui Francois Croze, și-a dat al doilea doctorat, la Universitatea Nancy, în 1923. În această lucrare, fizicianul a cercetat spectroscopia cantitativă. O perioadă a lucrat și la Universitatea Sorbona, în laboratorul fizicianului Aime Auguste Cotton. A fost profesor la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași și Universitatea din București, unde a înființat primul laborator și Catedra de Electricitate de la Facultatea de Matematică și Fizică, ulterior devenită Facultatea de Fizică. A avut contribuții în fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleară, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinți. În anul 1925 a inventat un microfon bazat pe curenții termoionici (curenți emiși de corpurile încălzite) și un modulator de lumină folosind fenomenul de interferență. A inventat o versiune a magnetronului în jurul anului 1935, înaintea celor din Anglia. În anul 1936 a obținut un brevet de invenție pentru imagini în relief pentru cinematografie și televiziune. În anul 1946, împreună cu fizicianul V. Mihu, a inventat și construit o instalație cu care s-a obținut prima emisie stimulată de tip MASER (amplificator cuantic de microunde) fiind astfel un precursor al MASER-ului inventat în 1954. A fost distins cu Premiul de Stat (1962)

1916 – Scriitorul Tristan Tzara a creat un nou curent de avangardă, dadaismul

Conform legendei, totul a început la Zürich, în cafeneaua Cabaret Voltaire. Dadaismul este un curent literar-artistic, caracterizat prin ridicarea hazardului la rang de principiu de creație, prin negarea oricărei legături între gândire și expresie. Generația de artiști de după Primul Război Mondial, intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității acestui conflict, se reuneau în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, căruia i s-au alăturat scriitorii Hugo Ball și Richard Huelsenbeck și pictorii Hans Arp, românul Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamp (S.U.A.), Max Ernst, Kurt Schwitters (Germania). Asociind unor elemente ale futurismului italian, cubismului francez și expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul a cultivat arbitrariul total, neprevăzutul, abolirea formelor constituite, provocând dezordinea și stupoarea, și prin organizarea unor spectacole de scandal îndreptate împotriva artei, gustului estetic, moralei tradiționale, programatic puse sub semnul întrebării

1925 – S-a născut Eugenia Bosânceanu

8 februarie 1925, Rădăuți-Prut, Botoșani – 24 decembrie 2018, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1952. Și-a început cariera înainte de a termina facultatea, mai precis, în anul al doilea, când a fost angajată de regizorul Alexandru Finți. După șapte ani de teatru, în 1957, a debutat în cinema cu un rol mic în filmul Ciulinii Bărăganului. Au urmat prestațiile sale din Codin (1963), Comoara din Vadul Vechi (1964) și alte contribuții majore în filmul românesc, precum dublarea vocii actriței italiene care o interpreta pe Vitoria Lipan în filmul Baltagul, apoi rolurile din filmele lui Sergiu Nicolaescu, iar în deplina sa maturiatate artistică și în pelicule semnate de mai tinerii regizori, precum Cristian Mungiu și Călin Peter Netzer. A primit un premiu GOPO pentru întreaga sa activitate artistică, în 2015

Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980)

1926 – S-a născut Mioara Buescu

8 februarie 1926 – 2006, București

Scenografă și decoratoare. De mică și-a dorit să fie actriță, dar menirea ei a fost alta, tot în teatru. A urmat Institutul „Nicolae Grigorescu” din București, a facut trei ani de pictură, după care s-a transferat la sectia de scenografie, atunci înființată, din dorința de a fi cât mai aproape de teatru. A semnat scenografia si decorul pentru mai mult de 70 de spectacole ale Teatrului Țăndărică (1951–1986). Printre acestea: Elefănțelul curios, Cele trei neveste ale lui Don Cristobal, Cabarettissimo, Don Quijote, Frumoasele Pasiuni Electrice, Petrouchka, Renard. A creat păpuși și decoruri și pentru numeroase alte piese ale unor teatre din țară și străinătate

Les saisons du poulain (Anotimpurile mânzului)

1929 – La Radiodifuziunea Română, a fost difuzată în premieră emisiunea Cronică dramatică

Realizată de scriitorul Ion Marin Sadoveanu

1930 – Incendiul de la Liceul „Carol I” din Craiova

În noaptea de 7/8 februarie un puternic incendiu a cuprins podul Liceului „Carol I” din Craiova. Din cauza vântului, flăcările s-au propagat spre cupola centrală a clădirii. După o intervenție de aproape 14 ore, echipajele Secției de Pompieri Craiova au reușit să stingă focul

1932 – S-a născut Emanoil Petruț

8 februarie 1932, Mărășești – 8 august 1983

Actor de teatru și film. A urmat liceul la Focșani, unde a interpretat roluri de compoziție pe scena Teatrului Pastia. După un asemenea spectacol, susținut la matineu, George Vraca l-a sfătuit să se facă actor. În 1948 a fost trimis, pe cheltuiala orașului Mărășești, la Facultatea de Teatru din Iași, după primul an transferându-se la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București, pe care l-a absolvit în 1953. A debutat în filmul În sat la noi, în regia lui Jean Georgescu (1951) și în teatru cu trei roluri în Nepoții gornistului, pentru care a primit Premiul de Stat în 1952. Între 1953–1957 a jucat pe scena Teatrului „Nottara”, apoi pe cea a Teatrului Național București. În cei 18 ani de activitate scenică pe scena Teatrului Național, a interpretat peste 100 de roluri, cele mai multe principale: Arbore din Apus de soare de B.Șt. Delavrancea, Nehludov din Învierea de Lev Tolstoi, Torvald din Nora de Ibsen, Răzvan din Răzvan și Vidra de B.P.Hașdeu etc. În film, a realizat cu precădere partituri istorice, pe care le-a interpretat cu distincție și intuiția exactă a psihologiei personajului. În 1964 a primit Premiul Festivalulului Cinematografic de la Mamaia pentru filmul Tudor, iar în 1971, premiul ACIN pentru filmul Frații.

Întunericul alb (1982)

1941 – Testamentul lui Iuliu Maniu

Pe 8 februarie 1941, Iuliu Maniu și-a semnat testamentul la Brașov, în fața notarului dr. Nicolae Ioaneș. Act prin care marele om politic țărănist român lăsa întreaga sa avere bisericii greco-catolice. Sufletul mi-l închin atotputernicului Dumnezeu, tot devotamentul meu și dincolo de mormânt mult încercatului meu neam românesc, iar iubirea mea o leg cu frații și nepoții mei și cu bunii mei prieteni, care nici întru cele mai grele persecuții nu m-au părăsit în calea grea care mi-a fost hotărâtă de soartă”… De ce a ales Maniu să își redacteze testamentul în 1941? Europa se afla din 1939 în ghearele războiului. Garanțiile anglo-franceze pentru Polonia se dovediseră a fi praf în ochi. România își vedea trupul sfâșiat la răsărit de URSS, în apus de Ungaria iar Cadrilaterul fusese luat de bulgari. Intelectuali (Nicolae Iorga, Virgil Madgearu) și oamenii politici (Armand Călinescu, I.G. Duca, etc) fuseseră uciși pentru că erau adversari ai militarismului german. Simțindu-și viața în pericol a luat decizia de a-și lăsa averea unor instituții care putea duce mai departe spiritul democrat pe care el îl cultivase

1954 – S-a născut Puiu Nistoreanu

8 februarie 1954, Moinești, Bacău

Economist. A urmat cursurile Academiei de Studii Economice din București (ASE), Facultatea de Comerț, specializarea Economia Serviciilor de Alimentație Publică și Turism (ESAPT) absolvite în 1987, cu lucrarea de diplomă Amenajarea în scopuri turistice a zonei Moinești–Județul Bacău. A fost cercetător, profesor universitar, formator și specialist în administrarea afacerilor – turism și servicii (managementul, marketingul, producția și comercializarea produselor turistice, dezvoltare durabilă, dezvoltare locală și regională), eseist și jurnalist de turism. Este inițiatorul disciplinei Ecoturism și turism rural în învățământul academic românesc; unul dintre pionierii studierii fenomenului turismului rural și ecoturismului din România

1967 – S-a născut Florin Niculescu

8 februarie 1967, București

Violonist de muzică de jazz stabilit în Franța din 1991. S-a născut într-o familie de muzicieni: tatăl, Corneliu Niculescu, membru al trupei lui Gheorghe Zamfir, a fost tot violonist, mama, pianistă, iar o soră este violoncelistă. De la vârsta de 6 ani a urmat cursurile școlii de muzică „Dinu Lipatti” din București, iar apoi liceul de muzică „George Enescu”. În 1995 s-a alăturat trupei lui Romane, iar în 2001 a fost invitat de către Biréli Lagrène să se alăture proiectului său, Gipsy Project, proiect inspirat de Quintette du Hot Club de France. Este un virtuoz violonist și un nume de referință al scenei internaționale de jazz. În 2015, a primit titlul de Cavaler în Arte și Litere, una dintre cele mai importante distincții culturale ale Franței. Dintre albumele sale: Djangophonie, Django Tunes, Gipsy Ballad, MORE

I’ve found a new baby

1979 – A încetat din viață Alexandru A. Philippide (1 aprilie 1900, Iași – 8 februarie 1979, București)

Poet, scriitor, traducător, membru titular al Academiei Române, președintele Secției Literare a Academiei, laureat al premiului Herder (1967)

1983 – A încetat din viață Grigore Baștan (23 ianuarie 1922, Coșcodeni, Bălți/Republica Moldova – februarie 1983, București)

General care a îndeplinit funcțiile de comandant al primului batalion de parașutiști și președinte al Comisiei Centrale de Parașutism din România

1985 – A încetat din viață Ioan Sima (19 decembrie 1898, Pericei, comitatul Sălaj – 8 februarie 1985, Pericei)

Pictor sălăjean

1990 – S-a reînființat Uniunea Armenilor din România

Uniunea Armenilor din România s-a constituit la 25 ianuarie 1919, cu scopul de a-i ajuta pe armenii refugiați în România după Genocidul din 1915, dar și-a încetat activitatea după 1945. Prin Decizia Judecătorească nr. 156/8 februarie 1990 s-a reînființat Uniunea Armenilor din România, ca organizație obștească cu scopul de a apărea și promova interesele comunității armene din România, cu statut oficial din aprilie 1990

1990 – Decretul CFSN nr. 76/8 februarie 1990 privind stabilirea unor pensii minime pentru răniții și urmașii celor decedați în timpul revoluției

1991 – Parlamentul a adoptat Legea salarizării nr.14/8 februarie 1991

A intrat în vigoare la 11 martie 1991 și a determinat modul de stabilire a salariilor și rolul statului în protecția socială a salariaților

2009 – A încetat din viață Marian Cozma (8 septembrie 1982, București – 8 februarie 2009, Veszprém)

Handbalist, campion al României și Ungariei la handbal masculin și câștigător al Cupei Cupelor EHF, ucis la Veszprém, în Ungaria

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #AlexandruIoanCuzaînBucurești #TheodorVIonescu #dadaismul #EugeniaBosânceanu #MioaraBuescu #EmanoilPetruț #TestamentulluiIuliuManiu #PuiuNistoreanu# #FlorinNiculescu

0 comentarii la „8 Februarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: